Acțiune în declararea simulatiei. Speță. Decizia 1172/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1172
Ședința publică de la 27 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Oana Ghiță
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 20 octombrie 2009 privind judecarea recursului formulat de recurenta reclamantă împotriva deciziei civile nr. 312 din 15 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, având ca obiect acțiune în declararea simulatiei.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 20 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, față de complexitatea actelor și lucrărilor de la dosar, având nevoie de timp pt. deliberări, a amânat pronunțarea pentru data de azi 27 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, la 23.02.2007 reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună reducțiunea liberalităților făcute de autorul și să se constate caracterul simulat al contractului de întreținere nr. 450/12.05.1997 și al contractului de vânzare-cumpărare nr. 614/27.08.2004.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că ambele contracte au fost încheiate de, în calitate de înstrăinător și în calitate de dobânditor, în temeiul art. 30. fam. bunurile ce au făcut obiectul contractelor menționate devenind bunuri comune ale dobânditorului și ale soției sale.
A menționat reclamanta că înstrăinătorul a fost tatăl său și al pârâtului și a decedat la 21.09.2005.
A menționat reclamanta că a solicitat la notar dezbaterea succesiunii, însă fratele său a prezentat cele 2 înscrisuri.
Prin contractul de întreținere nr. 450/12.05.1997 tatăl reclamantei a înstrăinat pârâtului cota de din imobilul situat în C,-, D compus din 2 corpuri de casă cu 3 camere, 2 holuri, bucătărie și baie, anexe gospodărești și teren aferent în suprafață de 1200 mp.
Înstrăinarea s-a făcut în schimbul unei pretinse îngrijiri și cu rezerva unui uzufruct viager.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 614/27.08.2004 tatăl reclamantei a înstrăinat pârâtului suprafața de 41400 mp. teren pe care îl deținea conform nr. 2644-45363/1997.
A arătat reclamanta că, prin cele două acte publice încheiate cu un succesibil în linie dreaptă, toate bunurile de valoare din patrimoniul autorului au trecut în patrimoniul fratelui său, urmărindu-se eludarea dispozițiilor legale ce reglementează rezerva succesorală.
În apărare, pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
La termenul din data de 21.04.2007 reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând să se constate caracterul ilicit al contractului de vânzare-cumpărare nr. 614/27.08.2004 și al contractului de întreținere nr. 450/12.05.1997 și să se dispună reducțiunea liberalităților făcute de autorul celor 2 pârâți.
A arătat reclamanta că, cu excepția bunurilor care au făcut obiectul celor 2 contracte, autorul nu mai avea în proprietate alte bunuri, iar prin încheierea acestor acte i s-a încălcat rezerva succesorală.
Bunurile ce au făcut obiectul înstrăinării, respectiv terenul în suprafață de 41400 mp. a fost bun propriu al tatălui său conform nr. 2644-45363/1997 și bunurile ce au făcut obiectul contractului nr. 450/12.05.1997 au fost dobândite în timpul căsătoriei, cu defuncta mamă.
Susține reclamanta că cele două acte sunt liberalități și prin încheierea acestora s-a urmărit eludarea dispozițiilor legale ce reglementează rezerva succesorală și fraudarea dreptului său.
A arătat reclamanta că pentru nici unul din cele două acte contraprestația nu a fost realizată de cei doi pârâți, respectiv întreținerea autorului în cazul contractului de întreținere și plata prețului în cazul contractului de vânzare-cumpărare, întărind prezumția stabilită de lege a faptului că cele două contracte sunt donații deghizate.
La termenul din data de 27.06.2007 pârâții și au depus întâmpinare la precizarea de acțiune, prin care au solicitat respingerea acțiunii precizate, arătând cu privire la cererea de constatare a caracterului simulat al contractului de întreținere și al contractului de vânzare-cumpărare, că prin contractul de întreținere, defunctul i-a înstrăinat cota de din imobil situat în C,-, el fiind proprietar pe cealaltă cotă de, iar din 1997 până în 2005, el și soția sa l-au îngrijit cu toate necesare traiului pe și și-au executat obligațiile din contract.
Prin sentința civilă nr.12787 din 08.10.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă și obligată aceasta la plata către pârât a sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța a reținut că actul atacat pentru simulație beneficiază de prezumțiile de valabilitate și autenticitate, cel care îl folosește fiind scutit de orice dovada contrară.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, arătând că motivarea cauzei este sumară, nu a efectuat o analiză a temeiurilor de drept pe care și-a întemeiat acțiunea nu a apreciat probatoriu administrat în cauză.
Intimații au depus întâmpinare.
Apelul declarat de reclamantă a fost admis de către Tribunalul Dolj prin decizia civilă nr. 200/16.04.2008, fiind casată sentința civilă pronunțată de către Judecătoria Craiova și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținându-se că instanța nu a intrat în cercetarea fondului pretențiilor reclamantei, nu a cercetat sub nici un aspect condițiile simulației invocate, nu a apreciat probele administrate nici în sensul luării lor în considerare, nici în sensul respingerii lor.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții și, recurs respins prin decizia nr. 593/25.06.2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA.
Prin sentința civilă nr. 1708/4 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții și.
S- luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că la data de 12.05.1997, s-a încheiat contractul de întreținere autentificat sub nr. 450 de BNP între autorul părților și pârâtul, prin care înstrăinătorul a transmis pârâtului cota sa de 1/2 din imobilul situat în C,-, județul D, iar pârâtul s-a obligat să-i asigure întreținere pentru tot restul vieții și la încetarea din viață, să-l înmormânteze.
Ulterior, la data de 27.08.2004, autorul părților și pârâtul a încheiat contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 614, prin care autorul a înstrăinat pârâtului, terenul în suprafață de 41.400. situat în extravilanul comunei Podari, județul D, sat, pentru un preț de 21 de milioane de lei.
Prin cauza dedusă judecății, reclamanta a invocat existența simulației în sensul că cele două contracte sunt donații deghizate.
Temeiul juridic al acțiunii în constatare simulației îl constituie dispozițiile art. 1175.civil, care prevăd că actul secret care modifică un act public nu poate avea puterea decât între părțile contractante si succesorii lor universali.
Rezultă că simulația este operația juridică ce presupune existența concomitentă între aceleași părți a două contracte: nume public aparent denumit și contract simulat prin care simulează prin care creează o anumită aparență juridică ce nu corespunde realității și, altul secret, denumit contraînscris, care corespunde voinței reale părților și prin care acestea anihilează în tot sau în parte aparența juridică creată prin actul public.
Astfel, o condiție esențială pentru existența simulației, în sensul art. 1175.civil, este încheierea actului secret care modifică actul public, însă,în situația în care un atare act nu există fi vorba de simulație.
În speță, cu probele administrate în cauză, reclamanta, în calitate de succesor legal al defunctului înstrăinător, nu a făcut dovada încheierii între autorul său și pârâtul, a unui act secret, respectiv a unei convenții în sensul de operațiune juridică ( negotium), constând în donarea bunurilor ce au făcut obiectul actelor publice (contract de întreținere și contract de vânzare cumpărare).
Având în vedere inexistența, în speță, a unui act juridic secret, instanța respins acțiunea civilă în constatarea simulației și, pe cale de consecință, reducțiunea liberalităților ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului s-a arătat că instanța de fond a făcut o apreciere și o interpretare greșită a probatoriului administrat în cauză, considerând că reclamanta apelantă nu a făcut dovada încheierii între autorul comun și pârât a unui act secret, constând în donarea bunurilor ce au făcut obiectul actelor publice.
Din probatoriul administrat rezultă că cele două acte încheiate sunt liberalități și prin încheierea acestora s-a urmărit eludarea dispozițiilor legale ce reglementează rezerva succesorală și fraudarea dreptului apelantei reclamante.
Pentru niciunul din cele două acte juridice, contractul de întreținere și contractul de vânzare-cumpărare, contraprestația nu a fost realizată de cei doi pârâți, respectiv întreținerea autorului - în cazul contractului de întreținere și plata prețului de 21.000.000 Rol în cazul contractului de vânzare-cumpărare, întărind prezumția stabilită de lege a faptului că cele două contracte sunt donații deghizate, acte cu titlu gratuit, liberalități.
În final s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost precizată.
Prin decizia civilă nr.312 din 15 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins apelul formulat de apelanta reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 1708 din data de 04.02.2009 pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că reclamanta nu a făcut dovada caracterului simulat al celor două acte de înstrăinare, potrivit art. 1169 Cod civil, astfel că apelul s-a respins ca nefondat, în conformitate cu prevederile art.296 Cod pr.civ.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate.
A susținut că hotărârea instanței de apel se bazează pe o greșită interpretare a dispozițiilor legale din materia simulației, împrejurare care a condus la o soluționare eronată a căii de atac.
S-a arătat că cele două acte juridice încheiate de autorul prin care și-a înstrăinat întregul patrimoniu numai către unul dintre descendenții săi direcți sunt acte cu titlu gratuit, liberalități, supuse reducțiunii, potrivit art. 845 cod civil, astfel că se impune constatarea caracterului de donații deghizate prin acte cu titlu oneros.
A solicitat admiterea recursului, modificarea celor două hotărâri anterioare și admiterea acțiunii precizate.
La dosar s-a depus dovada achitării taxei de timbru și timbru judiciar.
La data de 20 octombrie 2009, intimații pârâți și au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că cel două acte juridice contestate sunt cu titlu oneros, nu au caracterul de liberalități, astfel că prevederile art. 845 cod civil nu sunt aplicabile în speță. Totodată, s-a susținut că nu s-a făcut dovada caracterului simulat al contractelor de întreținere și vânzare cumpărare.
Recursul este fondat, și se va admite pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta a solicitat instanței să se constate, potrivit art. 1175 Cod civil, caracterul simulat al contractului de întreținere nr. 450/1997 și al contractului de vânzare cumpărare nr. 614/27.08.2004, încheiate de ascendentul, în calitate de înstrăinător, și pârâtul, în calitate de dobânditor, și ca efect al readucerii bunurilor imobile în patrimoniul autorului, să se dispună reducțiunea liberalităților excesive în limita cotității disponibile, în raport de dispozițiile art. 845 și 847 cod civil.
Ambele instanțe de fond au respins acțiunea întrucât au considerat că reclamanta, căreia îi revenea sarcina probei în condițiile art. 1169 Cod civil, nu a făcut dovada caracterului simulat al celor două acte juridice.
Soluțiile pronunțate sunt afectate de nelegalitate, fiind rezultatul unei greșite aplicări a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 450/1.05.1997 de BNP, autorul comun al părților, a înstrăinat către pârâtul, descendent de gradul I, cota de din imobilul situat în C,-, în schimbul asigurării întreținerii pentru tot restul vieții, și cu rezerva uzufructului viager.
Potrivit art. 845 Cod civil, invocat de reclamantă ca temei de drept al cererii, înstrăinarea cu titlu oneros făcută unui succesibil în linie dreaptă( rudă în linie directă descendentă sau ascendentă, inclusiv rudenia rezultând din adopție) reprezintă o donație deghizată, supusă reducțiunii, dar numai cu condiția ca înstrăinarea să se fi făcut cu rezerva uzufructului sau cu sarcina unei rente viagere, iar deghizarea să nu fie invocată de un moștenitor în linie dreaptă care a consimțit la încheierea actului.
În speță, caracterul simulat al contractului a fost invocat de reclamantă, descendentă de gradul Iad efunctului, care nu a participat la perfectarea actului juridic cu titlu oneros, iar contractul de întreținere s-a încheiat cu rezerva uzufructului viager în favoarea înstrăinătorului, dobânditorul urmând să intre în posesia bunului imobil la data decesului întreținutului.
În această situație, legea însăși a instituit o prezumție legală relativă a deghizării donației, sub aparența unui act cu titlu oneros, ceea ce înseamnă că cel care o invocă nu este ținut să facă dovezi sub acest aspect, sarcina probei fiind deplasată la partea adversă.
Prin urmare, pârâtului dobânditor, care s-a prevalat de valabilitatea contractului de întreținere, ca act bilateral cu titlu oneros, îi revenea obligația să combată prezumția deghizării donației, instituită de art. 845 Cod civil.
Ambele instanțe au aplicat în mod greșit prevederile legale din materia sarcinii probațiunii, în situația în care prin lege s-a instituit o prezumție legală relativă, respectiv au încălcat dispozițiile art. 1199 și 1200 Cod civil, potrivit cu care proba contrară a unei prezumții legale relative este permisă și cade în sarcina pârâtului.
În ceea ce privește contractul de vânzare cumpărarenr. 614/27.08.2004, acesta nu s-a încheiat cu rezerva uzufructului sau a unei rente viagere, astfel că dispozițiile art. 845 Cod civil, care sunt de strictă aplicare, nu sunt incidente.
În susținerea caracterul simulat al acestui act juridic s-a invocat de către reclamantă împrejurarea că nu s-a plătit un preț, ca echivalent al dreptului de proprietate dobândit, operațiunea juridică reală fiind specifică unui act juridic cu titlu gratuit, respectiv donație, supusă instituției raportului succesoral.
, ca operațiune juridică, presupune dovedirea existenței atât actului public prin care se creează o anumită aparență juridică, contrară realității, cât și a existenței actului secret, care reflectă voința reală internă a părților, act denumit și contraînscris, precum și a acordului simulatoriu, anterior sau concomitent perfectării actului mincinos.
Noțiunea de contraînscris se referă la operațiunea juridică, în sens de negotium, și nu la înscrisul material constatator al voinței reale a părților, respectiv instrumentum, astfel că sunt pe deplin aplicabile dispozițiile legale care se referă la imposibilitatea morală de preconstituire a unui contraînscris, ca mijloc de probă, date fiind relațiile de rudenie existente între părțile contractante, acestea născând o prezumție simplă în favoarea simulației, prezumție ce poate fi completată cu alte dovezi.
Or, în cauză, ambele instanțe de fond au analizat împrejurări ulterioare perfectării contractelor de înstrăinare, respectiv prestarea întreținerii de către dobânditorul pârât, și s-au limitat doar la a invoca prezumția de validitate a actului de vânzare cumpărare autentic sub aspectul plății prețului, deși prin decizia de casare anterioară a instanței de recurs au fost date îndrumări în sensul necesității aprofundării probatoriilor în vederea examinării condițiilor simulației.
În aceste condiții, decizia Tribunalului este afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. care impune admiterea recursului, potrivit art. 312 Cod pr. civ. modificarea deciziei civile, în sensul admiterii apelului declarat de reclamantă.
Constatând că aplicarea greșită a prevederilor legale din materia administrării dovezilor a antrenat o necercetare a fondului cauzei de către prima instanță, se va face aplicarea dispozițiilor art. 297 alin.1 Cod pr. civ. și se va dispune desființarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, se va dispune administrarea de probatorii pentru lămurirea raporturilor juridice reale dintre părțile contractante din contractul de vânzare cumpărare nr.614/ 2004, sub aspectul pretinsului acord simulatoriu intervenit în scopul deghizării donației printr-un act public cu titlu oneros, având în vedere și considerentele expuse în decizia nr. 593/25.06.2008 a Curții de APEL CRAIOVA, obligatorii în privința problemelor de drept dezlegate.
Totodată, se va examina caracterul simulat al contractului de întreținere pornind de la prezumția relativă instituită de art. 845 Cod civil, administrându-se, eventual, la cererea pârâtului, probe contrare de natură să o combată.
Instanța de rejudecare va aprecia, în funcție de materialul probator, asupra cererii de reducțiune a donațiilor deghizate, întregirea rezervei succesorale a reclamantei, în calitate de moștenitor rezervatar urmând a se face prin echivalent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva deciziei civile nr. 312 din 15 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți,.
Modifică decizia și admite apelul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.1708 din 4.02.2009 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-.
Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Craiova.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. și tehnored.jud.-/2 ex./ 2.11.2009
Președinte:Sorin DrăguțJudecători:Sorin Drăguț, Costinela Sălan, Oana Ghiță
