Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 1148/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1148/
Ședința publică din 17 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
JUDECĂTOR 3: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr. 258 din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr.--.
Recursul este legal timbrat prin anularea chitanței depusă la dosar din care rezultă că a fost achitată suma de 20 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 1,50 lei.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 10 iunie 2009, iar discuțiile de la acea dată s-au consemnat în încheierea de ședință, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată pentru astăzi când s-a dat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin acțiunea civilă înregistrată la data de 31.05.2006, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții și, solicitând să se dispună grănițuirea proprietăților părților, obligarea pârâților să-și retragă gardul care există între proprietăți până la limita ce va fi stabilită de instanță, în caz contrar să fie obligați reclamanții să-l mute până la această limită, precum și obligarea pârâților de a le permite să edifice un gard despărțitor pe porțiunea pe care acesta nu există, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii suprafeței de teren de 1300. învecinată la cu pârâții, la cu, la cu Șoseaua - și la cu, potrivit actului de donație nr.1138/4.11.1968. Deși în actul de donație este trecută numai suprafața de 800. în realitate, între vecinătățile prevăzute în act se regăsește suprafața de 1300.
Au mai arătat reclamanții, că între cele două proprietăți există un gard despărțitor numai pe lungimea grădinii, însă gardul nu respectă limita între proprietăți, astfel că pârâții au ocupat din proprietatea reclamanților.
În ceea ce privește linia de hotar pe lungimea casei, părțile s-au mai judecat, cererea fiind soluționată prin sentința civilă nr.1270/1978, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.1250/1978.
La 31 august 2006, pârâții au depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin întâmpinare au invocat excepția autorității de lucru judecat, arătând că părțile s-au mai judecat în ceea ce privește stabilirea liniei de hotar dintre proprietăți, cererea fiind soluționată prin sentința civilă nr.1270/1978 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.1250/1978 a Tribunalului Argeș.
Sub aspect reconvențional, pârâții au solicitat ca reclamanții să fie obligați să închidă ferestrele cu vedere înspre proprietatea pârâților și să fie obligați la modificarea acoperișului, astfel ca picătura ce se scurge de pe streașina casei să pice pe proprietatea lor și nu a pârâților.
Prin sentința civilă nr.121/23.01.2007, Judecătoria Câmpulunga respins acțiunea formulată de reclamanți, a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâți și a obligat pe reclamanți să modifice acoperișul de la anexele 1 și 2, astfel încât picătura streașinii să pice pe terenul lor.
A fost respins capătul de cerere din cererea reconvențională privind închiderea ferestrelor, iar reclamanții au fost obligați să plătească pârâților suma de 108 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.1270/05.06.1978 a Judecătoriei Câmpulung, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.1250/14.08.1978 pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost admisă în parte acțiunea civilă introdusă de reclamanții și, împotriva pârâților și, aceștia din urmă fiind obligați să desființeze fereastra, în locul rămas să se fixeze o sticlă mată pentru lumină, respingându-se capătul de cerere privind refacerea strașinei și în ceea ce privește fereastra de la.
Prin aceiași sentință s-a stabilit hotarul despărțitor între proprietățile părților la 0,47. de la zidul casei pârâților între punctele C - D și în continuare spre stradă pct.E, potrivit schiței de plan întocmită de ing., iar de la punctul A la punctul C gardul existent la distanța de 0,33. față de zid.
Sentința civilă mai sus menționată a fost pusă în executare potrivit procesului verbal încheiat de executorul judecătoresc la 21 noiembrie 1978.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză, de către ing. expert, a rezultat că prin sentința civilă nr.1270/1978 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.1250/1978 a Tribunalului Argeș, s-a dispus grănițuirea proprietăților părților pe toată lungimea liniei de hotar, iar actuala linie de hotar este dată de amplasamentul 4-5-6-13-15 spre vest și 4-1 spre est aliniament fără gard ce corespunde cu hotarul stabilit prin sentința civilă mai sus-menționată.
Față de cele menționate, în temeiul art.1201 Cod civil, coroborat cu art.1632Cod procedură civilă, a fost respins capătul de acțiune privind grănițuirea celor două proprietăți ca urmare a admiterii excepției ridicată de pârâți privind autoritatea de lucru judecat.
Deși martorii propuși de către reclamanți au arătat că între casa reclamanților și gardul despărțitor era o distanță de aproximativ un metru, depozițiile acestora nu s- coroborat nici cu sentința civilă nr.1270/1978 și nici cu raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză, astfel că instanța a înlăturat aceste depoziții.
Din același raport de expertiză întocmit în cauză, instanța reținut că față de hotarul despărțitor dintre cele două proprietăți, pârâții nu au construit gardul despărțitor pe proprietatea reclamanților.
Față de cele reținute, instanța respins și cel de-al doilea capăt de acțiune.
C de-al treilea capăt de acțiune prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâților să le permită să construiască gard pe porțiunea pe care nu există, a fost respins de instanță cu motivarea că între cele două proprietăți linia de hotar a fost stabilită așa cum s-a arătat mai sus prin sentința civilă nr.1270/1978, iar din probele administrate în cauză nu rezultă că pârâții s-au opus ca reclamanții să construiască gard despărțitor pe porțiunea pe care acesta nu există.
Potrivit art.612 cod civil "nimeni nu poate avea vedere sau ferestre spre vedere, nici balcoane sau alte asemenea asupra proprietății îngrădite sau neîngrădite a vecinului său, de nu va fi o distanță de 19 decimetri între zidul pe care se deschid aceste vederi și proprietatea vecină".
Din raportul de expertiză întocmit în cauză, a rezultat că reclamanții au două ferestre F 1 și F 2 către proprietatea pârâților, ferestre care se află la 0,47. de linia de hotar, ele nefiind ferestre de vedere, ci având ca utilitate iluminarea încăperilor și fiind prevăzute cu geam mat.
De asemenea, reclamanții mai au către proprietatea pârâților o aerisire de la baie (3.).
Față de cele reținute, având în vedere că cele trei ferestre nu sunt ferestre de vedere, în temeiul art.612 Cod civil, prima instanță a respins capătul din cerere reconvențională privind obligarea reclamanților de a închide ferestrele.
Potrivit art.615 Cod civil "tot proprietarul este dator a-și face streașina casei sale astfel încât apele din ploi să se scurgă pe terenul său, sau pe ulițe, iar nu pe locul vecinului său".
Din același raport de expertiză, instanța reținut că apele pluviale de pe locuința reclamanților sunt captate și dirijate prin jgheaburi și burlane, picătura strașinei necăzând pe proprietatea pârâților.
Pe proprietatea pârâților cade însă picătura streașinii de la anexa 2 și parțial în partea vestică, anexa 1, anexa proprietatea reclamanților.
Față de cele reținute, instanța a admis în parte cererea reconvențională și în temeiul art.615 Cod civil au fost obligați reclamanții să modifice acoperișul de la cele două anexe, astfel ca picătura streașinii să pice pe terenul proprietatea acestora.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează:
1.- Instanța de fond în mod greșit a reținut autoritate de lucru judecat în raport de decizia civilă nr.1250/1978 a Tribunalului Argeș, întrucât de la data pronunțării hotărârii menționate au trecut mai mult de 10 ani, astfel că nu mai poate fi pusă în executare.
Pe de altă parte, proprietatea părților ce constituie grădini nu au fost niciodată grănițuite și, deși există gard între acestea, pârâții au mutat amplasamentul nu spre proprietatea apelanților, limita de hotar fiind contestată sub acest aspect.
2.- Instanța de fond în mod nelegal a respins obiecțiunile la raportul de expertiză, formulate de către reclamanți, pe motivul că expertul nu a transpus în teren actele de proprietate ale părților, conform primului obiectiv, pentru a se stabili dacă există o acaparare de teren din partea pârâților prin mutarea liniei de hotar.
De asemenea, expertul nu a ținut cont de planul de situație întocmit în 1974, potrivit cu care sunt menționate dimensiunile proprietății și, pentru a se stabili dacă în prezent acestea sunt respectate și dacă corespunde și hotărârilor judecătorești din 1978.
S-a mai arătat că măsurătorile nu au fost efectuare cu o stație leico TC 1610, ci cu o sfoară care nu a fost corect întinsă pe adevăratul aliniament al hotarului.
Schița anexă la raportul de expertiză tehnică contrazice concluziile expertului întrucât, deși se menționează că linia de hotar între reperele 4-5 trebuia să fie la 0,33. față de vechea locuință a reclamanților, aceasta se îngustează spre pct.5, iar linia 4-5-91-101-13-15 nu este o linie paralelă cu zidul casei reclamanților la 0,33. de acest zid.
3.- Instanța de fond nu a ținut cont de depozițiile martorului audiat în cauză, potrivit cu care, între gardul despărțitor și zidul nordic al prelungirii la casă și anexe există un spațiu suficient pentru lucrări de întreținere, care în prezent nu mai există.
4.- În mod greșit s-a reținut că pârâții nu pot fi obligați la construirea gardului pe porțiunea pe care proprietatea pârâților nu e delimitată, întrucât aceștia s-au opus la edificarea gardului, atitudine ce a determinat promovarea prezentei acțiuni.
Cu privire la cererea reconvențională s-a arătat că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut de către pârâți atunci când i-a obligat pe reclamanți să modifice acoperișul de la cele două anexe, iar dacă s-ar fi stabilit în mod corect hotarul despărțitor, picătura streașinii de la cele două anexe ar fi căzut pe terenul proprietatea reclamanților și nu pe proprietatea pârâților.
La data de 18.05.2005, intimații-pârâți au depus la dosar întâmpinare în condițiile art.115 Cod procedură civilă, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu motivarea că în cauză s-a administrat un probatoriu complet care a stabilit linia de hotar, ținând cont și de sentința civilă nr.1270/1978 care a stabilit cu autoritate de lucru judecat traseul liniei despărțitor dintre proprietatea părților.
Tribunalul Argeș, prin decizia nr.258/11.12.2008, a respins apelul ca nefondat reținând următoarele:
Cu privire la prima critică din apel, tribunalul a reținut că potrivit schițelor anexă la raportul de expertiză întocmit în cauză (filele 116 și filele 138 dosar ape) de către expert, linia de hotar între pct.1-1, respectiv până la țeava metalică, reper necontestat de părți, a fost stabilită conform sentinței civile nr.1270/1978 a Tribunalului Argeș, care a stabilit cu autoritate de lucru judecat traseul acesteia.
De altfel, în cauză nu se constată modificări în ceea ce privește cauza juridică a cererii de față, întrucât hotarul despărțitor nu este marcat efectiv în teren, prin gard, în afara existenței unei țevi metalice la 0,33. de la casa apelanților-reclamanți.
Prin urmare, sentința menționată și care a fost pusă în executare, stabilește cu autoritate de lucru judecat limitele proprietăților părților pentru traseul1-1din schița de la fila 137.
Referitor la limita de hotar din dreptul părților determinat prin pct. tribunalul a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada că pârâții au mutat gardul amplasat pe acest aliniament înspre proprietatea apelanților-reclamanți. Chiar dacă actualul traseu este contestat de către apelanții-reclamanți, aceștia nu au dovedit că linia de hotar ar fi alta decât cea existentă și care a fost stabilită în raport de titlurile părților de proprietate, așa cum rezultă din proba cu expertiză tehnică de specialitate administrată în apel și care confirmă situația de fapt reținută de prima instanță în baza expertizei întocmite la fond de exp..
Referitor la cea de a doua critică din apel, s-a constatat că prin expertiza tehnică întocmită în cauză s-au avut în vedere actele de proprietate ale părților, iar după transpunerea acestora s-a concluzionat că pârâții nu ocupă din terenul reclamanților, în configurația actuală a terenului, astfel cum este stăpânit de aceștia. Mai mult, reclamanții nu au dovedit că pârâții ar fi mutat gardul despărțitor anterior promovării prezentei acțiuni.
De asemenea, planul de situație din 1974 cuprinde mențiuni în concordanță cu actul de proprietate al reclamanților și care a fost avut în vedere de exp. la efectuarea expertizei ( fila 113).
Deși nu se precizează modalitatea în care s-au efectuat măsurătorile în teren, din schița anexă și considerentele expertizei a rezultat că s-au făcut constatări în mod riguros de vreme ce s-au identificat suprafețele de teren pe care fiecare parte este îndreptățită să o dețină, precum și configurația proprietății lor, cu respectarea dispozițiilor sentinței civile nr.1270/1978.
Instanța de fond a apreciat în mod corect probatoriul administrat în cauză, declarația martorului audiat în cauză nefiind relevantă sub aspectul liniei de hotar ce a fost stabilită în raport cu actele de proprietate ale părților. Mențiunea existenței unui spațiu mic între gard și anexe, așa cum au declarat martorii și, nu poate determina un alt traseu al hotarului, fiind incertă sub aspectul dimensiunilor, în prezent fiind asigurată o distanță ce corespunde configurației reale a hotarului.
De asemenea, în mod corect a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâților de a permite reclamanților edificarea gardului pe porțiunea11, întrucât nu s-a făcut dovada că aceștia s-au opus, iar situația de fapt, așa cum rezultă din sentința civilă nr.1270/1978 a Judecătoriei Câmpulung, există și în prezent, fără ca reclamanții să întreprindă vreo măsură în acest sens. În cauză nu a rezultat opunerea pârâților la edificarea gardului pe traseul11.
Ultima critică a fost privită tot ca nefondată, întrucât prin cererea reconvențională (fila 20 dosar fond) pârâții au solicitat modificarea acoperișului tuturor construcțiilor reclamanților, astfel încât picătura streașinii să nu mai cadă pe proprietatea lor, inclusiv deci și a anexelor, astfel că nu se poate reține că instanța a acordat mai mult decât s- cerut.
În raport de linia de hotar, corect stabilită, s-a admis acest capăt de cerere din reconvențională, în baza probatoriului administrat în cauză.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termen legal, reclamanții criticând-o pentru nelegalitate sub motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.6, 7 și 9 Cod procedură civilă arătând, în esență, următoarele:
- decizia tribunalului a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art.1201 Cod civil și a art.584 Cod civil, deoarece nu există autoritate de lucru judecat în cauză, neexistând identitate de cauză și obiect, scopul urmărit prin cele două acțiuni fiind diferit, astfel că procesul a fost soluționat greșit pe excepție, fără a se intra în cercetarea fondului;
- instanța a aplicat greșit dispozițiile art.600 Cod civil care nu prevăd condiția dovedirii refuzului vecinului de a îngrădi proprietatea lipită, ci doar cerința obiectivă ca cele două proprietăți să fie lipite;
- dispozițiile art.295 Cod procedură civilă au fost aplicate greșit pentru că, deși a fost criticată modalitatea de determinare tehnică a punctelor topografice ale hotarului, instanța de apel nu a solicitat expertului să răspundă acestei obiecțiuni sau să efectueze măsurătorile în condițiile tehnice solicitate, iar în situația respingerii acestei cereri nu a motivat această respingere;
- instanța a acordat mai mult decât s-a cerut deoarece prin cererea reconvențională s-a solicitat modificarea acoperișului casei, iar instanța a reținut că intimații reconvenienți au solicitat modificarea acoperișului tuturor construcțiilor;
- hotărârea este nemotivată prin neprecizarea motivelor de drept pentru care s-a respins cererea reclamanților de obligare a pârâților să le permită edificarea gardului pe porțiunea de hotar unde nu există.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâții au arătat că sunt de acord cu admiterea în parte a primului motiv de recurs, deoarece nu există autoritate de lucru judecat, față de hotărârea judecătorească din 1978, decât în ceea ce privește hotarul de la stradă și până la colțul casei reclamanților, respectiv până la țeava de fier, considerată punct fix și cu care părțile sunt de acord că reprezintă linia de hotar.
În ceea ce privește hotarul dintre părți pe aliniamentul, pârâții au arătat că pe acesta există gard despărțitor, nefăcându-se dovezi privind mutarea acestuia.
Referitor la celelalte două motive de recurs, pârâții au arătat că sunt nefondate, deoarece instanța nu a acordat mai mult decât s-a cerut, iar instanța a motivat hotărârea pronunțată.
Recursul este fondat.
Atât din întâmpinarea pârâților depusă în recurs, cât și din concluziile acestora puse prin apărător la termenul de soluționare a apelului din 04.12.2008, când s-a amânat pronunțarea, rezultă foarte clar că pârâții au fost de acord cu stabilirea liniei de hotar pe aliniamentul, respectiv de la țeava metalică situată la colțul casei reclamanților, către grădină.
Mai mult, din considerentele deciziei civile nr.1250/14.08.1978 a Tribunalului Județean A, prin care s-a menținut în parte sentința civilă nr.1270/05.06.1978 a Judecătoriei Câmpulung, nu rezultă că în acea cauză s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților de la casa reclamanților spre grădină, ci doar pe aliniamentul casei, respectiv la 0,47. de la zidul casei și spre drum.
Ca atare, se constată că prin neluarea în seamă a recunoașterii parțiale de către pârâți a pretențiilor reclamanților, respectiv a necesității stabilirii liniei de hotar pe aliniamentul și prin reținerea greșită a excepției autorității de lucru judecat pe porțiunea de la casa reclamanților spre grădină, instanța de apel a soluționat greșit cauza fără a intra în cercetarea fondului acesteia, fiind îndeplinite cerințele art.312 al.5 Cod procedură civilă.
Față de soluția ce se va pronunța ca urmare a soluționării greșite a cauzei pe excepție, analiza celorlalte critici nu se mai impune, potrivit art.137 al.1 Cod procedură civilă.
În consecință, curtea, în baza art.312 al.1 și 5 Cod procedură civilă, va admite recursul de față, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare la același tribunal, în condițiile art.315 al.1 și 3 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr.258/11.12.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr.-.
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și pentru cauze cu minori și de familie.
, Pl.,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4/30.06.2009.
Jud.apel: -.
.
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă, Irina Tănase
