Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 94/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 94/A/2009
Ședința publică de la 07 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamanta născută, împotriva sentinței civile nr. 131/13.02.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-, având ca obiect acțiune în constatare nulitate absolută a ofertei de donație.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă mandatar ales pentru reclamanta apelantă, fără delegație la dosar, și consilier juridic cu delegație la dosar pentru intimatul pârât von S, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Întrucât unul dintre membrii titulari ai completului de judecată C 9 - apel civil, special și proprietate intelectuală, respectiv dl. judecător lipsește din instanță din motive obiective, fiind în concediu de odihnă, completul de judecată s-a complinit, în conformitate cu prevederile art. 98(6) din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, prin participarea d-nei judecător - - -, desemnată din lista de permanență pentru soluționarea incidentelor procedurale ivite la acest termen de judecată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare formulată de intimatul pârât Național, din care un exemplar se comunică cu mandatarul ales al reclamantei apelante.
Mandatarul ales al reclamantei apelante, învederează instanței că, aceste acțiuni sunt scutite de taxa judiciară de timbru și în consecință solicită a fi avut în vedere acest fapt. extras din art. 80 al Legii nr. 182/25.10.2000.
Cu privire la această cerere, reprezentantul intimatului pârât, arată că nu se opune admiterii ei.
Instanța, deliberând, admite cererea de scutire a taxei judiciare de timbru deoarece din eroare reclamanta a fost citată cu această mențiune, acțiunea promovată de aceasta, fiind scutită de taxă.
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul reclamantei apelante - depune la dosar copie a sentinței civile nr. 5969/01.10.2002 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar civil nr. 3761/2002. Solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, desființarea sentinței pronunțată de instanța de fond, întrucât este netemeinică și nelegală, deoarece nu s-a contestat calitatea de bun, și s-a motivat de către instanța de fond în considerente, că poate fi revendicat pe calea dreptului comun, și nu pe prevederile legii speciale. De asemenea, a fost respinsă acțiunea întrucât în cauză nu a fost citat Ministerul Culturii și cultelor, proprietarul bunului revendicat. Consideră că în mod greșit a fost apreciat în acest sens de către instanța de fond, deoarece Ministerul Culturii și Cultelor nu este proprietar al acestui bun și nu are calitate procesuală în cauză. De aceea a fost chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și în mod corect s-a solicitat ui Național S, restituirea bunului, în calitate de posesor al acestuia. În consecință, solicită admiterea apelului și a acțiunii așa cum a fost formulată. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului pârât - consilier juridic, depune la dosar, în copie, adresa nr. 8592/25.08.2006 a Ministerului Culturii și Cultelor. Arată că instituția pe care o reprezintă a recunoscut nulitatea actului de donație, dar nu putea să predea bunul, neavând hotărâre în acest sens. Pentru motivele arătate în concluziile de la instanța de fond și întâmpinare, arată faptul că este de acord cu admiterea apelului declarat de reclamanta apelantă, mai puțin în ceea ce privește cheltuielile de judecată.
Instanța, deliberând, față de acte și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față,
Prin acțiunea civilă înregistrată la ribunalul Sibiu, reclamanta a chemat în judecată pârâtul Național solicitând să se constate nulitatea absolută a ofertei de donație din 12.09.1990 și a acceptării donației de la aceeași dată având ca obiect pictură ulei pe pânză reprezentând peisaj cu coloana, autor pictorul olandez de, pentru nerespectarea formei autentice și să fie obligat pârâtul la restituirea respectiv sau, în caz de imposibilitate de restituire, să fie obligat să-i plătească contravaloarea lui.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că în anul 1990 dorind să emigreze în Germania nu a putut să scoată din țară respectiv datorită legislației existente și că i s-a sugerat să încredințeze muzeului pentru a fi expus. S-a întocmit un act de donație, însă ulterior a aflat că lipsa formei autentice a acestui act atrage nulitatea, astfel că dorește restituirea, fiind singurul bun de preț rămas de la familia sa.
Prin sentința civilă nr. 131/13.02.2009 Tribunalul Sibiua respins acțiunea, reținând că acțiunea formulată de reclamantă este o acțiune de drept comun prin care se urmărește redobândirea proprietății unei picturi care face parte în acest moment din patrimoniul cultural național. Fiind bun proprietatea publică a statului, orice măsură care vizează restituirea sa se poate lua doar în contradictoriu cu proprietarul, adică Statul Român. Instanța de fond a interpretat art. 99 din Legea 182/2000 în sensul că doar după obținerea unei hotărâri definitive, persoana fizică poate face uz de hotărârea judecătorească pentru a obține bunul revendicat, fiind obligatorie chemarea în judecată a proprietarului actual al bunului, și nu doar a unității deținătoare. Pârâtul a formulat o cerere de arătare a titularului dreptului, respectiv a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, care a fost introdus în cauză. Deși instanța a pus în discuția părților prevederile art. 6 alin. 3 din Legea 182/200 potrivit cărora Ministerul Culturii și Cultelor reprezintă Statul Român în relațiile interne și internaționale care au ca obiect patrimoniul cultural național, părțile nu au fost de acord cu citarea în cauză a acestei instituții. Cum acțiunea nu a fost formulată în contradictoriu cu proprietarul bunului, instanța a respins-
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta solicitând schimbarea în totalitate a hotărârii în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. Cu cheltuieli de judecată.
În expunerea motivelor de apel, reclamanta susține că sentința atacată este nelegală, iar Ministerul Culturii și Cultelor nu are calitatea procesuală întrucât Statul Român nu este proprietarul bunului în litigiu. Motivarea instanței de fond este greșită pentru că pornește de la prezumția că toate bunurile din patrimoniul cultural național sunt "bunuri proprietatea publică a statului". Potrivit art. 5 din Legea 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil, bunurile culturale mobile pot fi proprietatea publică sau privată a statului ori a unităților administrativ teritoriale sau proprietatea privată a persoanelor fizice. în litigiu este proprietatea reclamantei, iar actul de donație și acceptarea acesteia sunt lovite de nulitatea din momentul încheierii și nu au produs un transfer de proprietate nici muzeului și cu atât mai puțin în favoarea Statului sau Ministerului Culturii. Se mai arată că ministerul ar fi avut calitate procesuală dacă reclamanta ar fi contestat apartenența la patrimoniul cultural național, însă reclamanta recunoaște această apartenență.
Intimatul Național Sad epus întâmpinare, prin care arată că nu s-a opus admiterii acțiunii și a recunoscut pretențiile reclamantei. Pe de altă parte, apreciază ca fiind corecte cele reținute în sentința Tribunalului Sibiu, cu privire la contradictorialitate. În ce privește capătul de cerere privind obligarea la cheltuieli de judecată, deși pârâta a fost notificată de reclamantă nu putea restitui bunul decât pe baza unei hotărâri judecătorești definitive și a fost de acord cu admiterea acțiunii. În drept se invocă art. 99 din Legea 182/2000 rep. art. 115 cod procedură civilă.
A fost depusă o copie a unei adrese emisă de Ministerul Culturii și Cultelor prin care se pune în vedere ui Național să renunțe la formularea de cereri introductive de instanță în cauzele care au ca obiect acțiuni de revendicare a bunurilor culturale mobile.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, din oficiu și prin prisma motivelor de apel, Curtea reține următoarele:
Așa cum corect a motivat instanța de fond, potrivit art. 6 alin. 3 din Legea 182/2000 în relațiile interne și internaționale, care au ca obiect patrimoniul cultural național Statul Român este reprezentat de Ministerul Culturii și Cultelor.
În speță, este un litigiu care are ca obiect constatarea nulității absolute a unui act de donație, pe considerentul că nu au fost respectate condiții de formă ale donației. Până la constatarea de către instanță a acestui fapt, actul produce efecte juridice. Doar din momentul în care s-a constatat nulitatea, sunt desființate retroactiv efectele produse de actul atacat pe motive de nulitatea absolută. Pentru a se putea constata această nulitate, trebuie analizată în contradictoriu cu proprietarul actual, și care în această cauză este Statul român. Prin prisma textului de lege susmenționat, reprezentarea statului în acest tip de cauză este asigurată de Ministerul Culturii și Cultelor.
Adresa Ministerul Culturii și Cultelor către Național nu este izvor de drept și nu se întemeiază pe interpretarea dispozițiilor legale invocate, și menționează doar considerente de ordin formal, în sensul că ar fi antrenați în multe procese. Acest aspect nu are nici o relevanță juridică și nu justifică lipsa calității procesuale pasive, în eventualitatea că ar fi chemați în judecată.
Art. 99 din Legea 182/2000 se referă la restituirea bunurilor depuse "în custodia unor instituții publice" și nu este aplicabil în cauza de față, care are un alt obiect.
Având în vedere aceste considerente de drept, Curtea va respinge ca nefondat apelul reclamantei, în temeiul art. 296 cod procedură civilă, menținând sentința atacată.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile 131/13.02.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
5 ex/03.06.2009
Jud. fond -.
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Carla Maria Cojocaru
