Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 998/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 998/R/2009
Ședința publică din 15 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Traian Dârjan
JUDECĂTORI: Traian Dârjan, Dana Cristina Gârbovan Carmen
-- -
GREFIER:
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 1002/A din 10 octombrie 2002 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr. 5764/2002, privind și pe pârâții, G, COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII NR. 18-1991 - PREFECTURA C, precum și pe intervenienta AGENȚIA DOMENIULUI STATULUI B, având ca obiect acțiune în constatare -uzucapiune.
dezbaterilor și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 23 martie 2009, iar pronunțarea hotărârii în cauză a fost amânată pentru data de 30 martie 2009, 6 aprilie 2009, 13 aprilie 2009 și 15 aprilie 2009, în vederea constituirii legale a completului de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2345 din 15 martie 2002 a Judecătoriei Cluj -N, s-a respins acțiunea civilă extinsă, intentată de reclamanta, împotriva pârâților, în calitate de moștenitor al defunctului, moștenitoare a defunctului, G, și COMISIA JUDEȚEANĂ C PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR.
S-a constatat că reclamanta a renunțat la judecata acțiunii împotriva pârâților, și.
S-a respins cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de reclamanta împotriva intervenientei AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI
S-a admis acțiunea reconvențională formulată de reclamantul-reconvențional, împotriva pârâților-reconvenționali, și în consecință, s-a constatat că reclamantul-reconvenționbal a dobândit prin reconstituire în temeiul Legii nr.18/1991, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 5546 mp, tarlaua 58, parcela 12, evidențiat în titlul de proprietate nr.27614/1082 eliberat la data de 21.10.1998, teren ce se identifică parțial și cu imobilul înscris în CF nr.3479, nr.top 1913/2/2/15 și parțial cu imobilul înscris în CF nr.3455, nr.top 1913/2/2/16, conform raportului de expertiză tehnică efectuat de experții Poșta, și -, raport ce face parte integrantă din sentință.
S-a dispus întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantului-reconvențional asupra terenului cu suprafața de 5546 mp, cu titlu de drept lege.
S-a admis în parte acțiunea reconvențională formulată de reclamanții-reconvenționali, și împotriva pârâtei-reconvenționale și în consecință, s-a constatat că reclamanții-reconvenționali, și, în calitate de moștenitori ai defunctului, au dobândit dreptul de reconstituire în baza Legii nr.18/1991, dreptul de proprietate asupra terenului cu suprafața de 2773 mp, tarlaua 58, parcela 13, evidențiat în titlul de proprietate nr.27614/1088 eliberat la data de 22.10.1998, teren ce se identifică parțial cu imobilul înscris în CF nr.3479, nr.top 1913/2/2/15, conform raportului de expertiză tehnică efectuat de experții Poșta, și, raport ce face parte integrantă din sentință.
S-a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamanților-reconvenționali, și asupra terenului în suprafață de 2773 mp, cu titlu de drept lege.
Au fost respinse celelelate capete de cerere reconvenționale.
A fost obligată reclamanta să îi plătească pârâtului cheltuieli de judecată în sumă de 111.500 lei.
A fost obligată reclamanta să îi plătească pârâtei cheltuieli de judecată în sumă de 28.000 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.3967/1983 a Judecătoriei Cluj -N, s-a admis acțiunea reclamanților - și -, împotriva pârâților și CAP, care au fost obligați să le recunoască reclamanților dreptul de proprietate cu titlu de uzucapiune și construire asupra imobilului înscris în CF nr.3772, nr.top 1913/2/2/8, teren în suprafață de 5755 mp și casă, în - nr.4, iar prin încheierea nr.5491-2/1983 s-a întabulat dreptul de proprietate în CF nr.4021, în favoarea lui - și -, care au fost părinții reclamantei.
Prin sentința civilă nr.3260/1994 a Judecătoriei Cluj -N, s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în CF nr.4021, nr.top 1913/2/2/8, prin formarea a două noi loturi: lotul I cu nr.top 1913/2/2/8/1 casă, curte și teren în suprafață de 925 mp ce i-a fost atribuit lui -, și lotul II cu nr.top 1913/2/2/8/2 teren arător în suprafață de 4830 mp ce i-a fost atribuit reclamantei, care și-a întabulat dreptul de proprietate în CF nr.4215, nr.top 1913/2/2/8/2.
În temeiul Legii nr.18/1991, prin titlul de proprietate nr.27614/1087 din 22.10.1998, pârâților, și, li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2773 mp în tarlaua 58, parcela 9, situat în extravilanul comunei. De asemenea, prin titlul de proprietate nr.27614/1040 din 11.08.1998, s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea pârâtului - asupra terenului în suprafațșă de 2759 mp în tarlaua 59, parcela 20 și asupra terenului în suprafață de 2782 mp în tarlaua 58, parcela 18, în extravilanul comunei. Pârâtul - este proprietarul terenului arător în suprafață de 2782 mp cu nr.top 1913/2/2/10/2 înscris în CF nr.4613, cu titlu de drept lete.
Prin sentința civilă nr.2751/2000 a Judecătoriei Cluj -N, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.2677/2000 a Curții de Apel Cluj, reclamanta a fost obligată să îi recunoască dreptul de proprietate al pârâtului -, asupra terenului în suprafață de 311 mp din parcela cu nr.top 1913/2/2/10/2 înscris în CF nr.4613.
Tot în temeiul Legii nr.18/1991, pârâtului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2773 mp în taralua 58, parcela 11, prin titlul de proprietate nr.27614/1081 din 21.10.1998, terenul reconstituit fiind situat în extravilanul comunei.
Asupra terenului arător în suprafață de 5755 mp cu nr.top 1913/2/2/16 înscris în CF nr.3455, este proprietar, cu titlu de drept împroprietărire.
De asemenea, prin titlul de proprietate nr.27614/1082 din 21.10.1998, i s-a reconstituit dreptul de proprietate al pârâtului asupra terenului în suprafață de 5546 mp în tarlaua 58, parcela 12, situat în extravilanul comunei.
, și li s-a reconstituit dreptul de proprietate în calitate de moștenitori ai defunctului, asupra terenului în suprafață de 8727 mp, din care 2773 mp în tarlaua 58, parcela 13 din extravilanul comunei, conform titlului de proprietate nr.27614/1088 din 22.10.1998. Asupra terenului în suprafață de 5755 mp înscris în CF nr.3479, nr.top 1913/2/2/15, este întabulat cu titlu de drept împroprietărire.
Prin titlul de proprietate nr.27614/1090 din 22.10.1998, s-a reconstituit dreptul de proprietate al pârâtului - asupra terenului în suprafață de 5564 mp în tarlaua 58, parcela 14, în extravilanul comunei. Asupra terenului în suprafață de 5755 mp înscris în CF nr.3478, nr.top 1913/2/2/14, este întabulat pârâtul - cu titlu de drept împroprietărire.
Prin titlul de proprietate nr.27614/1080 din 21.10.1998, pârâtei i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 5564 mp în tarlaua 58, parcela 15, situat în extravilanul comunei. Asupra terenului arător în suprafață de 5755 mp înscris în CF nr.3809 nr.top 1913/2/2/13, este întabulat dreptul de proprietate în favoarea lui G cu titlu de drept împroprietărire.
Pârâtului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2782 mp în tarlaua 58, parcela 17, situat în extravilanul comunei, potrivit titlului de proprietate nr.27614/1079 din 21.10.1998. Prin sentința civilă nr.807/2000 a Judecătoriei Cluj -N, s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al pârâtului, asupra terenului în suprafață de 2782 mp în CF nr. 3474, nr.top 1913/2/2/11. Prin încheierea de CF nr.6664/2000 s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al pârâtului asupra terenului în suprafață de 2782 mp în CF nr.4613, nr.top 1913/2/2/11.
Prin titlul de proprietate nr.27614/1092 din 22.10.1998, lui i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2782 mp în tarlaua 58, parcela 19, situat în extravilanul comunei, în calitate de moștenitor al defunctului. Titularul dreptului de proprietate reconstituit, a decedat la data de 12.06.1999, iar moștenitoarea acestuia este soția supraviețuitoare.
Pârâtului Gis -a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2782 mp în tarlaua 58, parcela 16, în extravilanul comunei, conform titlului de proprietate nr.27614/1091 din 22.10.1998. Prin sentința civilă nr.990/2001 a Judecătoriei Cluj -N, pârâtul Gaf ost obligat să încheie cu pârâtul - -, contract de vânzare-cumpărare în formă autentică referitor la terenul în suprafață de 2782 mp, individualizat în titlul de proprietate nr.27614/1091 din 1998 și s-a dispus întabularea dreptului de proprietate în favoarea lui - -, care este proprietar al parcelei cu nr.top 1913/2/2/12/2 teren în suprafață de 2782 mp.
Pârâtul este succesorul proprietarului tabular înscris sub B1 în CF nr.3473, nr.top 1913/2/2/12, arător în suprafață de 2877 mp.
Pentru reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr.18/1991, s-au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, după cum urmează:
- a depus cereri la data de 14.03.1991 și la data de 2.02.1998, pentru terenul situat în locul numit "", în suprafață 1 și jugăr pământ arabil;
Pârâtul a depus cereri la data de 16.03.1991 și 15.01.1999, pentru terenul în suprafață de 0,29 ha arabil situat în locul numit "";
Pârâtul a depus cereri la data de 16.03.1991 și la 2.02.1998 pentru terenul în suprafață de 0,58 ha situat în locul numit "";
Pârâții, și au depus cereri la data de 20.03.1991 și la 20.01.1998 pentru terenul în suprafață de 0,29 ha situat în locul numit "";
Pârâtul - a depus cerere la data de 12.03.1991, pentru terenul în suprafață de 0,58 ha situat în - -, "";
Pârâtul a formulat cerere la data de 19.03.1991, pentru terenul în suprafață de 0,58 ha situat lângă cazarmă, la "";
Defunctul a depus în timpul vieții, la data de 29.01.1998 și la 2.02.1998, cereri pentru terenul în suprafață de 0,29 ha situat în punctul "";
Pârâtul Gaf ormulat cereri la 18.03.1991 și la 2.02.1998 pentru terenul în suprafață de 0,29 ha situat în punctul "";
Reclamanta, împreună cu mama ei, -, în calitate de moștenitoare ale defunctului -, au formulat cerere de reconstituire la data de 16.03.1998, pentru terenul în suprafață de 0,58 ha situat în punctul "", recunoscând că au primit conform Legii nr.18/1991, suprafața de 0,29 ha teren.
Prin Hotărârea nr.32 din 30.04.1998 a Comisiei județene C pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, s-a validat anexa nr.19 întocmită de Comisia locală a comunei, pentru emiterea titlurilor de proprietate în locul numit "".
SC SA C-N prin adresa nr.363/15.05.1998, a înștiințat Comisia locală a comunei, că terenurile menționate în anexa nr.19, au trecut la această societate de la.
Consiliul local al comunei a învederat instanței prin adresa nr.3855/10.09.2001, că terenul situat în -, firugează înscris în Registrul de evidență funciară a CAP din anul 1968, întocmit de C, în care la fila nr.66 este înscrisă suprafața de 2,44 ha sub nr.parcelei 739 comasată, ca deținător figurând CAP, situația juridică a terenului fiind de "folosință personală", iar categoria "curți-construcții". Parcela nr.739 se regăsește în cadastrală din acel registru și se suprapune cu suprafața de teren deținută în prezent de și de vecinii acesteia. reclamantei figurează în registrul cadastral al parcelelor comunei din anul 1980, la poziția 1520-1521, cu suprafața de 0,25 ha teren arabil și 0,10 ha curți-construcții, situația juridică a terenului fiind "posesie particulară".
Anterior, asupra terenului înscris în CF nr.3348, nr.top 1913/2/2 arător în suprafață de 17 iugăre și 328 stjp, a fost întabulat cu încheierea nr.3318/1937, dreptul de proprietate în favoarea lui.
Prin Decretul regal nr.2603/1938, s-a declarat expropriată pentru cauză de utilitate publică, pentru interese militare, suprafața de 21 iugăre cu nr.topografice 1892-1912 și 1913/2 - 1915, proprietatea contelui, oferindu-i-se o indemnizație de 40.000 lei pe iugăr, în total 1.449.008 lei. Nu a fost expropriată o de 30 m lângă șoseaua - C în suprafață de 1,857 ha, pe care se găseau 5 case locuite, cu gospodării împrejurul lor.
Între anii 1945-1948, au fost împroprietăriți țăranii cu terenul din fosta proprietate a contelui, conform planului de parcelare, cu parcele perpendiculare pe șoseaua C-.
Din procesul-verbal încheiat la data de 30.10.1952 la Sfatul Popular al Regiunii C, în baza Ordinului nr.-/05.10.1952 al, rezultă că s-a efectuat operația de comasare cu schimbare în natură a suprafeței de 59,05 ha necesară pregătirii de luptă a UM nr.03623, prin preluarea de la Sfatul Popular al comunei a acestui teren de la micii proprietari, Institutul C, - și Sfatul Popular al comunei.
În tabelul cuprinzând locuitorii comunei, ale căror terenuri au trecut în administrarea, figurează -, G, - și
Prin Ordinul nr.69430/1959, s-a dispus cedarea definitivă a unei porțiuni de teren din parcela de 49,050 ha respectiv 8.3995 ha situate în hotar, la nord cu șoseaua națională C-O, la sud cu terenul proprietatea Fermei Didactice, cu teren din eclejia Parohiei Romano- și la vest cu teren proprietatea, în proprietatea Fermei Didactice.
Martorii, și, au declarat că după cel de-al doilea război mondial, în urma reformei agrare, fratele tatălui reclamantei, -, a primit 58 ari teren în locul numit - --. În anul 1947, - a făcut schimb de teren cu părinții reclamantei, care și-au construit o casă. Toate terenurile atribuite prin reforma agrară au fost perpendiculare pe șoseaua națională, dar tatăl reclamantei a folosit un teren cu suprafața de cca 30-35 ari situat paralel cu șoseaua națională, iar după decesul acestuia, terenul a fost folosit de reclamantă și de mama ei până în anul 1998.
Martorul a arătat că a efectuat raportul de expertiză în dos.nr.3288/1993, și își menține concluziile formulate în acel raport; la fața locului a constatat că antecesorii reclamantei foloseau o suprafață de teren cu lățimea de 20-25 m și lungime de 80 m de-a lungul șoselei naționale C-
Din adresa nr.1613/30.06.1995 eliberată de UM 02565, rezultă că terenul în suprafață de 1,857 ha siutat de-a lungul, având o lățime de 30 m, pe care se găseau construite un număr de 5 case, nu a aparținut Ministerului Apărării Naționale.
Prin adresa nr.474/07.12.2001 emisă de OJCGC C, reclamanta a fost înștiințată că terenurile situate în extravilanul comunei, amplasate în tarlaua 58, parcelele 11-19, sunt terenuri proprietatea publică a Statului Român, aflate în administrarea, în patrimoniul ADS C, în conformitate cu HG nr.517/1999 și a Legii nr.258/2001; ulterior, aceeași instituție a revenit și a arătat că aceste terenuri nu sunt cuprinse în patrimoniul ADS C și administrarea
SC SA C-N, a arătat prin adresa nr.1593/21.02.2002 că terenul din tarlaua 58, parcela 1533 din lucrarea de cadastru a comunei, nu a fost niciodată în administrarea acestei soietăți.
În cauză s-a efectuat un raport de expertiză de o comisie alcătuită din trei experți: Poșta, și -, din care rezultă că parcela cu nr.top 1913/2/2/8/2 nu este identică cu terenul în suprafață de 4830 mp situat în comuna, - - nr.4, ci este situată în prelungirea parcelei cu nr.top 1913/2/2/8/1 înscrisă în CF nr.4021, care este situată aproximativ perpendicular pe șoseaua națională; terenul folosit de reclamantă are suprafața de 3110 mp și se identifică în regim de CF, parțial cu nr.top 1913/2/2/9, 1913/2/2/10, 1913/2/2/12, 1913/2/2/13, 1913/2/2/14 și 1913/2/2/15.
Terenul în suprafață de 5546 mp din tarlaua 58, parcela 12, evidențiat în titlul de proprietate nr.27614/1082 din 1998, se identifică parțial cu terenul înscris în CF nr.3455, nr.top 1913/2/2/16. Terenul în suprafață de 2775 mp din tarlaua 58, parcela 18, evidențiat în titlul de proprietate nr.27614/1088 din 1998, se identifică parțial cu terenul înscris în CF nr.3479, nr.top 1913/2/2/15.
Raportat la dispozițiile art.III lit.a) și lit.b) din Legea nr.169/1997, în cauză s-a dovedit prin Registrul de evidență funciară al CAP din anul 1968, și prin Registrul cadastral din anul 1980, că terenul în litigiu a fost cooperativizat.
Terenurile din tarlaua 58, parcelele 11-19, nu au fost trecute în proprietatea Statului Român și nu sunt cuprinse în patrimoniul ADS C, în administrarea C, conform HG nr.517/1999 și Legii nr.268/2001.
În consecință, prima instanță a reținut că nu este fondată acțiunea principală având ca obiect anularea parțială a titlurilor de proprietate pentru suprafața de 4830 mp.
În speță nu sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii cu privire la terenul în litigiu, prevăzute de Codul civil, deoarece reclamanta nu a dovedit că a avut o posesie de 30 de ani asupra terenului, iar de joncțiunea posesiilor nu se poate prevala, întrucât antecesorii ei au fost proprietarii imobilului cu nr.top 1913/2/2/8 înscris în CF nr.3772.
De asemenea, prima instanță a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii de 10 până la 20 de ani. De altfel, terenul în suprafață de 4830 mp cu nr.top 1913/2/2/8/2, a fost dobândit de reclamantă cu titlu de moștenire și partaj, prin sentința civilă nr.3260/1994 a Judecătoriei Cluj -N, iar conform raportului de expertiză tehnică, acest teren se află situat în prelungirea imobilului cu nr.top 1913/2/2/8/1 înscris în CF nr.4021.
În temeiul art.246 pr.civ. s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecata acțiunii față de pârâții, și.
În baza art.57 pr.civ. s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă împotriva Agenției Domeniilor Statului.
A fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâtul și s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâții, și.
Prin decizia civilă nr.1002/A din 10 octombrie 2002 a Tribunalului Cluj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.2345/15.03.2002 a Judecătorieii C-N, pronunțată în dos.nr.2415/2001, care a fost menținută în totul.
A fost obligată apelanta să le plătească intimaților - -, - și - câte 200.000 lei fiecăruia, intimatei suma de 1.500.000 lei, iar intimaților, și suma de 2.500.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că într-adevăr prin sentința civilă nr.3967/1983 a Judecătoriei Cluj -N, s-a admis acțiunea civilă intentată de părinții reclamantei, - și - în contradictoriu cu pârâții - și CAP și în consecință au fost obligați pârâții să le recunoască reclamanților dreptul de proprietate cu titlu de uzucapiune și construire asupra imobilului înscris în CF nr.3772, nr.top 1913/2/2/8 în suprafață de 5755 mp situat în - - nr.4, asupra căruia s-au întabulat ulterior în CF nr.4021, însă efectele acelei hotărâri nu pot fi extinse și asupra terenurilor proprietatea pârâților care nu au avut calitatea de părți în acel proces, hotărârea nefiindu-le opozabilă.
Asupra parcelei cu nr.top 1913/2/2/8 amplasată perpendicular pe șoseaua C-N -, a figurat ca proprietar numitul -, fratele lui -, tatăl reclamantei, care a dobândit-o în temeiul Reformei agrare din anul 1945, după care s-a întabulat în cartea funciară în anul 1948. Această parcelă a fost siutată perpendicular pe șoseaua națională, având un front la stradă de 17,28 m și nu a constituit proprietatea CAP, de aceea putea fi uzucapată, iar proprietarul tabular nu s-a opus întabulării ei pe numele părinților reclamantei, pe când parcela pretinsă de reclamantă cu titlu de uzucapiune în prezentul proces este situată de-a lungul șoselei naționale, având o lungime de aproape 90 m, astfel că întretaie alte 8 parcele orientate perpendicular pe aceeași șosea, cuprinse în titlurile de proprietate ale părinților, parcela în litigiu a constituit proprietatea CAP, motiv pentru care nu poate face obiectul prescripției achizitive.
Faptul că parcela de teren în litigiu a constituit proprietatea CAP și a fost situată de-a lungul șoselei naționale, rezultă din Registrul de evidență funciară al CAP din anul 1968, întocmit de DIFOT C, în care la fila 66 figurează ca proprietară CAP asupra parcelei nr.739 în suprafață de 2,44 ha situată de-a lungul șoselei, aspect ce rezultă și din cadastrală anexată registrului.
Totodată, posesia reclamantei nu a fost utilă, respectiv continuă, netulburată și neîntreruptă, conform art.1847 civ. fiindcă începând cu anul 1998, pârâții - și - au revendicat de la reclamantă suprafețele de teren cuprinse în titlul lor de proprietate, obținând câștig de cauză în dos.nr.4474/1999 și nr.4475/1999 ale Judecătoriei Cluj -
Prin cererea înregistrată sub nr.714/18.03.1991, mama reclamantei, în calitate de moștenitoare a defunctului -, alături de ceilalți succesori ai defunctului, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991, pentru terenul în suprafață de 0,58 ha situat în locul numit "" sau "Șesul de ", cerere ce a fost aprobată, iar benefiiciarii au fost puși în posesie de Comisia locală a comunei, cu privire la terenul în suprafață de 5576 mp în locul solicitat, prin procesul-verbal din 20.06.1998, parcelă asupra căreia sunt întabulate în cartea funciară reclamanta și mama ei, amplasată perpendicular pe șosea, situație în care reclamanta nu mai poate beneficia de încă o proprietate de aceeași întindere de-a lungul șoselei, pe calea prescripției achizitive.
Eroarea de identificare în cartea funciară, comisă în anul 1983, nu poate constitui fundamentul noii uzucapiuni pe alte 8 parcele proprietatea pârâților, eroarea invocată fiind îndoielnică în condițiile în care parcela top nr.1913 a fost dezmembrată încă din anul 1938, de când figurează noua parcelă cu nr.top 1913/2/2/ pe numele contelui, iar apoi s-a împărțit pe fâșii cu ocazia Reformei agrare din anul 1945, operațiuni întabulate în cartea funciară încă din anii 1948.
Din moment ce s-a respins capătul de cerere din acțiunea reclamantei având ca obiect dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu cu titlu de uzucapiune, aceasta nu mai are interes să solicite anularea parțială a titlurilor de proprietate eliberate pe numele pârâților.
Dar nici pe fondul cauzei nu este întemeiat capătul de cerere al reclamantei având ca obiect anularea parțială a titlurilor de proprietate, întrucât toți pârâții au formulat cereri privind reconstituirea dreptului de proprietate fie în termenul prevăzut de Legea nr.18/1991, fie în termenul prevăzut de Legea nr.169/1997, pentru terenurile siutate în locul numit "" sau "Șesul de ", ce au făcut obiectul Reformei agrare din anul 1945, când au fost împroprietăriți cu fâșii de teren de câte un iugăr, toate amplasate perpendicular pe șoseaua C-N -, operațiuni întabulate în cartea funciară încă din anul 1948.
Deși aceste terenuri au fost expropriate prin Decretul nr.269/1958, trecând în proprietatea Statului Român și în administrarea Ministerului Forțelor Armate, în anul 1959 s-a predat suprafața de 8,3995 ha teren ce cuprindea și terenurile ce au aparținut antecesorilor pârâților, către Ferma Didactică.
Astfel, pârâții au dobândit calitatea de acționari la Stațiunea Didactică, iar ulterior li s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii ei, astfel cum a fost ea precizată.
În motivarea recursului, reclamanta a susținut că hotărârile atacate cuprind motive contradictorii, străine de natura pricinii, s-a interpretat greșit și s-a schimbat natura actului juridic dedus judecății, instanța nu s-a pronunțat asupra unor mijloace de apărare ori dovezi administrate, iar hotărârile sunt date cu încălcarea ori aplicarea greșită a legii, motive de recurs prevăzute de art.304 pct. 7,8,9,10 pr.civ.
Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a titlurilor de proprietate emise pe seama pârâților pentru suprafața de 4830 mp teren siutat în extravilanul comunei, tarlaua 58, parcelele 11-19, să se constate că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra acestui teren cu titlu de uzucapiune, moștenire și partaj și să se dispună întabularea dreptului ei în cartea funciară.
Prima instanță a respins acțiunea principală și cererea de chemare în judecată a altor persoane, ambele formulate de reclamantă, dar a admis cererile reconvenționale formulate de pârâți, iar tribunalul a respins apelul reclamantei împotriva sentinței.
Ambele hotărâri atacate, sunt vădit netemeinice și nelegale.
Deși instanța a reținut că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 4830 mp înscris în CF nr.4215 nr.top 1913/2/2/8/2 cu titlu de moștenire și partaj, conform sentinței civile nr.3260/1994, totuși susține că nu a fost dovedită uzucapiunea asupra terenului conform dispozițiilor art.1890 sau 1895 civ. iar posesia nu a fost utilă.
Ambele instanțe de fond au calificat greșit dreptul dedus judecății, reținând că reclamanta a invocat prescripția achizitivă. În realitate, uzucapiunea a fost modul în care antecesorii ei au dobândit proprietatea, iar reclamanta a adăugat acestui mod de dobândire a proprietății moștenirea și partajul față de ceilalți succesori legali. Pe de altă parte, uzucapiunea a fost dovedită, ea rezultând din conținutul dos.nr.3288/1983 al Judecătoriei Cluj -N, dar și din declarațiile martorilor, și, respectiv că a fost utilă și exercitată timp de peste 30 de ani de către antecesorii ei.
Prin sentința civilă menționată, s-a admis acțiunea reclamanților - și - împotriva pârâților - și CAP, care au fost obligați să recunoască dreptul de proprietate cu titlu de uzucapiune asupra terenului în suprafață de 5755 mp, instanța reținând că reclamanții au intrat în posesia terenului încă din anul 1941, iar din anii 1945-1946 și-au construit o casă.
În relația cu CAP, există autoritate de lucru judecat în ceea ce privește dobândirea de către antecesorii reclamantei a dreptului de proprietate cu titlu de uzucapiune, astfel că toate susținerile Consiliului local al comunei, cum că terenul ar fi fost cooperativizat, scos din circuitul civil, iar uzucapiunea nu și-ar putea produce efectele, sunt afirmații fără suport legal.
Prin sentința civilă din anul 1983 a Judecătoriei Cluj -N s-a consfințit dreptul de proprietate al reclamanților - și - asupra terneului în litigiu, printr-un mod originar de dobândire a proprietății, uzucapiunea de 30 de ani. Ca efect al uzucapiunii, s-a născut dreptul de proprietate al părinților reclamantei și concomitent, s-a stins dreptul de proprietate al foștilor proprietari. Dreptul de proprietate s-a dobândit cu caracter retroactiv, începând din anul 1941.
Expertul a stabilit configurația terenului ca fiind situat de-a lungul șoselei. Chiar dacă actualii pârâți nu au fost părți în acel dosar, ambele instanțe de fond au omis să ia în considerare caracterul absolut al dreptului de proprietate, care-l face opozabil tuturor, deci și actualilor pârâți-intimați. Reclamanta și antecesorii ei și-au exercitat toate prerogativele acestui drept real absolut, în putere proprie și în interes propriu, începând cu anii 1940, iar modalitatea în care comisia locală și cea județeană au procedat la eliberarea titlurilor de proprietate în favoarea pârâților, a constituit un real abuz de drept. Instanța nu s-a pronunțat și nu a analizat aceste motive de nelegalitate ale titlurilor eliberate pârâților.
Terenul în litigiu s-a aflat în proprietatea familiei reclamantei din anul 1941, nu a fost expropriat și nici cooperativizat, motiv pentru care nu putea face obiectul Legii nr.18/1991.
Terenul expropriat pentru cauză de utilitate publică s-a aflat în spatele parcelei uzucapate și a trecut în proprietatea Statului Român, în administrarea Ministerului Forțelor Armate, iar apoi în administrarea Stațiunii Didactice și este în continuare în proprietate publică, potrivit art.6 din Legea nr.213/1998. proprietari au fost compensați cu alte terenuri.
În continuare, recurenta a citat dispozițiile art.34 alin. (2) din Legea nr.18/1991 și a susținut că parcelele atribuite pârâților în baza Legii fondului funciar, au fost în administrarea Stațiunii Didactice - C până în anul 1997, toți pârâții fiind acționari ai acestei unități și încasând dividende. În anul 1998, Comisia Județeană C le-a eliberat pârâților -, -, G și, titlurile de proprietate atacate de reclamantă, deși la acea dată terenurile în litigiu erau folosite de Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară
Pentru a justifica eliberarea titlurilor de proprietate, Comisia județeană Cae mis Hotărârea nr.32 din 30.04.1998 prin care a aprobat anexele nr.19 cu persoanele și suprafețele din CF nr.3469 C-N, la "Șesul de " și cele din comuna, de la Stațiunea Didactică la SC SA C-
Terenul în litigiu a trecut în proprietatea Statului Român ca efect al exproprierii, fiind în administrarea Stațiunii Didactice, cu excepția fâșiei de 30 m situate lângă șoseaua -C pe care se găsesc construite 5 case de locuit cu gospodării în jur, în suprafață de 1,8570. În acest context, anexa nr.19 la Hotărârea nr.32/1998, apare ca fiind dată cu încălcarea art.37 din Legea nr.18/1991.
Or, terenul în litigiu cuprins în anexa 19, a fost administrat de Stațiunea Didactică, fiind destinat cercetării, baza materială a învățământului fiind definită în art.166 alin. (2) din Legea nr.84/1995.
Alte rețineri total greșite ale instanței de apel se referă la apartenența terenului în litigiu de CAP, cu referire la Registrul de evidență funciară din anul 1968, numai că în dreptul poziției antecesorilor reclamantei terenul figurează ca "posesie particulară", ceea ce înseamnă că deținea în proprietate acel teren, care nu a fost cooperativizat, așa cum rezultă chiar din acel registru, parcela reclamantei fiind delimitată de restul terenului ca proprietate particulară curți-construcții, în timp ce toate celelalte parcele din tarlaua 58 aparțineau de fostul, care l-a predat în anii 1970 Stațiunii Didactice
Tot în mod eronat s-a reținut că întrucât antecesoarea recurentei, numita -, ar fi solicitat teren în zonă în temeiul Legii nr.18/1991, nu ar mai putea beneficia de terenul în litigiu situat de-a lungul șoselei. Nu s-a observat că antecesoarei reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr.18/1991, pentru un teren similar ca suprafață, nu în nume propriu, ci în calitate de moștenitoare a defunctului ei frate, care a deținut și el teren în zonă.
Această reconstituire a dreptului de proprietate, nu împiedică în niciun fel recunoașterea dreptului de proprietate dobândit prin uzucapiune asupra terenului în litigiu și nici nu putea duce la concluzia că reclamanta nu ar beneficia de încă o proprietate de aceeași întindere de-a lungul șoselei.
Intimatul prin întâmpinare depusă la dosar 29, a solicitat respingerea recursului.
Intimații - și - - prin întâmpinare depusă la dosar 30, au solicitat respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul - prin întâmpinare depusă la dosar 32-34 a solicitat respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul prin întâmpinare depusă la dosar 39-40, a solicitat respingerea acțiunii și menținerea hotărârii instanței de fond.
Intimatul prin întâmpinare depusă la dosar 41-42, a solicitat respingerea acțiunii și menținerea hotărârii instanței de fond.
Intimații, și prin întâmpinare depusă la dosar 50-51, au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Comisia județeană C pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor prin întâmpinare depusă la dosar 94-95, a arătat că nu se opune admiterii recursului.
Recurenta a mai depus o "completare la motivele de recurs" 107-112, la care a anexat o serie de înscrisuri.
Prin decizia civilă nr.693 din 21 aprilie 2003 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dos.nr.384/2003, s-a anulat ca insuficient timbrat recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.1002 din 10.10.2002 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dos.nr.5764/2002 al Tribunalului Cluj, care a fost menținută în întregime.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că recurenta avea obligația să plătească o taxă de timbru în sumă de 16.762.500 lei, din care a achitat doar 100.000 lei taxă judiciară de timbru și 50.000 lei timbru judiciar.
Așa fiind, în baza art.20 alin. (3) din Legea nr.146/1997, s-a anulat recursul, ca insuficient timbrat.
În urma acestei statuări, reclamanta s-a adresat Curții Europene a Drepturilor Omului, care prin hotărârea din 1 aprilie 2008, a hotărât că a fost încălcat art.6 alin.(1) din Convenție, iar Statul Român trebuie să îi plătească reclamantei în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art.44 alin. (2) din Convenție, suma de 4.000 euro pentru prejudiciul moral și 1.680 euro pentru cheltuieli de judecată.
Pe baza Hotărârii CEDO din 1 aprilie 2008, reclamanta a formulat cerere de revizuire în temeiul art.322 pct.9 pr.civ. înregistrată sub nr- la Curtea de Apel Cluj, care prin decizia civilă nr.2436 din 15 decembrie 2008, a admis cererea de revizuire formulată de recurenta împotriva deciziei civile nr.693 din 21 aprilie 2003 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dos.nr.384/2003, pe care a desființat-o în întregime și a fixat termen pentru judecarea recursului reclamantei în contra deciziei civile nr.1002/10.10.2002 a Tribunalului Cluj, pe data de 26 ianuarie 2009.
Recurenta a depus concluzii scrise la dosar 215-216.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.2415/27.02.2001 la Judecătoria Cluj -N, reclamanta i-a chemat în judecată pe pârâții, -, -, și Comisia județeană C pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să constate nulitatea absolută parțială a titlurilor de proprietate nr-, -, -, -, -, - și - emise de Comisia județeană C în baza Legii nr.18/1991 pârâților de rd.1-7, în ceea ce privește suprafața de 4830 mp situată în tarlaua 58 parcelele 9-15 din extravilanul comunei; să fie obligată pârâta Comisia județeană C să modifice titlurile de proprietate prin reducerea lor cu suprafața totală de 4830 mp; să se constate că reclamanta a dobândit cu titlu de uzucapiune, moștenire și partaj dreptul de proprietate asupra porțiunii de 4830 mp teren ce se suprapune în parte cu terenurile înscrise în CF nr.4613, 3474, 3473, 3809, 3478, 3479, dispunând dezmembrarea acestei parcele și întabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului în litigiu în baza raportului de expertiză, cu cheltuieli de judecată.
Ulterior, la termenul de judecată din 20.04.2001, reclamanta și-a extins acțiunea față de pârâții și a mai solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlurilor de proprietate nr-, - și - iar în ședința publică din 15.06.2001 și-a extins acțiunea și față de pârâții - - și.
Prin cererea de chemare în judecată a altor persoane înregistrată la data de 18.12.2001, reclamanta a chemat-o în judecată pe intervenienta Agenția Domeniilor Statului.
Prin înscrisul intitulat "declarație", autentificat sub nr.601/11-04-2001, reclamanta a declarat că renunță la judecată față de pârâții, și.
Prin sentința civilă nr.3967 din 17.06.1983 a Judecătoriei Cluj -N, s-a admis acțiunea civilă intentată de reclamanții - și - (părinții reclamantei-recurente), împotriva pârâților - și CAP și în consecință, au fost obligați pârâții să le recunoască reclamanților dreptul de proprietate cu titlu de uzucapiune și construire asupra imobilului înscris în CF nr.3772, nr.top 1913/2/2/8 teren în suprafață de 5755 mp cu casă de locuit, fundație din piatră, pereți din cărămidă și lemn acoperită cu țiglă, compusă din 2 camere antreu, pivniță, cărmară, bucătărie de vară, grajd din piatră și lemn acoperită cu țiglă în - - nr.4, cu titlu de uzucapiune și construire ca bun comun. S-a dispus înscrierea în cartea funciară a construcțiilor și a dreptului de proprietate al reclamanților.
Judecătoria a reținut că potrivit declarațiilor martorilor și, terenul în suprafață de 5755 mp înscris în CF nr.3772, nr.top 1913/2/2/8 asupra căruia era proprietar tabular pârâtul -, a fost folosit de reclamanți încă din anul 1942 sub nume de proprietari, în mod continuu, nefiind conturbați, astfel că s-a admis acțiunea în temeiul art.1460, 1477, 1493 și 1693 din Codul civil austriac. În acea cauză s-a efectuat un raport de expertiză de către expertul, inclusiv o schiță a terenului cu laturile de 110 m/35 m, latura lungă fiind paralelă cu șoseaua națională.
Cu încheierea nr.5491-2 din 1983, - și - și-au întabulat dreptul de proprietate în CF nr.4021, nr.top 1913/2/2/8 asupra construcțiilor și a terenului în suprafață de 5755 mp.
După cum se observă din tabelul de mișcare-parcelară efectuat de expertul, 40 dos.judecătorie, acesta a întocmit doar documentația cu privire la parcela cu nr.top 1913/2/2/8 în suprafață de 5755 mp, care a fost proprietatea lui -, fără să facă nicio dezmembrare, munca expertului reducându-se la identificarea parcelei topografice și întocmirea raportului de expertiză, a tabelului de mișcare parcelară, a planului de situație și a planului general.
Însă, din anexa la rpaortul de expertiză, 42 același dosar, rezultă că parcela cu nr.top 1913/2/2/8 era amplasată perpendicular pe șoseaua națională și avea dimensiunile de 321 m lungime pe 17,28 m lățime, atât cât figurează și frontul inițial la stradă în planul de situație de la 41, dar expertul fără să motiveze de ce și fără să procedeuze la dezmembrările ce se impuneau, a amplasat greșit parcela uzucapată de părinții reclamantei, paralel cu șoseaua națională, parțial peste parcela cu nr.top 1913/2/2/8 și parțial peste încă 7 parcele topografice, fără să le dezmembreze: nr.top 1913/2/2/9, nr.top 1913/2/2/10, nr.top 1913/2/2/11, nr.top 1913/2/2/12, nr.top 1913/2/2/13, nr.top 1913/2/2/14/2 și nr.top 1913/2/2/15.
Pentru a putea pretinde reclamanta că părinții ei s-au întabulat cu titlu de uzucapiune asupra terenului în suprafață de 5755 mp, situat integral lângă șoseaua națională și nu doar cu un front de 17,28 mp liniari - și - trebuiau să fie întabulați în cartea funciară pe opt noi parcele topografice dezmembrate, din cele opt parcele existente perpendicular pe șoseaua națională, ceea ce nu s-a întâmplat.
Prin sentința civilă nr.3260/1994 a Judecătoriei Cluj -N, s-a admis acțiunea civilă intentată de reclamanta împotriva pârâților din acel dosar -, -, și și s-a dispus sistarea stării de indiviziune cu privire la parcela cu nr.top 1913/2/2/8 în suprafață de 5755 mp din CF nr.4021, care a fost dezmembrată în parcela cu nr.top nou 1913/2/2/8/1 construcții și teren în suprafață de 925 mp care a fost atribuită la - și parcela cu nr.top 1913/2/2/8/2 teren în suprafață de 4830 mp ce a fost atribuită reclamantei, care și-a întabulat dreptul de proprietate în CF nr.4215, în baza raportului de expertiză întocmit de expertul. Și acest expert a pornit de la faptul că parcela cu nr.top 1913/2/2/8 este paralelă cu șoseaua națională, afirmând că "prezentul raport răspunde obiectivelor stabilite, mai puțin în ce privește identificarea concretă a nr.topo 1913/2/2/8 subdivizare inexistentă în arhive, fiind distruse. În cauza de față nu mai există un alt raport de expertiză", care constituie două inexactități grave.
Expertul care a efectuat raportul de expertiză ce a stat la baza pronunțării sentinței civile nr.3967/1983 a Judecătoriei Cluj -N, a declarat 321, că pentru identificarea de atunci terenului, a "folosit topografică veche cu număr top nedezmembrat". Mai exact, acest expert nu a făcut o reală identificare a parcelelor topografice existente, a configurației lor și al modului de amplasare al acestora perpendicular pe șoseaua națională, ci a făcut o simplă schiță a parcelei nr.top 1913/2/2/8, pe care a amplasat-o integral lângă și paralel cu șoseaua națională, peste opt parcele topografice, pe care nu le-a dezmembrat fiindcă a făcut totală abstracție de existența lor, deși erau reprezentate pe funciară a localității. Acest mod arbitrar de lucru al expertului, contravenind flagrant dispozițiilor Decretului-lege nr.115/1938, nu i-au transformat pe - și - în proprietari asupra unui teren identificat greșit, în disprețul tuturor reglementărilor privitoare la cărțile funciare.
La rândul lor, experții Poșta, și -, au stabilit că înafara porțiunii de 17,28 m aferentă parcelei cu nr.top 1913/2/2/8, care este uzucapată de părinții reclamantei, restul de încă opt parcele orientate tot perpendicular pe șoseaua națională, au aparținut, prin urmare acel teren fiind inalienabil și imprescriptibil, nu putea fi uzucapat de către părinții reclamantei, pe de o parte, iar pe de altă parte, din anul 1942 când s-a afirmat că ar fi început prescripția achizitivă și până în anul 1960 când exista -ul, nu trecuseră 30 de ani așa cum pretind dispozițiile art.1460, art.1477, art.1478 și art.1493 din Codul civil austriac, reținute în sentința civilă nr.3967/1983 a Judecătoriei Cluj -
Reclamanta este aceea care și-a redactat în mod confuz acțiunea în ceea ce privește capătul de cerere referitor la uzucapiune, fiindcă a solicitat instanței să constate că a dobândit cu titlu de uzucapiune, moștenire și partaj dreptul de proprietate asupra porțiunii de 4830 mp teren ce se suprapune în parte cu terenurile înscrise în CF nr.4613, 3474, 3473, 3809, 3478 și 3479. Din cauza acestui mod confuz și defectuos de redactare a acțiunii principale, instanțele de fond au analizat condițiile uzucapiunii de 30 de ani și de 10 la 20 de ani prevăzute de Codul civil român și în persoana reclamantei, reținând că nu sunt îndeplinite.
În recurs, tocmai reclamanta este aceea care critică faptul că instanța de apel ar fi calificat greșit dreptul dedus judecății, reținând că reclamanta ar fi invocat prescripția achizitivă, când în realitate ea ar fi solicitat doar să se constate că părinții ei ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu cu titlu de uzucapiune, iar de la aceștia reclamanta l-ar fi dobândit cu titlu de moștenire și partaj.
Curtea de apel ca instanță de recurs, reține că într-adevăr, prin sentința civilă nr.3967 din 17.06.1983 a Judecătoriei Cluj -N, s-a constatat că părinților reclamantei, - și -, li s-a recunoscut dreptul de proprietate cu titlu de uzucapiune și construire asupra imobilului înscris în CF nr.3772, nr.top 1913/2/2/8, teren în suprafață de 5755 mp cu casă de locuit, în contradictoriu cu pârâții de atunci, - și CAP. Dar parcela cu nr.top 1913/2/2/8 cu un front la șoseaua națională de 17,28 m, era și atunci orientată perpendicular pe șosea. Celelalte parcele, pe care sunt situate terenurile reconstituite pârâților prin titlurile de proprietate a căror nulitate absolută se solicită să se constate, erau încă de la reforma agrară, paralele cu parcela nr.top 1913/2/2/8, deci orientate tot perpendicular pe șoseaua națională.
Faptul că - și - i-au cerut expertului să întocmească în mod artificial, greșit și nelegal o schiță a parcelei cu nr.top 1913/2/2/8 poziționată chipurile paralel cu șoseaua națională și lângă aceasta, peste alte opt parcele topografice existente, de care a făcut abstracție totală, prin urmare nici nu le-a dezmembrat, cu sfidarea tuturor prevederilor Decretului-lege nr.115/1938 incidente în cauză, nu înseamnă că părinții reclamantei au și devenit proprietari cu titlu de uzucapiune asupra unei parcele paralele cu șoseaua națională, când parcela respectivă, era în realitate perpendiculară pe șoseaua națioanlă.
Redactarea defectuoasă a acțiunii principale și prezentarea intenționat confuză de către reclamantă a stării de fapt, pentru inducerea în eroare a instanțelor de judecată, este determinată de mobilul acesteia de a-și amplasa parcela cu nr.top 1913/2/2/8/2 în suprafață de 4830 mp, lângă și paralel cu șoseaua națională, pentru a-i mări valoarea economică, pe când în realitate această parcelă se află situată perpendicular pe șoseaua națională, în spatele parcelei cu nr.top 1913/2/2/8/1 în suprafață de 925 mp, care are un front la șoseaua națională de 17,28 mp.
parcelelor topografice cu ocazia reformei agrare, s-a făcut perpendicular pe șoseaua națională, pentru ca toți beneficiarii lor să aibă acces direct la ele din șosea, în scopul exploatării lor economice; or reclamanta urmărește neîntemeiat să-și amplaseze parcela cu nr.top 1913/2/2/8/2 paralel cu această șosea națională, pentru a-i spori valoarea parcelei sale și totodată pentru a transforma loturile pârâților în locuri înfundate, pentru a le diminua valoarea, ceea ce nu este posibil pe baza reglementărilor în vigoare.
Câtă vreme terenurile reconstituite pârâților sau antecesorilor acestora nu au aparținut anterior cooperativizării agriculturii părinților reclamantei și nici acesteia, ele nu sunt lovite de nulitate absolută în temeiul art.III din Legea nr.169/1997, astfel că în mod corect prima instanță a respins acțiunea principală, iar instanța de apel a respins apelul reclamantei. Nu au nicio relevanță juridică în speță, aspectele privind faptul că terenurile reconstitute pârâților s-au aflat temporar în administrarea Ministerului Forțelor Armate, iar ulterior a Stațiunii Didactice, sau a SC SA C-
În ceea ce privește lipsa de interes a reclamantei în susținerea recursului, respectiv a lipsei calității procesuale active a recurentei, invocate de reprezentanții intimaților - și - -, curtea constată că într-adevăr, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.619/26.07.2003 de notarul public -, i-a vândut la terenul în suprafață de 4830 mp din parcela cu nr.top 1913/2/2/8/2, pentru prețul de 45.000 euro, după care cumpărătoarea și-a întabulat dreptul de proprietate în CF nr.4021.
Conform art.1336 pct.1 civ. vânzătorul răspunde către cumpărător de liniștita posesiune a lucrului, iar potrivit art.1337 din același cod, vânzătorul este de drept obligat, după natura contractului de vânzare, a răspunde către cumpărător de evicțiunea totală sau parțială a lucrului vândut, sau de sarcinile la care s-ar pretinde supus acel obiect și care n-ar fi declarate la facerea contractului.
Câtă vreme numita nu a intervenit voluntar sau forțat în proces, iar reclamantei îi incumbă obligația de evicțiune față de cumpărătoare, în mod evident are interes în cuază. În ceea ce privește calitatea procesuală activă a reclamantei, aceasta a existat atât la data introducerii acțiunii, cât și la data judecării recursului, 21 aprilie 2003, când prin decizia civilă nr.693/2003 a Curții de Apel Cluj, s-a anulat ca insuficient timbrat recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.1002/10./10.2002 a Tribunalului Cluj, pe când contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat ulterior judecării recursului, adică la data de 26.07.2003.
Or, în actualul recurs, se judecă pe fond recursul inițial al reclamantei, ce a fost anulat ca insuficient timbrat, urmare a admiterii cererii sale adresate CEDO, iar apoi pe baza acesteia a cererii de revizuire a deciziei civile prin care i-a fost anulat recursul. Așa fiind, în baza art.137 alin.1 pr.civ. curtea va respinge excepțiile lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active a reclamantei, ca nefondate.
În temeiul art.304 pct. 7,8,9,10 coroborat cu art.312 alin. (1) pr.civ. curtea va respinge recursul reclamantei împotriva deciziei tribunalului ca nefondat.
Fiind partea căzută în pretenții, în baza art.274 alin. (1) pr.civ. recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în recurs, în sumă de 1000 lei în favoarea intimatului - -.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.1002/A din 10 octombrie 2002 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr.5764/2002, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatului - suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - --- - -- -
în semnează
președintele instanței:
Red.DT: 15.04.2009
Dact.CA: 27.04.2009
3 ex.
Jud.fond.
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Dana Cristina Gârbovan Carmen
