Acțiune în declararea simulatiei. Speță. Decizia 701/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.701/2009-
Ședința publică din data de 15 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Dana Cigan | - - | - JUDECĂTOR 2: Felicia Toader |
- - | - JUDECĂTOR 3: Doina Măduța | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind pronunțarea recursului civil declarat de recurenții pârâți și, ambii cu domiciliul în O,-,.1,. 2, județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți G și, ambii cu domiciliul în O,-, - 19,.13, județul B, împotriva deciziei civile nr. 569/A din 17 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost modificată în parte sentința civilă nr. 7175 din 29 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, având ca obiect: acțiune în declararea simulației.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 8 aprilie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în recurs, concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 15 aprilie 2009.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 26 iunie 2006 reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâții și solicitând instanței care prin hotărârea pe care o va pronunța să constate caracterul simulat al contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 370 din 11 mai 2006 de BNP, convenția reprezentând în realitate o donație deghizată, cu consecința inopozabilității actului față de reclamantul - moștenitor rezervatar al defunctei.
În continuare, reclamantul a solicitat să se constate că în urma decesului defunctei, petrecut la 22 iunie 2006, au calitatea de moștenitori reclamantul și pârâtul, ambii fii, în cote egale de câte parte, că masa succesorală cuprinde suprafața de 6,18 ha teren agricol situat în și a cerut să se dispună raportarea - în natură, în temeiul prevederilor art. 765. civ. - a imobilului înscris în 5483 O nr. top. 121/5 reprezentând în natură casă situată în O- și 371,7 mp (care a constituit obiectul contractului a cărui ineficacitate față de reclamant se solicită a se constata), precum și partajarea masei succesorale prin formare de loturi și atribuirea acestora celor doi moștenitori.
La 18 septembrie 2006 pârâții și depun întâmpinare prin care solicită instanței respingerea cererii privind constatarea caracterului simulat al vânzării privind imobilul din O, fiind însă de acord pârâtul cu admiterea acțiunii sub aspectul constatării calității de moștenitori a celor doi fii - reclamantul și el însuși - și compunerea masei succesorale formată din terenul în suprafață de 6,18 ha din.
Pe calea acțiunii reconvenționale pârâtul a solicitat constatarea nulității contractelor de vânzare - cumpărare autentificate sub numerele 1719/6 octombrie 2003 și 2240/28 octombrie 2004 de BNP, prin care defuncta înstrăinase reclamantului și soției acestuia - - parcelele situate în având nr. top. 734/2b, 403, 404 și 5990 și includerea imobilelor respective în masa succesorală.
La termenul din 9 noiembrie 2006 reclamantul a depus precizări (fila 26 dosar fond) prin care a arătat că se opune cererii privind constatarea nulității actului, fiind însă de acord să raporteze la masa succesorală diferența de valoare dintre prețul achitat și valoarea terenurilor din momentul dezbaterii succesiunii.
În dosar nr- Înalta Curte de Casație și Justiție a respins cererea de strămutare formulată de (fila 44 dosar fond).
La termenul din 9 noiembrie 2006 (încheiere fila 45 dosar fond) instanța a constatat că acțiunea reconvențională nu a fost timbrată, însă a amânat discutarea acestei probleme datorită lipsei de procedură cu pârâta reconvențională.
La 24 mai 2007 (încheiere fila 159 dosar fond) instanța constată că pârâții contestă includerea în masa succesorală a imobilului situat în O- și că reclamantul contestă prețul achitat pentru teren, fiind de acord doar cu raportarea diferenței de valoare, motiv pentru care se apreciază că părțile sunt datoare să achite taxele judiciare de timbru pentru valorile contestate, astfel: pârâții datorează taxă de timbru pentru din imobilul situat în O, respectiv calculată la suma de 141.685, adică 4080,90 lei iar reclamantul - pârât reconvențional o taxă de 85,60 lei corespunzătoare prețului de 875 lei achitat și pe care acesta nu înțelege să îl includă în masa succesorală a mamei părților.
În dispozitivul încheierii se face mențiunea că se pune în vedere părților ca până la termenul viitor și sub sancțiunea anulării ca insuficient timbrată a cererii principale și a cererii reconvenționale, să achite taxele indicate, respectiv 85,60 lei reclamantul și 4080,90 lei pârâții.
Cauza se amână la termenul din 21 iunie 2007 pentru a se depune la dosar extrase de carte funciară și copiile actelor de stare civilă, iar la 20 septembrie 2007 (încheiere fila 199 dosar fond) instanța pune în discuție problema timbrării, iar reprezentantul reclamanților reconvenționali arată că taxa de timbru nu a fost achitată, deși a adus la cunoștința părților acest lucru.
În aceste condiții, instanța anulează ca insuficient timbrată acțiunea reconvențională, constatând, ca o consecință a acestei soluții, lipsa calității procesuale pasive a pârâtei reconvenționale.
La termenul din 18 octombrie 2007 (încheiere fila 207 dosar fond) reclamantul declară că este de acord să raporteze la masa succesorală diferența dintre valoarea terenurilor stabilită prin expertiză și prețul achitat pentru cele patru parcele cumpărate pe durata vieții mamei sale, de la aceasta.
La 15 noiembrie 2007 părțile, nemaifiind alte probe solicitate, pun concluzii pe fondul cauzei, iar instanța acordă termen pentru pronunțare. Concluziile sunt depuse la 19 noiembrie 2007 de către reclamant ( fila 220) și la 20 noiembrie 2007 de către pârâții - reclamanți reconvenționali (fila 218).
Prin sentința civilă nr. 7175 din 29 noiembrie 2007 Judecătoria Oradea admite în parte acțiunea principală formulată de reclamant în următoarele limite: constată că cei doi fii - reclamantul și pârâtul - sunt moștenitorii defunctei în cote egale de câte parte fiecare; constată că la data deschiderii succesiunii (22 iunie 2006) masa succesorală este formată din terenul în suprafață totală de 6,18 ha teren agricol situat în; constată caracterul simulat al contractului de vânzare - cumpărare având ca obiect imobilul situat în O, actul reprezentând în realitate o donație deghizată, motiv pentru care este inopozabil reclamantului; constată că este raportabilă cota de parte din imobil dăruită de defunctă fiului, fiind scutită de raport cota pârâtei. Așa fiind, se dispune raportarea la masa succesorală a sumei de 131.685 lei reprezentând parte dintre diferența stabilită între valoarea imobilului și prețul din contract și se include suma în activul masei succesorale.
În urma acestor operațiuni se dispune partajarea masei succesorale prin formare de loturi în natură în ceea ce privește terenurile din și pârâtul este obligat la plata sumei de 65.706,08 lei în favoarea reclamantului G,reprezentând parte din suma raportată și inclusă în activul moștenirii, plata urmând a se face în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, dată după care urmează a fi actualizată cu indicii de inflație până la data stingerii creanței.
Instanța a mai dispus înscrierea drepturilor părților în cartea funciară și compensarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Nu sunt contestate calitatea părților de moștenitori, în calitate de fii, în cote egale de câte parte și nici includerea terenurilor agricole din în masa succesorală, terenuri înscrise în pe numele defunctei.
Referitor la parcelele înstrăinate de pe durata vieții pârâților reconvenționali G și, judecătorul fondului a considerat că în condițiile anulării acțiunii reconvenționale ca netimbrată, nu mai este sesizat legal cu o cerere privind raportul diferenței de valoare între prețul achitat de cumpărători la data încheierii contractului și valoarea de circulație stabilită prin expertiză, motiv pentru care nu s-a mai pronunțat asupra acestei cereri.
În ceea ce privește imobilul situat în O str. - nr. 59, au fost evidențiate următoarele concluzii:
Înainte cu aproximativ o lună de deces, antecesoarea părților a înstrăinat pârâților acest imobil cu prețul de 10.000 lei, valoarea de circulație stabilită prin expertiză fiind de 283.370 lei. Dată fiind diferența dintre cele două valori, aplicând dispozițiile art. 845. civ. instanța a constatat caracterul simulat al actului, acesta fiind în realitate o donație deghizată.
Mergând mai departe, s-a apreciat că pârâta, în calitate de noră a defunctei, nu are obligația de raport, aceasta revenind exclusiv fiului defunctei, soțul ei.
Judecătoria a mai înlăturat excepția scutirii de raport, excepție ridicată de pârâți prin concluziile scrise, dar cu motivarea că nu este întemeiată, nu pentru că nu a fost pusă în discuția părților, apreciind că în cauză nu s-a făcut dovada unei manifestări de voință neîndoielnice a defunctei care să susțină această apărare invocată de.
Împotriva sentinței au declarat apel atât reclamantul G, cât și pârâtul - reclamant reconvențional.
Reclamantul a solicitat schimbarea în parte a hotărârii în sensul admiterii acțiunii în întregime, în sensul raportării la masa succesorală de către pârâtul a întregii sume de 273.370 lei reprezentând diferența dintre valoarea imobilului din O și prețul cuprins în contract, să i se permită lui însuși să cuprindă în activul masei succesorale a sumei de 15.146,92 lei reprezentând diferența dintre prețul achitat în schimbul celor patru parcele de teren din cumpărate de la mama părților și valoarea de expertiză a acestora, cu consecința majorării valorii sultei datorate de de la suma de 65.706,08 lei la suma de 141.549 lei, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.
În drept au fost invocate prevederile art. 296. pr. civ. art. 1175, 651 - 654, 845. civ.
Pârâtul a solicitat, în principal, desființarea hotărârii instanței de fond, în temeiul art. 297 alin. 1. pr. civ. Și trimiterea cauzei pentru rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar schimbarea în parte a hotărârii în sensul respingerii cererii privind obligarea sa la raportarea contravalorii a parte din valoarea de circulație a imobilului din O, cu înlăturarea corespunzătoare a sultei stabilite în favoarea reclamantului.
Prin decizia civilă nr. 569 din 17 noiembrie 2008 Tribunalul Bihora respins apelul formulat de pârâtul reclamant reconvențional, a admis apelul reclamantului G și a schimbat în parte sentința civilă nr. 7175/2007 a Judecătoriei Oradea în sensul că a obligat pe pârâtul să raporteze la masa succesorală a defunctei a sumei de 273.370 lei, înlăturând mențiunea privind scutirea de raport a cotei dăruită de defunctă pârâtei, cu consecința majorării sultei datorată de pârât în favoarea reclamantului la suma de 131.548,58 lei în urma includerii în masa succesorală și a sumei reprezentând diferența dintre valoarea terenurilor din și prețul achitat de reclamant la data cumpărării lor.
Intimații au fost obligați și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1432,02 lei în favoarea reclamantului apelant.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control a reținut următoarele:
În ceea ce privește cererea formulată de privind desființarea hotărârii și trimiterea cauzei pentru o nouă judecare în fond, apelantul a dezvoltat ideea că s-a aplicat în mod greșit sancțiunea anulării cererii reconvenționale ca netimbrată, câtă vreme taxa de timbru calculată și comunicată nu avea nici o legătură cu cererea sa reconvențională, vizând o interpretare personală a judecătorului fondului în ceea ce privește obligarea sa la plata unei taxe judiciare de timbru calculată la valoarea cotei de din imobilul din O față de includerea căreia în masa succesorală s-a opus.
Tribunalul a apreciat, în primul rând, că pârâtul este lipsit de interes în formularea unei astfel de cereri față de soluția prefigurată de a accepta soluția avansată de reclamant în sensul includerii în masa succesorală a diferenței de valoare dintre terenurile din și prețul achitat, astfel încât scopul pentru care acțiunea reconvențională a fost formulat a fost îndeplinit, chiar dacă implicit.
A fost reținută ca pertinentă și apărarea reclamantului potrivit căreia pârâtul - reclamant reconvențional nu a contestat niciodată modul în care judecătorul fondului a stabilit obligația sa de plată a taxelor judiciare de timbru, deși avea această posibilitate printr-o cerere de reexaminare, astfel încât invocarea excepției direct în calea de atac reprezintă o exercitare abuzivă a drepturilor procesuale de către pârâtul - reclamant reconvențional.
Aspectele legate de fondul cauzei au fost analizate în conexitate, motivele care au determinat admiterea apelului reclamantului susținând, practic, și soluția de respingere a apelului pârâtului.
Astfel, instanța de apel reține că problema scutirii de raport motivată de pârâtul din modul în care este formulată una din clauzele contractului de vânzare - cumpărare privind imobilul din O, nu a fost invocată decât prin concluziile scrise, depuse de acesta după concluziile pe fond în fața Judecătoriei Oradea.
Altfel spus, această excepție de fond nu a fost pusă în discuția părților și reclamantul, neavând cunoștință că a fost ridicată, nu și-a putut formula nici o poziție, instanța de fond trebuind să înlăture excepția cu acest motiv, și nu ca neîntemeiată.
Aceeași problemă, în analiza criticilor formulate de reclamant, a fost ridicată în ceea ce privește problema inexistenței obligației de scutire de raport în patrimoniul pârâtei deoarece și această discuție a fost deschisă doar prin concluziile scrise.
Instanța de apel a apreciat că raportul juridic a fost practic greșit soluționat deoarece pârâta nu avea calitate procesuală pasivă în cererea formulată de reclamant care viza raportul donației deghizate în forma unui contract de vânzare - cumpărare dar, pe de altă parte, din modul în care acțiunea a fost formulată, apare evident faptul că Gas olicitat a se constata că actul reprezintă, în fapt, o donație făcută în favoarea fratelui său, aspect care, punctual, nu a fost contestat de pârâți.
S-a subliniat în repetate rânduri de tribunal că pârâții nu au formulat în fața judecătoriei în termen legal nici o altă apărare decât cea prin care au subliniat că actul pus în discuție reprezintă voința reală a părților, nerăspunzând la nici una din celelalte motive de inopozabilitate invocate de reclamant în procesul de stabilire a compunerii masei succesorale dezbătute în urma decesului mamei reclamantului și a pârâtului.
Nerăspunzând față de cererile formulate, pârâții au blocat practic orice dezbatere în contradictoriu a acestor probleme și orice posibilitate a reclamantului de a solicita, față de calitatea sa de moștenitor rezervatar invocată, de altfel, reducțiunea liberalității care nu se impune câtă vreme beneficiarul aparent - în speță, pârâta - nu înțelege să protejeze dreptul real pe care pretinde că l-a dobândit prin contractul din 17 mai 2006, protecție pe care nu a solicitat-o nici un moment până la închiderea dezbaterilor, formulându-și apărările subsidiare doar prin concluziile scrise, singurul act procedural care nu se comunică părții adverse și care, de principiu, nu poate cuprinde nimic altceva decât o trecere în revistă și o analiză a probelor și aspectelor ridicate și discutate, și în nici un caz cereri și apărări noi.
În concluzie, tribunalul a apreciat că în condițiile în care singura apărare a pârâților a fost aceea că actul juridic este un veritabil contract de vânzare - cumpărare, fără a răsturna, însă, prezumția prevăzută de art. 845. civ. cererea reclamantului în sensul că actul reprezintă, în fapt, o donație făcută de mama sa în favoarea celuilalt fiu apare ca fiind pe deplin admisibilă, cu consecința raportării valorii întregului imobil la masa succesorală.
Referitor la includerea în masa succesorală a valorii dintre cele patru parcele de teren de la înstrăinate reclamantului și prețul achitat, în mod greșit a reținut instanța de fond că nu ar fi fost legal investită, câtă vreme reclamantul a precizat de mai multe ori că dorește includerea acestei diferențe în masa succesorală, anularea acțiunii reconvenționale ca netimbrată neavând nici o legătură cu această manifestare expresă de voință a unuia dintre moștenitori de a completa valoarea acestei mase.
Împotriva deciziei au declarat recurs pârâții reconvenționali și, solicitând modificarea hotărârii, în sensul admiterii apelului formulat, în principal în sensul desființării sentinței primei instanțe cu retrimitere pentru rejudecare în fond, iar în subsidiar în sensul respingerii apelului formulat de reclamantul
Aspectele pe care acest recurs le ridică sunt numeroase, de aceea ele vor fi analizate în mod distinct.
1.Problema aplicării art. 297 alin. 1 cod procedură civilă ca soluție a instanței de apel poate fi invocată în recurs exclusiv de către recurentul, pe de o parte deoarece el este singurul care a declarat apel în cauză, iar pe de altă parte deoarece doar el are calitate procesuală activă în acțiunea reconvențională, admiterea acestei cereri determinând repunerea părților în situația anterioară, deci readucerea imobilelor la masa succesorală, doar acest recurent având calitatea de moștenitor al defunctei, nu și recurenta.
Orice discuție legată de legalitatea soluției de anulare a acțiunii reconvenționale, precum și de culpa generării acestui motiv de casare și substanța unui astfel de motiv devine lipsită de obiect câtă vreme pârâții reconvenționali, G și, prin declarații autentice, au precizat că sunt de acord cu admiterea acestei cereri.
Reprezentând voința părților, instanța va lua act de aceasta, admițând sub acest aspect recursul, modificând sentința în sensul arătat de părțile raportului juridic punctual pus în discuție, în temeiul art. 304 pct. 8 combinat cu art. 312 alin. 1 - 3. pr. civ.
Trebuie menționat faptul că soluționarea cererii direct în recurs nu produce nici un prejudiciu recurentului deoarece acțiunea a fost admisă așa cum a solicitat. Pe de altă parte, cum instanța de apel deja inclusese, la cererea reclamantului, în masa succesorală, diferența dintre valoarea terenurilor și prețul achitat, admiterea acțiunii reconvenționale va determina o diferență destul de redusă în ceea ce privește masa succesorală, fiind vorba o diferență egală cu valoarea prețului stipulat în cele două contracte.
Cum prin acțiunea reconvențională, pârâtul a solicitat ca aceste terenuri să fie atribuite reclamantului, instanța va proceda în consecință, recalculând apoi sulta datorată de recurent intimatului reclamant.
2.Recursul formulat de nu poate să vizeze decât schimbările determinate de decizia atacată în conținutul sentinței judecătoriei deoarece această recurentă nu a atacat cu apel sentința instanței de fond.
Din acest punct de vedere, se constată că drepturile recurentei nu sunt afectate în nici un mod ca urmare a pronunțării deciziei.
O analiză atentă a deciziei determină concluzia că patrimoniul recurentei nu a suferit în urma pronunțării acesteia deoarece constatarea caracterului simulat al actului atât sub aspectul obiectului acestuia, cât și al persoanei interpuse, determină doar inopozabilitatea actului față de reclamant, nu și față de terți.
Reclamantul nemaisusținând cererea de raportare a imobilului în natură, practic recurenta își păstrează calitatea de proprietar tabular deținută, opozabilă față de terți, putând să valorifice acest drept.
Pe de altă parte recurenta nu a fost obligată la nici o plată față de reclamant, astfel încât afirmația că ar fi fost obligată la raport este falsă.
Faptul că soțul ei, a fost obligat să raporteze la masa succesorală valoarea întregului imobil este lipsită de relevanță față de această recurentă, care nu suportă nici o pierdere concretă resimțită în patrimoniul său și nu are nici o calitate în raportul succesoral născut între șu G ca urmare a decesului mamei celor doi.
În aceste condiții, în temeiul art. 312 alin. 1. pr. civ. recursul recurentei va fi respins ca nefondat.
3.Referitor la aspectele de nelegalitate a deciziei invocate de recurentul, trebuie menționat în primul rând că acesta a criticat doar soluția de admitere a apelului reclamantului de către instanța de apel, nu și pe cea de respingere a propriului său apel, de altfel, cu ocazia cuvântului pe recurs reprezentantul acestuia solicitând, în subsidiar, menținerea hotărârii instanței de fond.
Vor fi cercetate însă absolut toate ideile și criticile recurentului, chiar dacă se vizează și hotărârea instanței de fond și chiar dacă o vizează aceste critici pe recurenta, instanța fiind datoare să răspundă la toate criticile formulate.
O primă analiză se impune a fi făcută asupra modului în care cele două părți ale raportului juridic au înțeles să investească instanța, deoarece această analiză va fi esențială pentru soluționarea criticilor formulate, de reclamant în apel și de pârât în recurs, pentru ca instanța să se poată pronunța asupra legalității hotărârilor pronunțate.
Reclamantul, prin acțiunea introductivă (fila 3 dosar fond) a solicitat să se constate caracterul simulat al contractului de vânzare - cumpărare încheiat cu pârâții la 17 mai 2006 de mama sa, convenția reprezentând în realitate o donație deghizată, și, în continuare, invocând calitatea sa de moștenitor rezervatar, a solicitat a se raporta la masa succesorală întregul imobil, ba, mai mult, uzând de prevederile art. 765. civ. a solicitat raportul în natură a bunului.
În aceste condiții, indiferent de ceea ce susțin recurenții în prezent, era suficient de clar că reclamantul a uzat și de dreptul său de a solicita respectarea rezervei, și faptul că a cerut raportarea la masa succesorală a întregului imobil.
Față de această acțiune, așa cum a fost ea formulată, pârâții recurenți, prin întâmpinare, au formulat o singură apărare (fila 22 dosar fond) prin care și-au apărat poziția precizând că actul de vânzare - cumpărare reprezintă voința reală a părților.
În cuprinsul motivării poziției lor, recurenții precizează:"în fapt, subsemnații am achitat la cumpărarea imobilului prețul stipulat. Prezumția prevăzută de art. 845. civ. și invocată de către reclamant în sensul că vânzarea ar fi în realitate o donație deghizată este o prezumție a legiicare însă poate fi combătută și răsturnată cu probe".
Nici o altă apărare nu a fost formulată de recurenți de la data depunerii întâmpinării - 18 septembrie 2006 - și până la 15 noiembrie 2007, dată la care s-a acordat cuvântul în fond, când în concluziile orale este susținută din nou poziția exprimată prin întâmpinare (fila 217 dosar fond, încheierea în care s-au consemnat concluziile părților).
Pentru prima dată în cuprinsul concluziilor scrise, depuse la 20 noiembrie 2007 - în termenul de pronunțare, după dezbaterea în fond - recurenții ridică, pentru prima dată, problema lipsei calității procesuale pasive a recurentei într-o eventuală cerere privind raportul liberalității, precum și cea a scutirii de raport.
În aceste condiții instanța de apel a constatat în mod corect că judecătoria a pronunțat o hotărâre nelegală în momentul în care a analizat apărări care nu au fost puse niciodată în discuția părților.
Obligația de a formula aceste apărări revenea recurenților.
În condițiile în care reclamantul, prin conținutul însuși al acțiunii, și-a precizat cererea suficient de clar, apărările invocate de recurenți trebuiau puse în discuția părților, normele nefiind imperative, ci dispozitive.
Recurenții nu au formulat nici o apărare legată de faptul că s-a invocat că vânzarea este o donație deghizată în favoarea fiului, și chiar clauza invocată de recurent ca reprezentând o ipotetică scutire de raport evidențiază că autoarea părților a avut în vedere, la încheierea actului, calitatea de fiu a părții contractante, fiind corectă concluzia instanței de apel că nu se poate reține că defuncta ar fi dorit să o gratifice pe recurenta.
Este adevărată și mențiunea făcută de instanța de apel că prezența recurentei la semnarea actului nu are relevanță sub aspectul dovedirii intenției de gratificare, fiind un automatism prezența ambilor soți când actul autentic ce se semnează vizează un imobil.
Dar, dacă această problemă s-ar fi ridicat, și doar în trecere, recurenta putea să dovedească o relație foarte bună cu soacra sa, care să permită concluzia dorinței de gratificare, sau, dimpotrivă, reclamantul ar fi putut dovedi că o astfel de intenție ar fi fost exclusă. Dar nu au fost administrate nici un fel de probe, deoarece nici unul dintre pârâți nu a ridicat problema că actul ar fi o donație în favoarea lor, ci au susținut că actul este o vânzare - cumpărare.
Caracterul simulat al actului nu a fost stabilit de instanță, așa cum afirmă recurenții, doar prin aplicarea mecanică a prezumției prevăzute de art. 845. civ. ci avându-se în vedere taxele stabilite de notarul care nu a putut să coboare sub un preț minim, potrivit normelor fiscale imperative (fila 82 dosar fond) - preț minim de expertiză care era de 10 ori mai mare decât cel prevăzut în contract - și valoarea reală a bunului, stabilită în baza expertizei efectuate, valoare din care prețul stipulat reprezintă 3,5%.
Astfel, deși reclamantul era protejat de o prezumție legală, ceea ce determina răsturnarea sarcinii probei - după cum au recunoscut chiar recurenții, doar că nu au administrat nici o probă pentru aor ăsturna prezumția, ei înșiși - el este cel care a dovedit cu prisosință că actul este, în realitate, o donație deghizată făcută în favoarea fratelui său, potrivit susținerilor sale.
Reclamantul nu a solicitat reducțiunea donației, deși își invocase calitatea de moștenitor rezervatar în petitul acțiunii introductive, din simplul motiv că pârâții nu au formulat nici o apărare față de afirmația că, dacă este o donație, ea este făcută exclusiv în favoarea celuilalt moștenitor.
Aceeași este situația și în ceea ce privește problema scutirii de raport la care recurentul a făcut trimitere tot direct în concluziile scrise, ori această apărare este și mai delicată, deoarece constatarea scutirii de raport trebuia solicitată și pusă în discuția părților de titularul liberalității, instanța neavând posibilitatea să o analizeze din oficiu. Mai mult, valoarea clauzei la care face trimitere recurentul de asemenea trebuia discutată în contradictoriu de părți.
În cazul actelor încheiate de un autor comun cu unul dintre moștenitori, celălalt moștenitor care își protejează interesele este terț față de act, acesta putând să administreze toate probele pe care le consideră necesare pentru a înlătura aparența creată de act.
Totuși, după cum s-a mai arătat, soluția instanței de apel, în mod corect, nu lipsește actul de efecte juridice - de aceea nu afectează interesele recurentei, fiind afirmația potrivit căreia aceasta ar fi obligată la raport - ci doar impune raportarea de către recurent a diferenței dintre prețul prevăzut în contract și valoarea bunului - aceasta fiind cea din urmă cerere a reclamantului -, soluție conformă dispozițiilor legale. Practic, întreaga masă succesorală este partajată, în aceste condiții, celor doi descendenți direcți, ambii moștenitori rezervatari.
Față de toate cele precizate, instanța va admite recursul doar în limitele în care intimații au fost de acord cu modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii reconvenționale, menținând restul dispozițiilor deciziei, respectiv ale sentinței așa cum au fost acestea menținute prin decizia Tribunalului Bihor, potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Față de modul de soluționare a recursului, cheltuielile de judecată vor fi compensate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul pârât, domiciliat în O,-,.1,. 2, județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți G și, ambii cu domiciliul în O,-, - 19,.13, județul B, împotriva deciziei civile nr. 569/A din 17 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o modifică în parte și, admițând apelul formulat de pârâtul reclamant reconvențional, schimbă în parte sentința civilă nr. 7175 din 29 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea și în sensul că:
Admite acțiunea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional în contradictoriu cu pârâții reconvenționali G și.
În baza convenției părților, lipsește de efecte juridice contractele de vânzare cumpărare încheiate de cu pârâții reconvenționali G și autentificate sub nr. 1719/6 octombrie 2003 și 2240/28 octombrie 2004 de BNP.
Dispune restabilirea situației anterioare de în sensul radierii dreptului pârâților reconvenționali înscrise în temeiul actelor lipsite de efecte juridice în 1968, 399 și 179.
Constată că parcelele cu nr. top. 734/2b din 399, nr. top. 403 și 404 din 179 și cota de 21532/21850 părți din parcela cu nr. top. 5990 fac parte din masa succesorală a defunctei și le include în lotul atribuit intimatului reclamant
Stabilește sulta finală datorată de În favoarea lui G la suma de 130.673,58 lei.
Menține restul dispozițiilor deciziei civile nr. 569/2008 a Tribunalului Bihor.
Respinge recursul formulat de recurenta domiciliată în O,-,.1,. 2, județul B, împotriva aceleiași decizii.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecător fond -
- judecători apel -
- redactat decizie - judecător - 11.05.2009
- dactilografiat grefier -11.05.2009-2 ex.
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Felicia Toader, Doina Măduța
