Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 96/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 96/A/2009 | |
Ședința publică 18 martie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Tania Antoaneta Nistor | --- - |
JUDECĂTOR 2: Traian Dârjan | - - |
GREFIER: | - - |
S-a luat spre examinare apelul declarat de reclamanții și - împotrivasentinței civile nr. 583 din 31 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj îndosarul nr-, privind și pe pârâtul - având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 11 martie 2009, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.1157/117 din 19 martie 2008 la Tribunalul Cluj, reclamanții și -, l-au chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să constate nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 20.02.2007 între părți, cu privire la terenul în suprafață de 5.800 mp identificat în CF nr.- C-N, nr.top 14672/2, radierea notării de sub B3 din aceeași carte funciară și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, acțiunea a fost motivată pe dispozițiile art.948, art.973 și art.1179 civ. art.5 alin.(1) din Titlul X al Legii nr.247/2005 și art.112 pr.civ.
Prin sentința civilă nr.583 din 31 octombrie 2008 a Tribunalului Cluj, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă intentată de reclamanții și -, împotriva pârâtului -, având ca obiect constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți la data de 20.02.2007 și radierea notării de sub B3 din cartea funciară nr.- C-
Au fost obligați reclamanții să îi plătească pârâtului cheltuieli de judecată în sumă de 2.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin antecontractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 20.02.2007, reclamanții și soția -, s-au obligat să înstrăineze pârâtului -, terenul în suprafață de 5.800 mp înscris în CF nr.- C-N, nr.top 14672/2, pentru prețul de 150.800 euro, din care suma de 2.958 euro s-a achitat la data semnării antecontractului, urmând ca restul prețului de 147.842 euro să fie achitat în momentul încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare, dar nu mai târziu de 9.03.2007.
Reclamanții l-au înștiințat pe pârât că la data de 13.03.2007, antecontractul de vânzare-cumpărare și-a pierdut valabilitatea, din cauza cumpărătorului, care nu a achitat diferența de preț stabilită până la data de 9.03.2007. La rândul său, pârâtul i-a notificat pe reclamanți prin scrisoare recomandată, să se prezinte la Biroul Notarilor Publici asociați - și -, la data de 21.03.2007, pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare privind imobilul în litigiu, precizând că a fost în imposibilitate de a achita restul de preț, deoarece nu a fost contactat de către reclamanți în vederea stabilirii detaliilor legate de încheierea contractului autentic; prin încheierea nr.2754/21.03.2007 încheiată de notarii publici și, s-a certificat că reclamanții nu s-au prezentat la acest birou notarial.
Prin notificarea comunicată pârâtului la data de 12.12.2007, reclamanții i-au solicitat destinatarului să îi contacteze pentru reglementarea situației contractului de vânzare-cumpărare a terenului în litigiu, iar prin notificarea nr.116/14.03.2008, i-au cerut pârâtului să se prezinte la sediul notarului public, la data de 18.03.2008, în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu privire la terenul în litigiu și achitării diferenței de preț.
Reclamanții au depus la dosar o copie a antecontractului de vânzare-cumpărare nesemnată de promitentul-cumpărător -, iar pârâtul a depus o copie a aceluiași antecontract, care cuprinde și semnătura acestuia. Părțile nu au contestat că exemplarul aflat la reclamanți nu este semnat de pârât, în timp ce exemplarul pârâtului poartă această semnătură, reclamanții susținând că pârâtul a semnat exemplarul său, ulterior datei menționate în antecontract.
Conform art.948 civ. o condiție esențială pentru validitatea unei convenții, este consimțământul valabil exprimat al părții ce se obligă. Consimțământul este acea condiție esențială a actului juridic civil, care constă în hotărârea exteriorizată de încheia un act juridic. Regula este că actele juridice sunt supuse principiului consensualismului, excepția fiind actele juridice solemne.
Art.1179 civ. prevede că actele sub semnătură privată care cuprind convenții sinalagmatice nu sunt valabile dacă nu s-au făcut în atâtea exemplare originale câte părți cu interese contrare sunt. Toate exemplarele originale trebuie semnate de părțile contractante. Sancțiunea pentru nerespectarea formalității multiplului exemplar, constă în lipsirea înscrisului de puterea probatorie, acesta fiind nul ca mijloc de probă a convenției, fără să fie afectată valabilitatea convenției pe care o constată înscrisul, acordul de voință al părților putând fi dovedit prin alte mijloace de probă admise de lege.
Raportat la ansamblul probelor administrate, prima instanță a considerat că acordul de voință al părților în vederea încheierii actului juridic a existat, datorită faptului că ambele exemplare ale convenției au fost semnate de reclamanți, iar exemplarul rămas la pârât a fost semnat de acesta. În toate cele trei notificări comunicate pârâtului de reclamanți, aceștia s-au referit la neexecutarea de către pârât a obligației contractuale privind plata diferenței de preț, în notificarea din 14.03.2008 i-au comunicat să se prezinte la notar pentru încheierea contractului în formă autentică și să se achite diferența de preț, subliniind că între părți s-a încheiat la data de 20.02.2007 antecontractul de vânzare-cumpărare, iar pârâtul ar fi refuzat încheierea contractului în formă autentică. Prin urmare, este evident că reclamanții au recunoscut existența unui acord de voință în vederea încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, întemeindu-și pretențiile din notificări, tocmai pe raporturile juridice născute ca urmare a acestui acord.
Așa fiind, prima instanță a considerat că deși înscrisul care constată convenția, nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.1179 civ. fiind lipsit de putere probatorie, acordul de voințe și implicit consimțământul pârâtului la încheierea acestei convenții au existat, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.948 civ. privind constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare.
De asemenea, prima instanță a mai reținut că nu sunt fondate nici susținerile reclamanților privind constatarea nulității absolute aceluiași antecontract de vânzare-cumpărare, pentru lipsa formei autentice. Astfel, potrivit art.2 alin. (1) din Titlul X al Legii nr.247/2005, terenurile cu sau fără construcții, situate în intravilan și extravilan, indiferent de destinația sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute. Conform art.5 alin.(2) din același act normativ, în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile, poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.
Pentru valabilitatea unui antecontract de vânzare-cumpărare, nu este necesar ca acesta să îmbrace forma autentică, întrucât acest act nu are ca efect transmiterea dreptului de proprietate și nu există nicio dispoziție legală care să prevadă forma autentică a antecontractului de vânzare-cumpărare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și soția -, solicitând "modificarea" ei în totalitate și pe cale de consecință, admiterea acțiunii introductive de instanță, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului, reclamanții au susținut că prima instanță nu le-a soluționat acțiunea pe fond și le-a respins în mod nelegal cererile lor în probațiune, prin care au dorit să se constate că acordurile de voință privind vânzarea-cumpărarea terenului în litigiu, nu s-au întâlnit niciodată. În mod absolut nelegal și lipsit de vreun fundament probator a reținut prima instanță că în speță, din probatoriul administrat, acordul de voință al părților în vederea încheierii actului juridic, a existat. În realitate - au susținut apelanții -, prima instanță le-a respins cererile în probațiune privind efectuarea expertizei grafologice, prin care doreau să probeze că actul intitulat antecontract de vânzare-cumpărare, a fost semnat de pârât la o dată ulterioară, după 13.03.2007.
Față de actele depuse în probațiune, prima instanță a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, denumit "antecontract de vânzare-cumpărare", pentru că la data de 20.02.2007, reclamanții au vrut să-i vândă pârâtului terenul, aceștia semnând ambele exemplare ale antecontractului.
Pârâtul nu a dorit în acel moment să cumpere terenul și nu a semnat actul. Pârâtul nu a semnat exemplarul aflat la reclamanți, astfel că exemplarul luat cu el îl putea semna oricând. Consițământul reclamanților la vânzarea terenului, nu s-a întâlnit cu intenția pârâtului de a cumpăra, situație în care este vorba de o promisiune unilaterală de vânzare-cumpărare, deoarece numai consimțământul reclamanților a fost valabil exprimat. De esența promisiunii unilaterale de vânzare-cumpărare, este că promitentul-cumpărător își poate revoca intenția într-un anumit termen. În speță, contractul autentic de vânzare-cumpărare urma să fie încheiat până cel târziu la data de 9.03.2007, dată până la care reclamanții trebuiau să își mențină oferta de a-i vinde terenul pârâtului. Acest termen a fost respectat, însă la data de 13.03.2007, l-a anunțat pe pârât că și-au revocat intenția de a vinde, întrucât acesta nu și-a exprimat intenția de a cumpăra și nu le-a achitat suma de bani stabilită. Ca promisiunea unilaterală de vânzare-cumpărare, operațiunea juridică a fost legală, însă total ineficientă pentru pârât. Prin faptul că pârâtul nu a acceptat oferta înainte de a primi revocarea, promisiunea unilaterală a rămas caducă. Antecontractul de vânzare-cumpărare trebuie să fie lovit de nulitate absolută, pentru lipsa consimțământului pârâtului.
În mod nelegal prima instanță a suplinit lipsa acordului de voință al pârâtului la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, prin notificările trimise acestuia de reclamanți. Or existența consimțământului pârâtului la încheierea antecontractului, nu poate fi dovedit prin notificările trimise de reclamanți. Constatările primei instanțe, referitoare la existența consimțământului pârâtului la încheierea antecontractului sunt în contradicție cu prevederile art.942 civ. deoarece în speță nu s-a făcut dovada întâlnirii acordului de voință în sensul acestui text legal.
Deși a reținut că părțile nu au contestat faptul că exemplarul aflat la reclamanți nu este semnat de pârât, iar exemplarul pârâtului poartă această semnătură, prima instanță a refuzat să le încuviințeze probele solicitate, pentru a stabili cu exactitate data semnării actului de către pârât, cu atât mai mult că pe data de 13.03.2007, l-au înștiințat că și-au revocat promisiunea unilaterală.
Prima instanță a aplicat greșit dispozițiile art.948 civ. fiindcă potrivit doctrinei și practicii judiciare, lipsa consimțământului este sancționată cu nulitatea absolută a oricărei convenții. Or, antecontractului de vânzare-cumpărare, îi lipsește tocmai consimțământul pârâtului, manifestat prin nesemnarea actului și prin atitudinea lui. Nu numai că pârâtul nu a semnat antecontractul la data la care părțile s-au întâlnit, dar nu l-a semnat nici până la data la care l-au notificat că și-au revocat promisiunea unilaterală, la data de 13.03.2007, așa cum a recunoscut și la interogatoriu.
Faptul că pârâtul nu a acceptat oferta până la data revocării promisiunii unilaterale de către reclamanți, rezultă din aceea că pârâtul le-a trimis notificarea abia la data de 15.03.2007, dată până la care acesta nu a înțeles să accepte oferta reclamanților și nu și-a manifestat dorința de a întâlni intenția de a vinde a reclamanților, cererea de a cumpăra a pârâtului, decât după ce a primit revocarea intenției reclamanților de a vinde. Este adevărat că după data de 13.03.2007, reclamanții l-au mai notificat pe pârât în vederea prezentării la notarul public, dar atunci era revocată promisiunea unilaterală a reclamanților.
În final, apelanții au mai susținut că prima instanță a aplicat greșit dispozițiile art.5 alin. (2) din Legea nr.247/2005, pentru că între părțile împrocesuate, nu s-a încheiat niciun fel de contract, datorită lipsei acordului de voință al pârâtului.
Apelanții au depus concluzii scrise la dosar.
Intimatul - prin întâmpinare depusă la dosar, 31-35, a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
Obiectul principal al acțiunii civile intentate de reclamanți împotriva pârâtului, îl constituie constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare, datat 20.02.2007, care ar constitui doar o promisiune unilaterala de vânzare-cumpărare, întrucât lipsește consimțământul beneficiarului-cumpărător.
Antecontractul de vânzare-cumpărare sau promisiunea bilaterală ori sinalagmatică de vânzare-cumpărare, este o convenție, astfel că i se aplică dispozițiile Codului civil referitoare la contracte sau convenții.
Apelanții se află în eroare atunci când susțin că între părți "nu s-a încheiat nici un fel de contract datorită lipsei acordului de voință a promitentului cumpărător, adică a pârâtului", deoarece chiar și promisiunea unilaterală de contract, este un acord de voință, un adevărat contract.
Potrivit art.948 pct.2 civ. o condiție esențială pentru validitatea unei convenții, este consimțământul valabil al părții ce se obligă. Lipsa totală a consimțământului, constituie o cauză de nulitate absolută.
Consimțământul este condiția esențială, de fond și generală a actului juridic civil, care constă în hotărârea de a încheia un act juridic civil, manifestată în exterior. Modalitățile de exteriorizare a consimțământului sunt în scris, verbal și prin gesturi ori fapte concludente și neechivoce.
În speță, lipsa consimțământului pârâtului, nu este invocată de acesta, ci de către reclamanți.
Sistemul dreptului civil român, dă eficiență teoriei informațiunii, conform căreia contractul comun se consideră încheiat în momentul în care ofertantul a luat efectiv cunoștință de acceptare, acesta fiind momentul când voințele părților se unesc și se realizează acordul de voință al părților.
-vânzători au luat cunoștință de acceptarea beneficiarului-cumpărător, la data de 20.02.2007, când pârâtul s-a prezentat la domiciliul reclamanților, cu două exemplare din formularul înscrisului intitulat "antecontract de vânzare-cumpărare", unde au fost completate de mână cu pixul, datele concrete de identificare ale reclamanților și cele privind obiectul antecontractului.
De altfel, reclamanta a recunoscut la întrebarea nr.1 din interogatoriul luat acesteia 46, că la data de 20.02.2007, între aceasta și pârât a intervenit o înțelegere cu privire la vânzarea-cumpărarea imobilului teren în suprafață de 5.800 mp, înscrisă în CF nr.- C-N; reclamantul raspunzând la aceeași întrebare, a recunoscut că "am avut o înțelegere, dar datorită faptului că pârâtul nu a semnat antecontractul, consider că nu a existat nici o înțelegere", 45.
-vânzători l-au înștiințat pe beneficiarul-cumpărător, că "azi 13.03.2007 și-a pierdut valabilitatea, antecontractul de vânzare-cumpărare" 10, de unde rezultăper a contrario, că până atunci, antecontractul era valabil; prin notificarea din 11.12.2007 27-29, aceiași promitenți-vânzători, l-au notificat pe beneficiarul-cumpărător că "deși termenii contractului sunt foarte clari, în sensul că dacă nu achitați la termenul scadent diferența de preț la care v-ați obligat, antecontractul își pierde valabilitatea", iar prin notificarea din 14.03.2008 31, au menționat printre altele: "vă reamintim că între subsemnații și dumneavoastră s-a încheiat la data de 20.02.2007 antecontractul de vânzare-cumpărare având ca obiect terenul în suprafață de 5.800 mp".
Așadar, din probele administrate în cauză, a rezultat existența consimțământului valabil exprimat de beneficiarul-cumpărător la momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, 20.02.2007, de care au avut atunci cunoștință promitenții-vânzători. Or din moment ce a existat consimțământul pârâtului la încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare, iar reclamanții l-au cunoscut, nu putea ca ulterior să lipsească acel consimțământ, numai pentru că așa voiau reclamanții.
Pârâtul a prezentat un exemplar din antecontractul de vânzare-cumpărare semnat și de către el.
În cauză au fost administrate probe suficiente, în raport de obiectul acțiunii introductive de instanță, din examinarea cărora atât prima instanță cât și instanța de apel și-au putut forma convingerea fermă că la încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare din data de 20.02.2007, a existat și consimțământul pârâtului.
Așa fiind, în mod corect atât prima instanță, cât și instanța de apel, au respins cererile formulate de reclamanți și reiterate de apelanți, privind suplimentarea probațiunii cu martori, pentru a dovedi că între părți nu s-au încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare, precum și cu o expertiză grafologică, pentru a se stabili data la care beneficiarul-cumpărător a semnat antecontractul de vânzare-cumpărare, aspect ce nu este concludent în speță, față de probele care au fost administrate.
Este neîntemeiată critica apelanților potrivit căreia prima instanță nu ar fi soluționat acțiunea pe fond, câtă vreme nu a fost respinsă în baza vreunei excepții. Prima instanță nu a admis acțiunea, respingând-o ca neîntemeiată, ceea ce numai în opinia apelanților este sinonim cu nesoluționarea cauzei pe fond.
Nu corespunde realității că prima instanță ar fi interpretat greșit actul juridic dedus judecății, apelanții preluând mecanic motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 pr.civ. Din contră, atât prima instanță, cât și instanța de apel, au înțeles exact că sunt sesizate cu o acțiune în constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare, pentru lipsa consimțământului beneficiarului-cumpărător, respectiv cu un apel împotriva sentinței prin care s-a respins pe fond ca neîntemeiată, acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâtul.
Apelanții susțin că intimatul nu le-a achitat suma de bani stabilită: dacă se referă la avansul de 2.958 euro, achitarea ei rezultă atât din antecontractul în care s-a consemnat sub semnătură reclamanților, că "se achită azi 20.02.2007", cât și din înștiințarea și notificările adresate de către aceștia pârâtului, în care fac vorbire de "diferența de preț" 10, și 27, precum și "suma de bani restantă de 147.842 euro" 31; dacă se referă la suma de 147.842 euro, aceasta trebuia plătită, în momentul încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare, dar nu mai târziu de data de 9.03.2007", așa cum s-a stipulat în antecontract, din probele dosarului rezultând că această sumă nu a fost plătită până în prezent, deși reclamanții nu au învestit instanța cu soluționarea unei acțiuni în rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare pentru neachitarea diferenței de preț în sumă de 147.842 euro.
Consimțământul pârâtului la încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare, a existat la data de 20.02.2007, nefiind "suplinit" de prima instanță, așa cum susțin neîntemeiat apelanții.
Lipsa totală a consimțământului la încheierea unui act juridic, constituie o cauză de nulitate absolută, dar în speță nu poate interveni o asemenea sancțiune civilă, datorită faptului că beneficiarul-cumpărător și-a exprimat consimțământul valabil la încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare din 20.02.2007.
Actul juridic încheiat între reclamanți și pârât, are natura juridică a unui antecontract de vânzare-cumpărare, sinonim cu promisiunea bilaterală sau sinalagmatică de vânzare-cumpărare, nicidecum a unei promisiuni unilaterale a reclamanților, așa cum susțin aceștia în mod nefondat. Reiterăm că și promisiunea unilaterală de contract este un acord de voință, un adevărat contract.
În ceea ce privește lipsa formei autentice a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți la data de 20.02.2007, apelanții au recunoscut în apel că nu sunt incidente dispozițiile art.5 alin.(2) Titlul X al Legii nr.247/2005, după ce prin acțiunea introductivă de instanță, în postura de reclamanți, au susținut că antecontractul de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate absolută pentru neîncheierea lui în formă autentică prevăzută de art.5 alin. (1) din același act normativ, ceea ce a constituit o vădită confuzie între condițiile cerute de lege pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu privire la terenuri și cele pretinse la încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.296 pr.civ. se va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței tribunalului, care va fi menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții și - împotriva sentinței civile nr.583 din 31 octombrie 2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
--- - - - - -
Red.DT:18.03.2009
Dact.CA:23.03.2009 - 6 ex.
Jud.fond.
Președinte:Tania Antoaneta NistorJudecători:Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan
