Acțiune în declararea simulatiei. Speță. Decizia 1294/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1294/R/2009
Ședința publică din 22 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop JUDECĂTOR 2: Alina Rodina
JUDECĂTOR 3: Ioan
JUDECĂTOR: -- -
GREFIER:
S-a luat spre examinare - pentru pronunțare - recursul declarat de pârâta - HOUSE SRL împotriva deciziei civile nr. 564/A din 31 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe intimații G, și - SRL, având ca obiect acțiune în declararea simulației.
Se constată că la data de 20 mai 2009, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtei recurente - House SRL, concluzii scrise.
La data de 21 mai 2009, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantului intimat G, concluzii scrise.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 15 mai 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, termen la care s-a amânat pronunțarea pentru data de 22 mai 2009.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.151/12.01.2006 Judecătoriei Cluj - pronunțată în dosarul nr.12331/2005, s-a respins acțiunea reclamantului G împotriva pârâtei - House SRL, precum și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții Sc SRL, și, reclamantul fiind obligat să achite pârâtei suma de 3600 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Contractul autentic de vanzare-cumparare ce face obiectul prezentului litigiu a fost incheiat la data de 8.09.2004 intre reclamant, in calitate de vanzator si parata - House, in calitate de cumparator si a avut ca obiect imobilul proprietatea reclamantului, situat in C-N,-, compus din C in suprafata de 223 stj. si casa cu parter si etaj, inscris in CF 8821 C nr. top. 6878. Pretul a fost stabilit la suma de 40.000 Euro, vanzatorul declarand ca i-a incasat in intregime de la parata la data semnarii contractului. Contractul nu face mentiune despre existenta vreunui pact de rascumparare.
Anterior incheierii acestui contract, imobilul a facut obiectul altor doua contracte de vanzare-cumparare succesive, dupa cum urmeaza:
La data de 19.02.2004, reclamantul vinde printr-un contract sub semnatura privata catre numitul apartamentul situat in C-N,- cu pretul de 75.000 Euro, despre care se arata ca a fost achitat integral anterior semnarii contractului. La data respectiva imobilul era ipotecat si grevat cu interdictia de instrainare si grevare in favoarea EUROM BANK SA pentru garantarea creditului in suma de suma de 40.000 Euro acordat firmei - SRL, al carei asociat este fiul reclamantului,. Prin contractul de vanzare-cumparare, reclamantul se obliga sa restituie integral creditul catre banca a avea vreo pretentie din partea - SRL, iar dupa radierea ipotecii sa incheie contractul in forma autentica. Totodata, in ipoteza in care pana la data de 1.07.2004 reclamantul nu reusea restituirea creditului, acesta il imputerniceste pe cumparatorul sa achite integral creditul, cheltuielile urmand a fi imputate vanzatorului.
La aceeasi data de 19.02.2004, devenit si el asociat al - SRL, se obliga sa crediteze societatea - SRL, pe parcursul anului 2004, cu suma de 100.000 euro.
Ulterior, la data de 05.08.2004, vinde printr-un act sub semnatura privata imobilul de pe str. - catre parata - House SRL, al carei asociat unic este nepoata reclamantului, iar administrator este.
In consecinta, odata cu radierea ipotecii inscrise in favoarea - Bank, la data de 8.09.2004, se incheie contractul autentic de vanzare-cumparare intre primul vanzator, reclamantul si ultimul cumparator, parata - House.
Stingerea creditului luat de la EUROM BANK este posibila datorita noului credit contractat de catre - SRL de la numitul. Astfel cum rezulta din mentiunile inscrise pe contractul de credit din data de 19.02.2004, mentionat mai sus, - SRL a depus la Bank suma de 45.175 Euro la data de 7.09.2004, bani cu care a fost creditata de catre.
In drept, instanta a retinut ca reclamantul a invocat incalcarea dispozitiilor legale ale unei legi care este in prezent abrogata. Astfel, Legea contra cametei nr. 61/1931, care sanctiona cu nulitatea absoluta contractele de vanzare-cumparare cu pact de rascumparare, a fost abrogata prin art. 16 al Decretului Lege din 5 mai 1938, care, la randul sau, a fost abrogat prin Decretul nr. 311/1954. In prezent, nici dispozitie legala nu mai interzice contractele de vanzare-cumparare cu pact de rascumparare.Un astfel de contract poate fi declarat nul doar in conditiile dreptului comun, respectiv daca au fost incalcate, la momentul incheierii sale, conditiile de valabilitate ale conventiilor astfel cum sunt reglementate de art. 948.civ.
de aceste considerente, instanta a apreciat ca inutila administrarea de noi probe pentru a se demonstra existenta pactului de rascumparare in scopul constatarii nulitatii absolute a acestuia prin frauda la lege, din moment ce nici dispozitie legala nu interzice aceasta operatiune. Un proprietar care are nevoie de bani poate sa isi instraineze imobilul, dar sa insereze clauza de rascumparare in speranta ca indata ce-si va procura banii, il va rascumpara. Vanzatorul ramane proprietar al bunului vandut, dar sub conditia suspensiva a exercitarii dreptului de rascumparare, iar cumparatorul dobandeste proprietatea bunului, sub conditie rezolutorie.
Mai mult, nici cauza ilicita si imorala nu sunt justificate in cauza. Conform art. 968.civ. "cauza este nelicita cand este prohibita de legi, cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice".
Or, in motivarea actiunii, reclamantul nu face altceva decat sa relateze in detaliu situatie de fapt complexa in care actorii principali sunt alte persoane decat partile in cauza, a prezenta argumentele juridice pentru care considera ca sunt incidente cele doua vicii ale contractului de vanzare-cumparare.
Instanta a apreciat ca partile contractului de vanzare-cumparare nu au urmarit incalcarea vreunei norme imperative, si nici nu au avut un scop imoral, chiar si in ipoteza in care s-ar fi dovedit ca sustinerile reclamantului sunt reale si ca acesta ar fi convenit cu parata sa rascumpere imobilul prin restituirea imprumutului acordat - SRL. Nimic nu impiedica persoana sa isi vanda imobilul sau, pretul obtinut sa fie dat cu titlu de imprumut unei rude apropiate, urmand, ulterior, ca la restituirea imprumutului, imobilul sa fie rascumparat. Reclamantul a recunoscut la interogatoriu ca nu a fost fortat sa incheie contractul de vanzare-cumparare, ci a ales aceasta forma in deplina cunostinta de cauza pentru a-si ajuta fiul, asociat in cadrul - SRL. Mai mult, reclamantul a garantat initial cu imobilul sau si imprumutul luat de - SRL de la Bank, care nu ar fi putut fi restituit daca nu ar fi creditat din nou - SRL.
de considerentele de fapt si de drept de mai sus, instanta a apreciat ca motivele actiunii nu justifica admiterea acesteia si constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare, astfel ca a respins- ca neintemeiata. Totodata, in temeiul art. 49.pr.civ. instanta a respins si cererile de interventie accesorie in interesul reclamantului.
In temeiul alt. 274.pr.civ. instanta a obligat reclamantul sa achite paratei suma de 3600 lei cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocatial.
Reclamantul Gad eclarat apel împotriva acestei sentințe iar prin încheierea civilă nr.456/A/6.05.2006 a Tribunalului Cluj Secția Civilă, pronunțată în dosarul nr.2338/2006, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj și s-a declinat competența de soluționare a apelului reclamantului în favoarea Tribunalului Comercial Cluj.
Prin decizia comercială nr.22/A/02.10.2006 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Comercial Cluj, s-a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, s-a declinat soluționarea apelului reclamantului în favoarea Tribunalului Cluj, s-a constatat existența conflictului negativ de competență între Tribunalul Comercial Cluj și Tribunalul Cluj - Secția Civilă și s-a trimis dosarul Curții de APEL CLUJ, Secția Comercială pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Soluționând conflictul negativ de competență, Curtea de APEL CLUJ, Secția Comercială, de contencios Administrativ și Fiscal, prin sentința civilă nr.278/30.11.2006 pronunțată în dosarul nr-, a stabilit competența de soluționare a apelului reclamantului împotriva sentinței nr.151/2006 a Judecătoriei Cluj N, în favoarea Tribunalului Comercial Cluj.
Împotriva acestei sentințe pârâta -" House"SRL a declarat recurs care a fost admis prin decizia nr.1086/09.03.2007 a - Secția Comercială, sentința atacată a fost modificată în sensul că s-a stabilit competența de soluționare a apelului reclamantului în favoarea Tribunalului Cluj - Secția Civilă.
Prin încheierea civilă nr.468/A/21.09.2007 a Tribunalului Cluj - Secția Civilă, pronunțată în dosar nr-, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj N pentru soluționarea cauzei în primă instanță și, în consecință, s-a admis apelul reclamantului, s-a anulat sentința atacată și s-a trimis cauza spre competentă soluționare în primă instanță la Tribunalul Comercial Cluj.
Prin decizia civilă nr.67/R/14.01.2008 a Curții de APEL CLUJ, pronunțată în dosarul nr-, s-au admis recursurile declarate de reclamantul G și de pârâta -" Hause"SRL împotriva încheierii civile nr.468/A/2007 a Tribunalului Cluj, dosar nr-, care a fost casată în întregime iar cauza a fost trimisă pentru rejudecarea apelului la aceeași instanță, Tribunalul Cluj, Secția Civilă.
În rejudecare, prin decizia civilă nr.564/A/31.10.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis în parte apelul declarat de reclamantul G, s-a schimbat în parte hotărârea atacată și, în consecință, s-a constatat că actul juridic denumit "Contract de vânzare-cumpărare" încheiat între reclamantul G și pârâta - House SRL cu privire la imobilul situat în C-N,-,înscris în CF 8821 C-N sub cu nr. top. 6878 compus din C de 223 stj.p. și casă pe fundații de beton, zidărie de cărămidă și BCA, planșee din beton, șarpantă din lemn, învelitoare din membrană bituminoasă, compusă la parter din 4 camere, sufragerie, bucătărie, de alimente, 2 băi, casa scării, la etaj 2 camere, baie, hol,pod, autentificat de P cu încheierea nr. 2382/2004 este simulat, convenția reală dintre părți fiind aceea de vânzare-cumpărare cu pact de răscumpărare.
S-a respins cererea având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2382/2004 de.
S-au menținut dispozițiile sentinței referitoare la respingerea cererii de intervenție accesorie formulată de intervenienții, și - SRL
S-au compensat cheltuielile de judecată ocazionate părților atât la fond cât și in apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că probatoriul administrat în cauză a confirmat starea de fapt susținută de reclamant, declarațiile de martori și proba cu înscrisuri administrată în apel relevând că și fiul reclamantului au fost asociați în cadrul - SRL, fiecare având un procent egal de 50% din părțile sociale. a deventi asociat în cadrul societății menționate mai sus, în urma contractului de cesiune din 31.05.2002, prin care, asociat unic până atunci, i-a cedat jumâtate din părțile lui sociale.
Prin contractul de creditare societate încheiat la data de 19.02.2004 între și - SRL reprezentată de, s-a obligat ca în cursul anului 2004 să crediteze sociatatea cu suma de 100.000 euro.
Părțile au convenit ca suma să fie restituită pe măsura incasărilor și posibilităților firmei, stabilindu-se ca termen de rambursare data de 10.02.2005.
În aceeași dată între și se incheie un contract de vânzare-cumpărare în forma înscrisului sub semnătură privată, prin care a înstrăinat lui imobilul casă și teren din C-N,- pentru prețul de 75.000 euro.
Primirea prețului de către vânzător este recunoscută în cuprinsul convenției.
Prin contractul sub semnătură privată încheiat la data de 5 august 2004, a vândut câtre - SRL imobilul de pe- pentru prețul de 40.000 euro, în convenție făcându-se mențiunea că prețul va fi achitat până la data de 15.12.2005 ( 9 dosar). Societatea cumpărătoare era firma lui, nepoata reclamantului și fiica lui și prietenă apropiată a lui.
Din declarația martorilor,prieten al familiei, care in perioada evenimentelor in discuție frecventa zilnic sediul - House și -, care se aflau in imobilul familiei, și, contabila - SRL, rezultă că în vara anului 2004, - SRL, ajungând într-o situație economică dificilă, nu a mai făcut față plății creditului bancar contractat de la EUROM BANK, credit garantat cu imobilul din C-N,-. În aceste condiții, la începutul lunii septembrie 2004 l-a abordat pe partenerul italian cu ocazia petrecerii organizate in familie d e ziua sa de naștere, solicitându-I să crediteze firma cu suma necesară acoperirii creditului.
a acceptat, însă a arătat că are nevoie de o garanție serioasă că își va recupera suma acordată și a propus încheierea unui contract autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilul din C-N,- între G și - House SRL, firma prietenei sale, în care avea calitatea de administrator cu drept de reprezentare, urmând ca la restituirea sumei acordate imobilul să reintre in patrimonial lui
La vremea la care se derulau aceste discuții, între și familia relațiile erau cordiale, căci, nepoata reclamantului și fiica lui, era prietena lui, între cei doi existând o relație serioasă, care potrivit percepției anturajului familiei evolua spre căsătorie.
În discuția legată de acordarea sumei de bani necesară - SRL pentru acoperirea creditului luat de la bancă, au fost implicați G, și, martorul arătând că, din discuțiile purtate cu G, și și-a dat seama că toți au perceput că actul preconizat avea scopul unei garanții pentru suma cu care urma să crediteze - SRL
În baza acestei înțelegeri, potrivit declarației martorilor, a furnizat lui suma de bani necesară pentru acoperirea creditului, în sumă de 45.000 euro, potrivit documentului bancar emis la data de 07.09.2004.
La data de 08.09.2004, între G și - House SRL, reprezentată de și, în calitate de asociat unic, respectiv administrator, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2382/08.09.2004 al, prin care Gav ândut către - SRL imobilul de pe-.
În contract se menționează că prețul de 40.000 euro achitat de societate a fost furnizat de asociata. Potrivit răspunsului de la întrebarea 20 din interogatoriul luat lui în calitatea sa de reprezentantă a societății comerciale, aceasta infirmă implicit mențiunea din contract, arătând că suma de 40.000 euro a fost achitată lui la data de 08.09.2004, deci nu lui
S-a considerat că din starea de fapt reținută mai sus s-a dovedit că actul de vânzare-cumpărare încheiat între G și - House SRL nu a fost o vânzare-cumpărare pură și simplă, ci una cu pact de răscumpărare, căci toți cei implicați, atât G, cât și asociata și administratorul - House SRL au convenit ca la momentul restituirii sumei cu care a împrumutat - SRL, proprietatea imobilului de pe- să fie înapoiată vânzătorului.
Declarația olografă depusă de reprezentantul intimatei la ultimul termen de judecată, în care arată că nu a participat la nicio petrecere în România în cursul anului 2004, sau contractul de antrepreză datat 6 septembrie 2004, nu prezintă valoare probatorie in opinia instanței. privește declarația, dată fiind calitatea lui de administrator cu drept de reprezentare al societății intimate, susținerile acestuia echivalează cu susținerile părții însăși, ori instanța nu își poate intemeia hotărârea pe suținerile părții decât atunci când partea recunoaște o împrejurare ce-I este defavorabilă. În ce privește contractul de antrepriză, împrejurarea că s-a aflat în Italia in ziua de luni, 6 septembrie 2004, orele 15, nu exclude împrejurarea ca acesta să se fi aflat in România in zilele anterioare, la petrecerea organizată de ziua lui, care, după cum rezultă din actele de la dosar, este născut in data de 4 septembrie, și cel mai probabil petrecerea a avut loc într-una din zilele anterioare datei de 6 septembrie.
Pârâta pretinde că în speță nu poate fi vorba despre un act simulat pentru că simulația presupune ca actul public și actul secret să fie încheiat între aceleași părți, condiție care în speță nu este îndeplinită, pentru că actul public îl exclude pe.
Susținerea pârâtei nu poate fi primită, pentru că pârâta - House SRL a fost prezentă atât în actul public cât și in actul secret prin asociatul unic și administratorul cu drept de reprezentare.
Fiind dovedită simulația, s-a apreciat că se impunea admiterea primului capăt de cerere, indiferent dacă actul juridic simulat era socotit nul sau dimpotrivă valabil, întrucât reclamantul justifică într-adevăr interes în constatarea simulației, interes constând in posibilitatea de a obține răscumpărarea bunului, pe care nu o are dacă nu se constată caracterul simulat al convenției.
În schimb, criticile aduse de reclamant soluției dată de prima instanță capătului de cerere având ca obiect nulitatea contractului de vânzare-cumpărare cu pact de răscumpărare, sunt neîntemeiate.
Reclamantul apelant pretinde că ar fi prohibit de lege contractul de vânzare-cumpărare cu pact de răscumpărare.
Susținerea este nefondată.
Prin art. 4 din Legea 61/1931 s-au abrogat dispozițiile din Codul civil referitoare la vânzarea cu pact de răscumpărare, respectiv disp. art. 1371-1387 cod civil și s- prevăzut nulitatea vânzării-cumpărării cu pact de răscumpărare.
Decretul nr. 1700/1938 a abrogat Legea 61/1931, dar prin art. 13 prevăzut că sunt nule de drept contractele de vânzare-cumpărare cu pact de răscumpărare.
Prin art. 7 din Decretul nr. 311/1954 s-a abrogat Decretul nr. 1700/1938.
La rândul său Decretul 311/1998 a fost abrogat prin Legea 7/1998.
Abrogarea Decretului nr. 311/1998, care la rândul său a abrogat Decretul 1700/1938, ce cuprindea norma legală care sancționa cu nulitatea vânzarea cu pact de răscumpărare și abroga Legea 61/1931, nu reactivează Legea 61/1931, pentru că, potrivit disp. art. 60 al. (3) din Legea 24/2000, abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are totdeauna caracter definitiv și nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare ulterior să se repună în vigoare actul normativ inițial.
Cum în momentul de față nu este in vigoare nicio dispoziție legală care să interzică vânzarea-cumpărarea cu pact de răscumpărare, urmează ca valabilitatea unui astfel de contract să fie analizată în condițiile dreptului comun, prin raportare la dispozițiile art. 948 și urm. Cod civil.
Contrar susținerilor apelantului, motivele de nulitate invocate de apelant nu se verifică.
In ceea ce privește neîndeplinirea condiției formei autentice a clauzei de răscumpărare, tribunalul a apreciat că aceasta nu ar putea afecta valabilitatea întregii tranzacții, ci numai a clauzei de răscumpărare, ori reclamantul apelant nu justifică interes in constatarea nulității clauzei de răscumpărare, căci tocmai recunoașterea acestei clauze a constituit rațiunea formulării acțiunii de față.
Este adevărat că prețul imobilului nu a fost achitat în mâna reclamantului G, ci a fost oferită lui pentru acoperirea nevoilor financiare ale - SRL, însă reclamantul este cel care a propus ca prețul să fie dat fiului său, înțelegând ca in acest fel să îl ajute pe acesta in rezolvarea problemelor financiare pe care le avea la firmă. Astfel fiind reclamantul nu poate invoca neplata prețului, cumpărătoarea achitând prețul convenit.
Reclamantul mai pretinde că suma de 40.000 euro este mult inferioară valorii de la acea vreme a imobilului, care la acea vreme era de peste 100.000 euro.
a arata explicit, prin referirea la disproportia vadita dintre valoarea imobilului la momentul incheierii conventiei si pretul stabilit, reclamantul invoca pretul neserios, care echivaleaza cu lipsa de cauza a conventiei pentru instrainator, lipsa de cauza care atrage nulitatea conventiei prin aplicarea dispozitiilor art. 966 Cod civil.
In literatura si practica judiciara s-a considerat constat ca pentru a fi in prezenta acestui motiv de nulitate al contractului de vanzare-cumpărare, nu este suficient sa existe un dezechilibru intre valoarea bunului transmis de vanzator si pretul achitat de dobanditor, ci disproportia trebuie sa fie de asemenea dimensiuni incat obligatia sa fie de-a dreptul lipsita de cauza pentru unul dintre cocontractanti.
Reclamantul pretinde ca in speta exista un astfel de dezechilibru, caci s-a achitat un pret de 40.000 euro pentru un imobil cu o valoare de peste 100.000 euro.
Din contractele depuse la dosar, rezultă că pentru același imobil reclamantul nu a primit numai suma de 40.000 euro stipulată in contractul autentic de vânzare-cumpărare incheiat cu - House SRL, ci și suma de 75.000 euro convenită cu titlu de preț prin contractul sub semnătură privată încheiat cu la data de 19.02.2004. Reclamantul a recunoscut la interogatoriu primirea acestei sume, precizând că și aceasta, ca și suma de 40.000 euro primită in septembrie 2004 fost investită in firma fiului său.
Astfel, reclamantul a primit in schimbul imobilului o sumă de 115.000 euro, ceea ce în nici un caz nu poate fi socotit un preț neserios, chiar dacă este posibil să se situeze sub valoarea de piață a imobilului la acel moment.
Nu este incident nici motivul de nulitate legat de fraudarea normelor legale fiscale.
În condițiile in care, ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare in forma înscrisului sub semnătură privată, care avea numai valoarea unei promisiuni de vânzare-cumpărare, promitentul cumpărător a transmis către - House SRL dreptul de a dobândi incheierea contractului de vânzare-cumpărare in formă autentică, nu mai exista nicio rațiune să se incheie un contract autentic de vânzare-cumpărare între reclamant și, iar apoi altul între și - House SRL.
În plus, reclamantul nu justifică interes in invocarea acestei nulități, căci nu interesele sale sunt vătămate prin eventuala incălcare a normelor legale referitoare la taxele de timbru pentru activitatea notarială, singurul interesat in invocarea acestei nulități fiind Statul român, in bugetul căruia se vărsau taxele de timbru notariale.
Nu prezintă relevanță că la momentul incheierii contractului de vânzare-cumpărare între și G, la 19.02.2004, imobilul era grevat de interdicția de înstrăinare in favoarea, căci această convenție nu a transmis proprietatea de la promitentul vânzător la promitentul cumpărător, ci a avut numai valoarea unei promisiuni de vânzare-cumpărare. La momentul la care s-a încheiat contractul autentic de vânzare-cumpărare autentic încheiat la data de 08.09.2004, când s-a transmis dreptul de proprietate din patrimoniul reclamantului in favoarea pârâtei - House SRL, imobilul era liber de sarcini.
Reclamantul apelant susține de asemenea că actul simulat este lovit de nulitate întrucât are o cauză falsă, respectiv nu aceea de a transmite proprietatea de la vânzător la cumpărător, ci de a garanta obligația unui terț.
Acest motiv nu poate fi primit, de vreme ce nici reclamantul nu are reprezentarea că a încheiat un contract de garanție imobiliară, căci dacă ar fi avut reprezentarea că a încheiat un atare act, ar fi solicitat să se constate că actul secret este un contract de garanție imobiliară, nu un contract de vânzare-cumpărare cu pact de răscumpărare.
În ceea ce privește soluția dată capătului de cerere referitor la rectificarea de carte funciară, soluția respingerii pronunțată de prima instanță este temeinică și legală, căci potrivit dispozițiilor art. 34 pct. 1 din legea 7/1996, radierea dreptului de proprietate al pârâtei și reînscrierea dreptului de proprietate al reclamantului s-ar justifica numai in condițiile in care s-ar fi constatat nevalabilitatea actului de baza căruia s-a făcut înscrierea. În speță nu se impune constatarea nevalabilității actului, ci numai constatarea caracterului simulat al acestuia. Desigur că și constatarea caracterului simulat impune rectificarea cărții funciare, insă nu in modalitatea solicitată de reclamant. de aceea apreciem că cererea având ca obiect rectificare CF a fost temeinic și legal respinsă.
Împotriva acestei decizii pârâta -" House"SRL a declarat recurs în termen legal solicitând instanței admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii în întregime a acțiunii civile formulate de reclamant și a menținerii sentinței civile nr.151/2006 a Judecătoriei Cluj N, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în apel și recurs.
În motivarea recursului pârâta a arătat că hotărârea criticată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, potrivit art.304 pct.7 pr.civ.
Acest motiv de recurs este apreciat de doctrină ca fiind unul care vizează mai mult netemeinicia decât nelegalitatea hotărârii atacate iar hotărârea criticată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cel puțin motivarea soluției este insuficientă. Deși în dispozitivul hotărârii se constată că actul juridic denumit contract de vânzare cumpărare încheiat între părți este simulat iar convenția reală este una de vânzare cumpărare cu pact de răscumpărare, în considerente nu se arată clar și explicit care este actul simulat și care este actul real și nu se arată în mod clar de ce se consideră că actul juridic încheiat la 08.09.2004, ar fi unul simulat. Tribunalul a reținut că reclamantul nu poate invoca neplata prețului deoarece cumpărătoarea a achitat prețul convenit iar ulterior arată că suma de 40.000 euro a fost investită în firma fiului vânzătorului iar actul real avea scopul unei garanții pentru suma cu care urma să crediteze firma fiului vânzătorului - SRL astfel încât aceste rețineri pot duce la ideea că actul secret a fost un contract de împrumut.
Există contrarietate între considerentele deciziei deoarece pe de o parte, s-ar putea interpreta că actul juridic real dintre părți a fost unul de vânzare cumpărare cu pact de răscumpărare și deci există simulație iar pe de altă parte, s-ar putea interpreta și în sensul că actul juridic de vânzare cumpărare din 08.09.2004 nu a fost o vânzare cumpărare pură și simplă, ci una cu pact de răscumpărare, adică afectat de modalitatea unei condiții.
De asemenea, instanța reține că suma de 40.000 euro a fost achitată lui la data de 08.09.2004, iar ulterior instanța arată că reclamantul nu poate invoca neplata prețului deoarece cumpărătoarea a achitat prețul convenit astfel încât nu este clar cine a primit prețul imobilului vândut.
Există și o contrarietate între dispozitiv și considerente deoarece tribunalul arată că apelul reclamantului a fost admis în parte, iar în dispozitiv se statuează că va fi admis în parte, respins ca nefondat.
Hotărârea criticată a fost dată și cu încălcarea art.304 pct.8 pr.civ. deoarece instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, alterând în mod substanțial natura lui, motiv de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate. Reținerea tribunalului referitoare la faptul că actul de vânzare cumpărare încheiat între părți nu a fost o vânzare cumpărare pură și simplă, ci una cu pact de răscumpărare, nu are temei în probele dosarului. Pactul de răscumpărare este o convenție accesorie sau o clauză stipulată în contractul de vânzare cumpărare prin care vânzătorul își rezervă dreptul de a-și redobândi bunul vândut într-un anumit termen restituind cumpărătorului prețul plătit. Convenția autentică încheiată la 08.09.2004 este un veritabil contract de vânzare cumpărare iar în cuprinsul acesteia nu există nici un pact de răscumpărare astfel încât interpretarea tribunalului contravine conținutului și cuprinsului acestui act. Prin interpretarea eronată pe care a dat-o convenției în litigiu, instanța de apel a schimbat natura acestuia în sensul că din contract de vânzare cumpărare l-a transformat în contract de vânzare cumpărare cu pact de răscumpărare nesocotind prevederile art.969, art.977 - 985.civ.
Tribunalul trebuia să-și pună întrebarea de ce părțile nu au înserat un pact de răscumpărare în cuprinsul convenției de vânzare cumpărare întrucât legea nu interzicea acest lucru.
Pe de altă parte, dovada existenței actului real se putea face numai printr-un înscris conform art.1191 alin.1 civ. astfel încât tribunalul era obligat să solicite reclamantului un înscris pentru dovada actului secret. Cu toate acestea, instanța de apel a încălcat prevederile art.1191 alin.2 civ. și a încuviințat proba testimonială. In speță, nu se poate reține imposibilitatea morală de preconstituire a unui înscris doveditor, cât timp reclamantul a afirmat că a acordat împrumuturi de bani iar instanța de apel a reținut eronat că actul preconizat avea scopul unei garanții pentru suma cu care acesta urma să crediteze - SRL.
Declarațiile martorilor și nu au putere de convingere și nu sunt sincere deoarece aceștia au participat la discuții între și care nu sunt părți în dosar și nu cunosc nimic în legătură cu împrejurările anterioare încheierii convenției în litigiu. Reclamantul nu a arătat în motivarea acțiunii sale și a apelului ceea ce tribunalul a reținut și anume că vânzarea cumpărarea încheiată la 08.09.2004 a fost una cu pact de răscumpărare. Reclamantul nu a făcut altceva decât să amestece raporturile juridice petrecute în cadrul altor subiecți de drept, care nu fac parte din proces, cu raporturile dintre părțile prezentului proces.
Decizia atacată este nelegală deoarece este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a art.1175 civ. și art.1191 civ. motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. Instanța de apel și-a întemeiat soluția exclusiv pe depozițiile a doi martori și, ignorând contractele de vânzare succesive ivite cu privire la imobilul în litigiu. Chiar dacă s-ar lua în considerare declarațiile acestor martori, actul juridic public și actul juridic secret nu s-au încheiat între aceleași părți nefiind îndeplinite cerințele simulației. Din declarațiile martorei rezultă cu certitudine că reclamantul nu a fost prezent în actul pretins secret iar din declarația martorului nu rezultă că reclamantul a participat la discuțiile pentru acordarea sumei de bani necesară firmei fiului său. Tribunalul a omis sau ignorat răspunsul reclamantului la interogatoriu, prin care acesta a recunoscut că în afară de contractul autentic de vânzare cumpărare din 08.09.2004 nu a încheiat cu pârâta nici un alt contract. Reclamantul nu a contestat contractul de vânzare cumpărare încheiat la 19.02.2004 și cel încheiat la 05.08.2004 iar aceste contracte, actele contabile și celelalte înscrisuri depuse de pârâtă au fost ignorate de instanța de apel. Din acestea rezultă că pârâta nu este decât un succesor cu titlu oneros și particular al numitului, iar în această calitate a încheiat contractul autentic de vânzare cumpărare direct cu primul vânzător, motiv pentru care este exclusă simulația.
Reclamantul intimat, G, prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat, precum și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată (20-24).
In susținerea poziției procesuale, reclamantul intimat a arătat că motivarea recursului privește în principal netemeinicia soluției instanței de apel și nu nelegalitatea acesteia astfel încât din acest punct de vedere recursul este inadmisibil.
Pârâta dă dovadă de un subiectivism exagerat atunci când apreciază că motivarea tribunalului este insuficientă deoarece aceasta este clară, precisă și suficient argumentată în concordanță cu toate probele administrate. Pârâta nu face altceva decât să interpreteze trunchiat fiecare aliniat din hotărâre fără a face trimitere la alte părți ale deciziei care completează în mod corect și legal problema discutată.
Nicăieri în cuprinsul hotărârii atacate nu se induce posibilitatea existenței unui contract de împrumut întrucât adevăratul scop al vânzării cumpărării a fost realizarea unei alte operațiuni, ilicită în opinia intimatului dar care excede obiectului recursului întrucât acesta nu a declarat recurs împotriva deciziei criticate.
Nu există nici o contrarietate între considerentele hotărârii sau între considerente și dispozitiv, exprimările recurentei cu privire la această problemă fiind fără suport probator.
Recurenta uită cu bună știință care este obiectul dosarului iar scopul promovării litigiului a fost acela de a solicita instanței de judecată stabilirea adevăratei naturi și a înțelesului real al convenției încheiate între părți, astfel încât instanța a fost obligată să verifice dacă conținutul și cuprinsul acelei convenții publice corespunde adevăratei dorințe a părților.
Lipsa stipulării pactului de răscumpărare în contractul autentic s-a datorat relațiilor strânse existente între părți dar și gradului de rudenie existent între intimat și asociata unică a pârâtei, motiv pentru care nu s-a realizat contrainscrisul, părțile fiind în imposibilitatea morală de preconstituire a acestuia.
În privința calității declarațiilor martorilor problema pusă de recurentă este una subiectivă care ține de împrejurările menționate de aceștia în declarațiile lor, alături de existența sau inexistența unor probe pertinente care să contrazică aceste declarații.
Prin urmare, instanța de apel a apreciat în mod corect și legal starea de fapt, astfel încât soluția pronunțată este legală și temeinică.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Astfel, primul motiv al recursului este cel prevăzut de art.304 pct.7 pr.civ. care se referă la faptul că hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii este apreciat de C ca fiind neîntemeiat.
Potrivit art.261 pct.5 pr.civ. hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Motivarea hotărârii judecătorești constituie pentru părți o garanție puternică împotriva arbitrariului iar pentru instanțele superioare un element necesar în exercitarea controlului judiciar declanșat prin căile de atac.
Așa cum s-a arătat, hotărârea atacată cuprinde pe larg atât considerentele de fapt, cât și cele de drept, care au format convingerea instanței de apel și care au dus la soluția pronunțată, fiind îndeplinite toate cerințele prevăzute de art.261 pr.civ.
Este important de reținut că judecătorul are obligația de a motiva soluția dată fiecărui motiv de apel, prin prisma art.295 pr.civ. iar nu să răspundă separat diferitelor argumente ale părților care sprijină sau contrazic motivele de apel. În motivarea hotărârii, instanța este în măsură să grupeze argumentele de fapt sau de drept (care oricât de extinse sau reduse ar fi, sunt întotdeauna subsumate motivării) și să răspundă printr-un considerent comun cu privire la problema supusă verificării instanței de control judiciar în faza procesuală a apelului.
Motivarea hotărârii recurate este clară, precisă și argumentată suficient, fiind în deplină concordanță cu probele administrate astfel încât din evidențierea considerentelor folosite rezultă în mod logic soluția pronunțată prin dispozitivul hotărârii.
Deși recurenta susține contrariul, în considerentele hotărârii tribunalul arată în mod clar și explicit că actul simulat este contractul de vânzare cumpărare încheiat între reclamantul G și pârâta -" House"SRL având ca obiect imobilul situat în C N,-, înscris în CF nr.8821 C N, nr.top.6878, autentificat de BNP prin încheierea nr.238/2004, iar actul real este contractul de vânzare cumpărare cu pact de răscumpărare încheiat între aceleași părți.
Instanța de apel a arătat în mod evident care sunt motivele de fapt și de drept care au justificat soluția de constatare a simulației însă recurenta, în argumentarea acestui motiv de recurs, face trimiteri la aliniate ale deciziei care cuprind motivarea soluției de respingere a capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare cu pact de răscumpărare. Aceste aliniate pe care recurenta le interpretează trunchiat și subiectiv sunt scoase din contextul motivării acestui petit, cu toate că, sub acest aspect, hotărârea tribunalului a rămas definitivă și irevocabilă în condițiile în care reclamantul nu a declarat recurs împotriva hotărârii iar recurenta nu justifică un interes legitim pentru a critica soluția de respingere a petitului privind constatarea nulității absolute a actului secret.
De asemenea, în considerentele deciziei, tribunalul nu a menționat nicăieri că actul secret constă într-un contract de împrumut a unor sume de bani, ci a arătat în mod expres că acesta avea scopul unei garanții pentru suma cu care urma să crediteze - SRL.
Nu există nici o contrarietate între considerentele deciziei atacate și nici între considerente și dispozitiv deoarece tribunalul a indicat în mod clar că actul de vânzare cumpărare încheiat între părți nu a fost o vânzare cumpărare pură și simplă simplă, ci una cu pact de răscumpărare, această soluție nefiind susceptibilă de interpretări diferite iar dispozitivul este clar redactat și în deplină concordanță cu considerentele hotărârii.
C de-al doilea motiv de recurs invocat, art.304 pct.8 pr.civ. potrivit căruia modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia este apreciat de C ca neîntemeiat.
Conform art.1175 civ. actul secret, care modifică un act public, nu poate avea putere decât între părțile contractante și succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane.
Acțiunea în simulație a fost definită în literatura de specialitate ca fiind acțiunea civilă prin care se cere instanței de judecată să constate existența și conținutul actului secret cu scopul de a înlătura actul aparent sau acele clauze ale sale care anihilează sau maschează actul secret.
Este adevărat că pactul de răscumpărare este o convenție accesorie sau o clauză stipulată în contractul de vânzare-cumpărare prin care vânzătorul își rezervă dreptul de a redobândi bunul vândut, într-un anumit termen, restituind cumpărătorului prețul plătit, însă recurenta ignoră obiectul prezentei acțiuni civile care este o acțiune în constatarea simulației contractului de vânzare cumpărare încheiat între părți la data de 08.09.2004 și de constatare a nulității absolute a actului juridic secret, respectiv a contractului de vânzare cumpărare cu pact de răscumpărare.
În această situație, instanța de apel a fost obligată să verifice dacă conținutul și cuprinsul convenției publice, aparente, a corespuns cu adevărata voință a părților, materializată în actul secret, cu respectarea principiului statornicit în art.977 civ. potrivit căruia, interpretarea convențiilor se face "după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literar al termenilor", dar și a regulilor stabilite de art.977 - 985.civ.
Motivul de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecății trebuie să precizeze care este actul pretins denaturat, în ce constă denaturarea lui, o simplă afirmație în acest sens nefiind suficientă pentru admiterea acestuia ori, în speță, recurenta nu a menționat în ce a constat schimbarea naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
C de-al treilea motiv de recurs invocat, art.304 pct.9 pr.civ. potrivit căruia modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dacă cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii este considerat de C ca fiind nefondat.
Recurenta susține că instanța de apel a încălcat dispozițiile art.1191 alin.1 civ. care prevede că, dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depășește 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decât prin act autentic sau prin act sub semnătură privată, precum și cele ale art.1191 alin.2 civ. prin încuviințarea martorilor în dovedirea actului juridic secret.
Este real că atunci când forma cerută de lege pentru existența actului secret este înscrisul sub semnătură privată sau înscrisul autentic, acesta nu poate fi dovedit în raporturile dintre părți, decât printr-un contraînscris care ar modifica sau combate actul aparent, public. Prin urmare, ori de câte ori actul aparent a fost perfectat în formă scrisă, dovada existenței și cuprinsului actului secret se poate face numai printr-un înscris.
Însă, regula dovedirii actului secret printr-un contraînscris cunoaște și unele excepții prevăzute de art.1198 civ. când este admisibilă proba cu martori, respectiv atunci când părțile au fost în imposibilitatea morală de a-și preconstitui un înscris pentru dovada actului real.
În mod corect și legal instanța de apel a administrat probele testimoniale și a reținut că părțile au fost în imposibilitatea morală de a-și preconstitui contraînscrisul datorită relațiilor de rudenie existente între ele, reclamantul fiind bunicul patern al asociatului unic al pârâtei -" House"SRL,.
Contrar susținerilor recurentei tribunalul a aplicat în mod corect dispozițiile art.1175 civ. deoarece atât actul public cât și actul secret au fost încheiate între aceleași părți, respectiv între reclamant și pârâtă astfel încât între părțile contractante produce efecte doar actul secret, respectiv contractul de vânzare cumpărare cu pact de răscumpărare.
Criticile din cererea de recurs care se referă la aprecierea declarațiilor martorilor și, răspunsul reclamantului la interogatoriu, convențiile sub semnătură privată depuse la dosar, vizează reaprecierea stării de fapt, respectiv temeinicia hotărârii atacate, motiv pentru care Curtea le va respinge ca fiind inadmisibile întrucât prevederile art.304 pct.10 și pct.11 pr.civ. au fost abrogate prin art.I pct.1111și pct. 112 din OUG nr.138/2000.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul pârâtei -" House"SRL având în vedere că în speță nu sunt întrunite cerințele art.304 pct.7, pct.8 și pct.9 pr.civ. și, în consecință, va menține ca fiind legală decizia atacată.
În conformitate cu prevederile art.316 pr.civ. coroborat cu art.274 alin.1 pr.civ. Curtea va obliga recurenta, aflată în culpă procesuală, să plătească intimatului G suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial (27-28).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta - HOUSE SRL împotriva deciziei civile nr. 564/A/din 31.10.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatului G suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
--- - - - -- -
GREFIER
RED./MR
27.05.09/2 EX.
Jud.apel:
a
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Alina Rodina, Ioan
