Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 9/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9/Ap
Ședința publică din 3 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Maria Trif
JUDECĂTOR 2: Mihail Lohănel
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra apelului declarat de pârâtul STATUL R prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin Direcția Generală a Finanțelor Publice în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect: "acțiune în constatare" împotriva sentinței civile nr. 290 din 26 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 27.01.2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța a amânat pronunțarea cauzei, în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, la data de 03.02.2009.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 290/26.09.2008 Tribunalul Brașovs -a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtul Statul Român, reprezentat legal de Ministerul Economiei și Finanțelor. S-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat legal de Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat convențional de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B și, în consecință a constatat nevalabilitatea titlului cu care Statul Român a preluat imobilul situat în B,-, înscris în CF nr. 10729 B, sub numerele topografice 6145/1/2/1, 6151/1/1/I și 6151/1/1/II. S-au respins restul pretențiilor formulate de reclamant.
Prima instanță a reținut în esență că reclamantul are calitate procesuală activă și că acțiunea promovată este admisibilă, ea nefiind o cerere în revendicarea bunului imobil ci o cerere de constatare a nevalabilității actului de preluare de către stat al acestui imobil, fiind aplicabile dispozițiile art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998, imobilul fiind preluat în temeiul dispozițiilor Decretului nr. 223/1974 care contraveneau prevederilor Constituției României de la acea dată, a Pactului Internațional cu privire la drepturile civile și politice, a Declarației Universale a Drepturilor Omului, precum și prevederilor art. 480 și 481 Cod civil. A fost respins capătul de cerere privind constatarea calității de unic moștenitor acceptant al reclamantului pe considerente legate de procedura succesorală ce trebuie urmată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta.
În dezvoltarea motivelor de apel se ridică excepția lipsei competenței materiale a tribunalului, cererea având ca temei dispozițiile art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998, în acest caz fiind competentă material judecătoria.
Pe fondul cauzei se arată că acțiunea este inadmisibilă având în vedere că deși se invocă constatarea nevalabilității titlului statului cererea tinde la realizarea unor drepturi, iar pentru restituirea imobilelor preluate de stat există lege specială, respectiv Legea nr. 10/2001, care face referire la toate imobilele preluate de stat, cu titlu valabil ori nevalabil sau fără titlu. După apariția acestui act normativ singura modalitate de restituire a imobilelor este cea cuprinsă în legea specială, cu urmarea strictă a procedurii impuse de aceasta, fiind aplicabile dispozițiile art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește valabilitatea titlului statului apelanta arată că dispozițiile Decretului nr. 223/1974 au fost aplicate în mod corect, reclamantul fiind o persoană care a părăsit fraudulos țara, iar cuprinsul acestui act normativ care sancționa asemenea fapte era în concordanță cu legislația existentă și aplicabilă la acea dată.
Apelul este neîntemeiat.
În temeiul art. 137 Cod procedură civilă, curtea va analiza cu prioritate excepțiile invocate pe calea recursului.
În ceea ce privește excepția lipsei competenței materiale a tribunalului aceasta este neîntemeiată.
Instanța de fond, la primul termen de judecată a pus în vedere reclamantului să precizeze valoarea imobilului pentru a putea stabili instanța competentă, iar valoarea indicată, după prețuirea reclamantului, așa cum prevăd dispozițiile art. 112 pct. 3 Cod procedură civilă, a fost de 200.000 euro. În aceste condiții în cauză sunt incidente dispozițiile art. 2 lit. b din Cod procedură civilă, valoarea obiectului litigiului fiind peste 500.00 lei RON.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, excepție invocată și în fața primei instanțe, și aceasta este neîntemeiată.
Prezenta acțiune este o acțiune în constatarea nevalabilității titlului statului întemeiată pe dispozițiile art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998 și nu o acțiune în revendicare care ar fi trebuit întemeiată pe dispozițiile art. 480 Cod civil. Faptul că ea tinde la realizarea unor drepturi este de esența oricărei acțiuni civile, în lipsa acestei finalități orice acțiune ar fi respinsă ca fiind lipsită de una dintre condițiile de exercițiu ale acțiunii civile, respectiv interesul.
Apariția Legii nr. 10/2001 nu paralizează acțiunile introduse în temeiul Legii nr. 213/1998 pentru că dispozițiile primului act normativ se referă la imobilele preluate în mod abuziv cu titlu valabil sau fără titlu valabil, nu și la cele preluate fără titlu. Or, în speță suntem în fața unui imobil preluat fără titlu, în temeiul dispozițiilor Decretului nr.223/1974. În consecință nu sunt incidente în cauză prevederile art. 109 alin. 2 din Cod procedură civilă, referitoare la îndeplinirea procedurii prealabile obligatorii, impuse de Legea nr. 10/2001.
Referitor la valabilitatea titlului statului, așa cum corect s-a reținut de către prima instanță, Decretul nr. 223/1974 cuprindea dispoziții care veneau în conflict cu reglementările constituționale din acea perioadă cuprinse în art. 36 raportate și la prevederile art. 480, 481 din Codului civil conform cărora nimeni nu putea fi silit să cedeze proprietatea sa decât pentru cauze de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire, dreptul la proprietatea privată a persoanei fizice fiind garantat prin Constituție.
Actul normativ în baza căruia reclamantul a fost lipsit de proprietatea sa, ca urmare a plecării din țară, contravenea și dreptului la liberă circulație instituit prin art. 12 pct. 1 și 2 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice la care România era parte în acel moment, dar și art. 13 din declarația Universală a Drepturilor Omului care face referire la același drept.
În consecință, nu poate fi reținută critica privind aplicarea corectă a dispozițiilor actului normativ care, nici la acea dată nu era în concordanță cu legislația existentă, așa cum susține apelanta.
Pentru toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curte va respinge apelul, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 290/s/26.09.2008 a Tribunalului Brașov.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 03.02.2009
Președinte, - - - | Judecător, - - | Grefier șef sectie, |
Red. -/18.02.2009
Dact. /19.02.2009
Jud. fond:
Președinte:Roxana Maria TrifJudecători:Roxana Maria Trif, Mihail Lohănel
