Acțiune în declararea simulatiei. Speță. Decizia 284/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 284
Ședința publică de la 25 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cormanencu Stanciu Valeria
JUDECĂTOR 2: Angelescu Cristiana
JUDECĂTOR 3: Olariu
GREFIER:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva deciziei civile nr. 957 din 21 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta asistată de avocat și intimatul,lipsă fiind intimații și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen de judecată,declarat în termen,motivat,netimbrat.
La dosar s-a depus prin Serviciul de Registratură întâmpinare formulată de intimatul,cu duplicat.
Se înmânează duplicatul întâmpinării apărătorului recurentei spre luare la cunoștință.
Avocat pentru recurenta depune la dosar împuternicire avocațială,chitanța nr. - din 17.06.2008 în sumă de 10 RON și timbru judiciar mobil în sumă de 0,15 RON,prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Avocat nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării formulată de intimatul.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri cu privire la excepția tardivității invocată de intimatul prin întâmpinare și pe fondul cauzei.
Avocat pentru recurenta având cuvântul,solicită respingerea excepției tardivității declarării recursului,având în vedere că decizia instanței de apel a fost comunicată recurentei la data de 20 mai 2008,dosarul a fost înregistrat la Curtea de APEL IAȘI la data de 4 iunie 2008 și motivele de recurs au fost depuse la dosar de recurenta în luna ianuarie a anului 2008,deci înainte de a i se comunica decizia pronunțată de instanța de apel.
Solicită respingerea excepției tardivității declarării recursului.
Pe fondul cauzei,avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat,casarea hotărârii instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Iași.
Apărătorul arată că motivele de recurs succint enunțate se încadrează în cele prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă,iar motivul al doilea de recurs menționat,ce vizează lipsa consimțământului și a cauzei echivalează cu nerezolvarea unui motiv de apel,motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă,respectiv omisiunea instanței de a se pronunța asupra motivelor invocate.
Avocat susține că așa cum rezultă din considerentele deciziei, Tribunalul Iașia analizat cauza,deși recurenta nu a invocat prin motivele de apel formulate cauza,ci invocase lipsa consimțământului și cauza falsă.
Motivul de apel referitor la lipsa consimțământului nu a fost analizat de către instanța de apel,fiind un motiv asupra căruia Tribunalul Iașia omis să se pronunțe,fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă și impunându-se admiterea recursului,casarea deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Iași.
Pentru primul motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă,avocat solicită admiterea recursului,modificarea deciziei instanței de apel și schimbarea soluției în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Apărătorul susține că decizia instanței de apel este succintă și incorect motivată,apreciindu-se în considerente că nu poate fi vorba de o simulație decât dacă încheierea înscrisului secret contravine intereselor publice.
Avocat arată că actul secret nu trebuie neapărat să îmbrace forma unui înscris autentic,mai ales în situația de față când simulația a fost între mamă și fiică cu acordul vânzătorului.
Apărătorul susține că actul public este declarația dată la notariat de către intimatul,prin care acesta a cerut să precizeze că suma de bani plătită cu titlu de preț de către recurentă reprezintă bun propriu al recurentei,provenind din vânzarea unui teren primit moștenire. Este evident că această declarație era un act secret, având în vedere și faptul că declarantul nu este parte în actul de vânzare-cumpărare.
Această situație a existat până la divorțul intervenit între recurenta și intimatul,întrucât ulterior,intimatul nu a mai recunoscut caracterul simulativ al vânzării și caracterul de bun propriu al recurentei,în ceea ce privește banii plătiți cu titlu de preț.
Este o prezumție legală ce rezultă din împrejurarea că în anul 1992 soții se înțelegeau și au cumpărat pe numele fiicei lor,decedată în prezent,un imobil,imobil pe care l-au valorificat apoi împreună după decesul titularei.
Avocat susține că pentru cei doi soți era o practică să simuleze încheierea acestor acte de vânzare-cumpărare.
În ceea ce privește actul încheiat în anul 1992,avocat susține că simulația a fost recunoscută de instanță și valorificată de părți.
Instanța de apel se rezumă a reține doar că nu există un înscris secret,astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile pentru constatarea simulației.
Apărătorul susține că simulația poate îmbracă diverse forme,iar în cauza de față sunt elemente suficiente pentru a fi constatată simulația.
Solicită a se avea în vedere și declarația vânzătorului,care este avocat și care are cunoștințe juridice și explică faptul că nu l-a văzut pe intimatul la semnarea actului de vânzare - cumpărare,că s-a prezentat recurenta care i-a plătit prețul și a fost întrebat dacă îl deranjează dacă actele sunt încheiate pe numele fiicei sale.
Avocat apreciază că toate cele menționate sunt elemente pe baza cărora se poate constata că vânzarea a fost simulată prin interpunere de persoane și solicită admiterea recursului,fără cheltuieli de judecată.
Intimatul având cuvântul,arată că susținerile apărătorului recurentei sunt improvizații.
Intimatul susține că la încheierea actului dintre și nu a fost prezent și nu a semnat acte,iar în contract nu este menționată nici o clauză între și.
a vândut imobilul lui și actul secret invocat nu există.
Solicită respingerea recursului pentru motivele invocate în întâmpinare.
Instanța respinge excepția tardivității declarării recursului invocată de intimatul prin întâmpinare,având în vedere că recursul a fost declarat și motivat înainte de comunicarea hotărârii instanței de apel.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Prin sentința civilă nr.4200/19.04.2007 a Judecătoriei Iașis -a respins cererea pârâtului-reclamant de scutire a plății taxei de timbru.
S-a constatat că cererea reconvențională nu este legal timbrată.
S-a respins excepția tardivității acțiunii invocată de pârâtul-reclamant.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă în contradictoriu cu pârâtul-reclamant și pârâții: și.
S-a anulat ca netimbrată cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătorie Iar eținut că ambii părinți ai defunctei au intenționat să procure pentru fiica lor imobilele în litigiu, mama acesteia - vânzând în acest scop terenuri proprietate personală, iar tatăl contribuind cu veniturile obținute din activitățile pe care le presta și din economii. Dacă ar fi dorit ca bunul cumpărat să fie în proprietatea sa, nu este explicabilă prezența la notariat a pârâtului.
Rezultă că proprietara apartamentului era, aceasta dobândindu-l ca zestre de la părinții săi.
Nu se poate reține că actele contestate au cauză sau că aceasta nu există, atât timp cât în considerarea plății prețului, a primit apartamentul și garajul evidențiate în contractele nr.45 și 46, neexistând motive de nulitate absolută a acestor acte.
Împotriva sentinței civile nr.4200/19.04.2007 a Tribunalului Iașia declarat recurs.
Prin decizia civilă nr.957/21 decembrie 2007 Tribunalului Iașis -a respins apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.4200 din 19.04.2007 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că potrivit art.1175 Cod civil, nu s-a făcut dovada existenței actului secret precum și a acordului simulatoriu cu părțile actului aparent.
Din probele administrate nu rezultă nici un element care să ateste că între reclamantă și fiica sa, cumpărătoare în actul autentic, ar fi existat la data autentificării, o înțelegere, un acord de voință generator de efecte juridice, adică un act juridic, în sensul că beneficiara vânzării ar fi reclamanta.
Împotriva deciziei civile nr.957/21 decembrie 2007 Tribunalului Iașia declarat recurs.
Se critică decizia recurată pentru următoarele motive:
- instanța a făcut o greșită aplicare a legii cu privire la fictivitatea contractului de vânzare-cumpărare prin interpunere de persoane. Deși s-a dovedit că pretinsa cumpărătoare nu avea venituri proprii și nici nu a intervenit în vreun mod în procesul de stabilire a acordului de voință cu privire la bun și la prețul acestuia, prima instanță nu a analizat aceste aspecte iar tribunalul le-a rezolvat greșit.
- instanța a soluționat greșit și aspectele vizând lipsa consimțământului între părți și lipsa cauzei.
Lipsa consimțământului, lipsa cauzei prin fictivitatea ei sunt cauze de nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare, care nu au fost corect analizate de instanță.
- instanța nu a ținut seama că soții mai încheiaseră un act fictiv cu fiica lor decedată tocmai în considerarea faptului că doreau scoaterea bunului din comunitatea lor, astfel încât fiica din prima căsătorie a intimatului că nu poată pretinde drepturi asupra acelui bun.
Recursul formulat este întemeiat pentru considerentele la care ne vom referi.
este operațiunea juridică în care caracterizantă este încheierea de către părți a două contracte: unul aparent, prin care se crează o situație neconformă cu realitatea și actul secret, prin care se modifică sau se desființează efectele aparente ale contractului public și se crează raportul juridic real dintre părți.
Contractul ascuns este singurul care reprezintă voința reală a părților. El se numește contraînscris, iar existența simulației presupune doar încheierea în secret a contraînscrisului și caracterul contemporan al actului secret cu cel public, nu și condiția ca actul secret să fie întocmit într-o anumită formă.
sau simultaneitatea actului secret privește operația juridică și nu înscrisul în care este consemnată înțelegerea părților.
Esențial este ca înțelegerea părților, în sens de negotium să fie anterioară sau concomitentă actului aparent, iar contractul secret, încheiat anterior să fie în vigoare în momentul încheierii actului public și să rămână în vigoare.
Totodată potrivit prevederilor art.1175 cod civil actul secret care modifică un act public nu poate avea putere decât între părțile contractante și succesorii lor universali. În afara regulii enunțate, art.1175 teza finală cuprinde și oad oua regulă, referitoare la terți, potrivit căreia actul secret nu poate avea nici un efect în contra altor persoane, dar permite ca actul secret să fie invocat de terți, în beneficiul lor, astfel cum le dictează interesele.
Or, la data încheierii celor două contracte de vânzare-cumpărare nr.45/1996 și respectiv nr.46/1996 cu privire la un apartament situat în I,-, -.31, precum și garajul aferent apartamentului, recurenta-reclamantă avea calitatea de terț, contractele publice fiind încheiate pe numele fiicei acesteia,.
Acordul de vânzare-cumpărare a fost stabilit de reclamanta în calitate de cumpărătoare și proprietarul în calitate de vânzător, care a fost încunoștințat asupra faptului că la notariat actele de vânzare-cumpărare vor fi semnate de fiica reclamantei în calitate de cumpărătoare.
Astfel din declarația dată de vânzător în fața instanței de judecată în dosarul atașat 15121/2004 al Judecătoriei Iași și aflată la pag.48 în dosarul actual al Judecătoriei Iași nr-, acestadeclară că actele de vânzare-cumpărare au fost încheiate pe numele fiicei, însă cumpărătorul în fapt a fost reclamanta.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei coroborate cu declarațiile celor prezenți la Notariat la data încheierii actelor autentice, rezultă cu certitudine că recurenta-reclamantă a achitat în totalitate prețul celor două vânzări în dolari SUA, din banii săi proprii proveniți din vânzarea unor terenuri moștenite de la părinții săi.
Împrejurarea reținută de instanță că pârâtul-intimat a dorit să-și înzestreze fiica nu este dovedită în condițiile în care nu s-a făcut nici o dovadă că ar fi contribuit cu vreo sumă de bani, din veniturile sale personale.
Mai mult nici nu a fost prezent la Notariat la încheierea celor 2 acte de vânzare-cumpărare, astfel că nu a participat direct la încheierea acordului simulatoriu care a avut loc între reclamantă, vânzătorul și fiica sa -.
În condițiile în care prețul vânzării a fost achitat în totalitate de reclamantă din venituri proprii iar fiica părților fiind studentă, nu avea posibilități financiare pentru achiziționarea unui apartament, este evident că apartamentul din I,-, --4,. VII și garajul situat în I, strada -. - nr.13 au fost achiziționate numai cu contribuția exclusivă a reclamantei, fiind unica proprietară a acestora.
Este cert că protecția intereselor financiare proprii ale reclamantei, care la acea dată era căsătorită cu care avea o fiică din prima căsătorie, a determinat-o pe reclamanta să încheie cele două contracte de vânzare-cumpărare nr.45/1996 și nr.46/1996 pe numele fiicei -, care ulterior a decedat.
Acordul simulatoriu a fost încheiat tocmai pentru neutralizarea efectelor înstrăinării în scopul ca apartamentul și garajul să rămână în proprietatea reclamantei prin intermediul fiicei sale.
Fiind în situația unei simulații și având în vedere dispozițiile art.1175 Cod civil, chiar dacă în prezent reclamanta are calitatea și de succesor al fiicei sale decedate, la data încheierii actelor publice era un terț, și în conformitate cu teza finală din art.1175 Cod civil nu era necesar în cadrul prezentului litigiu să facă dovada întocmirii înscrisului secret între reclamantă (mamă), fiica sa - care ulterior a decedat și vânzător.
Împrejurările legate de administrarea bunurilor ulterior cumpărării acestora sunt irelevante cât timp rezultă că ne aflăm în cadrul unei simulații prin interpunere de persoane, fiica părților - fiind persoana interpusă.
În raport de toate aceste considerente și de dispozițiile art.312 Cod procedură civilă urmează a se admite recursul formulat, a se modifica în tot decizia tribunalului cu admiterea apelului și admiterea acțiunii în sensul dispozitivului mai jos enunțat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul formulat de împotriva deciziei civile nr.957/21.12.2007 a Tribunalului Iași, pe care o modifică în tot în sensul că:
Admite apelul formulat de împotriva sentinței civile nr.4200/19.IV.2007 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o schimbă în parte.
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții,.
Constată simulația contractelor de vânzare-cumpărare nr.45/25 septembrie 1996 și nr.46/29 septembrie 1996 încheiate la Notarul Public, numai în ceea ce privește persoana cumpărătorului care este în loc de -.
Constată că reclamanta este unica moștenitoare a imobilelor din contractele de vânzare-cumpărare nr.45/1996 și nr.46/1996.
mențiunile din sentința apelată ce nu contravin prezentei decizii.
Ia act că recurenta nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 iunie 2008.
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Opinie separată
Opinia separată este în sensul respingerii recursului, pentru următoarele considerente:
Reclamanta-recurentă în drept își întemeiază capătul de cerere principal, constatarea simulației pe dispozițiile art.1175 din Codul civil care prevăd: "Actul secret care modifică un act public, nu poate avea putere decât între părțile contractante și succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane".
Recurenta este terț față de părțile contractante și ca urmare a decesului cumpărătoarei, și succesor universal.
Cu probele administrate în cauză este făcută dovada că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, relațiile dintre soții și erau normale, cumpărătoarea fiind fiica acestora, studentă, și care urma să se căsătorească.
Părinții cumpărătoarei nu se află la prima operațiune juridică prin care transmiteau fiicei lor - un imobil, bun comun al soților, rezervându-și dreptul de abitație, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.12774/1992 la Notariatul de Stat al Județului I, având reprezentarea asupra condițiilor de validitate a actelor juridice, cazurile în care pot fi desființate, a efectelor cât și a sancțiunilor.
Reclamanta nu este doar un terț, ci persoana care a negociat vânzarea, a achitat prețul cu suma de bani rezultată din vânzarea bunurilor proprii, fiind prezentă la încheierea actului în formă autentică. În consecință, nu a existat nici un impediment pentru care părțile contractante - vânzător-cumpărător - nu au încheiat contraînscrisul, condiție impusă prin art.1175 Cod civil și neîndeplinită.
S-a susținut că reclamanta a cunoscut convenția reală a părților ca aceasta să fie proprietară a bunului, ceea ce îl face opozabil lui, ca terț și nu numai ca succesor, ca unic efect.
Reclamanta a pretins că apartamentul a fost cumpărat ca bun propriu, al său și nu pentru înzestrarea fiicei, ceea ce trebuie să și dovedească, simulația având ca scop ascunderea părții contractante prin persoane interpuse.
În lipsa unui înscris, reclamanta a încercat să dovedească simulația prin alte dovezi, ceea ce în cauză nu este admisibil.
Reclamanta nu a invocat că actul s-a încheiat prin fraudă, dol sau violență și nu există un început de dovadă scrisă, pentru că numai în aceste situații proba cu martori și prezumții este admisibilă, și anume în cazul simulației ilicite.
nu poate fi dovedită între părțile contractante decât printr-un contraînscris care ar modifica actul aparent, fiind făcută distincția între act, înscris ca mijloc de probă și înțelegerea părților, a convenției în sens de operațiune juridică care trebuie să fie anterioară sau concomitentă cu actul aparent, public.
în vedere că forma autentică pentru transmiterea dreptului de proprietate este impusă prin lege pentru existența actului real, în speță, ceea ce impune pentru constatarea simulației existența contraînscrisului.
Pentru a-și produce efectele contraînscrisul trebuie să fie valabil el însuși, ca și când nu a fost ascuns, ci public.
În cauză contraînscrisul nu există iar dovada prin martori, prezumții, mărturisire nu este admisibilă.
Din ansamblul probator administrat în cauză rezultă că acțiunea în constatarea simulației introdusă la 18 octombrie 2006, cu capetele accesorii, alăturat celorlalte litigii patrimoniale între părți ulterior decesului cumpărătoarei și divorțului soților, precede lichidarea comunității de bunuri prin partaj, scopul fiind impunerea unui alt regim juridic al bunului decât cel avut la data încheierii contractului și recunoscut de foștii soți, în dezbaterea succesorală notarială.
Apreciem ca relevantă în cauză dezbaterea succesorală din anul 1998 finalizată prin constatarea că părinții sunt unici succesori, în cote egale, forța probantă a certificatului de moștenitor, în ce privește masa succesorală ce include și apartamentul în litigiu. Anularea certificatului de moștenitor s-a dispus pentru că nu a participat la dezbaterea succesorală -, soră a defunctei, fiica lui din altă căsătorie. Mai mult, soții, anterior divorțului au vândut un bun succesoral, imobilul, care prin succesiune a reintrat în patrimoniul lor (contractul nr. 12774/1992). Faptul că pentru acest bun în anul 2005 s-a "constatat nulitatea" pentru neplata prețului, prin hotărâre judecătorească, nu are nici un efect patrimonial asupra foștilor soți, dreptul de proprietate fiind transmis, ca având izvorul în succesiune, unui terț de bună credință.
Judecător,
Red.
Tehnored.
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
Judecătoria Iași:
-
11.VII.2008.-
2 ex.-
Președinte:Cormanencu Stanciu ValeriaJudecători:Cormanencu Stanciu Valeria, Angelescu Cristiana, Olariu
