Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 93/2010. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,

LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 93/CM

Ședința publică din 23 Februarie 2010

Complet specializat pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale

PREȘEDINTE: Răzvan Anghel

JUDECĂTOR 2: Maria Apostol

JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman

Grefier - -

S-a luat în examinare recursul civil formulat de și, în calitate de apărători ai reclamanților, G, G, toți cu domiciliul ales la cabinet avocat în C,-, - 1,.1,.6, județul D, împotriva sentinței civile nr.885/19.08.209 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâta SC B cu sediul în B, Bd. -. - nr.33, - 1,1,.6, sector 1, având ca obiect acțiune în constatare.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura este legal îndeplinită conf.art.87 și urm. Cod pr.civilă.

Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.

În referatul oral asupra cauzei grefierul de ședință învederează că intimata pârâtă a depus la data de 02.02.2010 întâmpinare la recurs, ce a fost comunicată recurenților.

După referatul grefierului de ședință;

Instanța față de lipsa ambelor părți, lasă cauza la a doua apelare, pentru a da posibilitate acestora să se prezinte.

După reluarea cauzei la a doua apelare, se prezintă pentru intimata pârâtă d-na consilier juridic, în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsind celelalte părți.

Întrebată fiind de către instanță, partea prezentă susține că nu mai are alte cereri de formulat sau înscrisuri noi de depus, motiv pentru care, instanța declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului de față.

Având cuvântul reprezentanta intimatei pârâte solicită respingerea recursului formulat de către reclamanți, pentru următoarele considerente:

- solicitarea salariaților privind acordarea grupei I de muncă se referă la perioada cuprinsă între data angajării până la 01.04.2001, dată la care societatea pârâtă nici nu exista, SC SA fiind înregistrată în Registrul Comerțului la data de 16.10.2001 urmare apariției nr.HG710/2001. Societate în cauză are personalitate juridică și statut propriu din data de 16.10.2001, iar până la data de 01.04.2001, reclamanții au avut raporturi de muncă cu alte societăți;

- SC SA nu dispune de nici un fel de acte care să ateste că reclamanții și-au desfășurat activitate în grupa I de muncă conform nr.OG50/1990. Totodată fiind înființată la data de 16.10.2001 are față de reclamanți doar obligații ce decurg din stabilirea raporturilor de muncă pentru perioada ulterioară datei menționate.

CURTEA:

Asupra recursului civil de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, reclamanții, G, G, -, Și au chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să constate că și-au desfășurat activitatea în condiții care se încadrează în grupa I de muncă și să oblige pârâta la emiterea unei adeverințe prin care să le recunoască această grupă, potrivit prevederilor Ordinului nr. 50/1990.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au fost angajați ai Întreprinderii de Rețele Electrice, care avea în componență atât secția de transport a energiei electrice, cât și secția de distribuție și furnizare. Prin HG627/2000, sistemul energetic s-a împărțit între mai multe societăți comerciale, secția de transport devenind, ulterior divizată la rândul ei în baza HG710/2001, în baza căreia a fost înființată.

În aceste împrejurări, au susținut reclamanții, societatea pârâtă a preluat pentru salariații transferați de la, toate drepturile și obligațiile legate de personal, implicit pe cele legate de aplicarea Ordinului nr. 50/1990.

Reclamanții au învederat de asemenea că în cadrul societății la care au fost angajați până în anul 2001 au efectuat lucrări de întreținere, revizie, reparație, lichidare a avariilor și incidentelor la instalațiile electrice de înaltă tensiune, astfel încât munca prestată se încadrează în grupa I, potrivit prevederilor Ordinului nr. 50/1990.

În dovedirea cererii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri: practică judiciară, Ordinul nr. 50/1990.

În apărare, pârâta a formulat întâmpinare pin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța, motivat de împrejurarea că reclamanții au domiciliul procesual ales în C, iar art. 284 alin.2 Codul muncii stabilește competența de soluționare a litigiilor de muncă în favoarea instanței de la domiciliul reclamantului.

Pe aceeași cale, pârâta a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive, susținând că pretențiile reclamanților referitoare la acordarea grupei I de muncă se referă la perioada cuprinsă între data angajării și data de 01.04.2001, perioadă în care societatea pârâtă nici nu luase ființă, fiind înregistrată la Registrul Comerțului la data de 16.10.2001.Prin urmare, în perioada pentru care au formulat acțiunea reclamanții au avut raporturi de muncă cu alte societăți, în baza unor contracte individuale de muncă încheiate cu acestea.

Pe fond, pârâta a solicitat respingerea cererii, precizând că nu dispune de nici un fel de acte care să ateste că reclamanții și-au desfășurat activitatea în grupa I de muncă, urmând ca aceștia să se adreseze societăților la care au lucrat până la data de 01.04.2001.În plus,a învederat pârâta, înființarea sa a fost rezultatul reorganizării, nu al divizării acesteia, ceea ce nu atrage un transfer al obligației de recunoaștere a grupei de muncă pentru reclamanți.

Prin încheierea interlocutorie motivată din data de 17.07.2009 a fost respinsă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța. Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că dispozițiile art.284 alin.2 Codul muncii nu pot fi interpretate decât prin raportare la domiciliul faptic al reclamantului și nu la cel procesual ales, ceea ce ar permite eludarea normei imperative de competență și posibilitatea alegerii instanței de judecată în funcție de opțiunea reclamantului.

Prin sentința civilă nr.885/19.08.2009, Tribunalul Constanțaa admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei pârâta SC

S-a respins cererea formulată de reclamanții, G, G, -, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului Constanța, reclamanții au solicitat recunoașterea grupei I de muncă în care au activat până la data de 01.04.2001. Prin urmare, astfel cum legitimarea procesual activă a reclamanților decurge din calitatea lor de salariați în perioada anterioară lunii aprilie 2001, la fel și calitatea procesual pasivă a pârâtei chemate în judecată este direct legată de calitatea acesteia de angajator în perioada de referință. O asemenea concluzie este singura ce poate corespunde definiției date în doctrină calității procesual pasive, ca fiind identitatea dintre persoana chemată în judecată și persoana obligată în raportul de drept material dedus judecății, astfel că este firesc ca obligația de atestare a unor împrejurări legate de activitatea desfășurată într-o anumită perioadă să revină persoanei juridice pentru care a fost prestată această activitate.

După cum reclamanții au afirmat, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, au fost angajați la Întreprinderea de Rețele Electrice până la intrarea în vigoare a HG627/2000, când în urma procesului de reorganizare a întregului sistem energetic au fost preluați de

Prin HG710/2001, a fost înființată societatea pârâtă, prin reorganizarea unor activități din cadrul, reclamanții fiind transferați la societatea nou înființată.

Prin urmare, nu a încetat să existe ca persoană juridică după apariția HG710/2001, ci doar o parte din activitățile sale au fost preluate, împreună cu personalul aferent,de societatea pârâtă, constituită ca o filială S., după cum se prevede în chiar conținutul actului normativ indicat.

În aceste împrejurări, pârâta nu a devenit un succesor în drepturi al A, fiind ținută de respectarea pe viitor a drepturilor salariaților transferați în interes de serviciu, fără a prelua din obligațiile pe care societatea reorganizată le avea față de foștii săi angajați în temeiul raporturilor de muncă ce s-au derulat nemijlocit între părți.

Împotriva sus menționatei sentințe civile, în termen au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,invocând în esență următoarele:

Soluția pronunțată este netemeinică și nelegală, deoarece instanța de fond nu a avut în vedere modalitatea de preluare a angajaților de către societatea nou înființată, respectiv pârâta SC SA.

Astfel, este real faptul că în perioada invocată de fiecare reclamant în parte, aceștia au fost salariații secției de transport din cadrul fostului, ulterior al, însă în anul 2001, prin nr.HG710/2001, în urma reorganizării unor activități din cadrul, a fost înființată

În cadrul actului normativ de înființare, la art.8 se prevede că personalul redistribuit de la. la, se consideră transferat în interesul serviciului. Ori, prin această modalitate de preluare a personalului - noua societate a preluat implicit toate drepturile și obligațiile legate de personal.

În această situație, dreptul la încadrare în grupa I de muncă, pe calea acțiunii în constatare, trebuia fructificat în contradictoriu cu angajatorul beneficiar al transferului de salariați, respectiv pârâta din această cauză.

Având în vedere cele menționate consideră că în mod greșit tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și solicită, în temeiul art.315 alin.3 și 5 rap. La art.304 cod pr.civilă, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a admis recursul ca fondat, pentru următoarele considerente:

Prin cererea formulată, reclamanții au solicitat în contradictoriu cu pârâta B, constatarea că și-au desfășurat activitatea în grupa I-a de muncă, de la data angajării până la data de 1.04.2001, precum și obligarea pârâtei la emiterea unei adeverințe prin care să le recunoască această grupă.

Prin art.1 din nr.HG710/08.08.2001 s-a aprobat înființarea, prin reorganizarea unor activități din cadrul Companiei Naționale de Transport al Energiei Electrice " ", a Filialei Societatea Comercială pentru Servicii de a Rețelei Electrice de Transport "", denumită în continuare ""

Potrivit art.3 alin.(1) din același act normativ, capitalul social al "" se constituie prin preluarea de părți din activul și pasivul Companiei Naționale de Transport al Energiei Electrice " "

Personalul redistribuit de la Compania Națională de Transport al Energiei Electrice " " la." ", se consideră transferat în interesul serviciului (art.2).

Începând din anul 1998, sistemul energetic național a suferit mai multe divizări în societăți de sine stătătoare.

În urma acestor divizări, noile societăți au preluat părți din patrimoniu, iar personalul a fost la rândul său preluat prin transfer, noul angajator preluând în mod automat drepturile și obligațiile de la vechiul angajator.

Având în vedere ultima reorganizare care a avut loc prin nr.HG710/2001, calitate procesual pasivă în cauză are "", care a preluat Serviciul de a Rețelei Electrice de Transport "", părți din activul și pasivul Companiei Naționale de Transport al Energiei Electrice " ", precum și personalul redistribuit de la această companie, considerat transferat în interesul serviciului.

Prin urmare, obligația de eliberare a unei adeverințe care să ateste că activitatea desfășurată se încadrează în grupa I-a de muncă revine noului angajator, înființat în urma divizării, care a preluat părți din patrimoniu și a preluat personalul redistribuit de la Compania Națională de Transport a Energiei Electrice " "

Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 alin.5 cod pr.civilă, Curtea a admis recursul formulat, a casat sentința recurată și a trimis cauza la Tribunalul Constanța, spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul civil formulat de recursul civil formulat de și, în calitate de apărători ai reclamanților, G, G, toți cu domiciliul ales la cabinet avocat în C,-, - 1,.1,.6, județul D, împotriva sentinței civile nr.885/19.08.209 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâta SC B cu sediul în B, Bd. -. - nr.33, - 1,1,.6, sector 1,

Casează sentința recurată și trimite cauza la Tribunalul Constanța spre rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.02.2010.

Președinte, Judecători,

- - - -

- -

Grefier,

- -

Jud.fond:;

Red.dec.Jud.-/10.03.2010

Tehnored.gref.RD/4ex/15.03.2010

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE

LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-

Data: 15 martie 2010

Către,

TRIBUNALUL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ

Vă înaintăm alăturat dosarul civil nr- al Curții de Apel Constanța, ce conține un număr de file, la care este atașat dosarul dvs. cu același număr ce conține 242 de file, întrucât prin decizia civilă nr. 93/CM/23.02.2010, Curtea a admis recursul formulat reclamanți împotriva sentinței civile nr.885/19.08.2009, a casat sentința recurată și a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Constanța spre rejudecare.

Președinte complet, Grefier,

- - - -

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE

LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-

Data: 15 martie 2010

Către,

TRIBUNALUL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ

Vă înaintăm alăturat dosarul civil nr- al Curții de Apel Constanța, ce conține un număr de file, la care este atașat dosarul dvs. cu același număr ce conține 242 de file, întrucât prin decizia civilă nr. 93/CM/23.02.2010, Curtea a admis recursul formulat reclamanți împotriva sentinței civile nr.885/19.08.2009, a casat sentința recurată și a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Constanța spre rejudecare.

Președinte complet, Grefier,

- - - -

Președinte:Răzvan Anghel
Judecători:Răzvan Anghel, Maria Apostol, Jelena Zalman

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 93/2010. Curtea de Apel Constanta