Acțiune în contrafacere. Decizia 273/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 273A
Ședința publică de la 11 decembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Georgeta Negrilă
JUDECĂTOR 2: Andreia Liana Constanda
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de apelanta - pârâtă SC MEDIA & SRL împotriva sentinței civile nr. 1555/04.12.2007 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă SC CORP SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta - pârâtă SC MEDIA & SRL, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 3 din dosar și intimata - reclamantă SC CORP SA, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 48831/17.09.2008, aflată la fila 13 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
La strigarea cauzei la amânare, intimata-reclamantă SC CORP SA prin avocat, învederează instanței că a transmis solicitarea de a face dovada mandatului acordat de clientul său, care are sediul în, către SC și SRL, însă, față de faptul că în această țară nu există consulat, a fost necesară deplasarea intimatei - reclamante în. Un astfel de mandat a fost apostilat la data de 5 decembrie 2008 și transmis prin curier, însă, din motive obiective, la acest moment nu este în măsură să depună mandatul în original și solicită amânarea judecării cauzei și acordarea unui termen de judecată în acest sens. Depune mandatului acordat către SC și SRL, în copie conformă cu originalul.
Apelanta-pârâtă SC MEDIA & SRL, prin avocat, arată că lasă la aprecierea instanței necesitatea depunerii la dosar a mandatului în original, însă în principiu, nu se opune amânării cauzei. De asemenea, solicită acordarea cuvântului pe probe.
Reprezentantul intimatei - reclamante SC CORP SA învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Reprezentantul apelantei - pârâte SC MEDIA & SRL solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și a probei cu expertiza din care să reiasă că există asemănare între mărci pentru a crea confuzie.
Reprezentantul intimatei - reclamante SC CORP SA, arată că CD-urile introduse în România de către societatea pârâtă au fost produse în fabrica reclamantei și aruncate ca fiind rebuturi. Produsele marca astfel achiziționate au fost supuse unei expertize de către personal specializat al reclamantei, care a condus la concluzia că aceste CD-uri sunt contrafăcute, prezentând mai multe diferențe subtile față de produsele originale fabricate de reclamantă. De asemenea, arată că CD-urile au fost contrafăcute prin punerea pe piață a acestora fără autorizația titularului. Totodată, arată că o nouă expertiză efectuată în cauză nu poate lămuri aspectul invocat de către apelanta - pârâtă.
La interpelarea Curții cu privire la obiectivele expertizei solicitate, reprezentantul apelantei - pârâte SC MEDIA & SRL arată că acestea sunt: stabilirea provenienței CD-urilor și împrejurarea că acestea au fost produse de intimata - reclamantă. Totodată, arată că instanța de fond s-a pronunțat pe expertiza făcută de experții reclamantei.
Reprezentantul intimatei - reclamante SC CORP SA, arată că pe aspectul similarității și identității, instanța se poate pronunța fără a fi necesară efectuarea unei expertize de specialitate. De asemenea, susține că expertiza aflată la dosarul cauzei nu a fost o expertiză tehnică în adevăratul sens al cuvântului.
Curtea după deliberare admite proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei solicitată de apelanta - pârâtă și respinge proba cu expertiză formulată de această parte, date fiind obiectivele invocate, în sensul de a se stabili proveniența CD-urilor și împrejurarea că acestea au fost produse de intimata - reclamantă, întrucât problema cererii în contrafacere vizează alte aspecte în ce privește semnul cu care acestea au fost inscripționate, iar pe acest aspect instanța trebuia să se pronunțe.
Curtea, față de dispozițiile art.83 Cod procedură civilă, nu apreciază necesară amânarea judecării cauzei și acordarea unui termen de judecată pentru a se face dovada mandatului acordat către SC și SRL de către intimata - reclamantă și dispune strigarea cauzei la ordine.
La a doua strigare a cauzei, se prezintă apelanta - pârâtă SC MEDIA & SRL, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 3 din dosar și intimata - reclamantă SC CORP SA, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 48831/17.09.2008, aflată la fila 13 din dosar.
Părțile prezente, prin reprezentanți învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de apel.
Reprezentantul apelantei - pârâte SC MEDIA & SRL solicită admiterea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 1555/04.12.2007 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, rejudecarea cauzei, respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată și anularea cheltuielilor de judecată admise de instanța de fond. Continuând, arată că nu a fost dovedită încălcarea mărcii, iar în cauza de față nu sunt întrunite cumulativ condițiile cerute de Legea nr. 84/1998, enunțate anterior și astfel nu poate fi vorba de o acțiune în contrafacere. În ceea ce privește motivul de apel referitor la cheltuielile de judecată, arată că instanța de fond a acordat aceste cheltuieli fără să existe la dosarul cauzei o dovadă a acestora. De asemenea, arată că mandatul depus în ședința publică de astăzi este încheiat la 26 noiembrie 2008, iar contractul de asistență juridică este încheiat la 10.02.2006, nu există un mandat anterior și nu rezultă dacă este încheiat cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. Totodată, arată că nu se pot susține toate cheltuielile efectuate în dosar cu acest mandat. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei - reclamante SC CORP SA solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, menținerea în totalitate a hotărârii apelate, în sensul admiterii acțiunii formulată de intimata - reclamantă și obligarea apelantei - pârâte la plata cheltuielilor de judecată. Continuând, arată că produsele au fost fabricate de societatea reclamantei, însă au fost considerate rebuturi. Acestea au fost achiziționate de o societate, iar o societate a importat întreaga cantitate de CD-uri, care au fost vândute către pârâtă. De asemenea, arată că apelanta - pârâtă a achiziționat aceste produse la un preț de 5 ori mai mic, astfel încât știa că sunt contrafăcute. Referitor la motivul de apel referitor la cheltuielile de judecată, arată că a făcut dovada acestora, respectiv deplasări la CNp entru executarea sechestrului. De asemenea, arată că a făcut dovada cheltuielilor de judecată, detaliat. Față de mandatul depus în ședința publică de astăzi, susține că a fost depus la cererea instanței, iar faptul că este datat 26 noiembrie 2008, nu înseamnă că mandatul este acordat cu titlu gratuit. Acest mandat a fost acordat cu titlu oneros pentru a reprezenta companie în proces de contrafacere. Cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține în pronunțare cererea de apel formulată de apelanta - pârâtă SC MEDIA & SRL împotriva sentinței civile nr. 1555/04.12.2007 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă SC CORP SA.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1555/4.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV -a Civilă, în rejudecare după casarea sentinței civile nr. 1463/14.11.2006 a aceleiași instanțe prin decizia nr. 324/22.05.2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI, Secția a IX - a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală, a admis acțiunea formulată de reclamanta CORP, în contradictoriu cu intimata-pârâtă INTERNAȚIONAL MEDIA &
Drept urmare, a interzis pârâtei importul și comercializarea produselor contrafăcute (CD-uri și - uri) inscripționate purtând marca.
A obligat pârâta să retragă de pe piață toate produsele contrafăcute purtând marca (CD-uri și - uri inscripționate), comercializate, până la rămânerea definitivă a hotărârii și, totodată, la distrugerea, pe cheltuiala sa a produselor contrafăcute purtând marca (CD-uri și - uri inscripționate), aflate în posesia sa.
În motivarea hotărârii, s-a arătat că este nefondată apărarea pârâtei privind rămânerea fără obiect a cererii ca urmare a retragerii și distrugerii produselor contrafăcute, deoarece, pe de o parte, distrugerea unui număr semnificativ de CD-uri contrafăcute în prezența reprezentanților reclamantei nu echivalează cu rămânerea cererii fără obiect, prin probele administrate, nedovedindu-se că pârâta ar fi distrus toate produsele contrafăcute importate.
Pe de altă parte, în cazul acțiunii în contrafacere, încetarea actelor de contrafacere ale pârâtului sau intenția declarată a acestuia de a înceta aceste acte nu conduc la rămânerea cererii de interzicere ca rămasă fără obiect, cu atât mai mult cu cât nu există, în aceste condiții nici o garanție a reclamantului cu privire la reluarea actelor de contrafacere.
În sens contrar, și în această ipoteză a unei declarații exprese de încetare a actelor abuzive, admiterea acțiunii în contrafacere garantează reclamantului reparațiile legale în momentul în care pârâtul ar reîncepe actele de folosință abuzivă.
În ceea ce privește fondul cauzei, Tribunalul a reținut că reclamanta deține drepturi exclusive asupra mărcii, pe teritoriul României, calitate în care exercită toate drepturile prevăzute de art. 35 din Legea nr. 84/1998, inclusiv acela de a interzice importul sau exportul sub acest semn (art. 35 alin. 3 lit. c).
. folosit de pârâtă este identic mărcii înregistrate aparținând reclamantei, iar produsele importate de către pârâtă fac parte din clasele de produse și servicii pentru care marca a fost înregistrată.
Art. 35 alin. 2 lit. a din Legea nr. 84/1998 prevede că "titularul mărcii poate cere instanței judecătorești competente să interzică terți lor să folosească în activitatea lor comercială, fără consimțământul titularului un semn identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea pentru care marca a fost înregistrată".
Textul enunțat prevede că în ipoteza încălcării drepturilor exclusive conferite de marcă, în acțiunea în contrafacere nu este necesar să fie dovedit riscul de confuzie, acesta fiind prezumat, dacă există identitate, atât între semnul folosit de către terț și cel înregistrat ca marcă, de către reclamant, cât și între produsele sau serviciile terțului și cele ale reclamantului.
Fiind întrunite aceste condiții, Tribunalul a conchis în sensul că faptele pârâtei reprezintă o încălcare a mărcii înregistrate, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 1 lit. a și art. 35 alin. 2 lit. a din lege, motiv pentru care a admis acțiunea, cu cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței menționate, a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel, s-a susținut că, în mod greșit, Tribunalul a apreciat că faptele pârâtei de folosire a semnului au reprezentat o încălcare asupra drepturilor unei mărci, nefiind întrunite cumulativ condițiile cerute de Legea 84/1998, enunțate chiar în sentința atacată, cu consecința că nu poate fi vorba de o acțiune în contrafacere.
Această apreciere a instanței privind identitatea semnelor în conflict nu s-a bazat pe opinia unui specialist; deși reclamanta a făcut vorbire în cadrul acțiunii de existența unei expertize de specialitate, aceasta nu a fost depusă la dosar.
O altă inadvertență a instanței de fond este aceea că se face referire în motivarea sentinței și dispozițiile art. l pct. 3 lit. a din Legea nr. 202/2000 modificată, care vizează doar operațiuni de import.
Or, reprezentanții apelantei nu au importat aceste produse, ci doar le-au achiziționat de la societatea importatoare, așa cum reiese și din cuprinsul notelor scrise depuse la dosar de către reclamantă.
Apelanta a criticat sentința și sub aspectul cheltuielilor de judecată acordate la solicitarea reclamantei, alcătuite din contravaloarea consultanței oferite clientului, fără să existe la dosar dovada certă că această sumă reprezintă contravaloarea serviciilor prestate în cadrul dosarului -.
Astfel, suma de bani solicitată reiese din factura fiscală nr. 730 emisă în data de 11.09.2006 de către &, societate care nu se regăsește în dosar.
Chiar dacă s-ar presupune că între societatea de avocatură, & Asociații, care a reprezentat reclamanta pe tot parcursul procesului, și & a existat o strânsă colaborare în soluționarea acestui litigiu, din factura emisă nu se poate desprinde în mod clar că plata acestui onorariu se referă strict la consultanța acordată clientului pentru această speță.
În aceste condiții, factura fiscală în baza căreia instanța a acordat cheltuielile de judecată, precum și cuantumul acestora, conduc la concluzia că valoarea acesteia reprezintă un cumul de activități juridice prestate clientului, din care probabil face parte și consultanța acordată pentru acest dosar.
În cursul judecării apelului, intimata CORP a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și atașând contractul de asistență juridică nr. -/10.02.2006, precum și facturile nr. 46434/22.06.2006, nr. 46513/10.04.2006, nr. 46520/17.04.2006, nr. 46621/7.06.2006, nr. 46626/9.06.2006 și nr. 46889/17.11.2006.
La termenul din 11.12.2008, intimata - reclamantă, prin avocat, a depus dovada mandatului acordat SC și SRL, în forma unui act notarial încheiat de un notar public din, ce poartă apostila Convenției d l Haga din anul 1961.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a probatoriului administrat în cauză, Curtea apreciază că apelul este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Curtea reține că prin cererea dedusă judecății în cauză, reclamanta CORP. a solicitat interzicerea importului și a comercializării produselor contrafăcute (CD -uri și -uri inscripționabile) purtând marca, obligarea pârâtei la retragerea de pe piață a tuturor asemenea produse contrafăcute, comercializate până la data definitivă a hotărârii și la distrugerea lor pe cheltuiala pârâtei.
Prima instanță a constatat că fapta pârâtei de folosire a unui semn ce coincide cu marca înregistrată a reclamantei reprezintă un act de contrafacere ce permite titularului mărcii să solicite instanței de judecată interzicerea utilizării de către terț a semnului protejat, în activitatea sa comercială, îndeplinite fiind cerințele prevăzute de art. 35 alin. 2 lit. a din Legea nr. 84/1998.
Cu toate că din motivele de apel, astfel cum au fost expuse, nu reiese explicit că apelanta ar fi intenționat a supune cenzurii instanței de control judiciar și modul de dezlegare de către prima instanță a apărării pârâtei privind respingerea cererii ca rămasă fără obiect, Curtea se va referi și la acest aspect, în condițiile în care a fost reamintit de către apelantă cu ocazia descrierii desfășurării judecății în primă instanță.
Curtea apreciază că, în mod corect, prima instanță a apreciat că cererea de chemare în judecată are obiect, chiar dacă s-a dovedit că s-a procedat la distrugerea unei cantități importante din produsele contrafăcute purtând inscripționată marca aparținând reclamantei.
Astfel, prin procesul - verbal datat 9.06.2006 (fila 43 dosar nr- al Tribunalului București Secția a IV-a Civilă), se atestă distrugerea unui număr de 205.450 bucăți CD-uri, în prezența reprezentantului intimatei CORP. i al importatorului SC Computers SRL, fără a se menționa că această operațiune a epuizat întreaga cantitate de produse importată și fără a se dovedi de către pârâtă, prin alte mijloace de probă, că s-a procedat la distrugerea întregii cantități de produse ce a intrat în circuitul de comercializare prin intermediul societății apelante, preluate de la furnizorul SC Computers SRL, fie în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 68 B/19.01.2006 (file 48 - 49 dosar - al Tribunalului București, Secția a IV-a Civilă), fie în baza altor acte juridice între aceleași părți anterioare ori ulterioare contractului menționat.
Din înscrisul anterior menționat nu poate fi reținută o prezumție simplă în sensul inexistenței în stocul societății apelante a altor produse inscripționate cu marca reclamantei, cu atât mai mult cu cât operațiunea de distrugere a vizat stocul furnizorului SC Computers SRL, nu și cel al apelantei.
Obligația pârâtei, stabilită prin sentința atacată, presupune, pe lângă interdicția de comercializare a unor asemenea produse aflate în stoc, efectuarea tuturor demersurilor la îndemâna sa pentru recuperarea eventualelor produse deja intrate în circuitul de comercializare la momentul distrugerii produselor depistate, în condițiile în care pârâta nu a dovedit că toate produsele contrafăcute cumpărate au fost distruse, deși îi revenea sarcina probării acestei afirmații.
În privința criticilor vizând modul de apreciere de către prima instanță a criteriilor prevăzute de art. 35 alin. 2 lit. a din Legea nr. 84/1998 pentru admiterea unei cereri în contrafacere, Curtea reține că apelanta nu contestă în fapt identitatea semnelor în conflict, determinată de către Tribunal, ci susține doar că această împrejurare ar fi trebuit stabilită printr-o expertiză de specialitate.
Curtea reține, în primul rând, că apelanta nu a formulat o apărare similară în fața primei instanțe și nu a solicitat efectuarea unei expertize de specialitate pe aspectul menționat, situație în care critica este formulată omisso medio.
În al doilea rând, chiar dacă am reține critica drept una viabilă în cadrul apelului, în raport cu natura mijloacelor de probă pe care aprecierea identității sau similarității semnelor în conflict le impune în cauză, susținerile apelantei sunt oricum neîntemeiate, întrucât identitatea semnelor reprezintă o chestiune ce trebuie dezlegată de către instanța de judecată prin prisma percepției cumpărătorului obișnuit cu nivel mediu de atenție și concentrare, și nu din perspectiva persoanei de specialitate, avizate asupra caracteristicilor esențiale ale semnelor supuse comparării și criteriilor de stabilire a asemănărilor și deosebirilor.
Se reține că, în cursul judecării apelului, la termenul din 11.12.2008, apelanta - pârâtă a solicitat efectuarea unei expertize specialitatea proprietate intelectuală, însă pentru stabilirea provenienței CD-urilor și a împrejurării că acestea au fost produse de intimata - reclamantă, aspecte ce nu au fost invocate prin motivele de apel ca reprezentând elemente de fapt contestate.
De altfel, în cadrul cererii în contrafacere, este lipsită de relevanță împrejurarea eventuală că bunurile pe care pârâta a aplicat semnul protejat ca marcă ar fi fost produse de către însuși titularul mărcii, deoarece, chiar și în această eventualitate, pentru ca fapta de folosire în acest mod a semnului respectiv să nu reprezinte contrafacere, este suficient că folosirea de către pârâtă are loc "fără consimțământul titularului", astfel cum reiese din dispozițiile exprese ale art. 35 alin. 2 din Legea nr. 84/1998.
Curtea va înlătura, totodată, susținerile apelantei relative la dispozițiile Legii nr. 202/2000 modificată, întrucât referirea primei instanțe la acest act normativ a reprezentat doar unul dintre argumentele prezentate în motivarea sentinței, fiind suficient că celelalte considerente, întemeiate pe cercetarea condițiilor prevăzute de art. 35 din Legea nr. 84/1998 pentru temeinicia unei cereri în contrafacere, sunt legale și temeinice, astfel cum s-a arătat prin prezenta decizie.
Curtea apreciază, însă, ca fiind întemeiate susținerile relative la cheltuielile de judecată acordate de către prima instanță într-un cuantum de 35.024, 58 lei, pe baza facturii fiscale nr. 730/11.09.2006 emise de către & Li - attorneys at law din în beneficiul avocatului - din cadrul SI SRL.
Prin înscrisurile depuse de către intimată în faza apelului, s-a făcut dovada mandatului acordat de CORP către & SRL pentru reprezentarea judiciară în fața instanțelor române în acțiunea în contrafacere, printr-un act încheiat de un notar public din, ce poartă apostila Convenției d l Haga din anul 1961, la care atât România, cât și, sunt părți.
În aceste condiții, este justificată solicitarea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată în fața primei instanțe, însă într-un alt cuantum decât cel pretins și efectiv acordat de către Tribunal.
Astfel, tot în faza apelului s-au depus noi înscrisuri referitoare la cheltuielile efectuate de către & SRL în legătură cu actele de contrafacere a mărcii săvârșite de către pârâta din prezenta cauză, respectiv facturile nr. 46434/22.06.2006, nr. 46513/10.04.2006, nr. 46520/17.04.2006, nr. 46621/7.06.2006, nr. 46626/9.06.2006 și nr. 46889/17.11.2006, în copie conformă cu originalul (file 22 - 29).
Sumele de bani rezultate din aceste facturi atestă un cuantum chiar mai mare al cheltuielilor acordate de prima instanță, respectiv 12632 euro, față de 9940 euro, al căror echivalent îl reprezenta, la acel moment, suma de 35024,58 lei.
Cu toate acestea, Curtea apreciază că se impune valorificarea acestor înscrisuri cu precădere față de factura fiscală nr. 730/11.09.2006, deoarece în conținutul lor se menționează obiectul fiecărei prestații efectuate în legătură cu cererea în contrafacere, spre deosebire de factura depusă în cursul judecării fondului, unde se precizează generic efectuarea de consultanță, fără vreo referire la prezenta cauză.
Curtea va cenzura conținutul facturilor depuse în apel, în sensul că va da eficiență numai celor care au o legătură directă cu prezenta cerere, înlăturând cheltuielile ocazionate de cererea cu același obiect formulată pe calea ordonanței președințiale.
Astfel, urmează a recunoaște efectuarea de cheltuieli de judecată într-un cuantum de 8732 euro, după cum urmează: 6000 euro - pentru introducerea și susținerea acțiunii formulate împotriva SC MEDIA & SRL în fața Tribunalului București (factura nr. 46520/17.04.2006); 400 euro - efectuarea de cercetări pentru nume comercial și 50 euro - cumpărarea de CD -uri și -uri (factura nr. 46434/22.06.2006); 550 euro - cheltuielile privind transportul, cazarea și diurnă și 1032 euro - discuții de mediere cu și Computers (factura nr. -.06.2006); 200 euro - asistare la distrugerea CD -urilor (factura nr. 46626/9.06.2006); 500 euro - introducerea, substanțierea și susținerea apelului împotriva deciziei de schimbare a jurisdicției (factura nr. 46889/17.11.2006).
În legătură cu această din urmă sumă de bani, este de menționat că prezenta cauză a mai parcurs un ciclu procesual, CORP declarând recurs împotriva hotărârii Tribunalului București - Secția a IV -a Civilă de declinare a competenței judecării cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, recurs admis de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IX - a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală, cu consecința casării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul București.
Față de considerentele expuse, Curtea va admite apelul și, în baza art. 296 Cod procedură civilă, va schimba în parte sentința, în sensul că valoarea cheltuielilor de judecată stabilite prin sentință în sarcina pârâtei este reprezentată de echivalentul în lei (la data plății) a sumei de 8732 Euro, în loc de 35.024,58 lei.
Conform art. 274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga apelanta la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de faza apelului în cuantum de 4000 Euro în echivalentul în lei la data plății, conform facturii nr. RR 01148/22.09.2008 (fila 33 dosar apel).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta - pârâtă SC MEDIA & SRL cu sediul ales la Cabinet de avocat situat în B, nr. 10, -. 4. 92, sector 4 împotriva sentinței civile nr. 1555/04.12.2007 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă SC CORP SA cu sediul ales la, & Asociații în B,--54, sector 1.
Schimbă în parte sentința în sensul că valoarea cheltuielilor de judecată stabilite prin sentința în sarcina pârâtei este reprezentată de echivalentul în lei (la data plății) a sumei de 8732 Euro, în loc de 35.024, 58 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă apelanta la echivalentul în lei la data plății a sumei de 4000 euro, cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.12.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. AC
.red. AP
4 ex./10.02.2009
Judecător fond - Secția a IV-a Civilă
Președinte:Carmen Georgeta NegrilăJudecători:Carmen Georgeta Negrilă, Andreia Liana Constanda
