Acțiune în declararea simulatiei. Speță. Decizia 378/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 378
Ședința publică de la 08 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 2: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 3: Viorica Olariu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de și împotriva deciziei civile nr. 52/A din 08 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul asistat de avocat care răspunde și pentru recurenta și avocat pentru intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al doilea termen de judecată,nu se solicită judecata în lipsă.
La dosar s-a depus prin Serviciul de Registratură întâmpinare formulată de intimata,duplicatul fiind comunicat din oficiu de către instanță și recurenților și spre luare la cunoștință.
Avocat pentru recurenți depune la dosar împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurenți având cuvântul,solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat,avându-se în vedere că decizia pronunțată de Tribunalul Vaslui este nelegală,fiind dată cu încălcarea în mod evident a dispozițiilor art. 30,35 al. 2 din Codul familiei și cu interpretarea greșită a dispozițiilor 1175,1191 și 1197 din Codul civil.
Apărătorul susține în fața instanței de apel a susținut nelegalitatea sentinței instanței de fond,prin care s-a admis acțiunea reclamantei în constatarea simulației contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4587 din 13 noiembrie 2002,în contradictoriu doar cu unul dintre coproprietarii imobilului,respectiv recurentul -pârât,în condițiile în care imobilul ce a format obiectul contractului de vânzare - cumpărare se află în coproprietate devălmașă a recurenților și și se impunea ca instanța de fond,în temeiul dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă raportat la art. 30 și art. 35 al. 2 din Codul familiei să se pronunțe asupra excepției de inadmisibilitate a acțiunii reclamantei,care viza doar un singur proprietar.
Instanța de apel însă a respins acest motiv de apel,motivând că reclamantul este cel care stabilește cadrul procesual și că nu au fost încălcate dispozițiile art. 30 din Codul familiei, în condițiile în care contractul de vânzare-cumpărare nu a fost semnat și de,fiind incidente în cauză dispozițiile privind mandatul tacit reciproc dintre soți.
Instanța de apel a considerat că este admisibilă acțiunea în constatarea simulației vânzării imobiliare doar în contradictoriu cu unul din soți,respectiv cu pârâtul recurent,ca efect al mandatului tacit al celuilalt soț.
Avocat critică soluția instanței de apel cu privire la această abordare a cauzei,ce era importantă în soluționarea pricinii și consideră că acțiunea formulată de în contradictoriu cu este inadmisibilă,în condițiile în care a fost promovată doar în contradictoriu cu unul dintre soți.
Apărătorul susține că într-adevăr unul dintre soți poate mări patrimoniul fără consimțământul celuilalt soț,însă pentru înstrăinarea unui bun din patrimoniu comun este necesar consimțământul ambilor soți.
Bunul dobândit de către soți are natura juridică de bun comun în devălmășie,iar schimbarea naturii juridice a acestui bun,ca efect al constatării simulației nu poate forma obiectul dezbaterii judiciare doar în contradictoriu cu unul dintre soții coproprietari.
Mandatul tacit al unuia din soți operează doar la dobândirea bunului imobil,nu și în situația constatării simulației care vizează schimbarea naturii juridice a actului încheiat și care presupune pierderea dreptului de proprietate asupra bunului intrat în patrimoniul comun.
Avocat consideră că în mod greșit instanța de fond și instanța de apel au reținut că acțiunea este admisibilă,în condițiile în care a fost promovată doar în contradictoriu cu unul dintre soți.
Apărătorul solicită a se avea în vedere că s-a atașat și dosarul având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare - cumpărare,soluționat definitiv și irevocabil,iar în acea cauză reclamanta a chemat în judecată pe ambii soți,iar hotărârea a fost pronunțată în contradictoriu cu ambii soți.
Curtea de APEL IAȘI în considerentele deciziei civile nr. 258/2004 menționează expres că nu a fost prezentă la încheierea contractului de vânzare - cumpărare,nu a semnat actul,însă în act se menționează că este căsătorit și dobândește apartamentul în condițiile art. 30 din Codul familiei,respectiv are calitatea de bun comun.
Astfel,dacă a fost chemată în judecată pentru constatarea nulității actului de vânzare - cumpărare,se impune același tratament și în prezenta cauză ce are ca obiect constatarea simulației,având în vedere că bunul comun iese din patrimoniul soților.
Avocat solicită a se analiza acest motiv de recurs invocat,apreciind că acțiunea este inadmisibilă și solicită desființarea hotărârilor pronunțate și respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă,în condițiile în care a fost promovată în contradictor cu un singur coproprietar.
Instanța,din oficiu, raportat la valoare,pune în discuție excepția privind inadmisibilitatea recursului având în vedere dispozițiile art. 282 indice 1 Cod procedură civilă.
Avocat pentru recurenți susține că această excepție a fost soluționată anterior de Curtea de APEL IAȘI,s-au depus înscrisuri din care rezultă că valoarea imobilului este de -.00 lei,iar Curtea de APEL IAȘIa recalificat recursul în apel,astfel încât s-a justificat promovarea recursului de față.
Avocat susține că prin motivele de recurs a invocat și greșita interpretare a dispozițiilor art. 1191,1197 și 1175 Cod civil.
Instanța de apel a confirmat soluția instanței de fond,dând valoare probatorie unui înscris sub semnătură privată prezentat de reclamantă,aflat la fila 4 dosar,înscris în conținutul căruia se menționează " S-a primit suma de 5580 dolari și 340 euro de la pe data de 13 noiembrie 2002".
Instanța de fond și instanța de apel au apreciat că acest înscris reprezintă un început de dovadă scrisă,în condițiile în care din acest înscris nu rezultă faptul juridic pretins de reclamantă așa cum prevede dispoziția normativă mai sus arătată și anume,operațiunea juridică de împrumut invocată de către reclamantă.
Prin încheierea de ședință din data de 23 mai 2006 instanța dă eficiență juridică înscrisului prezentat de către reclamantă,considerându-l început de dovadă scrisă și a dispus administrarea probei cu martori,reținând: " având în vedere convențiile încheiate de părți,respectiv contractul autentic de vânzare-cumpărare,precum și înscrisul sub semnătură privată din care rezultă doar că reclamanta a primit o sumă de bani de la pârât,fără a se preciza cu ce titlu,înscris încheiat în aceeași zi în care s-a întocmit și contractul autentic de vânzare - cumpărare,consideră că față de acest înscris sub semnătură privată proba cu martori este admisibilă pentru a lămuri natura lui juridică și înțelegerea părților la momentul încheierii lui".
Deci prin încheierea de ședință menționată se consemnează și împrejurarea că nu este lămurită natura juridică a acestui act,fapt ce scapă analizei instanței de apel însă față de exigențele art. 1197 Cod civil.
Avocat susține că actul prezentat de reclamantă nu are valoarea unui început de dovadă,având în vedere că din conținutul acestuia nu rezultă faptul juridic pretins de reclamantă,altul decât cel înscris în contractul de vânzare - cumpărare,respectiv acela de a fi împrumutat bani de la pârât.
În condițiile în care acest înscris nu conține nici o referire expresă sau tangențială cu privire la natura juridică a operațiunii de împrumut,acest act nu dobândește valoarea juridică a unui început de dovadă scrisă și nu dă posibilitatea legală de completare cu proba cu martori.
De altfel,solicită a se avea în vedere că recurentul s-a opus administrării probei cu martori în cauză.
Acest înscris a fost redactat de către reclamantă în afara sediului Biroului Notarial,la data autentificării actului de vânzare-cumpărare și nu sunt elemente care să contureze convenția ocultă.
Ar fi putut fi considerat acest înscris început de dovadă scrisă dacă din conținutul actului ar fi rezultat operațiunea de împrumut,ori semnăturile părților ar fi fost însoțite de mențiunea împrumutat ori împrumutător,ori acest fapt nu se evidențiază.
Avocat apreciază că nu se poate reține simulația contractului de vânzare - cumpărare invocându-se acel act sub semnătură privată,fiind înfrânte dispozițiile art. 1197 al. 2 Cod civil.
Solicită a se avea în vedere că nu sunt realizate condițiile esențiale prevăzute de lege pentru a se reține simulația, parte contractantă este și recurenta și lipsește elementul esențial al simulației,respectiv actul ocult.
Apărătorul susține că la instanța de apel recurenții și au invocat faptul că,Curtea de APEL IAȘIs -a pronunțat cu privire la faptul că imobilul are calitate de bun comun,chiar dacă nu a semnat contractul de vânzare - cumpărare,iar instanța de apel a reținut că nu poate exista autoritate de lucru judecat,însă recurenții au invocat faptul că hotărârea judecătorească invocată a intrat sub puterea lucrului judecat,noțiune total distinctă de autoritatea de lucru judecat.
Astfel, acea decizia a Curții de APEL IAȘI conține elemente definitorii,respectiv modalitatea de încheiere a contractului de vânzare - cumpărare,suma primită,faptul că nu s-a întocmit un alt act sub semnătură privată și alte elemente ce au intrat sub puterea lucrului judecat,decizie ce era obligatorie pentru celelalte instanțe și completa cauza de față.
Apărătorul arată că instanța de apel a reținut împrejurarea că recurentul oferea bani cu împrumut celor interesați și că existau și anunțuri de mică publicitate în ziare în acest sens.
Însă,apărătorul arată că acest fapt nu are relevanță în cauză,acele anunțuri din ziare nu sunt personalizate,nu rezultă că ar fi avut o convorbire cu,nu se cunoaște conținutul acestei convorbiri și chiar dacă s-ar cunoaște conținutul convorbirilor nu rezultă că ar fi existat o înțelegere ocultă între reclamantă și recurent.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și amplu motivat,cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimata având cuvântul,solicită respingerea recursului ca fiind nefondat,apreciind că nici unul din motivele de recurs invocate nu poate fi primit.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, prin care se afirmă că acțiunea ar fi iandmisibilă motivat de faptul că nu a fost chemată în judecată și soția recurentului,avocat susține că în mod corect instanța de apel a constatat că în această cauză operează dispozițiile mandatului tacit dintre soți.
Apărătorul arată că obiectul cererii de chemare în judecată este constatarea simulației contractului de vânzare cumpărare încheiat între și și nu putea fi chemată în judecată și recurenta,întrucât aceasta nu a fost prezentă la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare și a întocmirii începutului de dovadă.
Motivarea instanței de apel este corectă,iar motivul de recurs referitor la inadmisibilitatea acțiunii pe acest considerent nu poate fi primit.
Avocat susține că recursul a fost declarat și de și solicită respingerea recursului promovat de ca fiind promovat de o persoană fără calitate procesuală. De altfel și instanța de apel a respins apelul declarat de ,reținând că a fost introdus de o persoană fără calitate procesuală activă.
Apărătorul arată că se mai afirmă în cererea de recurs că recurentei i-a fost încălcat dreptul la apărare,că aceasta nu și-a putut face apărările ce se impuneau,însă dacă aceasta nu a avut calitate de parte în dosar,nu îi putea fi încălcat dreptul la apărare.
În ceea ce privește criticile pe fondul cauzei,avocat susține că nici acestea nu se justifică,fiind clară împrejurarea că între părți există încheiat un contract de vânzare - cumpărare simulat.
Instanța de apel a observat că actul de vânzare-cumpărare și contraînscrisul au fost încheiate în aceeași zi,respectiv 13 noiembrie 2002,că mai întâi a fost întocmit acel contraînscris și apoi a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare.
Cei doi martori propuși de reclamantă au relatat împrejurările în care părțile s-au întâlnit,asistând la momentul încheierii contraînscrisului.
Este neîndoielnic faptul că voința reală a părților a fost aceea de a se încheia un contract de împrumut,voință rezultată din actul secret,care are valoarea juridică a unui început de dovadă scrisă. Acest început de dovadă unit cu proba testimonială a conturat adevărata natură juridică a actului încheiat de părți.
Avocat susține că la dosarul cauzei sunt suficiente elemente din care rezultă clar că acțiunea formulată de intimata este una întemeiată,s-au făcut probatorii vaste pe acordul simulatoriu,apreciază că acțiunea a fost dovedită și solicită respingerea recursului ca nefundat,menținerea deciziei instanței de apel,cu cheltuieli de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Prin sentința civilă nr.3637/22.12.2006 a Judecătoriei Vaslui, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul.
S-a constatat simulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4587 din data de 13 noiembrie 2002 la Biroul Notarului Public B-.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 618 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanța a reținut că înscrisul sub semnătură privată coroborat cu depozițiile martorilor, cu anunțurile de la publicitate, cu răspunsul comunicat de către Romtelecom SA, voința reală a părților a fost aceea de a încheia un contract de împrumut.
Atitudinea pasivă a pârâtului după încheierea contractului de vânzare-cumpărare în sensul că deși nu s-a acordat un drept de habitație, acesta nu a dorit să intre în stăpânirea în fapt a imobilului, au creat convingerea instanței că voința reală a părților a fost aceea de a încheia un contract de împrumut. Ca atare, instanța a constatat simulația contractului de vânzare-cumpărare încheiat de părți.
Împotriva sentinței civile nr.3637/22.12.2006 a Judecătoriei Vaslui au formulat apel și.
Prin decizia civilă nr.52/A/8 aprilie 2008 Tribunalului Vasluis -a respins apelul declarat de împotriva sentinței civile nr.3637 din 22.12.2006 pronunțată de Judecătoria Vaslui, pe care o păstrează.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale active a apelantei.
S-a respins apelul declarat de împotriva aceleiași sentințe, ca fiind introdus de o persoană fără calitate procesuală activă.
Au fost obligați apelanții să achite intimatei suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
S-a reținut că reclamanta nu era obligată să o cheme în judecată și pe, neîncălcându-se dispozițiile art.30 din Codul familiei în condițiile în care actul de vânzare-cumpărare nu a fost semnat și de.
În cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1175 cod civil în condițiile în care există o neconcordanță între voința reală a părților și voința declarată, voința reală a părților fiind aceea de a încheia un contract de împrumut așa cum rezultă din actul care constituie început de dovadă scrisă completat cu celelalte probe administrate în cauză. invocate de apelant cu privire la înscrisul sub semnătură privată nu afectează valabilitatea actului juridic pe care îl constată și care poate fi dovedit prin alte mijloace de probă, înscrisul constituind un început de dovadă scrisă, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.1197 Cod civil și nu s-au încălcat dispozițiile art.1191 al.1 și 2 Cod civil.
Prețul consemnat în contractul de vânzare-cumpărare și prețul din actul simulat nu coincid și în aceste condiții nu se poate deduce că prin acest înscris se face dovada predării și primirii prețului vânzării.
Împotriva deciziei civile nr.52/A/8 aprilie 2008 Tribunalului Vaslui au formulat recurs și.
Se critică decizia recurată pentru următoarele motive:
- instanța de apel a înlăturat apărările formulate în motivele de apel, de către soții, apreciind că acțiunea în constatarea simulației unui contract de vânzare-cumpărare este admisibilă și poate fi soluționată, doar în contradictoriu cu unul dintre soții dobânditori ai bunului, deși acest bun are natura juridică de bun comun;
- s-a admis constatarea simulației contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4587 din 13 noiembrie 2002 în contradictoriu cu unul dintre coproprietarii imobilului, omițând a se pronunța și în contradictoriu cu celălalt coproprietar, respectiv apelanta.
În condițiile în care imobilul ce a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare se află în coproprietate devălmașă a apelanților și, se impunea ca instanța de fond în temeiul art.137 al.1 Cod procedură civilă raportat la art.30 și art.35 al.2 Cod familiei să se pronunțe asupra excepției de inadmisibilitate a acțiunii reclamantei, care viza doar un singur coproprietar.
- atât instanța de fond cât și instanța de apel au adus modificări de fond regimului juridic legal al comunității bunurilor apelanților și, fiind încălcat astfel dreptul de proprietate codevălmașă a apelantei asupra imobilului dobândit;
- prin urmare, trebuia ca acțiunea să fie soluționată și în contradictoriu cu. Mandatul tacit al unuia dintre soți operează doar la dobândirea bunului imobil, nu și în situația constatării simulației care vizează schimbarea naturii juridice a actului încheiat, și care presupune în cauză pierderea dreptului de proprietate asupra bunului imobil intrat în patrimoniul comun.
- împrejurarea că reclamanta a stabilit cadrul procesual, înțelegând să se judece în cauză doar cu unul din soți, cu pârâtul, nu este de natură a împiedica instanța de judecată să invoce din oficiu, inadmisibilitatea acțiunii în condițiile în care dobânditorii bunului erau atât cât și soția acestuia. Instanța de control judiciar trebuie să caseze ambele hotărâri și să respingă ca inadmisibilă acțiunea promovată.
- instanța a încălcat exigențele dispozițiilor art.1175 raportat la art.948 Cod civil, art.1191, art.1197 Cod civil și art.30 Codul familiei.
Referitor la voința reală a părților existentă anterior sau concomitent cu actul aparent, se impune ca aceasta să rezulte dintr-un act juridic perfect valid și respectând dispozițiile art.948 Cod civil.
Atât instanța de fond cât și instanța de apel au dat eficiență juridică unui înscris sub semnătură privată întocmit la 13 noiembrie 2002, depus la dosarul cauzei de către reclamantă, care nu are caracterul unui început de dovadă scrisă conform art.1197 Cod civil. Acest contraînscris nu contrazice actul autentic. Din acest înscris nu rezultă faptul pretins de reclamantă și anume operațiunea juridică de împrumut.
- referitor la acordul simulatoriu al părților, nu există un acord simulatoriu între toate părțile contractante, respectiv reclamanta și dobânditorii bunului litigios și;
- referitor la scopul simulației, lipsește cauza acordului secret ca element esențial al convenției. Actul ocult, secret se cere a fi încheiat cu respectarea condițiilor cumulative prevăzute de art.948 Cod civil. Nu rezultă din susținerile reclamantei, care a fost motivația pentru care ar fi avut o înțelegere ocultă cu pârâtul, motivație cu valoare de cauză, ca și element esențial al convenției, conform exigențelor dispozițiilor art.948 Cod civil.
- instanța de fond administrează în mod nelegal proba cu martori, dă valoare probatorie anunțurilor din publicitate din care rezultă că se oferea să împrumute bani celor interesați;
- anunțurile de mică publicitate nu fac dovada acordului simulatoriu între părțile contractante;
- se solicită instanței de control să se constate că a intrat sub puterea de lucru judecat sentința civilă nr.3345/2003 a Judecătoriei Vaslui și decizia civilă nr.1033/2005 a Curții de APEL IAȘI, conform art.166 Cod procedură civilă.
Recursul formulat este neîntemeiat.
În ce privește constatarea autorității de lucru judecat.
Articolul 1201 Cod civil dispune: "Este lucru judecat când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și contra lor în aceeași calitate".
Or, prin încheierea de ședință din 23 mai 2006 Judecătoria Vasluia constatat în mod legal că nu există autoritate de lucru judecat, după atașarea dosarului 5106/2003 și efectuarea verificărilor de rigoare.
Astfel prin sentința civilă nr.3345/25.XI.2003 a Judecătoriei Vaslui rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.1033/23.XI.2005 a Curții de APEL IAȘI, s-a respins acțiunea formulată de în contradictoriu cu pârâții și, privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 13.11.2002.
Cauza fiind faptul juridic sau material care constituie temeiul legal al dreptului pretins, cele două procese nu sunt purtate între aceleași părți și au cauze diferite, lipsind și identitatea de părți.
Ca atare, nu operează în cauză autoritatea de lucru judecat.
Susținerile recurenților că hotărârile pronunțate sunt nelegale întrucât în cauză nu a fost citat și celălalt coproprietar al imobilului, nu sunt întemeiate.
Principiul disponibilității în procesul civil lasă la libera apreciere a reclamantului, în cauză a reclamantei fixarea cadrului procesual și a limitelor cererii, inclusiv cu privire la persoanele cu care înțelege să-și dispute obiectul procesului.
În acest context, introducerea în cauză a altor persoane, din inițiativa instanței este nelegală și nu poate avea loc în baza principiului rolului activ al judecătorului.Cadrul procesual se stabilește în procesul civil numai prin voința reclamantului.
Reclamanta s-a judecat în contradictoriu numai cu și nu au fost încălcate dispozițiile art.30 din Codul familiei, în condițiile în care s-a solicitat să se constate simulat contractul de vânzare-cumpărare nr.4587/13.11.2002,părți în acest contract fiind reclamanta și pârâtul.
Prin urmare, în mod legal a fost respins apelul declarat de ca fiind introdus de către o persoană fără calitate procesuală activă.
Soluția preconizată de recurenți în sensul soluționării cauzei și în contradictoriu cu nu-și găsește corespondent în niciuna din prevederile Codului d e procedură civilă, procesul civil fiind guvernat deprincipiul disponibilității.
În mod legal, instanțele au constatat că sunt îndeplinite condițiile esențiale privind existența simulației contractului de vânzare-cumpărare supus cenzurii instanței.
este operațiunea juridică în care caracterizantă este încheierea de către părți a două contracte: unul aparent, prin care se crează o situație neconformă cu realitatea, și altul secret, prin care se modifică sau se desființează efectele aparente ale contractului public și se crează raportul juridic real dintre părți.
Contractul ascuns este singurul care reprezintă voința reală a părților.
El se numește contraînscris iar existența simulației presupune doar încheierea în secret a contraînscrisului și caracterul contemporan al actului prezent cu cel public, nu și condiția ca actul secret să fie întocmit într-o anumită formă. Or, în litigiu este cert că la data de13.11.2002s-a încheiat între părți contractul de vânzare-cumpărare sub nr.4587 și tot la aceeași dată și contractul de împrumut pentru suma de 5580 USD și 340 EURO.
Reclamanta a făcut dovada prin înscrisul sub semnătură privată coroborat cu depozițiile martorilor, anunțurile din ziar și cu numerele de telefon, că voința reală a părților a fost de a încheia un contract de împrumut și că actul de vânzare-cumpărare a fost un act simulat.
Potrivit prevederilor art.1175 Cod civil actul secret care modifică un act public are putere între părțile contractante.
Așa fiind, contraînscrisul - care reprezintă voința reală a părților nu era necesar să fie încheiat în această formă, nefiind încălcate dispozițiile art.948, art.1191 și art.1197 Cod civil.
De remarcat estecă anterioritatea sau simultaneitatea actului secret privește operația juridică și nu înscrisul în care este consemnată înțelegerea părților.Esențial,este ca înțelegerea părților, în sens de negotium, să fi fost anterioară sau concomitentă actului aparent.
În speță, toate aceste condiții sunt îndeplinite.
S-a mai susținut în mod neîntemeiat că nu există acordul simulatoriu al tuturor părților, deci și a recurentei.
Or, nu a fost parte nici în contractul autentic de vânzare-cumpărare și nici în contractul de împrumut, astfel că nu era necesar acordul său.
Invocarea de către recurenți a dispozițiilor art.30 și 35 Codul familiei nu este întemeiată, nici aceste dispoziții legale nefiind incidente în cauză.Instanța de judecată a fost investită cu o acțiune în constatarea simulației, îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.1175 Cod civil și nu a efectelor asupra patrimoniului unui terț, care nu este parte contractantă.
Pe cale de consecință, fiind stabilit caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare, s-a admis acțiunea în simulație formulată de împrumutător, s-a reținut existența actului secret de împrumut prin înlăturarea efectelor juridice ale contractului autentic de vânzare-cumpărare.
În raport de toate aceste considerente și de dispozițiile art.312 se va respinge recursul formulat.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de și împotriva deciziei civile 52/A din 8.04.2008 a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimatei suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
- -
-
20.2008.-
2 ex.-
Președinte:Georgeta PavelescuJudecători:Georgeta Pavelescu, Cristiana Angelescu, Viorica Olariu
