Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 931/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 931
Sedința publică din 27 octombrie 2009
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
GREFIER:
La ordine fiind pronunțarea privind recursul declarat de reclamanții și împotriva Deciziei civile nr. 426/A/5.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- și a Sentinței civile nr. 12.393/9.10.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T, PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T PRIN PRIMAR, UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ MUNICIPIUL T PRIN PRIMAR, PRIMARUL MUNICIPIULUI T și intimații - chemați în garanție STATUL ROMÂN PRIN CONSILIUL LOCAL MUNICIPAL T, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR PRIN DGFP T, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Dezbaterile si concluziile părților au fost consemnate în Încheierea de ședință din data de 19 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și potrivit căreia a fost amânată pronunțarea cauzei, succesiv, la data de 26.10.2009, respectiv, 27.10.2009.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 12393/09.10.2008 pronunțată în dosar nr- Judecătoria Timișoaraa luat act de renuntarea la judecarea cererii de chemare in garantie, și a admis exceptia de inadmisibilitate.
A fost respinsă actiunea formulata de reclamantii și in contradictoriu cu paratii Primăria Municipiului T, Consiliul Local T, Unitatea Administrativ Teritoriala T, Primarul Municipiului T, ca inadmisibila.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin petitele cererii de chemare in judecata precizate, reclamanții și manuela, au solicitat modificarea planului urbanistic zonal al municipiului T cu privire la imobilul constând in suprafata de 2754 mp teren inscris in prezent in CF - T nr. top 27995/1/2 in sensul inlocuirii in cuprinsul acestui PUZ a mentiunii actuale neconforma cu realitatea de " spatii verzi si alei" cu mentiunea " teren intravilan" care corespunde regimului juridic de proprietate privată a terenului si categoriei reale si legale a destinatiei terenului mentionat, celelalte petite formulate (inclusiv în modificarea de acțiune) subsumându-se petitului anterior mentionat.
Potrivit disp. art. 23 din Legea 50/1991, ulterior aprobarii planului general de urbanism pot fi introduse in intravilanul localitatilor si unele terenuri din extravilan numai in conditii temeinic fundamentate pe baza de planuri urbanistice zonale PUZ, de unde rezulta ca planul urbanistic zonal este realizat pe baza planului general de urbanism in functie de caracteristicile fiecarei zone.
Legea nr. 350/2001 reglementeaza amenajarea teritoriului si urbanismului, prevazand la art. 25 atributiile administratiei publice locale, conform carora Consiliul Local coordoneaza si raspunde de intreaga activitate de urbanism desfasurata pe teritoriul unitatii administrative teritoriale si asigura respectarea prevederilor cuprinse in documentatiile de amenajare a teritoriului si de urbanism aprobate, pentru realizarea programului de dezvoltare urbanistica a localitatilor componente ale orasului.
De asemenea, potrivit disp. art.81 din Legea nr. 215/2001, Consiliul Local este cel care aproba planurile urbanistice zonale pe baza documentatiilor tehnico economice, in concordanta cu prevederile planului urbanistic general.
Din dispozitiile legale anterior enuntate a rezultat că, Consiliul Local al Municipiului T in calitate de autoritate deliberativă este in masura sa decida modificarea planului urbanistic zonal, printr-un act administrativ, astfel ca instanta de judecata nu poate obliga paratii sa procedeze la modificarea planului urbanistic zonal in cadrul unei actiuni de natura civila, calea aleasa de catre reclamanti pentru obtinerea modificarii planului urbanistic zonal nefiind cea adecvata, temeiurile de drept invocate neavand relevanta pentru starea de fapt si de drept expusa de reclmanti in cererea de chemare in judecata.
Avand in vedere aceste considerente, instanta de fond a admis exceptia de inadmisibilitate si pe cale de consecinta, a respins actiunea ca inadmisibila.
Intrucat reclamantii si-au manifestat vointa de a renunta la judecarea cererii de chemare in garantie, in conditiile art.246 proc.civ. instanta de fond a luat in considerare actul de dispozitie procesuala.
Împotriva sentinței reclamanții au declarat apel, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 02.02.2009, solicitând desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare, au arătat că respingerea acțiunii ca inadmisibilă este în contradicție cu prevederile art. 6 din Convenție și cele ale art. 21 din Constituție.
În al doilea rând, apelanții au învederat că instanța ar fi trebuit să soluționeze celelalte capete de cerere, care au avut ca obiect constatarea restituirii imobilului prin decizia civilă nr. 110/26.04.1999 a Curții de Apel Timișoara, intervenirii schimbării regimului de proprietate și a categoriei de destinație a acestui imobil. De asemenea, au solicitat să se constate că bunul se afla în circuitul civil la data încheierii contractului de vânzare cumpărare din 12.03.2007, inexistența unui bun drept al pârâților asupra terenului în suprafață de 2754 mp, faptul că autorizația nr. 1068 din 27.09.1999 nu privește imobilul menționat.
Au invocat hotărârea pronunțată de Curtea de la Strasbourg în cauza Rotaru contra România pentru a arăta că instanța avea obligația de a soluționa celelalte capete de cerere.
Apelanții au criticat și soluția de inadmisibilitate, în sensul că raportul de drept procesual dedus judecății a fost de drept civil, și nu de drept administrativ, culpa pârâților fiind evidentă în ce privește acceptarea unor documente reale și necorespunzătoare situației de fapt și de drept a terenului, unor cărți funciare neactualizate, făcând abstracție de faptul că antecesorii au dobândit terenul în cauză și statutul de proprietari în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile.
În final, apelanții au arătat că imposibilitatea de a efectua demersuri corespunzătoare statutului real al terenului și de a obține actele necesare derulării investiției și edificării de construcții, întârzierea acestor operațiuni le-a generat un prejudiciu.
Prin întâmpinare, intimații Consiliul Local al Municipiului T și Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului T au solicitat respingerea apelului, arătând că Legea nr. 350/2001 reglementeaza amenajarea teritoriului si urbanismului, prevazand la art. 25 atributiile administratiei publice locale, conform carora Consiliul Local coordoneaza si raspunde de intreaga activitate de urbanism desfasurata pe teritoriul unitatii administrative teritoriale si asigura respectarea prevederilor cuprinse in documentatiile de amenajare a teritoriului si de urbanism aprobate, pentru realizarea programului de dezvoltare urbanistica a localitatilor componente ale orasului.
De asemenea, potrivit disp. art.81 din Legea nr. 215/2001, Consiliul Local este cel care aproba planurile urbanistice zonale pe baza documentatiilor tehnico economice, in concordanta cu prevederile planului urbanistic general.
Din dispozitiile legale anterior enuntate rezulta ca, Consiliul Local al Municipiului T in calitate de autoritate deliberativă este in masura sa decida modificarea planului urbanistic zonal, printr-un act administrativ, astfel ca instanta de judecata nu poate obliga paratii sa procedeze la modificarea planului urbanistic zonal in cadrul unei actiuni de natura civila.
Mai mult, pe rolul Tribunalului Timișs -a soluționat apelul formulat în contradictoriu cu, dosarul având ca obiect obligarea pârâților la plata contravalorii folosinței terenului, reclamanții susținând că terenul reprezintă un teren cu destinația de parc.
Intimații pârâți nu au indicat temeiul de drept al apărărilor formulate.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, instanța a constatat că acesta nu a fost întemeiat.
Așa cum rezultă din Hotărârea nr. 186/29.07.2003 depusă la fila 80 dosar de fond, și în conformitate cu dispozițiile art. 81 din Legea nr. 215/2001 Consiliul Local al Municipiului T este autoritatea care a stabilit includerea bunului aparținând reclamanților apelanți în zona " spații verzi și alei", astfel încât fiind vătămați în drepturile lor prin actul administrativ unilateral menționat, ar fi trebuit să urmeze, aceștia sau antecesorii lor, calea contenciosului administrativ pentru a desființa actul care le produce prejudicii.
Planul urbanistic zonal reprezintă o schiță care nu produce ea însăși singură efecte juridice, așa cum este o expertiză efectuată într-un dosar care stă la baza unei hotărâri judecătorești.
A rezultat că în mod corect instanța de fond a stabilit că este inadmisibilă modificarea planului menționat, fapt ce nu contravine nici art. 6 din Convenție care presupune că accesul la justiție trebuie să se realizeze prin căile pe care fiecare stat membru înțelege să le pună la dispoziție pentru asigurarea exigențelor textului. Or, așa cum s-a arătat în paragrafele anterioare, reclamanții ar fi trebuit să atace hotărârea autorității competente din anul 2003.
Hotărârea invocată din jurisprudența Curții nu este aplicabilă, pentru că situația de fapt este diferită, în cauza Rotaru neexistând la momentul respectiv în dreptul român o cale de atac pentru valorificarea dreptului invocat de reclamant.
În speța de față, calea există, respectiv Legea nr. 29/1990 sau Legea nr. 554/2004, în funcția de legea aplicabilă raportat la momentul comunicării sau cunoașterii despre emiterea hotărârii de către consiliul local.
În sensul că argumentele instanței de fond privind alegerea greșită a căii de valorificare a dreptului pierdut sunt corecte este și faptul că dacă susțin că raportul este de drept civil, reclamanții ar trebui să ceară rectificarea cărții funciare în temeiul art. 34 p. 4.proc.civ. și al obligației stabilite prin hotărâre judecătorească de restituire a imobilului, obligație ce există în sarcina statului.
În ce privește soluția dată capetelor de cerere care nu se referă la modificarea planului urbanistic zonal, trebuia observat că în primul paragraf cu care a început motivarea hotărârii, instanța de fond a stabilit că acestea sunt accesorii petitului menționat, de unde a rezultat în mod clar că acestea au primit aceeași soluție, de respingere pentru inadmisibilitate.
Tribunalul a apreciat că soluția a fost corectă și dacă nu se stabilea raportul de accesorietate, întrucât ele constituie de fapt cereri de constatare a unor aspecte de fapt, iar nu de drept, așa cum cere art. 111.proc.civ. Mai mult, ele au reprezentat, în realitate, considerente ale acțiunii de modificare a PUZ, care nu trebuia, deci, să primească o soluție în mod separat.
Prin urmare, în baza art. 296.proc.civ. tribunalul respins apelul declarat de reclamanții și, însușindu-și și celelalte argumente din hotărârea apelată.
Împotriva Deciziei civile nr. 426/A/5.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, reclamanții și, au declarat recurs în termen legal la data de 29.06.2009, solicitând,în principal, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 3, 5 și 6 Cod procedură civilă, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei pentru rejudecarea fondului la instanța de fond, Judecătoria Timișoara, sau,în subsidiar, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă, admiterea recursului, modificarea deciziei civile, în sensul admiterii acțiunii civile.
În motivarea recursului lor, reclamanții au precizat că nici instanța de fond și nici cea de apel nu au intrat în cercetarea fondului, ci au soluționat cauza pe excepție, în sensul respingerii ei, ca inadmisibilă, deși, în ipoteza în care ar fi apreciat că raportul dedus judecății este de natura contenciosului administrativ, ar fi trebuit să decline dosarul secției competente și nu să priveze reclamanții de o judecată.
În acest sens, au subliniat că, prin respingerea acțiunii civile, ca inadmisibilă, s-a încălcat art. 6 din Convenție, privând de la o instanță și la un proces echitabil.
Pe de altă parte, se arată că, deși cererea reclamanților a avut mai multe capete de cerere, chiar dacă s-ar fi apreciat ca inadmisibil motivul, se impunea soluționarea celorlalte capete de cerere, respectiv să se constate că imobilul, constând în suprafață de 2754 mp teren, înscris în prezent în F - T nr. top 27995/1/2, ca proprietatea recurenților, a fost restituit antecesorilor lor în drepturi, conform deciziei civile nr. 1100/26.04.1999 a Curții de Apel Timișoara - irevocabilă, iar, cu acea ocazie, a restituirii, a intervenit schimbarea regimului de proprietate și a categoriei de destinație a acestui imobil, în sensul că, prin restituire, suprafața de 2754 mp teren, a trecut din domeniul public al Statul Român - unde figura ca " spații verzi și alei", în proprietatea privată a antecesorilor lor, cu destinație schimbată de " teren intravilan ", destinație actuală, pe care terenul sus - menționat o are în prezent, cum figurează la rubrica " Descrierea imobilului " - - din F - T, nr. top 27995/1/2".
În acest sens, reclamanții au arătat că instanța de fond nu a examinat precizarea și completarea de acțiune prin care, pe lângă cele sus -redate, au mai solicitat să se constate inexistența vreunui drept al pârâților asupra terenului sus - menționat în suprafață de 2754 mp teren cât și faptul că autorizația 1068/27.09.1999, " emisă pentru Primăria T" pentru "amenajare parc în Zona de la B F nr. 42598, nr. top 27995/2, 27995/1/1, nu privește și nu are ca obiect suprafața de teren de 2754 mp teren, cu nr. top 27995/1/2 ( în prezent înscrisă în F - T )".
În raport de acest ultim petit, reclamanții susțin că, chiar în ipoteza( nejustificată, susțin aceștia) a respingerii lui, ca inadmisibil, instanța era obligată să se pronunțe pe fond asupra primelor capete de acțiune, în caz contrar, fiind încălcate prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru aceste considerente, reclamanții au solicitat ca, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8, 9 Cod procedură civilă, să se admisă recursul, modificarea în tot a ambelor hotărâri și rejudecarea, pe fond, admiterea acțiunii civile, astfel cum a fost formulată și precizată ulterior.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimații Consiliul Local al Municipiului și Municipiul T prin Primar, au solicitat respingerea, ca nefondat a recursului, întrucât reținerea ca incidentă a excepției inadmisibilității petitului principal al acțiunii privind notificarea Z al Municipiului T cu privire la imobilul teren în suprafață de 2754 mp, celelalte capete de acțiune, deși primare, sunt subsidiare celui enunțat anterior. Sub acest aspect, s-a subliniat că, în conformitate cu dispozițiile art. 81 din Legea nr. 215/2001, Consiliul Local al Municipiului T este autoritatea care a stabilit includerea bunului aparținând reclamanților în zona " verzi și alei", astfel încât cei vătămați în drepturile lor trebuiau să urmeze calea contenciosului administrativ pentru a desființa actul care le produce prejudicii.
S-a mai invocat că, potrivit dispozițiilor art. 81 din Legea nr. 215/2001, Consiliul Local este cel care aprobă planurile urbanistice zonale pe baza documentațiilor tehnico - economice, în concordanță cu prevederile planului urbanistic general.
Prin urmare, Consiliul Local, în calitate de autoritate deliberativă, este singurul în măsură să decidă modificarea planului urbanistic general, printr-un act administrativ, astfel că instanța de judecată nu poate obliga pârâții să procedeze la modificarea planului urbanistic general, în cadrul unei acțiuni de natură civilă.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate de reclamanți, în raport de actele depuse la dosar, obiectul acțiunii introductive și a precizării depuse ulterior, și având în vedere dispozițiile art. 299, 312 alin. 1 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 312 alin. 3 și 5 Cod procedură civilă, Curtea constată că este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin cererea introductivă de instanță, înregistrată de reclamanții și la data de 3.03.2008 pe rolul Judecătoriei Timișoara, precizată ulterior, aceștia au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului T, Consiliul Local al Municipiului T, Unitatea Administrativ Teritorială Municipiului T, ambii reprezentați de Primarul Municipiului T, și chematul în garanție Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului T și Ministerul Finanțelor Publice B, să se constate că, pentru terenul în suprafață de 2754 mp în teren înscris în F - T, nr. top 27995/1/2, restituit antecesorilor în drepturi, conform deciziei civile nr. 1100/26.04.1999 a Curții de Apel Timișoara - irevocabilă cu acea ocazie a restituirii, a intervenit schimbarea regimului de proprietate și a categoriei de destinație a acestui imobil în sensul că, prin restituire, suprafața de 2754 mp teren a trecut din domeniul public al Statului Român unde figura ca " spații verzi și alei", în proprietatea privată a antecesorilor reclamanților, cu destinația schimbată de " teren intravilan", destinație actuală pe care terenul o are, cum figurează la rubrica " descrierea imobilului" 1 din F - T nr. top 27995/1/2, să se dispună modificarea PUZ al municipiului T cu privire la imobilul constând în suprafață de 2754 mp, teren înscris în prezent în F - T nr. top 27995/1/2 în sensul înlocuirii în cuprinsul acestui PUZ a mențiunii actuale neconformă cu realitatea de " spații verzi și alei" cu mențiunea " teren intravilan " care corespunde regimului juridic de proprietate privată a terenului și categoriei reale și legale a destinației terenului menționat.
În susținerea și motivarea acțiunii civile, reclamanții au invocat faptul că imobilul în discuție - suprafața de teren de 2754 mp - au dobândit - o în baza unui contract autentic de vânzare cumpărare încheiat în anul 2007, anterior acestei date, imobilul fiind dobândit de vânzător în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile -decizia civilă nr. 1100/26.04.1999 a Curții de Apel Timișoara, irevocabilă. În baza acestei hotărâri judecătorești, a operat o dezmembrare a terenului, înscrisă în poziția A 17, rezultând două loturi distincte de teren, parcela de 2754 mp din F 42598 T, nr. top 27995/1, fiind transcrisă în F 15476 T, nr. top 27995/1/2, în privința operând mai multe transmisiuni de proprietate, intrând, deci, în circuitul civil, iar, după criteriul categoriei de destinație, făcând parte din categoria terenuri intravilane din municipiul T, în sensul art. 2 lit. d din Legea nr. 18/1991.
Din analiza concretă a petitelor cu care reclamanții au înțeles să investească instanța de judecată rezultă, fără dubii, că nemulțumirea acestora este determinată de înscrierea în cartea funciară - T, nr. top 27995/1/2 aferentă suprafeței de 2754 mp, proprietatea lor, a mențiunii " spații verzi și alei", în loc de " teren intravilan", mențiune care reflectă și corespunde regimului juridic de proprietate a acestuia și categoriei reale și legale, a destinației terenului menționat.
Chiar dacă, potrivit art. 81 din Legea nr. 215/2001, Consiliul local este cel care aprobă planurile urbanistice zonale pe baza documentațiilor tehnico - economice, acțiunea civilă de față, în mod greșit, a fost respinsă ca inadmisibilă, cu încălcarea prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța de judecată având plenitudine în soluționarea acțiunilor civile înregistrate pe rolul lor.
Pe de altă parte, Curtea constată că în mod nelegal cele două instanțe de judecată au respins ca inadmisibil ultimul petit din acțiunea civilă de față ( cel privind modificarea Z Municipiului T, relativ la mențiunea de " spații verzi și alei" în " teren intravilan"), și, în raport de acesta, nu s-a mai preocupat de examinarea și soluționarea celorlalte petite care aveau ca obiect constatarea restituirii imobilului în litigiu în baza hotărârii judecătorești irevocabile - Decizia nr. 1100/26.04.1999 a Curții de Apel Timișoara, constatarea intervenirii schimbării regimului de proprietate și a categoriei de destinație a acestui imobil; constatarea că acesta se află în circuitul civil de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare ( 2007), inexistența unui bun drept al pârâților asupra terenului în suprafață de 2754 mp, precum și faptul că autorizația nr. 1068 din 27.09.1999 ( invocată de pârâți) nu privește imobilul sus -menționat.
În raport de această stare de fapt și având în vedere dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 297 ind. 1 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul reclamanților, va casa ambelor hotărâri și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, Judecătoria Timișoara, unde vor fi examinate toate capetele de cerere cu care instanța a fost investită atât prin cererea de chemare în judecată cât și prin precizarea de acțiune ulterioară, urmând a avea în vedere toate înscrisurile depuse la dosar privind situația juridică și faptică a terenului în litigiu ( dobândirea acestuia în proprietate de către antecesorii reclamanților, în temeiul unei hotărâri judecătorești irevocabile - decizia civilă nr. 1100 din 26.04.1999 a Curții de Apel Timișoara, dosar în care Consiliul Local al Municipiului T figura ca parte ( fila 5 - 8 dosar fond), prin dezmembrarea acestei parcele, pe baza expertizei topografice întocmită în cadrul procesului nr. 2884/C/1999).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții și împotriva Deciziei civile nr. 426/A/5.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- și a Sentinței civile nr. 12.393/9.10.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-.
Casează ambele hotărâri și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, Judecătoria Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 27.10.2009.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 3: Marinela
PROF.-.DR.- - - - -
Grefier
RED. G/14.12.2009
DACT.B/2ex/15.12.2009
Inst.apel- - - Tribunalul Timiș
Inst.fond- - Judecătoria Timișoara
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Carmina Orza, Marinela
