Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 89/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 89
Ședința publică de la 28 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Spânu
JUDECĂTOR 2: Sorin Pascu
Grefier: - - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâta SC, cu sediul în,-, G împotriva sentinței civile nr. 318 din data de 26 septembrie 200, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant -., domiciliat în comuna, sat, G, având ca obiect acțiune în constatare caducitate decret, expropriere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelanta pârâtă SC și intimatul reclamant -..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței concluziile scrise formulate de apelanta pârâta SC și intimatul reclamant -., precum și cererea formulată de apelanta pârâtă, prin care solicită judecarea cauzei cu respectarea prevederilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, după care;
Instanța, apreciind cauza în stare de judecată, a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea civilă adresată Tribunalului Gorj, reclamantul -. a chemat în judecată pe pârâta SC SA, pentru ca, prin sentința ce se va pronunța, să se constate caducitatea Decretului de expropriere nr.193/1987 și calitatea sa de proprietar asupra unui imobil format din construcții și teren în suprafață de 250. situat în satul -, județul G, învecinat la - drum comunal, la - restul proprietății și G, la - și la -.
În motivarea acțiunii, a arătat că a devenit proprietarul imobilului prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.3339 din 15.11.1982 și prin decretul mai sus menționat au fost expropriate imobilele, pentru cauze de utilitate publică, dar până în prezent acestea nu au fost folosite potrivit scopului exproprierii și nici nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică.
A arătat că, de la data exproprierii și până în prezent, a avut posesia neîntreruptă asupra imobilului, posesie pe care o exercită și în prezent, comportându-se ca un adevărat proprietar și achitând impozitele aferente imobilului.
Pârâta SC SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, invocând excepția autorității de lucru judecat prevăzute de dispozițiile art.1201 cod civil și art.163 Cod pr. civ. S-a susținut că reclamantul a mai formulat o acțiune prin care a solicitat instanței ca, în baza Legii nr.10/2001 și a dispozițiilor art.35 din Legea nr.33/1994, să fie obligată unitatea pârâtă să-i restituie în natură aceleași imobile care au făcut obiectul Decretului de expropriere nr.193/1987, cauza soluționându-se prin sentința civilă nr.8 din 12.01.2005, prin care s-a respins acțiunea. Acesta a formulat o nouă acțiune la 08.02.2005, soluționată prin sentința civilă nr.325/2000, a Tribunalului Gorj, iar prin decizia nr.159 din 21.02.2006 Curtea de APEL CRAIOVAa schimbat această sentință și a respins acțiunea reclamantului, reținând incidența dispozițiilor art.1201 Cod civil.
Pe fondul cauzei, s-a invocat netemeinicia acțiunii pe motiv că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea au început, aflându-se în derulare, scopul exproprierii s-a realizat, prin urmare nu se poate constata caducitatea decretului și retrocedarea imobilelor expropriate.
Tribunalul Gorj, prin sentința civilă nr. 318 din 26.09.2007, a respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta SC ENERGETI SA, ca nefondată.
S-a admis acțiunea reclamantului -., în contradictoriu cu pârâta SC SA.
S-a constatat caducitatea Decretului de expropriere nr.193/1987 și calitatea de proprietar a reclamantului pe suprafața de 250. teren și construcții, situat în satul -, județul G, învecinat la - drum comunal, la - restul proprietății și G, la - și la -, bunuri ce au făcut obiectul Decretului de expropriere nr.193/1987.0
Pârâta a fost obligată la 700 lei cheltuieli de judecată către reclamant, reprezentând onorariu apărător.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat se reține că aceasta este neîntemeiată din următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată sub nr.15/2005, la Tribunalul Gorj, reclamantul -. a chemat în judecată Complexul Energetic SA pentru ca, prin sentința ce se va pronunța, să-i fie retrocedat în natură imobilul compus din 250. teren și o casă de locuit, situate în satul -, comuna, județul G, imobile expropriate prin Decretul nr.193/1987, pe motiv că scopul exproprierii nu a fost îndeplinit, imobilele nu au fost afectate de lucrări și nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică. Temeiul legal al acestei acțiuni l-a constituit dispozițiile art.35 și 36 din Legea nr.33/1994, instanța respingând cererea reclamantului cu motivarea că nu sunt incidente dispozițiile legale invocate de acesta, deoarece lucrările de expropriere, chiar dacă nu au fost finalizate, sunt în derulare, iar o parte din construcțiile reclamantului au fost demolate.
În speța de față, același reclamant, în contradictoriu cu aceeași pârâtă, solicită de această dată, în condițiile art.111 Cod pr. civ. să se constate caducitatea Decretului de expropriere nr.193/1987 și calitatea sa de proprietar asupra imobilelor, invocându-se exercitarea prerogativelor derivate din dreptul de proprietate, respectiv posesia și folosința neîntreruptă a terenului și casei, de peste 20 de ani, precum și imposibilitatea de a-i fi recunoscut dreptul pretins, în condițiile în care bunurile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an, astfel că se invocă ineficacitatea decretului de expropriere.
Așadar, temeiul juridic al prezentei acțiuni îl constituie dispozițiile art.111 Cod pr. civ, potrivit cărora, partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Prin urmare, cererea de față nu întrunește condițiile triplei identități prevăzute de dispozițiile art.1201 Cod civil, decât sub aspectul părților, obiectul și cauza fiind diferite față de cele avute în vedere de instanță la pronunțarea sentinței civile nr.8/2005.
A soluționa acțiunea pe excepția invocată de pârâtă, ar echivala cu o încălcare a dispozițiilor art.6-1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, respectiv îngrădirea dreptului reclamantului de a avea acces la justiție, din cauza respingerii de către instanțele interne a celei de-a doua acțiuni, în constatare, pe motiv că ar exista autoritatea de lucru judecat.
Jurisprudența Curții Europene de Justiție a statuat că articolul 6 alin.1 garantează tuturor persoanelor dreptul ca o instanță să analizeze fondul oricărei contestații legate de drepturi și obligații cu caracter civil și, pornind de la această idee, tribunalul a constatat că, în speța dedusă judecății, excepția invocată ar afecta însăși substanța dreptului reclamantului de a avea acces la instanță pentru a-și valorifica dreptul de proprietate ce i-a fost încălcat prin decretul de expropriere, care, de fapt nu și-a produs efectele.
Pe fondul cauzei, cererea reclamantului având ca obiect constatarea caducității Decretului de expropriere nr.193/1997, decret prin care s-a dispus exproprierea unor terenuri în scopul construirii depozitului de cărbune în zona nordică a, este întemeiată.
Din actele și lucrările dosarului, precum și din expertiza întocmită în dosarul nr.665/2005, atașat la prezenta cauză, a rezultat în mod cert că imobilele proprietatea reclamantului nu au fost utilizate în termenul de un an potrivit scopului pentru care s-a dispus exproprierea, că reclamantul nu a pierdut niciodată posesia acestor imobile, pentru care a achitat impozit în mod neîntrerupt și pe care le deține și în prezent.
Precizarea luată reclamantului în dosarul nr.15/2005, în sensul că s-au demolat două anexe, nu echivalează cu pierderea posesiei asupra imobilului deoarece acestea au fost demolate de către reclamant și nu de către pârâtă ca urmare a lucrărilor începute pe teren, iar casa de locuit împreună cu terenul de 250. nu au fost afectate în nici un mod de lucrări ale pârâtei.
Apărările pârâtei, în sensul că lucrările de investiții se află în derulare sunt lipsite de relevanță, în condițiile în care locuința reclamantului nu a fost demolată și nu s-a făcut dovada de către pârâtă a cuprinderii acesteia în planul de investiții pe anul 2007, prin urmare este evident că lucrările nu numai că nu au fost finalizate, dar nici nu au început, imobilul aflându-se în continuare în posesia reclamantului, care s-a comportat întotdeauna ca un adevărat proprietar.
Sub acest aspect, acțiunea în constatare formulată de reclamant este admisibilă, acesta dovedind un interes legitim, acela de a-și dovedi calitatea de proprietar asupra imobilelor în litigiu, decretul de expropriere neatingându-și scopul de utilitate publică.
Având în vedere, sub aspectul constatării caducității decretului, că utilitatea publică se declară pentru fiecare caz în parte și își produce efecte juridice pentru fiecare imobil expropriat, acțiunea de față este întemeiată, în cauză fiind incidente dispozițiile art.35 din Legea nr.33/1994, pe de o parte, iar pe de altă parte sunt îndeplinite și condițiile art.111 Cod pr. civ. reclamantul făcând dovada calității de proprietar, a dreptului de proprietate asupra bunurilor ce au făcut obiectul exproprierii și a interesului legitim în promovarea acestei acțiuni, de altfel singura cale procedurală care îl poate repune în situația anterioară, înlăturând astfel ingerințele statului cu privire la un drept fundamental recunoscut prin articolul 41 din Constituția României, respectiv dreptul de proprietate privată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Un prim motiv este acela prevăzut de art. 1201 Cod civil și art. 863 Cod pr. civ. adică existența situației de autoritate de lucru judecat, anterior părțile judecându-se de două ori, în dosare având același obiect și cauză.
Un alt motiv de apel este acela că instanța de fond nu a soluționat fondul cauzei, deoarece nu s-a pronunțat asupra despăgubirilor primite de intimat la data exproprierii.
Apelul este întemeiat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că reclamantul -. a chemat în judecată, la data de 18.06.2007, pe pârâta SC SA, pentru a se constata caducitatea Decretului de expropriere nr. 193/1987, în baza art. 35 din Lg. 33/1994.
De asemenea, în baza Lg. 10/2001, reclamantul a mai formulat o acțiune, prin care a solicitat ca pârâta să fie obligată să-i restituie imobilele care au făcut obiectul Decretului de expropriere nr. 193/1987.
Reclamantul a solicitat, la fond, în baza art. 35 din Lg. 33/1994, caducitatea Decretului de expropriere, deoarece, potrivit acestui text: "dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de 1 an, potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, foștii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică".
Având în vedere apariția Lg. 10/2001, care cuprinde atât norme speciale de drept substanțial cât și reglementarea unei proceduri administrative, obligatorie și prealabilă sesizării instanței, nu-și mai pot găsi aplicarea dispozițiile art. 35 din Lg. 33/1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în cazul acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, acțiuni introduse după intrarea în vigoare a Lg. 10/2001.
Dispozițiile Lg. 10/2001 conferă, prin art. 11 și următ. din lege, un cadru juridic complet pentru restituirea în natură și prin măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele preluate abuziv, această lege având un caracter special pentru cererile de retrocedare a imobilelor expropriate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Legea nr. 10/2001 constituie o lege specială reparatorie în cazul imobilelor preluate abuziv de stat, inclusiv prin expropriere și este de imediată aplicare, interesând ordinea publică, iar Lg. 33/1994, care reglementează exproprierea pentru cauză de utilitate publică, are un caracter general față de Lg. 10/2001, astfel că dispozițiile art. 35 din Lg. 33/1994 nu sunt aplicabile acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, care au fost introduse după intrarea în vigoare a Lg. 10/2001.
Legea nr. 10/2001 suprimă dreptul comun al revendicării, dar nu și accesul la un proces echitabil, deoarece ea perfecționează sistemul reparator și procedural, controlul judecătoresc al reparațiilor, prin accesul deplin și liber la trei grade de jurisdicție, în condițiile art. 21, alin.1 și 3 din Constituție și ale art. 6 alin.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru aceste considerente, urmează ca, în baza art. 296 Cod pr. civ. să se admită apelul, să se schimbe sentința instanței de fond, în sensul respingerii cererii formulată de reclamantul -..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta SC, cu sediul în,-, G împotriva sentinței civile nr. 318 din data de 26 septembrie 200, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant -., domiciliat în comuna, sat,
Schimbă sentința civilă, în sensul că respinge cererea formulată de reclamantul -. împotriva pârâtei SC.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 28 februarie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
4 ex./04.03.2008
eanu
Președinte:Dan SpânuJudecători:Dan Spânu, Sorin Pascu
