Acțiune în declararea simulatiei. Speță. Decizia 598/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 598
Ședința publică de la 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 2: Valeria Cormanencu Stanciu
JUDECĂTOR 3: Mona
Grefier:
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de și, împotriva deciziei civile nr. 284 din 25.06.2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru contestatori și intimata - asistată de avocat, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la al șaselea termen de judecată.
, apărătorii prezenți ai părților litigante arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul părților asupra admisibilității contestației în anulare în ceea ce privește teza a II-a a articolului 318 Cod procedură civilă, excepție invocată la termenul de judecată din data de 20.11.2009.
Avocat arată că, de fapt, în cauză este vorba despre art. 318 teza I Cod procedură civilă, deoarece teza a II-a este abrogată. Solicită respingerea excepției invocate. Depune la dosar concluzii scrise.
Solicită a se observa că la instanța de fond și la cea de apel contestatorii au avut calitatea de pârâți-intimați, au avut câștig de cauză.
Cu privire la recursul promovat de -, arată că nu are interes să formuleze recurs.
Solicită admiterea contestației formulate, a se observa că sunt prejudiciați contestatorii prin decizia nr. 284 Curții de Apel Iași, în situația în care nu s-au luat în considerare o serie de aspecte. Nu contează care parte poate formula contestație în anulare, toate părțile din proces pot formula contestație în anulare.
Interpelat, instanța de recurs a omis să cerceteze valabilitatea acordului, la instanța de recurs nu s-a făcut dovada existenței actului secret. Este vorba despre o transmitere a dreptului de proprietate, actul secret trebuie să îmbrace forma scrisă, ca și în contractele nr. 45/1996 și 46/1996. Curtea de Apel Iașia pronunțat o hotărâre cu nerespectarea art. 318 pc.1 teza I Cod procedură civilă.
Consideră că s-a săvârșit o eroare materială, instanța de recurs a omis să cerceteze care sunt persoanele ce au luat parte la acest acord de simulație, efectele acestui act sunt simulatorii.
Solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată, menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
Solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată. Arată că va depune chitanța în acest sens.Depune concluzii scrise.
Avocat, având cuvântul, precizează că instanța, din oficiu, a sesizat că această contestație este formulată de persoane ce nu au avut calitate în celelalte etape procesuale. Consideră că prezenta contestație în anulare este inadmisibilă.
În ceea ce privește modificarea acțiunii introduse în acest moment, arătându-se că este o greșeală materială, solicită a se aprecia cu privire la acest aspect.
Solicită a se analiza dacă motivele contestației în anulare se încadrează în dispozițiile art. 318 pc.1 indice 1 Cod procedură civilă.
Mai arată că instanța a analizat toate aspectele, eroarea nu poate reieși din faptul că motivarea instanței este incompletă, că s-a avut sau nu în vedere acel act.
În cazul în care se va trece peste acest aspect, solicită admiterea excepției, a se constata inadmisibilitatea contestației, pe fond, motivele nu se încadrează în condițiile prevăzute de lege.
Solicită obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată. Arată că va depune chitanța reprezentând dovada onorariului de avocat.
Instanța, raportat la precizările formulate de contestatori, constată că excepția a rămas fără obiect și o respinge și va rămâne în pronunțare în ceea ce privește teza Iaa rticolului 318 Cod procedură civilă, respectiv la eroarea materială.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra contestației în anulare de față;
Prin decizia civilă nr. 284 din 25 iunie 2008 - adoptată cu majoritatea membrilor ce au compus completul de judecată - Curtea de Apel Iași a admis recursul formulat de - și a modificat în tot decizia civilă nr.957/21.12.2007 pronunțată de Tribunalul Iași.
A fost admis apelul formulat de - împotriva sentinței civile nr. 4200/19.IV.2007 a Judecătoriei Iași și s-a dispus schimbarea în parte a acestei sentințe.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâții,.
S-a constatat simulația contractelor de vânzare-cumpărare nr.45/25 septembrie 1996 și nr.46/29 septembrie 1996 încheiate la Biroul Notarului Public, numai în ceea ce privește persoana cumpărătorului, care este -, în loc de -.
S-a constatat că reclamanta - este unica moștenitoare a imobilelor din contractele de vânzare-cumpărare nr. 45/1996 și nr. 46/1996 și s-au păstrat celelalte mențiuni din sentința apelată.
S-a luat act că recurenta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pronunțând această decizie, instanța de recurs a reținut că simulația este operațiunea juridică în care, caracterizantă este, încheierea - de către părți -, a două contracte: unul aparent, prin care se crează o situație neconformă cu realitatea și actul secret, prin care se modifică sau se desființează efectele aparente ale contractului public și se crează raportul juridic real dintre părți.
Contractul ascuns este singurul care reprezintă voința reală a părților. El se numește contraînscris, iar existența simulației presupune doar încheierea în secret a contraînscrisului și caracterul contemporan al actului secret cu cel public, nu și condiția ca actul secret să fie întocmit într-o anumită formă.
sau simultaneitatea actului secret privește operația juridică și nu înscrisul în care este consemnată înțelegerea părților.
Esențial este ca înțelegerea părților, în sens de negotium să fie anterioară sau concomitentă actului aparent, iar contractul secret, încheiat anterior să fie în vigoare în momentul încheierii actului public și să rămână în vigoare.
Totodată, potrivit prevederilor art.1175 cod civil actul secret care modifică un act public nu poate avea putere decât între părțile contractante și succesorii lor universali. În afara regulii enunțate, art.1175 teza finală cuprinde și oad oua regulă, referitoare la terți, potrivit căreia actul secret nu poate avea nici un efect în contra altor persoane, dar permite ca actul secret să fie invocat de terți, în beneficiul lor, astfel cum le dictează interesele.
Or, la data încheierii celor două contracte de vânzare-cumpărare nr.45/1996 și respectiv, nr.46/1996 cu privire la un apartament situat în I,-, -.31, precum și garajul aferent apartamentului, recurenta-reclamantă avea calitatea de terț, contractele publice fiind încheiate pe numele fiicei acesteia,.
Acordul de vânzare-cumpărare a fost stabilit de reclamanta - în calitate de cumpărătoare și proprietarul în calitate de vânzător, care a fost încunoștințat asupra faptului că la notariat actele de vânzare-cumpărare vor fi semnate de fiica reclamantei, în calitate de cumpărătoare.
Astfel, din declarația dată de vânzătorul în fața instanței de judecată, în dosarul atașat 15121/2004 al Judecătoriei Iași și aflată la pag.48 în dosarul actual al Judecătoriei Iași nr-, rezultă că actele de vânzare-cumpărare au fost încheiate pe numele fiicei, însă cumpărătorul în fapt a fost reclamanta.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, coroborate cu declarațiile celor prezenți la Notariat la data încheierii actelor autentice, rezultă cu certitudine că recurenta-reclamantă - a achitat în totalitate prețul celor două vânzări în dolari SUA, din banii săi proprii proveniți din vânzarea unor terenuri moștenite de la părinții săi.
Împrejurarea reținută de instanță că pârâtul-intimat a dorit să-și înzestreze fiica nu este dovedită în condițiile în care nu s-a făcut nici o dovadă că ar fi contribuit cu vreo sumă de bani din veniturile sale personale.
Mai mult, nici nu a fost prezent la Notariat la încheierea celor două acte de vânzare-cumpărare, astfel că nu a participat direct la încheierea acordului simulatoriu care a avut loc între reclamantă, vânzătorul și fiica sa, -.
În condițiile în care prețul vânzării a fost achitat în totalitate de reclamantă din venituri proprii, iar fiica părților fiind studentă, nu avea posibilități financiare pentru achiziționarea unui apartament, este evident că apartamentul din I,-, --4,. VII și garajul situat în I, strada -. - nr.13 au fost achiziționate numai cu contribuția exclusivă a reclamantei, fiind unica proprietară a acestora.
Este cert că protecția intereselor financiare proprii ale reclamantei, care la acea dată, era căsătorită cu, care avea o fiică din prima căsătorie, a determinat-o pe reclamanta - să încheie cele două contracte de vânzare-cumpărare nr.45/1996 și nr.46/1996 pe numele fiicei -, care ulterior a decedat.
Acordul simulatoriu a fost încheiat tocmai pentru neutralizarea efectelor înstrăinării în scopul ca apartamentul și garajul să rămână în proprietatea reclamantei prin intermediul fiicei sale.
Fiind în situația unei simulații și având în vedere dispozițiile art.1175 Cod civil, chiar dacă în prezent reclamanta are calitatea și de succesor al fiicei sale decedate, la data încheierii actelor publice era un terț, și, în conformitate cu teza finală din art.1175 Cod civil, nu era necesar în cadrul prezentului litigiu să facă dovada întocmirii înscrisului secret între reclamantă (mamă), fiica sa, -, care, ulterior, a decedat și vânzător.
Împrejurările legate de administrarea bunurilor ulterior cumpărării sunt irelevante cât timp rezultă că ne aflăm în cadrul unei simulații prin interpunere de persoane, fiica părților - fiind persoana interpusă.
Potrivit opiniei minoritare reclamanta-recurentă, în drept, își întemeiază capătul de cerere principal, constatarea simulației pe dispozițiile art.1175 din Codul civil, care prevăd: "Actul secret care modifică un act public, nu poate avea putere decât între părțile contractante și succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane".
Recurenta este terț față de părțile contractante și, ca urmare a decesului cumpărătoarei, și succesor universal.
Cu probele administrate în cauză este făcută dovada că, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, relațiile dintre soții și - erau normale, cumpărătoarea fiind fiica acestora, studentă, și care urma să se căsătorească.
Părinții cumpărătoarei nu se află la prima operațiune juridică prin care transmiteau fiicei lor - un imobil, bun comun al soților, rezervându-și dreptul de abitație, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.12774/1992 la Notariatul de Stat al Județului I, având reprezentarea asupra condițiilor de validitate a actelor juridice, cazurile în care pot fi desființate, a efectelor cât și a sancțiunilor.
Reclamanta nu este doar un terț, ci persoana care a negociat vânzarea, a achitat prețul cu suma de bani rezultată din vânzarea bunurilor proprii, fiind prezentă la încheierea actului în formă autentică. În consecință, nu a existat nici un impediment pentru care părțile contractante - vânzător-cumpărător - nu au încheiat contraînscrisul, condiție impusă prin art.1175 Cod civil și neîndeplinită.
S-a susținut că reclamanta a cunoscut convenția reală a părților ca aceasta să fie proprietară a bunului, ceea ce îl face opozabil lui -, ca terț și nu numai ca succesor, ca unic efect.
Reclamanta a pretins că apartamentul a fost cumpărat ca bun propriu, al său și nu pentru înzestrarea fiicei, ceea ce trebuie să și dovedească, simulația având ca scop ascunderea părții contractante prin persoane interpuse.
În lipsa unui înscris, reclamanta a încercat să dovedească simulația prin alte dovezi, ceea ce în cauză nu este admisibil.
Reclamanta nu a invocat că actul s-a încheiat prin fraudă, dol sau violență și nu există un început de dovadă scrisă, pentru că numai în aceste situații proba cu martori și prezumții este admisibilă, și anume în cazul simulației ilicite.
nu poate fi dovedită între părțile contractante decât printr-un contraînscris care ar modifica actul aparent, fiind făcută distincția între act, înscris ca mijloc de probă și înțelegerea părților, a convenției în sens de operațiune juridică care trebuie să fie anterioară sau concomitentă cu actul aparent, public.
în vedere că forma autentică pentru transmiterea dreptului de proprietate este impusă prin lege pentru existența actului real, în speță, ceea ce impune pentru constatarea simulației existența contraînscrisului.
Pentru a-și produce efectele contraînscrisul trebuie să fie valabil el însuși, ca și când nu a fost ascuns, ci public.
În cauză contraînscrisul nu există, iar dovada prin martori, prezumții, mărturisire nu este admisibilă.
Din ansamblul probator administrat în cauză rezultă că acțiunea în constatarea simulației, introdusă la 18 octombrie 2006, cu capetele accesorii, alăturat celorlalte litigii patrimoniale între părți, ulterior decesului cumpărătoarei și divorțului soților, precede lichidarea comunității de bunuri prin partaj, scopul fiind impunerea unui alt regim juridic al bunului decât cel avut la data încheierii contractului și recunoscut de foștii soți, în dezbaterea succesorală notarială.
Relevantă în cauză este dezbaterea succesorală din anul 1998, finalizată prin constatarea că părinții sunt unici succesori, în cote egale, forța probantă având certificatul de moștenitor, în ce privește masa succesorală ce include și apartamentul în litigiu. Anularea certificatului de moștenitor s-a dispus pentru că nu a participat la dezbaterea succesorală -, soră a defunctei, fiica lui din altă căsătorie. Mai mult, soții, anterior divorțului au vândut un bun succesoral, imobilul, care prin succesiune a reintrat în patrimoniul lor (contractul nr. 12774/1992). Faptul că pentru acest bun în anul 2005 s-a "constatat nulitatea" pentru neplata prețului, prin hotărâre judecătorească, nu are nici un efect patrimonial asupra foștilor soți, dreptul de proprietate fiind transmis, ca având izvorul în succesiune, unui terț de bună credință.
Împotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire și.
La data de 31.08.2009, și au depus la dosarul cauzei precizări prin care au arătat că nu înțeleg să formuleze cerere de revizuire a deciziei instanței de recurs, ci contestație în anulare specială, întemeiată pe dispozițiile art. 318 pct. 2 cod procedură civilă.
În motivarea contestației se susține că, la pronunțarea deciziei contestate, nu s-au avut în vedere prevederile art. 301 pct. 1 teza I cod procedură civilă, potrivit cărora termenul de exercitare a recursului este de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate.
Susțin contestatorii că recursul și motivele de recurs nu au fost formulate de către recurenta - în termenul prevăzut de lege, iar instanța de recurs, cu o motivare extrem de succintă, a respins excepția tardivității.
Contestatorii arată că instanța de recurs a omis să cerceteze valabilitatea și existența acordului simulatoriu, actul secret și actul public, în contextul vânzării unor bunuri imobile pentru care se cere forma scrisă a actului secret, deoarece acesta produce efecte juridice de transmitere a proprietății.
Mai susțin contestatorii că instanța a omis să cerceteze atât momentul formulării acțiunii - 18.10.2006 - când între soții exista o acțiune de divorț și o acțiune de partajare a bunurilor comune, cât și faptul dezbaterii succesiunii fiicei părților, în anul 1988.
Învederează contestatorii că instanța a omis să cerceteze, raportat la dispozițiile art. 1075 Cod civil, în varianta interpunerii de persoane care sunt părțile în contractul secret, care sunt subiectele de drept care au încheiat acel act, și care este patrimoniul sau persoana cu privire la care se produc efectele actului.
Astfel, actul secret trebuia să fie încheiat în formă scrisă, iar dispozițiile art. 1198 Cod civil nu sunt aplicabile.
Contestatorii pretind că declarațiile martorului nu le sunt opozabile, întrucât acesta este vânzătorul apartamentului, iar actul secret, în cazul vânzării de bunuri imobile, nu poate fi înlocuit cu declarații de martori.
Mai susțin contestatorii că instanța a omis să observe că era fiica soților și -, iar înzestrarea ei s-a realizat de către ambii părinți.
arată că, după o viață de muncă, la vârsta de 78 de ani, nu are o locuință datorită manoperelor folosite de -, însă statul de drept presupune respectarea Constituției și legilor.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare în cauză.
La termenul de judecată din 20.11.2009, Curtea, din oficiu, a invocat și a pus în dezbaterea contradictorie a părților excepția inadmisibilității contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 teza a II-a Cod procedură civilă, ce vizează omisiunea instanței de recurs de a se pronunța asupra unor motive de modificare / casare, motivat de faptul că recursul a fost declarat de - și nu de către contestatori.
În ședința publică din 4.12.2009, contestatorii au precizat că își întemeiază contestația în anulare pe dispozițiile art. 318 teza I Cod procedură civilă.
Analizând contestația în anulare în raport de criticile formulate de către contestatori, Curtea reține că aceasta nu este întemeiată.
Potrivit dispoziției înscrise în art. 318 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, hotărârea instanței de recurs poate fi atacată cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Acest motiv de contestație în anulare are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unei soluții greșite.
Curtea reține că este vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
Textul vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, deoarece a se da posibilitatea părților de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele și stabilit raporturile dintre părți ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac, astfel încât contestația în anulare ar deveni cale extraordinară de atac, mai rea decât recursul la recurs, care, cel puțin, s-ar adresa unei instanțe superioare.
În consecință, numai o greșeală materială esențială, care a determinat o soluție eronată poate fi invocată pe calea contestației în anulare.
În prezenta cauză, contestatorii au invocat greșita soluționare de către instanța de recurs a excepției tardivității recursului declarat de - și motivarea succintă a soluției de respingere a excepției, însă aceste critici nu vizează greșeli materiale ale instanței de recurs, ci eventuale greșeli de judecată.
De asemenea, contestatorii au mai invocat greșita reținere a simulației în lipsa unui act secret încheiat în formă autentică, neincidența în cauză a art. 1198 cod civil și aprecierea greșită a declarațiilor martorului, care este vânzătorul imobilului din litigiu.
Și aceste aspecte nu vizează greșeli materiale ale instanței de recurs, ci greșeli de judecată care ar fi determinat o stabilire eronată a raporturilor dintre părți, cu consecința admiterii recursului declarat de -.
Având în vedere că, contestatorii nu au invocat greșeli materiale, în sensul celor prevăzute de art. 318 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, Curtea va respinge contestația în anulare și va menține decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de și, împotriva deciziei civile nr. 284 din 25.06.2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 4 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, pentru JUDECĂTOR,
- - - --- - -
promovat
GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
08.01.2010
Curtea de Apel Iași
Jud. - - - -
Jud.
Jud.
Judecători:Georgeta Protea, Valeria Cormanencu Stanciu, Mona
