Acțiune în declararea simulatiei. Speță. Decizia 1637/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2237/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1637
Ședința publică de la 30 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 2: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 3: Daniela Adriana
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă, împotriva deciziei civile nr. 775 din 15.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți, și.
are ca obiect - acțiune în declararea simulației.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul, în calitate de reprezentant al recurentei-reclamantă și intimata-pârâtă personal, lipsind intimații-pârâți și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Avocatul recurentei-reclamante depune la dosar chitanța CEC reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță, în sumă de 10 lei și timbru judiciar aferent recursului în valoare de 0,3 lei, pe care instanța le anulează.
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul declară că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurentei -reclamante susținând oral motivele de recurs solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea deciziei civile atacate în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței civile pronunțată de Judecătoria sector 3 B în sensul admiterii cererii prin care s-a solicitat constatarea simulației contractului de împrumut autentificat sub nr. 4530 din 17.06.1999 de BNP încheiat de reclamantă și, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele de nelegalitate sunt cele menționate în motivele de recurs și solicită a fi luate în considerare la pronunțarea soluției în această cale de atac.
Intimata-pârâtă solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu precizarea că împrumutul a fost făcut pentru aceasta dar în realitate suma nu a fost predată nici recurentei-reclamante și nici intimatei-pârâte.
CURTEA
Prin cererea introdusă la data de 25.04.2007 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții, și pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că, contractul de împrumut, autentificat sub nr. 4530/1999 de BNP încheiat între reclamantă și pârâtul este simulat, urmând să-și producă efectele actul secret încheiat între copârâți, cu obligarea acestora din urmă la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 8970 din 10.10.2008, Judecătoria Sectorului 3 Bar espins excepțiile lipsei de interes și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului ce neîntemeiate, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a statuat că, între pârâtul, în calitate de împrumutător și reclamantă, în calitate de împrumutată, a intervenit contractul de împrumut cu garanție imobiliară autentificat la data de 17.06.1999 prin care pârâtul împrumuta reclamanta cu suma de 9600 USD, cu termen de restituire la data de 20.08.1999.
Reclamanta susține că, în speță, s-a produs o simulație prin interpunere de persoane, în condițiile în care beneficiara împrumutului acordat de pârâtul ar fi fost pârâta.
S-a mai reținut că reclamanta are interes în formularea acțiunii în condițiile în care apreciază că actul aparent o prejudiciază și urmărește ca pe viitor actul secret să-și producă efectele.
Deoarece pârâtul este parte în contractul public, instanța a apreciat și asupra netemeiniciei excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și a temeiniciei excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului care nu este parte în acel contract ci doar mandatar al pârâtului.
Pe fondul cauzei, instanța, a arătat că, presupunând că exista o înțelegere secretă cu privire la împrumutul banilor, aceasta a existat numai între reclamanta și pârâta, așa cum susține reclamanta, nu există totuși, nici o dovadă a implicării pârâtului în înțelegerea secretă.
Instanța nu a acordat putere probatorie răspunsurilor pârâtei la interogatoriu dată fiind implicarea acesteia în evenimente și faptul că recunoașterea făcută de aceasta este o probă care poate fi folosită cu privire la faptele sale personale, iar nu cu privire la faptele pârâtului.
În plus, susținerile pârâtei nu se coroborează cu restul probelor.
În lipsa unui contraînscris, instanța a analizat declarația singurului martor audiat în cauză, declarație care nu face mențiune despre existența unei înțelegeri ascunse între cele trei părți, știind numai despre unele relații de afaceri ale firmei care uneori îl determinau pe pârâtul să aducă bani la firmă pentru a se plăti salariile angajaților.
Același martor a declarat că a auzit că reclamanta urma să garanteze cu o casă un împrumut la bancă pentru a ajuta firma însă nu știe nimic în legătură cu vreo înțelegere secretă între cele trei părți, element esențial pentru dovedirea relațiilor contractuale pretinse de reclamantă.
Soluția a fost menținută de Tribunalul București Secția a III a Civilă, care, prin decizia civilă nr. 775 din 15.06.2009, a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantă.
La rândul său, Tribunalul a arătat că, prima instanță a examinat și interpretat în mod just dovezile care au fost administrate în cauză, reținându-se că nu a existat un act secret care să corespundă voinței reale a părților și în care să fie precizat adevăratul beneficiar al împrumutului, respectiv, pârâta. Față de această împrejurare, în mod corect, prima instanță a concluzionat că nu sunt întrunite condițiile impuse de lege pentru a ne afla în prezența unei operațiuni juridice denumită simulație prin interpunere de persoane, de vreme ce acordul simulatoriu nu s-a realizat între cele două părți din contractul real și persoana interpusă.
În raport de probatoriul administrat în cauză Tribunalul a arătat că nu poate considera că a fost probată existența acelei înțelegeri secrete încheiate între intimatul și intimata pârâtă în sensul ca aceasta să beneficieze, în realitate, de suma împrumutată prin actul autentic notarial.
Prin recursul formulat de reclamantă în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 din Codul d e procedură civilă, aceasta a susținut că, instanța de apel a motivat în mod superficial hotărârea pronunțată, lipsind, în mod evident, motivarea în fapt și în drept a soluției iar considerentele nu au legătură cu pricina în care această soluție a fost pronunțată.
Instanța nu a avut în vedere întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv, faptul că reclamanta constrânsă și de faptul că pârâta îi era șefă, și de faptul că aceasta suferea de o gravă lipsă de lichidități care avea repercusiuni asupra activității la serviciu.
Atât actul secret, real, cât și cel public, mincinos, iau naștere ca urmare a unui impuls psihologic care este voința reală și exprimarea consimțământului care este voința declarată.
Orice discordanță între cele două elemente ale voinței juridice trebuie analizată în legătură cu un anumit act juridic întrucât este de neconceput un conflict între voința internă care îl determină pe un subiect de drept să încheie un act juridic și voința sa declarată într-un alt act juridic.
Din aceste context, instanța nu a analizat diferențele dintre actul public și cel ascuns și nu a avut în vedere probele administrate în apel și fond, respectiv, faptul că reclamanta nu avea intenția de a împrumuta bani pentru ea de la intimatul fapt dovedit în principal prin aceea că nu îl cunoștea.
Dimpotrivă, instanța de apel se mărginește să preia motivarea primei instanțe și să treacă sub tăcere probele administrate de reclamantă.
probelor administrate în cauză, printre care și răspunsurile date la interogatorii, dovedesc faptul că, relații contractuale au existat înainte și după actul juridic dedus judecății între pârâți.
Singura motivare a instanței de apel în respingerea cererii de apel a fost aceea că nu există un contraînscris.
Prin contraînscris se înțelege însă,negotium iuris iar nu instrumentumîntrucât se vorbește despre efectele între părți și față de terți, probleme care țin de actul juridic și nu de înscris.
Actul secret este cel care conține manifestarea de voință adevărată menită să producă integral efectele juridice în vederea cărora a fost emisă.
Din punct de vedere al formei, consemnarea actului secret într-un înscris nu este necesară fiind suficientă încheierea sa canegotiumconform principiului consensualismului redactarea unui înscris care să constate actul real poate avea loc atunci când se urmărește preconstituirea unui mijloc de probă.
În cazul de față, contraînscrisul este, în realitate, un împrumut de consumație care este un contract real și care, potrivit definiției, nu se poate considera perfectat decât din momentul predării bunului.
Sub acest aspect nu se pot reține declarațiile pârâtului că ar fi predați banii recurentei deoarece acesta nu are nici un interes în a recunoaște că a preluat apartamentul reclamantei în contul creanței.
În ceea ce privește contractul ascuns, mai susține recurenta, se poate spune fără echivoc că acesta îndeplinea condițiile de formă și de fond având în vedere că pârâtul a transferat banii pârâtei în conformitate cu declarația acesteia dată la interogatoriu precum și din mențiunile olografe făcute de aceasta și existente pe contract. Actul secret, contraînscrisul, nu este de esența simulației ci de natura sa.
Voința, intenția de a simula,animus simulandi, este un element esențial al simulației, în lipsa căruia raporturile dintre părți nu pot fi încadrate în ipoteza normei juridice din art. 1175 din Codul civil însă, simulația are întotdeauna o natură convențională ceea ce înseamnă că este rodul manifestărilor de voință în sensul de a se ascunde realitatea sub aparența mincinoasă.
S-a dovedit, prin probele administrate, existența celor trei acte juridice, actul juridic public, actul juridic secret reprezentând adevărata manifestare de voință a părților, acordul simulatoriu care este un act juridic, o convenție secretă exprimând voința, intenția de a simula, respectiv, de a crea aparența unor raporturi juridice care sunt inexistente în fapt sau, în orice caz, sunt total sau parțial diferite de cele reale pe care le disimulează.
În recurs nu s-a formulat întâmpinare.
Examinând cauza, prin prisma criticilor susținute de recurent în motivarea recursului, Curtea a apreciat că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Criticile care fac referire la reanalizarea probatoriului de către instanța de recurs, cu consecința reținerii unei situații de fapt diferite de cea reținută de instanțele precedente, precum și la greșita interpretare a materialului probator de Tribunal, vor fi îndepărtate de C ca urmare a abrogării dispozițiilor art. 304 pct. 10 și 11 din Codul d e procedură civilă prin OUG nr. 138/200 astfel cum aceasta a fost aprobată prin Legea nr. 219/2005, singurele aspecte care vor face obiectul analizei de către instanța de recurs fiind cele care se limitează, strict, la criticile care vizează nelegalitatea hotărârii pronunțate, mai exact, nemotivarea deciziei pronunțate de Tribunal cât și greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 1175 din Codul civil de către această din urmă instanță.
Astfel, Curtea constată că hotărârea criticată este motivată iar motivarea, chiar succintă a acesteia, în condițiile în care exprimă, fără echivoc, argumentele de fapt și de drept avute în vedere la pronunțarea deciziei, și răspunde tuturor criticilor cu a căror dezlegare a fost învestită prin cererea de apel, nu echivalează unei nemotivări a hotărârii, împrejurare în care această critică a fost înlăturată.
Mai mult, din examinarea deciziei recurate rezultă că instanța de apel a avut în vedere și modalitatea în care prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 1175 din Codul civil.
Tocmai de aceea, se face referire la modalitatea în care anumite probe au fost reținute de către prima instanță iar altele îndepărtate, și anume, pornind de la argumentul potrivit cu care, neexistând un act care să probeze simulația, în sensul de instrumentum, prima instanță a încuviințat reclamantei toate probele pe care le-a considerat utile în lămurirea voinței interne a părților, la momentul încheierii actului juridic public, existența unui act secret în sensul de negotium, și a respectat regulile aplicabile în materia interpretării contractului.
Ceea ce este caracteristic pentru simulație este faptul că presupune existența concomitentă, între aceleași părți, a două contracte: unul public, aparent, denumit și contract simulat, prin care se creează o anumită aparență juridică ce nu corespunde realității; un altul secret, denumit cotraînscris care corespunde voinței reale a părților și prin care, acesta anihilează, în tot sau în parte, aparența juridică creată prin actul simulat.
În contextul în care nu s-a dovedit existența unui contraînscris, în sens deinstrumentum probationem, chiar și în condițiile simulației prin interpunere de persoane, rezultă că cerința identității părților nu a fost demonstrată. În această ipoteză, contraînscrisul ar fi precizat că adevăratul beneficiar al contractului este o altă persoană decât cea care apare în actul public și față de care se dorește i se asigura anonimatul.
Actul secret, contraînscrisul, este necesar să se fi încheiat concomitent sau, eventual, înainte de încheierea contractului aparent, între aceleași părți, așa cum am mai arătat, nefiind ignorate nici efectele simulației, și anume, inopozabilitatea față de terți
Pe lângă faptul că părțile celor două acte juridice, în sensul de negotium, sunt diferite, nu s-a dovedit nici simultaneitatea încheierii acestora iar acel contraînscris nici nu poate fi invocat de părți în contra terților care, față de efectele simulației, sunt singurii îndreptățiți să invoce, în beneficiul lor și împotriva părților, efectele actului secret.
Prin urmare, constatând că instanțele au aplicat și interpretat corect dispozițiile art. 1175 din Codul civil, Curtea va respinge, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 774 din 15.06.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a III a Civilă în dosarul cu nr- în contradictoriu cu intimații, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
/CS
Ex. 2/26.01.2010
Tribunalul București Secția a III a Civilă
Jud.,
Judecătoria Sectorului 3
Jud.
Președinte:Ioana BuzeaJudecători:Ioana Buzea, Doinița Mihalcea, Daniela Adriana
