Acțiune în declararea simulatiei. Speță. Decizia 470/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(168/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.470
Ședința publică de la 10 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Gina Pietreanu
JUDECĂTOR 2: Fănica Pena
JUDECĂTOR 3: Bianca
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea recursului formulat de recurenta - reclamantă, împotriva deciziei civile nr. 265 A din 23.10.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți și.
are ca obiect - acțiune în declararea simulației.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 24 februarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte din prezenta, când Curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de 3 martie 2009 și apoi la 10 martie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la Judecătoria Lehliu - Gară, la data de 03.04.2008 și înregistrată sub nr-, reclamanta i-a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce sa va pronunța, să se dispună constatarea contractelor de vânzare-cumpărare, autentificate sub nr. 195/07.10.1999 și nr. 196/07.10.1999 de, ca fiind donații exclusive în favoarea lui, deghizate prin simulație.
Prin sentința civilă nr. 479/28.05.2008, pronunțată de Judecătoria Lehliu - Gară, s-a respins excepția de necompetență teritorială a instanței, precum și excepția nulității cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtul și s-a respins acțiunea formulată de reclamanta, ca lipsită de interes.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că promovarea unei astfel de acțiuni nu poate să aibă la bază un interes moral și nici nu îi asigură reclamantei un interes practic, situație în raport de care acțiunea apare ca lipsită de interes.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, arătând că este eronat a se justifica interesul promovării unei acțiuni numai atunci când se urmărește mărirea patrimoniului reclamantei.
Prin decizia civilă nr. 265/A/23.10.2008, Tribunalul Călărași - Secția Civilă a respins apelul declarat de reclamanta.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 1175 Cod civil, simulanților le este recunoscut dreptul de a invoca simulația, însă numai atunci când, între aceștia, intervin neînțelegeri, pentru a se putea prevala de puterea actului secret între contractanți, acesta neputând avea nici un efect față de alte persoane.
De asemenea, admisibilitatea acțiunii este determinată de interesul avut de reclamantă, definit ca fiind folosul practic pe care partea îl urmărește la introducerea acțiunii.
Practica a acceptat că acest interes poate fi și unul moral, nu numai material. Si în această situație este greu de admis, în cazul de față, ca fiind un interes moral dorința de a nu înzestra cu o parte din bunul cedat un terț, respectiv, soțul nepoatei care a promovat o acțiune în partajarea bunurilor. Chiar admițând acest lucru, interesul trebuie privit și în perspectiva acțiunii care însoțește acțiunea în simulație, în speță, a acțiunii de stabilire a faptului că donația este una în favoarea exclusivă a nepoatei și nu și a soțului.
Or, o astfel de acțiune, neavând la bază motive de nulitate absolută, este deja prescrisă, astfel că, neputând fi fructificată consecința admiterii simulației, interesul nu există.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Un prim motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, critică faptul că motivarea instanței este confuză, străină de natura pricinii și lapidară, arătând că instanța de apel califică simulația ca fiind o acțiune în realizare și nu în constatare, considerând nelegală referirea instanței la prescripția dreptului la acțiune.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recurenta arată că instanța de fond a făcut aplicarea greșită a art. 1175 Cod civil.
Referitor la teza instanței de fond, recurenta consideră că aceasta ar fi justificată numai în raport de părțile actului juridic secret, în raport cu care deja își produce efectele, adică față de reclamantă și pârâta, dar nu și față de pârâtul.
Față de specificitatea acțiunii în simulație, recurenta susține că, în doctrină, s-a precizat că mărirea patrimoniului justifică interesul doar atunci când acțiunea în simulație este combinată cu acțiunea în realizare, într-o acțiune cu un petit compus din mai multe capete de cerere.
La data de 17.02.2009, intimatul a formulat întâmpinare, obligatorie conform art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, motivând că actul este simulat, lipsit de o cauză licită și morală, urmărindu-se, în realitate, sărăcirea sa.
Intimatul susține că, atâta vreme cât reclamanta a solicitat instanței doar constatarea ieșirii bunurilor din patrimoniul acesteia cu titlu gratuit, iar nu cu titlu oneros, fără a invoca vreo sarcină sau condiție a presupusei donații, interesul cererii de chemare în judecată nu există.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În etapa procesuală a recursului a fost administrată proba cu înscrisuri noi, în sensul art. 305 Cod procedură civilă, solicitată de intimatul.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate și analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Faptul caracteristic pentru simulație, ca excepție de la opozabilitatea față de terți a contractului, este că aceasta presupune existența concomitentă, între aceleași părți, a două contracte - unul public, aparent, denumit și contract simulat, prin care se creează o anumită aparență juridică ce nu corespunde realității și, altul secret, denumit contraînscris, care corespunde voinței reale a părților și, prin care, acesta anihilează, în tot sau în parte, aparența juridică creată prin actul public, simulat.
Din interpretarea noțiunii de simulație, rezultă că, în general, problema efectelor simulației se va soluționa diferit, după cum avem în vedere, raporturile dintre părțile care au încheiat contractele sau raporturile dintre părțile contractante și terți, în acest sens fiind și dispozițiile art. 1175 Cod civil, care prevăd că actul secret, care modifică un act public, nu poate avea putere decât între părțile contractante și succesorii lor universali, un asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane.
Astfel, sancțiunea specifică simulației este, ca regulă, inopozabilitatea față de terțele persoane a situației juridice create prin contractul secret și, după caz, înlăturarea simulației pe calea acțiunii în simulație.
În raport de aceste considerații teoretice, procedând la analiza circumstanțelor particulare ale cauzei deduse judecății, Curtea apreciază că instanța de fond, respectiv instanța de apel, au soluționat în mod legal excepția lipsei de interes a reclamantei în exercitarea unei acțiuni în simulație, în contradictoriu cu pârâții și, având ca obiect constatarea ca fiind donații exclusive, în favoarea lui, deghizate prin simulație, a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 195/07.10.1999, respectiv nr. 196/07.10.1999, ambele autentificate de BNP.
Cum simulația în sine nu este sancționată cu nulitatea, care ar avea ca efect repunerea părților în situația anterioară, cu efect retroactiv, de la momentul încheierii actului, sancțiunea specifică simulației fiind inopozabilitatea față de terți a situației juridice reale care este consacrată printr-un contract secret, Curtea apreciază că părțile contractante nu justifică nici un interes pentru a promova, între ei, o acțiune în simulație, fiind de principiu că acțiunea în simulație va putea fi introdusă de terțul pe care contractul aparent, public îl prejudiciază și care are interesul să invoce existența actului secret.
În același sens, constatând că recurenta nu are un interes în promovarea unei acțiuni în simulație, Curtea nu interpretarea contractelor potrivit voinței interne, reale a părților contractante și nici interesul intimatei de a demonstra, în cadrul procesului de partaj de bunuri comune, existența unui înscris secret, prin care să se fi stabilit că obiectul contractelor de vânzare - cumpărare menționate (imobilele în litigiu) a fost, în fapt, obiectul unor contracte de donație, cu consecința stabilirii caracterului de bun propriu al acestor imobile și excluderii lor din masa partajabilă.
Pentru aceste argumente, Curtea apreciază că nu este operant motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în sensul susținut de recurentă, respectiv aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1175 Cod civil.
Tot astfel, Curtea apreciază că nu se poate reține incidența în cauză a motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, decizia recurată conținând elementele impuse de art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă, amploarea și consistența unei motivări depinzând de specificul fiecărei cauze și de argumentele de drept esențiale sau pe care instanța le poate esențializa și cărora trebuie să le răspundă.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr. 265 din 23.10.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți și.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Dact. CS
2 ex./8.04.2008
Tribunalul Călărași -
-
Jud. L-Gară -
Președinte:Simona Gina PietreanuJudecători:Simona Gina Pietreanu, Fănica Pena, Bianca
