Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 852/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 852/R/2009 | |
Ședința publică 25 martie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos | --- - |
JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor | --- - - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 87/A din 7 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr-, privind și pe intimații-dispăruți și (născută, precum și pe intervenienții, și pe intimatul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect acțiune în constatare - declararea judecătorească a morții.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 18 martie 2009, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.184/F din 27 aprilie 2004 a Tribunalului Bistrița -N, s-a admis cererea formulată de reclamantul împotriva pârâților CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI B, prin reprezentații săi legali, și și în consecință, s-a declarat moartea prezumată a numiților și născută cu data de 31 decembrie 1944.
S-a respins ca neîntemeiată cererea de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul s-a născut la data de 5 iulie 1919, fiind fiul lui și.
Din cercetările efectuate de Poliția municipiului Bar ezultat că tatăl reclamantului pe nume s-a născut la data de 9 februarie 1883, iar mama acestuia pe nume fiica lui și, s-a născut la data de 23 februarie 1892.
La Primăria municipiului B nu există datele de naștere ale pârâților, ci doar vârsta acestora, de 36 ani a tatălui și de 27 ani a mamei.
Din probele administrate în cauză, a rezultat că în perioada mai-iunie 1944, părinții reclamantului au fost deportați de organele statale de ocupație ale Transilvaniei și de la acea dată nu s-au mai întors în țară.
Prin decizia civilă nr.2147/A din 25 octombrie 2004 a Curții de APEL CLUJ, s-a respins ca inadmisibil apelul declarat de și împotriva sentinței civile nr.184 din 27 aprilie 2004 a Tribunalului Bistrița -
S-a respins cererea de aderare la apel formulată de reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că potrivit art.56 pr.civ. apelul sau recursul făcut de C care intervine în interesul uneia din părți se socotește neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăși apel sau recurs, or Consiliul local al municipiului B în favoarea căruia au intervenit reclamanții, nu a declarat apel împotriva sentinței.
Prin decizia nr.5703 din 28 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis recursul declarat de intervenienții și împotriva deciziei civile nr.2147/A din 25.10.2004 a Curții de APEL CLUJ, pe care a casat-o și a trimis cauza spre soluționarea apelului la aceeași instanță.
S-a reținut că în mod greșit curtea de apel a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție.
Prin decizia civilă nr.177/A din 2 iunie 2006 Curții de APEL CLUJ, s-a respins ca nefondat apelul declarat de intervenienții și împotriva sentinței civile nr.184/27.04.2004 a Tribunalului Bistrița -
Prin decizia nr.7426 din 2 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis recursul declarat de intervenienții și împotriva deciziei civile nr.177/A din 2.06.2006 a Curții de APEL CLUJ pe care a casat-o și a trimis cauza la Tribunalul Bistrița -N, pentru rejudecarea apelului.
Pentru a decide astfel, înalta curtea reținut că nu era competentă curtea de apel să judece apelul, întrucât după intrarea în vigoare a Legii nr.219/2005, potrivit art.II alin. (1) din acest act normativ, procesele aflate în curs de judecată în primă instanță la data schimbării competenței instanțelor legal învestite, precum și căile de atac se judecă de instanțele competente, potrivit legii, iar conform alin.(2), apelurile aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a acestei legi și care sunt de competența tribunalului, se trimit la tribunale.
Prin decizia civilă nr.87/A din 7 noiembrie 2008 a Tribunalului Bistrița -N, s-a admis apelul declarat de intervenienții și împotriva sentinței civile nr.18 (în realitate nr.184) din 27 aprilie 2003 (în realitate 2004) a Tribunalului Bistrița -N, care a fost desființată și s-a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Bistrița.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în dosarul nr.4158/2003 al Tribunalului Bistrița -N, numiții, și au formulat o cerere de intervenție ce nu a fost admisă în principiu, fiind respinsă prin încheierea din 13 ianuarie 2004, după care aceste persoane nu au mai fost citate în cauză.
Curtea de APEL CLUJ prin decizia civilă nr.2147/2004 a respins apelul ca inadmisibil, după care înalta curte de Casație și Justiție prin decizia nr.5703/2005, admițând recursul, a reținut că cererea de intervenție formulată în cauză de apelanți este o intervenție în interes propriu, care în mod greșit a fost respinsă ca inadmisibilă, iar curtea de apel soluționând apelul, nu a sesizat acest aspect.
instanței supreme cu privire la calificarea cererii de intervenție a numiților, și, ca fiind o cerere de intervenție în interes propriu, admisibilă potrivit art.49 pr.civ. constituie probleme de drept rezolvate și obligatorii pentru instanță, conform art.315 din același cod.
Or, în speță, cererea de intervenție nu a fost soluționată pe fond, motiv pentru care s-a trimis cauza spre rejudecare instanței competente, Judecătoria Bistrița.
Totodată, sentința este lovită de nulitate, deoarece după termenul din 13 ianuarie 2004 când a fost respinsă cererea de intervenție, titularii ei nu au mai fost citați în cauză.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bistrița, cu obligarea intervenienților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, reclamantul a susținut că prin decizia nr.7426/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost stabilită competența soluționării apelului intervenienților, iar nu cu privire la competența primei instanțe.
În mod nelegal instanța de apel a dispus trimiterea cauzei la judecătorie pentru judecarea pe fond a cererii de intervenție și a hotărât că sentința este nulă pentru necitarea intervenienților după termenul din 13 ianuarie 2004.
Instanța de apel nu a respectat dezlegarea de drept a instanței supreme, obligatorie pentru instanțe, încălcând dispozițiile art.315 alin. (1) pr.civ. instanța competentă să judece apelul fiind Tribunalul Bistrița -
De asemenea, au fost încălcate dispozițiile art.315 alin. (2) pr.civ. deoarece a fost casată hotărârea curții de apel pentru nerespectarea formelor procedurale, judecata urmând să fie reluată de la actul anulat.
Citarea deciziei nr.5703/2005 a Înaltei curți și obligarea instanței de trimitere la respectarea dezlegărilor de drept din această decizie este nelegală, potrivit textului de lege citat și pentru motivul că decizia dată de Curtea de APEL CLUJ fiind pronunțată de o instanță necompetentă, prima decizie a instanței supreme trebuie considerată ca fiind pronunțată de o instanță necompetentă.
Tribunalul trebuia să verifice dacă este competent să judece apelul intervenienților; considerând că nu este competent și că judecătoria nu mai avea competența de a soluționa și alte probleme privind apelul, stabilirea nulității sentinței pronunțate de instanța de fond, respectarea dispozițiilor primei decizii de casare cu trimitere a Înaltei Curți, considerate ca obligatorii pentru instanța de trimitere, au fost dispuse de o instanță necompetentă.
Constatarea nulității sentinței pentru necitarea intervenienților după respingerea în principiu a cererii de intervenție, constituie o încălcare a dispozițiilor art.108 alin. (1) și alin.(2), precum și art.105 alin. (1) și alin. (2) pr.civ. or aceste dispoziții din urmă nici nu sunt aplicabile în speță.
Instanța fondului a procedat legal, intervenienții fiind considerați străini de cauză după pronunțarea încheierii de respingere în principiu a cererii. A greșit atunci când nu a comunicat sentința pronunțată. Dar intervenienții aveau dreptul de a ataca sentința cu apel, ceea ce nu au făcut.
Intimații și prin întâmpinare depusă la dosar 14-16, au solicitat respingerea recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul este nefondat.
La data înregistrării acțiunii introductive de instanță, competența soluționării în primă instanță a cererii de declarare a morții, era de competența tribunalului, conform art.2 pct.1 lit.h) pr.civ.
În prezent, această cerere se soluționează în primă instanță de judecătorie, față de modificările aduse Codului d e procedură civilă prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.219/2005, iar apelul se judecă de tribunal, așa cum a stabilit înalta curte de Casație și Justiție prin decizia nr.7426 din 2 noiembrie 2007, când a trimis cauza la Tribunalul Bistrița -N pentru judecarea apelului.
Așa după cum am arătat în expunerea din considerentele acestei decizii, Tribunalul Bistrița -N prin decizia civilă nr.87/A din 7 noiembrie 2008, a admis apelul intervenienților și împotriva sentinței civile nr.184 din 27 aprilie 2004 aceleiași instanțe, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Bistrița, pentru citarea în cauză a tuturor părților inclusiv a intervenienților și soluționarea cererii de intervenție pe fond, deoarece în mod greșit a fost respinsă ca inadmisibilă prin încheierea din 13 ianuarie 2004, după care intervenienții nu au mai fost citați în proces.
Trimiterea cauzei la prima instanță pentru ca și cererea de intervenție să fie judecată pe fond de judecătorie, s-a făcut pentu a nu-i priva pe titularii cererii respective de un grad de jurisdicție.
Faptul că înalta curtea stabilit că tribunalul este competent în prezent să judece apelul, nu înseamnă că soluționând această cale de atac, instanța de apel nu era îndreptățită, motivat, să desființeze sentința cu trimitere la judecătorie.
Dacă reclamantul privește actul de justiție doar prin prisma interesului său unilateral, în schimb instanța de judecată în baza rolului ei activ, are obligația să administreze și să înfăptuiască actul de justiție ținând seama de interesele tuturor părților implicate în proces.
Prin modul în care a procedat tribunalul, desființând sentința și trimițând cauza pentru judecarea ei în primă instanță de către judecătorie, nu au fost încălcate dispozițiile art.315 alin. (1) și alin. (2) pr.civ. sau ale art.105 alin. (1) și alin. (2), precum și ale art.108 din același cod.
. și dezlegările date de instanța supremă au fost respectate, iar cu privire la sentința civilă nr.184/27.04.2004 a Tribunalului Bistrița -N, aceeași instanță judecând ca instanță de apel, urmare a modificărilor procedurale intervenite între timp, a "desființat" sentința și nu a pronunțat nultiatea ei, așa cum susține în mod eronat recurentul, afirmând că ar fi fost vorba de o "nulitate ordinară".
Pentru aceste considerente, în temeiul art.304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. (1) pr.civ. se va respinge recursul reclamantului împotriva deciziei tribunalului, ca nefondat.
Având în vedere că acțiunea principală și cererea de intervenție urmează să fie soluționate în primă instanță de Judecătoria Bistrița, aceeași instanță urmează să se pronunțe și cu privire la cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul - împotriva deciziei civile nr.87/A din 7 noiembrie 2008 a Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
--- --- - - TARȚA
Red.DT: 27.03.2009
Dact.CA: 30.03.2009 - 2 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor
