Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 1112/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1112
Ședința publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcăriță
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții G și împotriva deciziei civile de apel nr. 73 din 06.04.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați și, având ca obiect grănițuire
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul declarat în termen și legal timbrat.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 12.11.2009, susținerile, apărările și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și la care se face trimitere, când s-a dispus amânarea pronunțării cauzei pentru termenul de astăzi și când:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Reșița sub nr- din 25.05.2007, (după casare cu trimitere spre rejudecare), reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții G și, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să stabilească linia de hotar dintre proprietăți.
Pârâții G și au formulat cerere reconvențională, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige reclamanții pârâți reconvenționali la zidirea laturii dinspre proprietatea pârâților reclamanți reconvenționali a încăperii cu pereți din sticlă pe suport metalic, edificată lipit de gardul despărțitor și înălțată deasupra acestuia, întrucât prin situarea acestei încăperi la un nivel superior gardului despărțitor, le este răpită orice urmă de intimitate; de asemenea, au solicitat obligarea pârâților reconvenționali să-și facă o streașină la încăperile construite lipit de zidul despărțitor, streașină aptă de a capta în întregime apele din ploi căzute pe acoperișul lor și de a le face să se scurgă apoi pe terenul lor sau în rigola stradală; cu cheltuieli de judecată.
Judecătoria Reșița, prin sentința civilă nr. 3244 din 20.11.2006, pronunțată în dosar nr. 5814/2005 - (filele 106-108 dosar) - a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții pârâți reconvenționali și împotriva pârâților reclamanți reconvenționali G și, a admis cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți reconvenționali împotriva reclamanților pârâți reconvenționali, a obligat reclamanții pârâți reconvenționali la zidirea ferestrei din sticlă, executată la corpul nou de casă, pe latura dinspre proprietatea pârâților; de asemenea, a obligat reclamanții - pârâți reconvenționali la montarea jgheaburilor și burlanelor la corpul executat prin extinderea caselor, în așa fel încât scurgerea apelor pluviale să se facă pe proprietatea lor sau în rigola stradală.
Pentru a se pronunța, astfel, instanța de fond a reținut - în ce privește acțiunea principală, că limita de hotar a fost stabilită prin semne exterioare vizibile și respectate de proprietari din anul 1994, iar pârâții recurenți nu au mutat linia de hotar și nici nu au ocupat vreo suprafață de teren din parcela reclamanților.
Referitor la cererea reconvențională, aceeași instanța de fond a reținut că extinderea nouă a casei reclamanților intimați s-a executat lipit de zidul ce desparte cele două proprietăți, iar etajul este prevăzut cu o fereastră confecționată din sticlă; totodată, instanța de fond a reținut că la aceeași extindere a imobilului, proprietatea reclamanților pârâți reconvenționali, nu au fost montate jgheaburi și burlane, pentru scurgerea apei pluviale, scurgere care se face pe proprietatea pârâților reclamanți reconvenționali.
Împotriva sentinței civile, de mai sus au formulat recurs reclamanții pârâți reconvenționali, recurs, admis de Tribunalul C-S prin Decizia civilă nr. 388/R/10.04.2007 pronunțată în dosar nr-.
Instanța de control judiciar a dispus casarea sentinței civile, în discuție și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Judecătoria Reșița.
In acest sens, instanța de control judiciar a reținut că linia de dezmembrare a parcelei inițiale s-a făcut potrivit modului de folosință, linie de hotar care corespunde cu gardurile actuale ce despart proprietățile, diferența de suprafață provenind din ocuparea comunal.
De asemenea, instanța de control judiciar a reținut că propunerea expertului tehnic judiciar de determinare a subparcelelor în litigiu, nu este tocmai echitabilă față de împrejurarea că subparcela aparținând reclamanților a fost intabulată cu o suprafață mai mare, față de subparcela pârâților, între părți rezultând o diferență de suprafață de 27 mp, diferență pe care ar trebui să o dețină reclamanții pârâți reconvenționali.
Instanța de control judiciar a reținut și faptul că nu s-a respectat, astfel, păstrarea proporțiilor la determinarea liniei de hotar, în raport de suprafețele cu care părțile figurează în CF.
, cu trimitere spre rejudecare, instanța de control judiciar a dispus efectuarea unui supliment de expertiză având ca obiectiv determinarea, în concret, a liniei de hotar, cu respectarea proporțiilor în raport de suprafețele deținute de proprietari.
Prin sentința civilă nr. 2607 din 7 noiembrie 2007, Judecătoria Reșița în dosar nr-, a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții și împotriva pârâților G și și a admis cererea reconvențională formulată de pârâții G și împotriva reclamanților și și în consecință:
Obligă pe reclamanți - pârâți reconvenționali la zidirea ferestrei din sticlă, executată la corpul nou de casă, pe latura dinspre proprietatea pârâților.
Obligă pe reclamanții - pârâți reconvenționali la montarea jgheaburilor și burlanelor la corpul executat prin extinderea caselor, încât scurgerea apelor pluviale să se facă pe proprietatea lor sau în rigola stradală.
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Reșița la data de 25,05.2007, după casare cu trimitere spre rejudecare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt că din suplimentul raportului de expertiză tehnică judiciară - dispus de instanța de control judiciar - a reieșit, că linia de hotar între parcelele înscrise în CF nr. 1676 Montană, nr. top. 474/b/4/1 - casa nr. c 855 cu teren de 592 mp proprietatea reclamanților și parcela înscrisă în fila CF nr. 952 Montană, nr. top 474/b/4/2, casa nr. c 856 cu teren în suprafață de 565 mp proprietatea pârâților G și, este linia ce unește punctele 8-9-10-11-12-13-14-15-16 din planul anexat la raport, linie de hotar stabilită de comun acord de proprietarii fondurilor învecinate, fără ca vreunul dintre aceștia să o încalce.
Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară, inițial cât și suplimentului aceluiași raport, rezultă că suprafața tabulară a parcelei nr. top 474/b/4, din care s-au dezmembrat cele două subparcele în litigiu, era de 918 mp iar cea reală de 1157 mp, diferența rezultată de 239 mp, reprezentând ocupație din izlazul comunal.
In situația în care linia de hotar s-ar stabili în funcție de păstrarea proporțiilor în raport de suprafețele de teren, intabulate în CF, ar însemna că s-ar încălca principiul, potrivit căruia, cartea funciară nu garantează suprafața înscrisă în favoarea proprietarului și nu în ultimă instanță, dreptul de proprietate al pârâților reclamanți reconvenționali, reclamanții pârâți reconvenționali extinzând-și proprietatea pe terenul învecinat, pentru poseda întreaga suprafață înscrisă în CF.
De asemenea, nu s-ar ține seama că suprafața reală de 1157 mp a parcelei inițiale, nr. top. 474/b/4 Montană a rezultat din ocuparea de către părți a comunal, comunal aparținând unui alt proprietar, decât părțile din proces.
Totodată, nu s-ar ține cont de caracterul declarativ și nu constitutiv de drepturi al acțiunii de grănițuire, respectiv de faptul că, prin exercitarea ei, nu se tinde la crearea unui nou hotar, ci la reconstituirea și marcarea adevăratului hotar.
Or, adevăratul hotar, îl constituie, după cum reiese din planul de delimitare și amplasament, pe porțiunea de vecinătate din partea de sud a imobilului proprietatea reclamanților pârâți reconvenționali, gardul de zidărie de cărămidă continuat de zidul construcției noi edificată de reclamanții pârâți reconvenționali, de zidul anexelor pârâților reclamanți reconvenționali și, apoi, de zidul din bolțari al reclamanților pârâți reconvenționali și gardul confecționat din sârmă, ce desparte grădinile părților.
In atare situație, așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică-judiciară, pârâții reclamanți reconvenționali nu au încălcat linia de hotar stabilită prin documentația de dezmembrare din anul 1994 și nici nu au ocupat, suprafața de teren de 102 mp, așa cum susțin reclamanții pârâți reconvenționali, în completarea acțiunii inițiale.
Ca urmare, ținând cont de caracterele juridice ale acțiunii în grănițuire prevăzute de art. 584 cod civil și, de faptul că linia despărțitoare dintre cele două fonduri de proprietate învecinate este stabilită prin semne exterioare vizibile iar din probele administrate nu a rezultat că pârâții reclamanți reconvenționali dețin o parte determinată - 102 mp - din terenul limitrof, instanța va respinge acțiunea reclamanților pârâți reconvenționali.
În baza art. 611, 614 cod civil, instanța a admis, cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți reconvenționali, a obligat pe reclamanți - pârâți reconvenționali la zidirea ferestrei din sticlă, executată la corpul nou de casă, pe latura dinspre proprietatea pârâților; de asemenea, instanța va obligă pe reclamanții - pârâți reconvenționali la montarea jgheaburilor și burlanelor la corpul executat prin extinderea caselor, încât scurgerea apelor pluviale să se facă pe proprietatea lor sau în rigola stradală.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel, recalificat de instanță drept recurs, în termen legal reclamanții și, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii acțiunii și a stabili linia de hotar între cele două parcele, așa cum rezultă din schița de dezmembrarea parcelei în două subparcele, având în vedere suprafața de teren înscrisă în CF și numai cu privire la care părțile sunt proprietari tabulari, și să respingă cererea reconvențională.
Reclamanți critică hotărârea primei instanțe pentru că a fost dată cu încălcarea disp. art. 480 și 584 Cod civil. Prima instanță nu a administrat toate probele necesare stabilirii unei stări de fapt reale, nu a admis o nouă expertiză și nu a audiat martorii care să arate cum s-au înțeles părțile să dezmembreze parcela.. Faptul că părțile au ocupat o suprafață de teren din izlazul comunei nu modifică dreptul lor de proprietate înscris în CF, pentru că pot să renunțe la suprafața ocupată, pe care o dețin fără titlu sau proprietarul terenului poate revendica suprafața ocupată.
Ceea ce este clar este faptul că pârâții nu folosesc suprafața din planul de situație, ci o suprafață mai mare și este necesară stabilirea corectă a liniei de hotar, potrivit schiței topografice.
În baza art. 295 Cod procedură civilă solicită ca fiind necesară efectuarea unei noi expertize și încuviințarea probei testimoniale.
Intimații pârâți au formulat întâmpinare în apel, solicitând respingerea acestuia.
Prin decizia civilă nr. 310/2008 pronunțată de Tribunalul C-S a fost respins recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civil nr. 2607 din 07.11.2008, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr-.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanții și au declarat recurs la data de 24.07.2008, solicitând admiterea lui, casarea deciziei civile și trimiterea cauzei pentru judecarea apelului, la Tribunalul C-S în complet de doi judecători.
Reclamanții-recurenți au precizat că obiectul acțiunii civile principale este o acțiune în grănițuire pentru stabilirea liniei de hotar între proprietatea lor și cea a pârâților,deci nu are un obiect evaluabil în bani,hotărârea instanței de fond putând fi atacată cu apel și recurs.
Reclamanții au susținut că prin recalificarea căii de atac formulată împotriva hotărârii instanței de fond,din apel în recurs, au fost prejudiciați și de imposibilitatea administrării probelor deja încuviințate în apel, astfel încât ei nu au beneficiat de un proces echitabil,conform art. 6 CEDO.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 282 Cod procedură civilă și art. 304 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 1135/R/17.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARAa fost admis recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 310/R/25.06.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.A fost casată decizia civilă recurată și s-a dispus trimiterea cauzei pentru judecarea apelului declarat de reclamanți la Tribunalul C-
Din considerentele deciziei civile nr. 1135/R/17.11.2008 rezultă că tribunalul a făcut o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 282 Cod procedură civilă când s-a stabilit,prin încheierea de ședință din 28.05.2008(-fila 24 dosar apel-)că obiectul principal al acțiunii este revendicarea suprafeței de 102 mp teren,iar grănițuirea este un petit secundar,și,întrucât valoarea suprafeței de teren revendicată se situează sub limita de 1 miliard, calea de atac ce se impune a fi promovată este apelul.
Prin decizia civilă nr. 73 din 06.04.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S admite apelul declarat de apelanții și împotriva sentinței civile nr. 2607/7.11.2007 pronunțată de Judecătoria Reșița.
Schimbă sentința în sensul că:
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanții și astfel cum a fost precizată.
Obligă pârâții-reclamanți reconvențional G și să lase în deplină posesie și proprietate reclamanților suprafața de 102 mp din imobilul înscris în CF nr. 1676 Montană nr. top. 474/b/4/1.
Stabilește linia de hotar între imobilul proprietatea reclamanților înscris în CF nr. 1676 Montană, nr. top. 474/b/4/1 și imobilul proprietatea pârâților înscris în CF nr. 952 Montană nr. top. 474/b/4/2 conform variantei I din expertiza topografică întocmită în cauză de expert între punctele C,D,E, evidențiate pe planul de delimitare.
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți reconvențional.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că potrivit extrasului de CF nr. 1676 Montană reclamanții sunt proprietarii imobilului cu nr. top. 474/b/4/1, casa cu nr. 855 cu teren de 592 mp.
Pârâții-reclamanți reconvenționali, sunt proprietarii imobilului învecinat cu cel al reclamanților,înscris în CF nr. 952 nr. top. 474/b/4/2, casa cu nr. 856 cu teren de 565 mp.
În urma casării cu trimitere spre rejudecare a cauzei prin decizia civilă nr. 388/R/10.04.2007 pronunțată de Tribunalul C-S s-a stabilit că reclamanții ar trebui să dețină în plus o suprafață de 27 mp față de pârâți,prin raportare la suprafețele înscrise în cartea funciară,or conform propunerii expertului topograf avută în vedere de instanța care a judecat prima dată cauza în fond,reclamanții aveau cu 13 mp mai puțin decât pârâții și cu 102 mp mai puțin decât suprafața înscrisă în CF.
În rejudecare,instanța nu s-a conformat celor dispuse de instanța de recurs prin decizia civilă nr. 388/2007,încălcând dispozițiile art. 315 alin.1 Cod procedură civilă.Aceasta deoarece, după cum rezultă din considerentele sentinței civile nr. 2607/7.11.2007,chiar în condițiile în care din probele administrate rezultă clar că reclamanții nu au folosința a 102 mp din terenul ce le aparținea,petitul în revendicare al acestora nu a fost analizat de instanță, care după ce a analizat doar motivele care priveau doar capătul de cerere privind grănițuirea, a respins în întregime acțiunea formulată de reclamanții.
Nu se poate reține că restabilirea liniei de hotar,în funcție de păstrarea proporțiilor, nu este posibilă pentru că ar însemna o încălcare a dreptului de proprietate al pârâților.Pentru că, pe de altă parte,păstrarea unei linii de hotar astfel stabilită, reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate al reclamanților,iar faptul că aceștia au înțeles să se judece cu pârâții se datorează faptului că proprietățile lor au fost dezmembrate dintr-un singur imobil inițial cu nr. top. 474/b/4.
Propunerea formulată de expert tehnic în suplimentul de expertiză tehnică formulat în rejudecarea cauzei în fond, de a compensa suprafața lipsă din imobilul proprietatea reclamanților, conform suprafețelor rezultate pe baza păstrării proporțiilor în raport de suprafețele înscrise în CF,prin modificarea traseului actual al gardului de plasă de sârmă care desparte grădinile celor două imobile, nu a fost acceptată de reclamanții, având în vedere formularea cererii reconvenționale de către pârâții reclamanți reconvenționali.
Împotriva acestei decizii civile de apel au declarat, recurs, în termen legal, pârâții G și, solicitând modificarea ei, în sensul respingerii acțiunii introductive de instanță a reclamanților și admiterii cererii reconvenționale a pârâților (principali), cu cheltuieli de judecată, invocând în drept art. 304 pct. 6,7,8 și 9 Cod procedură civilă, motivând în esență, că soluția instanței de apel este vădit și flagrant nelegală, întrucât ține seama exclusiv de dorința reclamanților, ceea ce este pe lângă nelegal și inechitabil și injust, suprafața de 102. ne reieșind de nici unde din cuprinsul expertizei topografice, și deci nu există nici un criteriu ori argument valabil, care să conducă instanța de apel la concluzia că recurenții ar poseda suprafața de 102. din suprafața intimaților, căci pârâții recurenți au o suprafață tabulară de 156.(în realitate faptică de 500.), iar reclamanții intimați, au o suprafață de 592.(în realitate faptică de 487.) și prin urmare ambele părți folosesc în realitate o suprafață mai mare decât cea înscrisă în cartea funciară.
Verificând decizia civilă recurată, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, și în raport de motivele de recurs invocate, față de stare de fapt din dosar, ca și de probele administrate în cauză, Curtea urmează, ca în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă, să dispună admiterea prezentului recurs al pârâților și modificarea deciziei civile recurate, în sensul respingerii apelului declarat de reclamanți, potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare, în cele ce urmează.
Într-adevăr, examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, în recurs, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea stabilește că decizia civilă recurată nu este legală și temeinică, cuprinde motive contradictorii și are la bază o interpretare eronată a actului juridic dedus judecății, iar starea de fapt reținută nu corespunde adevăratelor raporturi juridice ale părților litigante, apelul reclamanților fiind greșit admis, pentru că sentința civilă nr. 2607/07.11.2007, pronunțată de Judecătoria Reșița este legală și temeinică.
Astfel, soluția adoptată de către instanța de apel apare vădit nelegală și profund injustă, neeconomicoasă, fiind cea mai prejudiciabilă pentru recurenți, deoarece această variantă presupune demolarea construcțiilor - constând în casă, anexe, C acoperită - pe o porțiune de 0,25, de-a lungul hotarului cu reclamanții, în condițiile în care în expertiza topografică efectuată în dosar se propune și altă variantă, care nu presupune demolarea acestor construcții, ci doar mutarea unui gard de sârmă, în cuprinsul acestei expertize nefăcându-se nici o referire expresă la aspectul că recurenții ocupă suprafața de 102. în defavoarea intimaților, adică din suprafața acestor reclamanți.
De aceea, Curtea stabilește că este cazul admiterii recursului și respingerii apelului reclamanților și prin urmare a menținerii în vigoare a dispozițiilor sentinței civile pronunțată de Judecătoria Reșița, în primă instanță, în sensul respingerii acțiunii reclamanților(principali) și admiterii acțiunii reconvenționale a pârâților)principali) și ca atare a obligării reclamanților la zidirea ferestrei din sticlă, executată la corpul nou de casă, pe latura dinspre proprietatea pârâților și totodată a obligării acelorași reclamanți - pârâți reconvenționali la montarea jgheaburilor și burlanelor la corpul executat prin extinderea caselor, de așa manieră și în așa fel și mod, încât scurgerea apelor pluviale să se facă pe proprietatea acestor reclamanți principali sau în rigola stradală.
Aceasta, pentru că potrivit art. 612 Cod civil," nimeni nu poate avea vedere sau ferestre spre vedere, nici balcoane sau alte asemenea asupra proprietății îngrădite sau neîngrădite a vecinului, de nu va fi o distanță de 19 decimetri între zidul pe care se deschid aceste vederi și proprietatea vecină." Așadar distanța de 19 decimetri ( 1 metru și 90 centimetri) este în continuare nerespectată, iar acest fapt rezultă chiar din expertiza tehnică în construcții efectuată la prima judecată a fondului. În această lucrare, doamna expert arată că acele construcții ale reclamanților "sunt executate lipit de zidul ce desparte proprietatea reclamanților de cea a pârâților". Mai departe, aceeași expertă arată că această construcție are "o fereastră de vedere cu lățime de 3,60 ", despre care spune în concluziile expertizei: "prin faptul că nu respectă distanța legală de 1,90 față de linia de hotar, golul de fereastră trebuie închis".
În concluzie, întrucât nici în prezent nu este respectată distanța de 1,90, hotărârea instanței de apel este vădit nelegală și se impune admiterea recursului pârâților, în sensul dispozitivului care se va reda mai jos.
De asemenea, expertul în construcții a mai stabilit că reclamanții trebuie să-și motiveze streșini, respectând astfel proiectul construcției lor și împiedicând scurgerea apelor pluviale pe imobilul recurenților pârâți, însă reclamanții nu au făcut însă în fața instanței de apel dovada că au realizat un sistem de captare a apelor pluviale, dar cu toate acestea, instanța de apel respinge în întregime cererea reconvențională.
Curtea constată că în dosar este bine dovedit că prima instanță a reținut corect - în ce privește acțiunea principală - că limita de hotar a fost stabilită prin semne exterioare vizibile și respectate de proprietari din anul 1994, iar pârâții recurenți nu au mutat linia de hotar și nici nu au ocupat vreo suprafață de teren din parcela reclamanților.
Referitor la cererea reconvențională, aceeași instanța de fond a reținut just că extinderea nouă a casei reclamanților intimați s-a executat lipit de zidul ce desparte cele două proprietăți, iar etajul este prevăzut cu o fereastră confecționată din sticlă; totodată, instanța de fond a reținut că la aceeași extindere a imobilului, proprietatea reclamanților pârâți reconvenționali, nu au fost montate jgheaburi și burlane, pentru scurgerea apei pluviale, scurgere care se face pe proprietatea pârâților reclamanți reconvenționali.
Așa fiind, în raport de toate considerentele ce preced și cum criticile formulate în recurs, sunt întemeiate, ele fiind de natură să-l facă admisibil și să influențeze soluția pronunțată în cauză de către instanța de apel, care este deci nelegală sub aspectele mai sus semnalate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va admite ca fondat, prezentul recurs al pârâților și va modifica decizia civilă recurată, în sensul respingerii apelului reclamanților și a menținerii în vigoare a sentinței civile nr. 2607/07.11.2007 pronunțată de Judecătoria Reșița, ale cărei dispoziții Curtea le verifică drept legale și temeinice, fiind date în concordanță cu toate probele din dosarul cauzei și cu respectarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil și căruia îi este specific, potrivit tuturor argumentelor de mai sus, expuse, pe larg, de
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, aflat în culpă procesuală, ca părți căzute în proces, intimații reclamanți, de mai sus, și vor fi obligați să plătească intimaților pârâți G și - la cererea acestora - suma de 2104,5 lei, RON, cheltuieli de judecată în ambele două instanțe - de recurs și apel - reprezentând onorar avocațial și taxe judiciare de timbru justificat cu împuternicirile avocațiale nr. 45/101/ 15.06.2009 și respectiv nr. 69/125/14.09.2009 ( 10 și 17 dosar recurs) și chitanțele aferente cu aceeași dată ( 9 și 15 dosar recurs), pentru suma de 1.100 lei precum și împuternicirile avocațiale nr. 22/172/20.02.2009 și chitanța aferentă cu același număr și aceeași dată( 9 și 10 dosar apel) pentru suma de 1.000 lei, ca și taxa legală de timbru, în valoare de 4,5 lei,( în total deci 2104,5 lei, cheltuieli de judecată).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții G și împotriva deciziei civile nr. 73 din 06.04.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați și, având ca obiect grănițuire și în consecință:
Modifică decizia civilă recurată, în sensul că respinge apelul declarat de reclamanții și.
Obligă intimații reclamanți de mai sus să plătească recurenților pârâți G și suma de 2104,5 lei(RON), cheltuieli de judecată, în ambele ultime instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /27.11.2009
Tehnored /07.12.2009
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Cristian Pup, Trandafir Purcăriță
