Speta Legea 10/2001. Decizia 697/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.697/2009-
Ședința publică din data de 15 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Dana Cigan | - - | - JUDECĂTOR 2: Felicia Toader |
- - | - JUDECĂTOR 3: Doina Măduța | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind pronunțarea recursului civil declarat de recurenții reclamanți și, ambii cu domiciliul în O,-,. 4, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI și COMISIA LOCALĂ O PENTRU APLICAREA LEGII NR. 10/2001, ambii cu sediul în O, nr. 1, județul B, precum și, domiciliat în O, Parcul, nr. 1,. 2, județul B și, domiciliată în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 563/A din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care s-a menținut în totalitate sentința civilă nr. 538 din 22 ianuarie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, având ca obiect: Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 8 aprilie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în recurs, concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 15 aprilie 2009.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 538/22.01.2008 a Judecătoriei Oradea s-a respins acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului O, Comisia Locală de aplicare Legii nr.10/2001, și.
Prin considerentele sentinței s-a reținut în esență că, reclamanților le-au fost acordate despăgubiri pentru imobilul pe care l-au deținut în proprietate și care le-a fost expropriat și în consecință pretenția acestora de a li se acorda în compensare pentru acel imobil, apartamentul nr.4 situat în O- este nejustificată, în condițiile în care acest imobil a fost restituit în natură către moștenitorii foștilor proprietari tabulari, întrucât se tinde a se urmări recuperarea de două ori a aceluiași prejudiciu. Aspectul că reclamanții au efectuat investiți majore și îmbunătățiri la spațiul deținut în chirie s-a apreciat că nu atrage o altă concluzie, întrucât aceștia au dobândit un drept de creanță în legătură că investițiile efectuate.
Împotriva acestei hotărâri, au formulat apel reclamanții apelanți și.
Prin decizia civilă nr. 563/A din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanții și, în contradictoriu cu intimații, Instituția Primarului Municipiului O și Comisia Locală de aplicare a Legii nr.10/2001 O, împotriva sentinței civile nr. 538 din 22.01.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, care a fost păstrată în totalitate.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de apel a reținut următoarele aspecte:
Prin dispoziția nr.897/10.03.2006 emisă de Primarul Municipiului O, s-a dispus restituirea în natură către numiții și, în cote părți egale a mai multor apartamente (2,3,4) din imobilul situat în O- înscris în CF nr.2317 O, nr.top. 1337/1, printre care și apartamentul nr.4 reprezentând în natură spațiu cu altă destinație decât cea de locuință, respectiv atelier de tâmplărie cu o suprafață construită de 116 mp. și cota de teren aferentă de 852/836 mp. spațiu închiriat numitului.
. intimaților și la restituirea în natură a acestui apartament -numerotat administrativ 4 - rezultă din coala de CF nr. 2317 O, potrivit căreia imobilul a constituit anterior preluării de către stat, proprietatea numitelor născută și născută. Totodată, potrivit actelor de stare civilă și a certificatelor de calitate de moștenitori nr. 215/2002 și 112/2001, intimații și și-au dovedit potrivit prevederilor art.4 din Legea nr.10/2001 calitatea de moștenitori ai fostelor proprietare tabulare alte imobilului în litigiu.
Susținerile apelanților în ceea ce privește îndreptățirea acestora la acordarea apartamentului 4 din imobilul situat pe-, în compensare, tribunalul le-a apreciat că sunt neîntemeiate, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
Astfel, pentru imobilul notificat de către apelanți prin notificarea nr. 178/N/22, imobil situat administrativ în O, str.- nr.59/A s-a emis, dispoziția nr.663/01.03.2007, prin care s-a constatat calitatea de persoane îndreptățite a apelanților și s-a propus acordarea de despăgubiri bănești, în condițiile legii speciale, conform sentinței civile nr.159/C/2005 a Tribunalului Bihor, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.510/A/2005 a Curții de Apel Oradea.
De asemenea, în mod corect a reținut instanța de fond aspectul că, nu este lovită de nulitate absolută dispoziția atacată pentru motivul invocat de către reclamanții apelanți și anume acela că ar fi efectuat investiții substanțiale la apartamentul nr.4, apelanții reclamanți având un drept de creanță pe care îl pot valorifica printr-o acțiune separată.
Având în vedere și dispozițiile art.7 din Legea nr.10/2001 privind principiul prevalenței restituirii în natură precum și dispozițiile art.2, art.4 din Legea nr.10/2001, dispozițiile art.1 din protocolul nr.1 adițional CEDO, instanța de apel a apreciat ca legală și temeinică dispoziția Primarului Municipiului nr.897/10.03.2006, motiv pentru care a respins apelul declarat ca fiind neîntemeiat.
S-a constatat că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză reclamanții au declarat recurs, solicitând modificarea acestora în întregime, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost aceasta formulată.
În motivarea cererii lor recurenții au invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, apreciind că dispoziția de restituite a imobilului deținut de ei în favoarea moștenitorilor proprietarilor tabulari, s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
Pe de o parte, recurenții reiterează ideea că investițiile efectuate depășesc valoarea imobilului, astfel încât potrivit art. 18 lit. c din legea specială, așa cum a fost aceasta modificată și completată prin OUG nr. 184/2002, pârâții nu erau îndreptățiți la restituirea în natură, ci la alte măsuri reparatorii.
Pe de altă parte, unul din apartamentele din imobil fost înstrăinat și pârâții au achiesat la această înstrăinare, fiind de acord cu încasarea despăgubirilor pentru apartamentul respectiv, astfel încât apare abuzivă cererea lor expresă de a li se restitui spațiul aflat în posesia recurenților.
Nu în ultimul rând se subliniază faptul că recurenții însiși sunt beneficiari ai prevederilor Legii nr. 10/2001 pentru un imobil care a fost preluat abuziv din patrimoniul lor și că până în prezent, deși li s-a recunoscut dreptul la acordarea de măsuri reparatorii, nu li s-a făcut nici o ofertă, ori, potrivit modificărilor introduse în Legea nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, ei au solicitat spațiul ce a fost restituit pârâților în natură, ca o compensare pentru propria lor pierdere -idee coroborată și cu valoarea investițiilor efectuate la imobil- prejudiciul pârâților putând să fie acoperit prin acordarea de despăgubiri, cu atât mai mult cu cât au obținut mai multe apartamente care sunt libere în imobilul situat în O,-, înscris în CF 2317
Pârâții, prin concluziile prezentate în fața instanței, au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, poziție adoptată și de Primarul Municipiului O, de asemenea pârât în cauză, în calitate de emitent al dispoziției atacate.
Cercetând actele și lucrările dosarului, instanța reține că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurenți.
Persoanele îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii pot obține imobile sau servicii în compensarea propriilor imobile preluate în mod abuziv de Statul Român doar din partea unităților deținătoare, fiind improbabil ca legiuitorul să fi înțeles să soluționeze un eventual conflic între chiriașul, la rândul său îndreptățit la măsuri reparatorii și proprietarul îndreptățit la restituirea în natură, în favoarea celui dintâi.
Este regretabil faptul că acordarea despăgubirilor bănești sau în titluri de valoare, urmează o procedură mai lentă decât cea a restituirii în natură, dar această discrepanță nu poate fi imputată pârâților, care nu au nici o culpă de fapt sub nici un aspect.
Pentru încasarea propriilor despăgubiri recurenții au deschise căile recunoscute de jurisprudența constantă a instanțelor române fundamentată pe o jurisprudență, de asemenea constantă deja a Curții Europene ale Drepturilor Omului.
În ceea ce privește investitțiile efectuate la imobil, pe rolul instanțelor se află deja o acțiune prin care recurenții au solicitat obligarea pârâților la acordarea de despăgubiri, astfel încât și sub acest aspect raportul juridic urmează a fi soluționat.
Mai trebuie remarcat faptul că imobilul asupra căruia poartă litigiul, este un atelier cu o suprață construită toală de 116 mp. închiriat de recurenți pe o perioadă de 10 ani, în care aceștia și-au amenajat un atelier de tâmplărie în urma unei renovări complete realizate cu acordul proprietarului de la acea dată.
Deși nu are nici o legătură cu cauza, trebuie menționat faptul că pârâții au acceptat despăgubiri pentru apartamentul înstrăinat numitei, deoarece aceasta cumpărase imobilul în care locuiește în temeiul Legii nr. 112/1995, neexistând nici un temei de anulare a contractului.
Față de cele reținute instanța va respinge recursul ca nefondat în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă.
În baza art. 274 al. 3 Cod procedură civilă, instanța va acorda doar 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimaților și, reprezentând onorariu de avocat, deoarece în cauză nu s-a formulat întâmpinare, reprezentanta intimaților formulând oral susținerile intimaților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenții reclamanți și, ambii cu domiciliul în O,-,. 4, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI și COMISIA LOCALĂ O PENTRU APLICAREA LEGII NR. 10/2001, ambii cu sediul în O, nr. 1, județul B, precum și, domiciliat în O, Parcul, nr. 1,. 2, județul B și, domiciliată în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 563/A din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă părțile recurente și să plătească părților intimate și suma de 500 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecător fond -
- judecători apel -
- redactat decizie - judecător - 08.05.2009
- dactilografiat grefier -08.05.2009-2 ex.
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Felicia Toader, Doina Măduța
