Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 142/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 142/2008
Ședința publică de la 24 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Budacu
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
Judecător - - Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ A P, împotriva deciziei civile nr. 354/A/6.12.2007, pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr- ( nr. vechi de înregistrare 5550/2006), având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul reclamant și intimatul intervenient -, asistați de avocat cu delegație la dosar, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței, că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare formulată de intimați.
De asemenea, se arată că recurenta, prin recursul declarat, a solicitat aplicarea art. 242 alin. 2 cod procedură civilă.
Mandatarul intimaților arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri formulate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul intimaților - avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare, solicitând menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
Invocă faptul că nu s-a dovedit existența unei fapte ilicite iar susținerile acesteia nu se bazează pe elemente probatorii din dosar. Arată că a fost închisă încă din anul 2000, dar datorită surpărilor de teren, s-a ajuns la o stare mare de degradare a locuințelor, acestea fiind afectate.
Un alt motiv invocat de recurentă este acela al disponibilităților financiare reduse a pârâtei, ceea ce consideră că aceste critici nu au nici un fundament, fiind invocate doar pentru a duce la o tergiversare a executării hotărârii. Aceste efecte ale hotărârilor au fost constatate și de experți prin rapoartele de expertiză efectuate în cauză, reieșind și din acestea faptul că, culpa pentru situația ivită aparține recurentei.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea ca nefondat a recursului, cu cheltuieli de judecată justificate cu chitanță la dosar.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Brad, reclamantul a chemat în judecată pârâții Consiliul Județean H, Prefectura H, Compania Națională a P și Exploatarea Minieră, solicitând ca prin hotărâre să fie obligată pârâta vinovată de producerea prejudiciului constând în degradarea imobilului său la plata de despăgubiri civile ce se vor stabili conform cap. IV din Legea 33/1994.
În motivarea acțiunii s-a arătat că pârâta a exploatat cărbune în subteran în apropierea imobilului proprietatea reclamantului, ceea ce a dus la degradarea acestuia.
Reclamantul a precizat acțiunea în sensul că solicită obligarea pârâtei care se face vinovată de degradările produse imobilului proprietatea sa la plata unor despăgubiri de 60.000.000 ROL pentru repararea imobilului, iar printr-o completarea pretențiile s-au precizat la 800.000.000 lei ROL.
În cauză au formulat cerere de intervenție în nume propriu, numiții - și, cu motivarea că fiecare din cei doi intervenienți sunt coproprietari asupra unei cote de 1/3 părți din imobilul degradat datorită exploatării cărbunelui de către pârâta.
Prin sentința civilă nr. 206/17.02.2006 Judecătoria Brada admis în parte acțiunea principală și cererea de intervenție în contradictoriu cu, Compania Națională a P și în consecință a obligat pârâtele în solidar să plătească reclamantului și fiecărui intervenient câte 34.779,40 lei cu titlu de despăgubiri civile, și cheltuieli de judecată către reclamant de 730 lei. A fost respinsă în rest acțiunea și cererile de intervenție în interes propriu față de pârâții Consiliul Județean H, Prefectura
În considerentele sentinței s-a reținut că reclamantul și intervenienții sunt proprietarii unui imobil situat în B sat înscris în CF 1323 top 28, cu profil casă și grădină în ului, în suprafața tabulară de 3453 mp. În cauză s-a întocmit un raport de expertiză, care a stabilit că imobilul în litigiu, compus din casă, bucătărie de vară, grajd și magazie, este degradat, degradări ce constau în fisurarea pereților cu ușoare deplasări, concluzionând că imobilul poate fi reparat, dar cheltuielile aferente acestor reparații pot fi mai mari decât refacerea acestuia. Această deteriorare a imobilului proprietatea reclamantului și a intervenienților este rezultatul, în principal, a efectelor transmise la suprafață prin executarea lucrărilor de exploatare a cărbunilor în subteran, și în secundar vechimii, modului inadecvat de executare a lor, a existenței în subsolul imediat a unei alternanțe de roci permeabile cu cele impermeabile și a variației periodice a cotei nivelului hidrostatic în zonă. S-a stabilit că valoarea de circulație a construcțiilor este de 104.338,20 lei.
Instanța de fond, pentru a acorda despăgubirile civile și-a întemeiat soluția pe prevederile art. 998-999 cod civil, constatând că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
În ce privește capacitatea procesuală și calitatea procesual pasivă s-a reținut că, are capacitate civilă proprie și este în raporturi de prepușenie față de P, astfel că este atrasă răspunderea Companiei în temeiul art. 1000 alin. 3 cod civil.
Acțiunea a fost respinsă față de pârâții Consiliul Județean H și Prefectura Județului H pentru că, nefiind în nici un fel vinovați de producerea prejudiciului, nu au calitate procesuală pasivă.
Apelul declarat de pârâta și cel introdus de P împotriva sentinței civile nr. 206/2006 a Judecătoriei Brada fost respins prin decizia civilă nr. 354/A/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
S-a arătat că, în mod corect judecătoria a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Pe fondul cauzei, s-a motivat că, în apel s-a efectuat un raport de contraexpertiză care a subliniat că degradarea imobilului s-a datorat în întregime lucrărilor miniere din subteran, astfel că întreținerea curentă a imobilului este ineficientă deoarece zona este în continuă mișcare și deformare. Față de aceste concluzii s-a apreciat că degradările imobilului se datorează în întregime metodei de deschidere și exploatare a cărbunelui din perimetrul. Tribunalul a apreciat că este corect reținut ca temei de drept al acțiunii art. 998-999 cod civil, întrucât activitatea culpabilă nu trebuie să aibă neapărat caracter ilicit, ci poate presupune, ca în speță, neglijență sau imprudență, prin ignorarea efectelor dăunătoare produse de modul de exploatare a cărbunelui.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs P, solicitând casarea acesteia și respingerea acțiunii reclamanților, ca netemeinică și nelegală, în temeiul art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
În expunerea motivelor de recurs, pârâta susține că instanța de apel a reținut greșit culpa sa și a cu privire la degradarea imobilului, pentru că nu s-a dovedit existența unei fapte ilicite săvârșite de una din cele două unități. Exploatarea Minieră a dovedit cu acte că a efectuat lucrări de exploatare a cărbunelui doar în zonele pentru care avea licență și a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau referitoare la instituirea unor pilieri de siguranță pentru protejarea imobilelor din zonă. pilieri au fost stabiliți de experți și autorizați pe bază de proiect de execuție. Imobilul în litigiu se află deasupra pilierului de protecție, iar nu a exploatat cărbune în acest perimetru, aspect confirmat de expertul. Prin completarea la raportul de expertiză efectuat în cauză expertul a stabilit proporția în care degradarea imobilelor se datorează efectuării lucrărilor de exploatare a cărbunelui. Raportul de contraexpertiză cuprinde afirmații contradictorii în sensul că deși reține că nu a efectuat lucrări miniere în perimetru imobilelor reclamanților a concluzionat că imobilele au fost influențate de lucrările de subteran și de suprafață realizate.
Un al doilea aspect criticat se referă la reținerea abuzului de drept de către instanța de apel, în sensul că deși s-a dovedit că a îndeplinit o activitate permisă de lege, pentru care deținea licență de exploatare, ignorând acest aspect și concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul și expertiza tehnică în construcții(care a stabilit că la degradarea imobilului au concurat mai mulți factori), a reținu culpa pârâtelor.
În al treilea rând, se susține că nu este dovedit raportul de cauzalitate între o presupusă faptă ilicită și prejudiciul suferit de intimații reclamanți. Instanța de apel a ținut cont doar de raportul de contraexpertiză tehnică efectuat în cauză, deși există încă două rapoarte de expertiză întocmite în fața instanței de fond, iar opiniile experților sunt total diferite.
În al patrulea rând recurenta arată că tribunalul a reținut greșit culpa sa, câtă vreme lucrările de exploatare efectuate au fost legal autorizate, lucrarea de contraexpertiză conținând afirmații nedovedite.
Intimații au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, cu obligarea recurenților la cheltuieli de judecată. Se susține că a fost închisă din anul 2000, astfel că experții au studiat doar documentațiile și au făcut în teren constatări, nefiind posibilă vizionarea efectivă a perimetrelor de exploatare. Cei trei experți care au efectuat contraexpertiza au apreciat că trebuia expropriați toți proprietarii din zonă pentru că în urma lucrărilor miniere din zonă s-a distrus echilibrul al zonei. Cu privire la efectuarea lucrărilor în baza unei autorizații, se reține că nu s-a respectat tehnologia, ceea ce a creat prejudicii mai multor construcții din zonă. Susținerea că activitatea nu a fost ilicită nu a fost dovedită câtă vreme recurenții au fost obligați la despăgubiri și în alte 6 dosare. Concluziile unei completări la raportul de expertiză întocmite de expertul nu poate înlătura cele reținute în raportul de contraexpertiză.
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma motivelor de recurs raportat la art. 304 cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Potrivit raportului de contraexpertiză tehnică efectuată în cauză, și care a fost avută în vedere în mod corect de către instanța de apel la pronunțarea hotărârii, degradarea imobilelor în litigiu s-a datorat în întregime metodei de deschidere și exploatare a zăcământului de cărbune din perimetrul.
Raportul de contraexpertiză tehnică a fost efectuat de un colectiv format din trei experți, astfel că concluziile exprimate au fost reținute cu prioritate față de cele exprimate de un singur expert,. Din acest motiv nu vor mai fi discutate în contradictoriu concluziile celor două lucrări, aspecte care vizează temeinicia hotărârii și care nu mai poate fi analizată în recurs.
Așadar, față de concluziile raportului de contraexpertiză întocmit în apel, în care se arată că exploatarea minieră din zona a început înainte de anul 1990, iar studiul pilierilor de siguranță s-a făcut după anul 2000, este lipsită de relevanță analiza modalității în care s-a făcut exploatarea cât timp au trecut mai mulți ani între cele două momente și în condițiile în care în prezent exploatarea minieră este închisă.
Raportul de contraexpertiză a explicat motivele pentru care s-a reținut culpa exploatării miniere la degradarea imobilelor, chiar dacă nu a efectuat lucrări în perimetrul acestora.
Existența unei licențe de exploatare a cărbunelui nu este de natură a acoperi neglijența pârâtei în efectuarea lucrărilor de exploatare din zonă.
Prin faptă ilicită se înțelege acțiunea ori inacțiunea care are ca rezultat încălcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane.
Pârâta intimată, prin activitatea desfășurată a cauzat degradări imobilului reclamantului, deși putea (așa cum a procedat cu imobilele învecinate) să exproprieze imobilul acestuia. Atitudinea sa ia forma neglijenței față de bunurile reclamantului și a intervenienților, fapta sa încălcând normele de conviețuire socială. În aceste condiții este antrenată răspunderea civilă delictuală a exploatării miniere în temeiul art. 998 cod civil, fiind probate și necontestate și celelalte elemente care antrenează acest tip de răspundere.
Răspunderea recurentei este antrenată în temeiul art. 1000 alin. 3 cod civil, ca răspundere a comitentului pentru fapta prepusului, iar pentru antrenarea acestui tip de răspundere nici nu este necesară culpa din partea comitentului. De altfel, recurenta nu a contestat raportul de prepușenie față de.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, Curtea apreciază ca nefondat recursul declarat de P și în temeiul art. 312 urmează să-l respingă menținând ca legală decizia atacată.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă va fi obligată recurenta la cheltuieli de judecată către intimați de 900 lei reprezentând onorariu de avocat.
Pentru aceste motive:
In numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Compania Națională a SA P împotriva deciziei civile 354/A/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
Obligă recurenta să plătească intimaților cheltuieli de judecată de 900 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.04.2008
Președinte, - - - . activitatea, semn. Președintele Curții de Apel | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
2 ex/16.06.2008
-
- /
Președinte:Ana BudacuJudecători:Ana Budacu, Anca Neamțiu
