Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 5721/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5721
Ședința din Camera de Consiliu de la 26 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu Doina Vișan
- - judecător
- - judecător
Grefier
*************
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 19 octombrie 2009 privind judecarea recursului declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 676/24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 19 octombrie 2009 au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 676/24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârât AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Lg nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă reprezintă dreptul comun in materie și instituie cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
Legea instituie categoriile de personal care pot beneficia de alocații individuale de hrană sub forma tichetelor de masă, stabilind in același timp condiția unei prevederi în bugetul de stat a drepturilor corespunzătoare destinate acordării acestora.
Potrivit art 1 al 2 din Lg nr 142/1998, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau după caz, de bugetele locale,pentru unitățile din sectorul bugetar și, în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
In perioada de referință a cererii de chemare în judecată ( 2005 - 2008 ) prin legi succesive ale bugetului de stat s-a prevăzut că în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare,nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Este o măsură legislativă ce ține de politica economică și socială a statului, măsură ce nu poate fi apreciată ca fiind disproporționată în raport de posibilitatea salariaților de a beneficia de tichete de masă, decât dacă prin reglementarea legislativă statul ar încălca grav o normă privind protecția intereselor celor vizați de această măsură.
Este adevărat că potrivit art. 41 al 2 din Constituție se garantează dreptul la protecție socială, drept consacrat, de altfel și de art 6 al 1 din Codul muncii, însă acordarea tichetelor de masă nu este reglementată în mod expres printre măsurile obligatoriu garantate de protecție specială a salariaților.
Referirea la alte categorii profesionale bugetare nu apare ca fiind fondată, întrucât categoriile profesionale ale sistemului bugetar nu se află în situații identice și comparabile, salarizarea bugetarilor fiind asigurată din bugete distincte.
Or, dispozițiile prohibitive din legile bugetului de stat se aplică fără deosebire tuturor categoriilor de salariați din instituții finanțate de la bugetul de stat.
Legea nr 142/98 nu instituie un drept al salariaților și respectiv o obligație corelativă a angajatorilor, ci prevede doar caracterul opțional al acordării acestor beneficii. In același sens, prin Decizia nr 14/18. 02. 2008,admițându-se recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că disp.art 1 al 1 și 2 din Lg nr 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia cu motivarea:
În mod greșit Tribunalul a arătat că tichetele de masă nu se înscriu între măsurile obligatoriu garantate de protecția specială a salariaților, în condițiile în care potrivit art.41 al.2 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii, iar măsurile de protecție vizează securitatea și igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, O plătit, prestarea muncii în condiții grele etc.
Faptul că legea 142/1998 prevede, posibilitatea acordării tichetelor de masă fără a stabili obligativitatea acordării lor în sarcina angajatorului, așa cum a reținut Tribunalul, nu înseamnă că automat recurenții nu au dreptul la asemenea tichete, întrucât la acordarea acestora se ține seama de caracterul și natura lor, anume ca măsuri de protecție ale salariaților, pentru asigurarea securității muncii și a unor condiții optime la locul de muncă, având drept scop asigurarea hranei zilnice și compensarea unor cheltuieli suplimentare și nicidecum de caracterul facultativ al acestora.
Pe de altă parte, atâta timp cât reclamanții se înscriu în categoria de salariați în sectorul bugetar și în același timp există salariați în diferite domenii din cadrul sectoarelor bugetare și în același timp există salariați în diferite domenii din cadrul sectoarelor bugetare care beneficiază de tichete de masă, iar neacordarea de tichete altor salariați din alte domenii, respectiv reclamanților reprezintă în realitate o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecția socială între salariații din sectorul bugetar. Încălcându-se astfel dispoz. art.49 al.2, art.53 din Constituție, art.5 al.3 și art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care interzic orice discriminare dintre salariați din punct de vedere al protecției sociale din același sector de activitate, respectiv sectorul bugetar.
De fapt, acordarea acestor tichete în funcție de voința angajatorului și anume includerea sau nu a sumelor în bugetul de stat constituie și o restrângere a dreptului la protecția socială a reclamanților care nu se impune în condițiile în care nu există nici o dovadă că o asemenea restrângere ar avea caracter necesar.
Mai mult prevederea acordării tichetelor în funcție de alocarea sau nu a unor sume de bai în buget în acest scop, este disproporțională, întrucât este lăsată la aprecierea angajatorului care sau nu va aloca în favoarea salariaților sumele respective, sau va aloca după preferințe sume numai anumitor domenii din sectorul bugetar, creându-se astfel o situație discriminatorie dintre salariații dintre diferite domenii ale sectorului bugetar.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
Recursul este nefondat.
Examinându-se sentința recurată, în raport de criticile invocate în recurs se vor reține următoarele:
La art.1 din legea 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, se arată că " salariații din cadrul societăților comerciale, Regiilor autonome și din Sectorul bugetar cât și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează persoane prin încheierea unui denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajator.
La art.2, legea enunțată arată că " tichetele de masă se acordă în limita prevederilor de stat, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii pentru celelalte categorii de angajatori.
Din analiza textului de la art.1 se observă că norma legală nu este imperativă, iar la art.2 se arată, că acordarea tichetelor se face numai în limita prevederilor bugetare aprobate.
Legea 142/1998 nu constituie un drept al salariaților, ci prevede doar caracterul opțional al acordării acestor beneficii.
În conformitate cu prevederile Legii de stat invocate de recurenți se constată, că nu pot fi aplicate instituției intimate, fiind interzise după cum urmează: prin art. 49 al.3 din legea 743/2001: Instituțiile publice finanțate integral din Bugetul de stat, bugetele locale și din bugetul fondului de asigurări sociale de sănătate sau din venituri extrabugetare și alocații din bugetul de stat, bugetele locale și bugetul Fondului de asigurări de sănătate, nu pot să-și prevadă în bugetele proprii aprobate conform legii, sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Prin art.39 al.4 din legea 631/2002 " în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților de pe lângă unele instituții publice,exceptând instituțiile finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Prin art.46 al.4 din Legea 507/2003, în bugetul instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, exceptând cele finanțate integral din venituri proprii nu se pot aproba sume cu acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Prin 226/30.12.2008, la art.8 se stipulează " instituțiile publice centrale și locale așa cum sunt definite prin legea 500/2002 privind finanțele publice cu modificările ulterioare și prin legea 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, exceptând instituțiile finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2009 personalului di cadrul acestora.
Se reține că intimata este în conformitate cu prevederile nr.880/2006, unitate deconcentrată în subordinea Ministerului Sănătății, finanțată integral de la bugetul de stat.
În consecință, se va aprecia că aceasta nu poate să acorde tichetele de masă solicitate de recurenții-reclamanți și pre cale de consecință, se va aprecia legală și temeinică sentința recurată u5mând ca în baza art.312 al.1 pr.civilă să se respingă recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 676/24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Marian Lungu Doina Vișan - - | JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud.
Tehn./Ex.2/04.11.2009
/ și
Președinte:Marian Lungu Doina VișanJudecători:Marian Lungu Doina Vișan, Ioana Bodri
