Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 902/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 902 /R/2008
Ședința publică din data de 18 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Mitea vicepreședinte al curții de apel
JUDECĂTORI: - -- președintele secției
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.51/A din 29 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind și pe pârâții, și având ca obiect acțiune în constatare - constatarea nulității contractului de vânzare - cumpărare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantei recurente, avocat - și reprezentanta pârâtului intimat, avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamanta recurentă și pârâții intimați.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este timbrat cu suma de 6 RON taxă judiciară de timbru și 0,3 RON timbru judiciar, conform mențiunii din citativ.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că pârâtul intimat a formulat și înregistrat prin serviciul de registratură al instanței, la data de 14 aprilie 2008, întîmpinare, un exemplar din aceasta fiind comunicat cu reprezentantul reclamantei recurente.
Reprezentanta pârâtului intimat depune la dosar, în copie, decizia civilă nr. 174/R/2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, un exemplar al acestei decizii fiind comunicat cu reprezentantul reclamantei recurente.
Nefiind formulate cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, și în consecință modificarea hotărârilor atacate în sensul admiterii acțiunii introductive așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea recursului, susținând motivele expuse pe larg prin întîmpinare, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr.3398/08 oct.2007 a Judecătoriei Turda pronunțată în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea civilă înaintată de reclamanta împotriva pârâților, și, având ca obiect constatarea nulității absolute (iar în subsidiar anularea) antecontractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 18.03.2004.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere următoarele:
Asupra imobilului situat în com.,- jud.C, loc de casă și casă familială înscris în CF nr.1054 nr.top.448/1/2, au fost înscriși ca proprietari tabulari pârâții, și.
Reclamanta și pârâtul au fost căsătoriți, căsătoria lor fiind desfăcută prin divorț la data de 17 iulie 2006.
Cu data de 18 martie 2004 între proprietarii tabulari ai imobilului, pe de o parte și soții, pe de altă parte, s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, primii obligându-se a le vinde imobilul celor din urmă pentru prețul de 200.000.000 lei, menționându-se că acesta a fost plătit în întregime la data semnării contractului.
Prin sentința civilă nr.3006/2004 a Judecătoriei Turda antecontractul a fost validat sub aspectul formei autentice necesare pentru transmiterea proprietății, promitenții vânzători fiind prezenți în instanță și declarând că sunt de acord cu pretențiile reclamanților.
Faptul că promitenții cumpărători nu au semnat înscrisul sub semnătură privată ce a constatat încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare nu este de natură a atrage nulitatea absolută, fiind cel mult o cauză de nulitate relativă. Nulitățile relative pot fi însă acoperite prin confirmare, iar aceasta s-a realizat în cauză prin promovarea acțiunii în pretenții, soluționate irevocabil prin sentința civilă nr.3006/2004 a Judecătoriei Turda.
În ce privește susținerea potrivit căreia prețul de 200.000.00 lei nu ar fi fost plătit, în realitate fiind vorba despre o donație, proba cu martori propusă de reclamantă nu a putut fi admisă, căci pârâtul s-a opus, astfel că împrejurarea afirmată a rămas nedovedită.
Nu se poate reține nici că ar fi vorba despre o donație deghizată sub forma unui antecontract de vânzare-cumpărare, căci nu s-au înfățișat înscrisuri care să probeze susținerea, fiind de văzut și că nu s-a respectat nici cerința formei autentice pretinsă pentru donații de art.813 civ.
Împotriva sentinței reclamanta a declarat apel, respins ca nefondat prin decizia civilă nr.51/A /29 ianuarie 2008 Tribunalului Cluj.
Motivând decizia, tribunalul a confirmat starea de fapt și drept avută în vedere de prima instanță.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs, solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului și a acțiunii, fiind incidente prevederile art.304 pct.9 și 312.proc.civ. deoarece:
- Intenția înstrăinărilor imobilului a fost aceea de aog ratifica pe reclamantă, iar față de faptul că aceasta se afla în Spania s-a preferat încheierea unui contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată de care însă nici reclamanta, nici fostul ei soț nu au avut cunoștință, nefiind semnat de către ei. În cauză, oferta de a vinde, respectiv de a cumpăra, nu s-au întâlnit, lipsind astfel acordul de voință necesar încheierii contractului.
În aceste circumstanțe, actul juridic încheiat trebuie interpretat ca fiind o donație deghizată, nulă absolut pentru lipsa formei autentice.
- Acțiunea în executarea antecontractului de vânzare-cumpărare a fost demarată de mama reclamantei fără a fi mandatată de reclamanta însăși, astfel că și încheierea contractului de asistență juridică s-a făcut fără a exista o împuternicire specială. Mai mult, nici pârâtul nu a reușit să probeze calitatea mamei reclamantei de reprezentant al lui.
- Prețul de 200.000.000 lei al imobilului nu a fost niciodată achitat, menționarea în contrat a plății prețului fiind o soluție destinată demarării formalităților de întabulare.
- Dovada inexistenței consimțământului reclamantei și al pârâtului rezultă clar din faptul că nu au semnat antecontractul de vânzare-cumpărare, fapt recunoscut și de intimați prin întâmpinare, precum și prin actul de achiesare existent la dosarul cauzei. Dacă pârâtul susține contrariul, sarcina probei îi revine în întregime acestuia.
- Deși instanțele au reținut că reclamanta și pârâtul au confirmat tacit antecontractul prin introducerea acțiunii în obligare la încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare, trebuia observat că nici contractul de asistență juridică necesar pentru promovarea acestei acțiuni nu a fost semnat de către reclamantă și pârât, ei necunoscând existența procesului și neputându-și exprima consimțământul.
- Poziția oscilantă a promitenților vânzători pe parcursul procesului, coroborată cu șederea reclamantei și a pârâtului în Spania pe tot timpul procesului în prestație tabulară, precum și lipsa probelor referitor la consimțământul acestora nu pot conduce decât la concluzia lipsei consimțământului la introducerea acțiunii în prestație tabulară.
- Încheierea contractului de asistență juridică nr.55 din 2004 nu putea conduce nici ea la concluzia existenței consimțământului, simpla mențiune din contract potrivit căreia a fost încheiat de pentru și nefiind suficientă. Mai mult, existența consimțământului nu putea fi dedusă nici executarea contractului de mandat de către, căci o asemenea executare semnifică doar acceptare a mandatului de către mandatară, însă nu poate face dovada voinței mandanților de a mandata.
- Nu s-a dovedit nici că a fost dat mandat pentru încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare, precum și pentru introducerea acțiunii în prestație tabulară, lipsindu-i fapte sau acte care să ateste că reclamanta și pârâtul ar fi avut intenția de a încheia fie și tacit un contract de mandat.
Prin întâmpinare (13) pârâtul intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Cu privire la acest recurs Curtea are în vedere următoarele:
Așa cum a reținut, confirmat în apel, prima instanță, prin sentința civilă nr.2817/2004 a Judecătoriei Turda pronunțată în dosarul nr.3006/2004, s-a admis acțiunea civilă introdusă de reclamanții și (în prezent, urmare a divorțului ) împotriva pârâților, și, dispunându-se obligarea acestora din urmă la a le preda reclamanților act de întabulare pentru imobilul înscris în CF nr.1054 de nr.top.448/1/2 sub nr.crt., reprezentând loc de casă în suprafață de 193 stj.p, pe care s-a edificat construcția casă familială compusă din 2 camere, bucătărie, verandă, și terasă, în caz de refuz hotărârea urmând a ține loc de contract autentic de vânzare-cumpărare.
Totodată, s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamanților asupra imobilului, ca bun comun, cu titlu de cumpărare.
Sentința a devenit irevocabilă în urma respingerii recursului declarat de reclamanta, astfel cum s-a dispus prin decizia civilă nr.174/R din 13 februarie 2008 Tribunalului Cluj.
Astfel fiind, Curtea înțelege a observa că atâta vreme cât sentința civilă nr.2817/2004 a Judecătoriei Turda, evocată, a devenit irevocabilă, ea se află intrată în puterea lucrului judecat și produce efecte față de aceia arătați ca părți în cuprinsul ei. Or, reclamanta și, fostul ei soț, au avut o asemenea calitate, ei apărând ca reclamanți, ceea ce face ca sentința să le fie opozabilă, ei fiind legați de statuările făcute în cuprinsul ei.
Observă Curtea că o astfel de statuare este cea privitoare la încheierea la data de 18 martie a antecontractului de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul litigios, precum și cu privire la plata în întregime a prețului imobilului, anume 200.000.000 lei vechi, la data încheierii convenției.
Prin aceasta, se află confirmată cu putere de lucru judecat inclusiv existența juridică a unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare, iar nu a unei donații deghizate, după cum este de considerat că introducerea acțiunii și, apoi, admiterea ei în considerarea faptului că a fost introdusă în numele și pe seama reclamantei de astăzi și a pârâtului are valoarea unei confirmări tacite, dar neechivoce, a promisiunii de vânzare-cumpărare cu privire la care reclamanta susține că s-ar fi născut viciată prin nesemnarea ei ( nesemnarea având, în aprecierea reclamantei semnificația neacceptării, adică a lipsei originare a consimțământului și, prin consecință, a nulității promisiunii) de către promitenții-cumpărători.
Atâta vreme cât sentința civilă nr.2817/2004 a Judecătoriei Turda, irevocabilă fiind, a abordat fondul cauzei și a dat naștere la drepturi în favoarea reclamanților arătați în cuprinsul ei, fără a fi fost desființată în condițiile legii, ea trebuie prezumată ca fiind validă juridic cu privire la tot ceea ce constată și dispune, trebuind lăsată să producă efecte. Altfel, s-ar ajunge la ignorarea, semnificând fraudă, a unei hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat, ceea ce nu poate fi îngăduit.
Pe cale de consecință, este de considerat, totodată, și că admiterea acțiunii prin evocata sentință confirmă și validitatea contractului de asistență juridică nr.55/2004, căci dacă acest contract nu ar fi fost valabil încheiat reclamanții (ori cel puțin unul dintre ei) ar fi avut posibilitatea, în acel proces să invoce excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului arătat în cuprinsul contractului, angajând în baza prevederilor art.161 proc.civ.anularea cererii de chemare în judecată. Cum o asemenea consecință juridică nu a fost consfințită în procesul privitor la executarea antecontractului de vânzare-cumpărare, trecându-se la soluționarea, în sensul admiterii pe fondul ei, a acțiunii, rămâne că în prezentul proces aceste chestiuni nu ar putea fi reiterate, căci primirea lor ar tinde să combată efectele - obligatorii între părți - ale sentinței civile nr.2817/2004 a Judecătoriei Turda.
Așa fiind, rezultă că susținerile făcute de către recurentă în motivarea recursului nu pot fi primite, ele tinzând, în contra legii, la a eluda dispozițiile și efectele unei hotărâri judecătorești.
În fine, complementar celor ce preced Curtea înțelege a învedera și că afirmata lipsă a consimțământului reclamantei și a fostului ei soț la încheierea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare din data de 18 martie 2004 era susceptibilă de a atrage nu o eventuală nulitate absolută, ci una relativă, căci interesul ocrotit de lege le aparține exclusiv părților, fiind deci de ordine privată, ceea ce atrăgea posibilitatea confirmării, fie ea și tacită, a convenției, confirmare realizată prin introducerea acțiunii în executarea antecontractului. Se poate, așadar, considera, că admițând chiar că a lipsit consimțământul promitenților cumpărători la data de 18 martie 2004, acesta a fost totuși dat prin introducerea acțiunii în dosarul nr.3006/2004 al Judecătoriei Turda, finalizat prin sentința civilă nr.2817/2004, devenită irevocabilă, validându-se cu efect retroactiv convenția.
Prin urmare, recursul se va respinge ca nefondat, soluția la care au ajuns instanțele fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a legii.
În baza art.274 proc.civ. va fi obligată recurenta la a-i plăti pârâtului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial (18).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 51/A din 29 ianuarie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.VM
DACT./2ex.
09.07.2008
Președinte:Valentin MiteaJudecători:Valentin Mitea, Denisa Băldean Lucia Ștețca
