Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 851/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 851/R/2009 | |
Ședința publică 25 martie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos | --- - |
JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor | --- - - |
GREFIER: | TARȚA |
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta )., de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N, și, repectiv de pârâta SC IMPORT EXPORT SRL împotriva deciziei civile nr. 700/A/C din 5 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe, având ca obiect acțiune în constatare.
Se constată că la data de 23 și 25 martie 2009 pârâta recurentă SC Import Export SRL și pârâtul-recurent Consiliul Local al municipiului C-N au depus la concluzii scrise.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 18 martie 2009, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 9494 din 04.09.2008, pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Cluj Na fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare in judecată formulată de reclamanta in contradictoriu cu pârâtii CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N si SC IMPORT EXPORT.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a constatat că otrivit p. copiei CF nr. 2654 C-N, cota de din imobilul înscris sub și, respectiv casă și teren situate in C-N, str. -. -, respectiv, nr. 12 (11), a aparținut inițial tatălui reclamantei, iar după decesul acestuia, partea de din imobil s-a transmis către reclamanta in cota parte de 3/8, mama reclamantei in cota parte de 2/8 si fratelui reclamantei in cota parte de 3/8.
Cota parte de din imobil a aparținut numitului. Conform înscrierii de sub, imobilul a fost preluat de statul R în anul 1955, pe baza Decretului nr.92/1950.
Reclamanta a înregistrat la Consiliul local C-N sub nr. 45703/45/03.08.2001 un înscris si acte anexate care nu a fost formulat printr-un executor judecătoresc, prin care a arătat ca antecesorii săi au avut in proprietate trei imobile, solicitând restituirea acestora. Potrivit copiei adresei de la fila 48, parata i-a răspuns reclamantei la data de 16.08.2001 că înscrisul depus, pentru a fi considerat notificare, trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 21 din Legea nr. 10/2001 (art. 22 actual), respectiv sa fie făcut prin executor judecătoresc si să cuprindă elementele de identificare prevăzute de lege. Reclamanta nu a revenit cu o notificare conformă prevederilor art. 21 din Legea nr. 10/2001 decât in data de 30.11.2005, notificare intitulata,precizare la notificare" care a fost soluționata prin Dispoziția nr. 41164/12.12.2006.
Prin Dispoziția nr. 41164/12.12.2006 a Primarului municipiului C-N, notificarea înregistrata sub nr. 86236/3/30.11.2005 a fost respinsă ca tardivă.
Pentru aceste considerente, instanța a retinut ca imobilul nu a fost preluat de către statul român in mod abuziv, nefiind nici întrunite condițiile pentru anularea contractului de vânzare cumpărare nr. 133/05.01.2006 încheiat intre parații de rd. 1 si 2, acesta respectând prevederile Legii nr. 550/2002. Atâta timp cat in evidențele pârâtului de rd. 1 nu a fost înregistrată o notificare conformă prevederilor art. 22 din Legea nr. 10/2001 in temeiul prevăzut de art. 21 al. 1 din Legea nr. 10/2001, vânzarea imobilului a fost conformă prevederilor art. 2 al. 1 lit b) din Legea nr. 550/2002, si anume persoana îndreptățită a pierdut dreptul de a solicita in justiție masuri reparatorii.
In ceea ce privește buna credință a pârâților la încheierea contractului de vânzare cumpărare nr. 133/05.01.2006, instanța a retinut că pârâtul de rd. 1 redactat contractul în data de 05.01.2006 si părțile au semnat contractul în data de 06.02.2006, așadar ulterior termenului prevăzut de Legea nr.10/2001 pentru înregistrarea notificării, astfel ca sub aspectul bunei credințe a părților la încheierea contractului nu are relevanță înregistrarea de către reclamanta a unei notificări in data de 30.11.2006, după împlinirea termenului prevăzut de lege in acest scop. B credința la încheierea actelor juridice se prezumă, iar instanța a apreciat ca reclamanta care susține ca actul s-a încheiat cu rea credință, nu a făcut dovada contrară.
In consecință, in speță nu sunt întrunite nici condițiile prevăzute de lege pentru revenirea la situația anterioară de carte funciară.
Pentru aceste considerente, in baza art. 21, 22 din Legea nr. 10/2001, art. 2 al. 1 lit. b) din Legea nr. 550/2002, instanța a respins ca neintemeiată cererea de chemare in judecată formulată de reclamanta, in contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N si SC IMPORT EXPORT SRL.
Prin decizia civilă nr. 700/A/5.12.2008 Tribunalului Cluja fost admis în parte apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 9494 din 04.09.2008 pronunțată în dosar - al Judecătoriei Cluj -N, pe care a schimbat-o în sensul că a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta, împotriva pârâtelor Consiliul Local al Municipiului C-N și SC Import Export SRL și în consecință, constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.133/5.01.2006 încheiat între părți, respectiv între Consiliul local al mun. C-N în calitate de vânzător și SC Import Export SRL în calitate de cumpărător. Instanța respins celălalt petit.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut că, prin sentința civilă nr. 426/01.06.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr- rămasă irevocabilă conform susținerilor părților, s-a anulat dispoziția nr. 41164/12.12.2006 emisă de pârât prin care s-a respins notificarea înregistrată de către reclamantă pentru imobilul în discuție înregistrată sub numărul 86236 /30.11.2005 cu motivarea că a fost tardiv formulată, iar prima cerere de revendicare înregistrată sub nr. 45703/45/03.08.2001 este informală nefiind trimisă prin executor judecătoresc.
Totodată primarul a fost obligat să emită în favoarea reclamantei o nouă dispoziție de soluționare pe fond a notificării înregistrate sub ultimul număr arătat.
În motivarea sentinței se arată că lipsa trimiterii notificării prin executorul judecătoresc nu împiedecă persoana îndreptățita la acordarea de măsuri reparatorii, nefiind prevăzută o sancțiune expresă în acest sens, știut fiind că legiuitorul instituie o asemenea sancțiune doar în ipoteza nesocotirii unei cerințe esențiale cum ar fi cazul menționat în art. 22, alin. 1 din Legea 10/2001.
De asemenea, s-a reținut că prin această formalitate s-a urmărit realizarea opozabilității fata de terți care in speță este îndeplinită prin înregistrarea cererii la primărie în data de 3.08.2001.
Având în vedere aceste aspecte nu mai poate fi repusă în discuție problema valabilității notificării formulate, sub aspectul formei pe care trebuie să o îmbrace, intrând sub puterea lucrului judecat faptul că aceasta își produce efectele juridice conferind apelantei dreptul de a solicita măsuri reparatorii în temeiul Legii 10/2001.
Contractul de vânzare-cumpărare în discuție a fost încheiat conform mențiunii aplicate la finalul actulu, în 6.02.2006, fiind incidente astfel prevederile art. 21, alin 5 din Legea 10/2001 de care se prevalează apelanta.
Conform acestui text de lege " sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și după caz judiciare, generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile, terenuri și/sau construcții notificate potrivit prevederilor prezentei legi".
În ciuda acestui text de lege imperativ, deși Primarul Mun. C-N a fost notificat încă din anul 2001 de către apelantă în sensul restituirii imobilului, fără a da o soluție acestei cereri (chiar și în condițiile în care a considerat-o informală avea obligația să o soluționeze) a încheiat contractul de vânzare cumpărare menționat.
Tribunalul a apreciat că, atâta timp cât procedura administrativă nu este încheiată, în speța de față actul de vânzare fiind încheiat anterior emiterii unei dispoziții de către primar, consiliul local nu este îndreptățit să încheie un act de înstrăinare, fiind lovit de nulitate absolută.
De altfel, dispoziții asemănătoare există și în cuprinsul Legii 550/2002 în temeiul căreia s-a încheiat actul în discuție, art. 2 stipulând că dispozițiile acestei legi sunt aplicabile si spațiilor comerciale situate în imobile reglementate de Legea 10/2001 când persoana îndreptățită a pierdut dreptul de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură, când a optat pentru măsuri reparatorii în echivalent sau când imobilul nu se restituie persoanei îndreptățite rămânând în administrarea deținătorilor actuali potrivit art. 43 alin. 1 din Legea 10/2001.
În ceea ce privește petitul de constatare a preluării imobilului de către stat în mod abuziv, fără titlu valabil, tribunalul a apreciat că finalitatea acțiunii promovate este aceea de readucere în patrimoniu intimatului consiliu local a imobilului pentru a putea fi restituit în natură, neavând relevanță în acest context valabilitatea titlului de preluare, analiza acestui aspect urmând a se realiza în cadrul procedurii administrative sau după caz judiciare reglementate de Legea 10/2001.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanta și pârâții Consiliul Local Al Municipiului C-N Și Sc Import Export Srl.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că, în mod greșit instanța de apel a reținut lipsa de interes pentru constatarea nevalabilității titlului statului în prezenta cauză, ci doar în cadrul procedurii administrative sau încălcarea prevăzută de Legea nr.10/2001.
Reclamanta menționat că este inutilă promovarea unei noi acțiuni care să vizeze același aspect. Legea nr.10/2001 vizează diferențe în restituire când imobilul fost preluat cu titlu sau fără titlu, exemplu fiind disp. art. 27 din Legea nr.10/2001 modificată sau art. 29 după declararea neconstituționalității acestei dispoziții.
Recurenta apreciind că are interes în se constata caracterul abuziv nevalabil al preluării. Apoi în ceea ce privește preluarea imobilului a arătat că aceasta a fost abuzivă, deoarece Decretul nr. 92/1950 vizat o preluare "intuitu personae", operând în funcție de persoana proprietară imobilului. reclamantei, mama și fratele nu au fost menținute în actul de naționalizare - ceea ce echivalat cu o nevalabilitate titlului statului.
S- mai arătat că acest decret era contrar Constituției din 1948, care ocrotea și garanta proprietatea. Mai mult, reclamanta era elevă minoră, fratele student și mama casnică, deci persoane exceptate de la naționalizare.
În motivarea recursului, pârâtul Consiliul Local al Municipiului C-N a solicitat în principal casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare și în subsidiar, modificarea deciziei și menținerea dispozițiilor primei instanțe. S-a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile de nulitate invocate de instanța de apel. În conflictul de interese legitime dintre fostul proprietar și subdobânditorul de bună credință a fost preferat subdobânditorul de bună credință, așa cum a statuat Curtea Constituțională.
Apoi recurentul a apreciat că este de bună credință cumpărătorul, care a fost convins că a cumpărat de la proprietar,exista titlul statului la data încheierii contractului. Cumpărătorul a depus diligențele minime pentru a cunoaște situația juridică a imobilului, care urma să fie înstrăinat, în. nu era notat nici un proces în legătură cu imobilul. Recurentul a conchis că actele de înstrăinare au fost valabil încheiate, cu respectarea principiului " tempus regit actum".
Pârâta Sc Import Export SRL a solicitat modificarea deciziei civile pronunțate în apel cu consecința menținerii contractului de vânzare-cumpărare. În motivarea recursului s-a arătat în mod corect instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de recurentă cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului C- Până la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nu se înregistrase o notificare de către reclamantă, așa încât recurenta a încheiat contractul fiind de bună credință și în era înregistrat Statul Român, ca proprietar. Au fost invocate dispozițiile art. 1899 al. 2.Civil și 486.Civil conform cărora legea recunoaște beneficiul bunei credințe aceluia care nu a cunoscut viciile titlului care sunt de natură a atrage nevalabilitatea actului juridic.
Recurenta a depus diligențele necesare cunoașterii situației juridice imobilului, titularul dreptului de proprietate fiind Statul Român nefiind notată nici o acțiune de fostul proprietar sau moștenitorii acestuia. La analizarea bunei credințe nu poate fi avută în vedere sentința civilă 426/2007 prin care Tribunalul Cluja anulat dispoziția primarului, deoarece aceasta a fost pronunțată ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Analizând recursul reclamantei, curtea apreciază că este fondat parțial pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 426/1.06.2007, pronunțată de Tribunalul Cluj fost obligat Primarul mun. C să soluționeze notificarea depusă de reclamantă în 2001.
Corect reținut tribunalul că atâta vreme cât procedura administrativă declanșată de reclamantă prin înregistrarea notificării nu a fost finalizată prin emiterea unei dispoziții de către primar, consiliul local nu putea să încheie un act de înstrăinare cu privire la un spațiu din imobilul revendicat.
Calitatea de persoană îndreptățită și interesul reclamantei pentru constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat de cei doi pârâți este dat de împrejurarea că reclamanta declanșat procedura administrativă prevăzută de Legea nr.10/2001 prin depunerea notificării. Potrivit art. 21 alin. 5 din Legea nr.10/2001, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz judiciare, este interzisă înstrăinarea, sub sancțiunea nulității absolute, imobilelor notificate potrivit prevederilor legii.
Din probele administrate a rezultat că reclamanta a formulat o notificare înregistrată în 03.08.2001 în termenul legal, cu privire la imobilul în litigiu, pe care primarul nu a soluționat-(8)Prin urmare apartamentele din imobilul notificat nu puteau fi înstrăinate până la finalizarea procedurilor administrative sau judiciare sub sancțiunea nulității absolute.
Cererea reclamantei de constatarea preluării abuzive imobilului înscris în CF 2684 C-N a fost respinsă de tribunal, însă în considerentele deciziei a fost respinsă ca lipsită de interes, iar în dispozitivul deciziei, pe fond. Corect statuat instanța de apel că finalitatea acestei acțiuni este readucerea imobilului în litigiu în patrimoniul intimatului, pentru ca să poată fi finalizată procedura administrativă prevăzută de Legea nr.10/2001 și în aceste circumstanțe, constatarea caracterului abuziv al preluării este lipsit de interes, nefiind un interes actual. Cu toate acestea, în dispozitivul deciziei s- respins acest petit pe fond și nu pe excepție. În motivele de recurs reclamanta a invocat că are interes în soluționarea primului petit, deci atât instanța de apel cât și reclamanta vizează excepția interesului.
Deoarece autoritatea de lucru judecat este atașată dispozitivului și pentru nu- înrăutăți situația reclamantei(în propria cale de atac) și a genera o aparentă autoritate de lucru judecat în ipoteza promovării unei acțiuni ulterioare, curtea va admite în parte recursul reclamantei în temeiul art. 304 pct. 7 Cod proc.civ. și va modifica în parte decizia, în sensul că va respinge ca lipsit de interes petitul privind preluarea abuzivă imobilului.
De altfel, numai în cazul soluționării administrative sau judiciare notificării se poate pune în discuție dacă imobilul fost preluat cu titlu sau abuziv, dacă persoana care notificat are calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii sau nu, nu în acțiunea de constatarea nulității contractului prin care s- înstrăinat o parte din imobil înainte ca notificarea să fi fost analizată de unitatea deținătoare.
Reclamanta justifică interes numai din perspectiva persoanei care a notificat unitatea deținătoare, constatarea preluării abuzive a imobilului se poate analiza într-o plângere împotriva deciziei sau dispoziției emise de unitatea deținătoare sau într-o acțiune de drept comun, neputându-se combina acest petit cu acțiunea în constatarea nulității contractului pentru că a fost înstrăinat înainte de soluționarea notificării.
Prin urmare, curtea constată că este lipsit de interes primul petit formulat de reclamantă pentru considerentele arătate.
Recursurile pârâților sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Principala critică formulată de pârâți vizează buna credință cumpărătorilor, aserțiune care nu poate fi primită în prezenta cauză, deoarece constatarea nulității absolute s- solicitat pentru motivul că imobilul fost înstrăinat înainte de se finaliza procedura administrativă sau, după caz, judiciară notificării reclamantei și nicidecum nu se verifică buna credință cumpărătorilor și vânzătorilor potrivit art. 45 alin. 2 din Legea nr.10/2001 republicată.
Prin urmare este superfluă analizarea argumentelor care vizează buna credință cumpărătorilor. Art. 21 alin. 5 din Legea nr.10/2001 nu face vreo referință la buna credință cumpărătorilor, nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare operând în cazul în nu au fost respectate dispozițiile legale de a nu înstrăina imobilele notificate în timpul derulării procedurii administrative sau judiciare. Prin urmare nu contează că nu a fost notată nici o acțiune a fostului proprietar în întrucât procedura administrativă prevăzută de 10/2001 nu are caracter contencios, numai împotriva dispoziției emise de unitatea deținătoare se putea face plângere însă nu s-a ajuns la această etapă deoarece primarul nu a soluționat notificarea.
În motivele de recurs, SC Import Export SRL a arătat că până la momentul încheierii nu s-a depus o notificare, însă această argumentație nu poate fi primită.
Reclamanta depus notificare în 03.08.2001, fără fi înregistrată de un executor judecătoresc, însă chiar și în aceste condiții unitatea deținătoare trebuia să emită o decizie prin care să soluționeze notificarea. Practica judiciară a fost constantă în această materie și s- considerat constant că unitatea deținătoare trebuie să răspundă notificării înregistrate în 03.08.2001,chiar dacă nu a fost înregistrată prin executor judecătoresc. În acest caz legea nu prevede o sancțiune expresă, dacă notificarea nu a fost înregistrată prin executor și prin sentința civilă nr. 426/2007 Tribunalului Cluja fost obligat primarul să-i analizeze notificarea reclamantei. Unitatea deținătoare a imobilului trebuia să verifice dacă reclamanta este persoană îndreptățită sau nu la măsuri reparatorii, să verifice dacă imobilul este preluat abuziv sau nu și în urma acestei analize, trebuia să emită o decizie prin care să soluționeze notificarea.
În ceea ce privește dispozițiile Legii nr.580/2002, corect a reținut tribunalul că acestea nu sunt incidente deoarece nu s-a finalizat procedura administrativă prevăzută de 10/2001.
Prin concluziile scrise SC Import Export SRL a solicitat repunerea pe rol și verificarea împrejurării dacă reclamanta este persoană îndreptățită potrivit Legii nr.10/2001, însă ținând seama de obiectul acestei acțiuni, curte constată că nu este îndreptățită să verifice această împrejurare, obligat să statueze în acest sens este primarul, prin dispoziție, sau instanța sesizată cu plângere împotriva dispoziției de soluționarea notificării. În prezenta acțiune reclamanta a justificat un interes pentru a readuce imobilul în patrimoniul Statului Român, în calitate de persoană care a formulat notificare pentru acel imobil.
Pentru considerentele mai sus reținute, curtea în temeiul art. 312.Pr.Civ. raportat la art. 304 pct.7 Pr.Civ. va admite în parte recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 700/A/C din 5 decembrie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care va modifica în parte, în sensul că va respinge ca lipsit de interes petitul privind constatarea preluării abuzive a imobilului înscris în CF 2654 C și va respinge ca nefondate recursurile pârâților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 700/A/C din 5 decembrie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care modifică în parte, în sensul că respinge ca lipsit de interes petitul privind constatarea preluării abuzive a imobilului înscris în CF 2654
Menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții: CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N,și SC IMPORT EXPORT SRL împotriva aceleași decizii civile.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor
- - - - - -
GREFIER
TARȚA
Red. dact. GC
3 ex/23.04.2009
Jud.apel:,
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor
