Obligație de a face. Decizia 1149/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1149/
Ședința publică din 17 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
JUDECĂTOR 3: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul civil declarat de pârâții, și, împotriva deciziei civile nr.53/A din data de 26 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Recursul este legal timbrat prin anularea chitanței depusă la dosar din care rezultă că a fost achitată suma de 8 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 10 iunie 2009, iar discuțiile de la acea dată s-au consemnat în încheierea de ședință, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată pentru astăzi când s-a dat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 07.05.2008, la Judecătoria Bălcești, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții -, și, solicitând să se dispună obligarea acestora să ia măsuri pentru a împiedica scurgerea apelor naturale provenite din ploi și zăpezi de pe acoperișul casei lor pe proprietatea reclamantului, sub sancțiunea obligării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, precum și obligarea pârâților să desființeze servitutea de vedere creată contrar legii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că proprietățile părților se învecinează, casa pârâților se află amplasată chiar în imediata apropiere a liniei ce desparte cele două fonduri, iar în ultima perioadă de timp aceștia au efectuat unele lucrări de extindere la imobilul casă de locuit, au înălțat alte două niveluri, însă acoperișul casei depășește cu mult chiar linia de hotar, așa încât toate apele naturale provenite din ploi sau zăpezi se scurg pe proprietatea reclamantului, provocând numeroase stricăciuni. A mai arătat reclamantul că pârâții nu înțeleg de bună voie să facă unele lucrări specifice pentru a împiedica apele să se scurgă pe proprietatea sa. De asemenea, tot cu ocazia lucrărilor de extindere realizate de pârâți, din proprie inițiativă și fără a avea consimțământul reclamantului, aceștia au deschis o fereastră de vedere asupra proprietății sale, fără a respecta distanța legală prev. de art.612 Cod civil.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 611-614 Cod civil.
La data de 12.06.2008, reclamantul a formulat o cerere de precizare prin care înțeles să cheme în judecată și pe pârâtul, alături de ceilalți trei pârâți, arătând că numele corect al pârâtei - este (15 dosar).
Prin sentința civilă nr.691 din 26 noiembrie 2008, Judecătoria Bălceștia admis în parte acțiunea astfel cum a fost precizată, a obligat pe pârâți să desființeze servitutea de vedere, în sensul de a înlocui fereastra existentă cu o fereastră fixă, cu geam mat sau placare cu nevada, a respins cererea privind obligarea pârâților la plata daunelor cominatorii și a obligat în solidar pe pârâți la plata sumei de 616 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
În considerentele sentinței s-a reținut că din materialul probator administrat în cauză a rezultat că pârâții - și, care locuiesc împreună cu ceilalți pârâți, și (aceștia din urmă în calitate de părinți ai pârâtului -), au demolat o casă veche și au construit pe aceeași fundație o nouă casă. În procesul de construcție al noii clădiri, pârâții au realizat o fereastră cu vedere spre proprietatea reclamantului. De asemenea, au realizat, atunci când au ajuns la montarea acoperișului, jgheaburi și opritori pentru zăpadă.
Cu privire la primul capăt al acțiunii s-a reținut că probele administrate în cauză, respectiv proba cu martori, proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică, confirmă faptul că la data promovării acțiunii casa era în construcție, pârâții nu ajunseseră la realizarea acoperișului, iar în momentul când s-a definitivat acoperișul, pârâții au montat jgheaburi și opritori pentru zăpadă. Faptul că pârâții și-au montat burlane și parazăpezi, rezultă chiar din cele două fotografii depuse de către reclamant (70-71 dosar), care poartă data de 10.11.2008.
Astfel, din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză ( 53-65 dosar), rezultă că distanța de la casa pârâților la limita de proprietate este între 1,12. până la 1,64. iar streașina casei pârâților iese spre limita de proprietate a reclamantului, la o distanță de 0, 5 ml. prin urmare linia picăturii nu cade pe terenul reclamantului. Totuși, expertul recomandă montarea de parazăpezi și burlane, prin care apa să fie dirijată spre proprietatea pârâților, lucru pe care aceștia l-au și realizat, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor.
Referitor la fereastra construită de cei doi pârâți, expertul a concluzionat că distanța dintre proprietatea acestora și proprietatea reclamantului este de 1,35 ml. deci mai mică față de 19 decimetrii cât prevede legea și recomandă înlocuirea acesteia cu o fereastră fixă cu geam mat sau placare cu nevada.
În raport de probele administrate în cauză și dispozițiile art.611, 612 și 614 din Codul civil, prima instanță a constatat că pârâții - și au construit o fereastră cu vedere spre proprietatea reclamantului, fără respectarea dispozițiilor legale, motiv pentru care se impune înlocuirea acesteia, conform recomandărilor expertului. Mai mult, cei doi părți au arătat că vor desființa servitutea de vedere prin acoperirea ferestrei ce are vedere către reclamant.
Față de dispozițiile art.615 cod civil și având în vedere că apele rezultate din ploi și topirea zăpezilor se scurg pe terenul acestora și nu pe terenul reclamantului, iar aceștia și-au montat jgheaburi și parazăpezi, cererea reclamantului a fost privită ca nefondată.
Referitor la obligarea pârâților să execute aceste obligații sub sancțiunea obligării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, prima instanță reținut că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a dispune în acest sens, iar reclamantul are posibilitatea formulării unei cereri separate în cazul în care pârâții nu-și vor executa de bună voie obligația.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, susținând că în mod greșit prima instanță a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților să ia măsuri pentru ca apele pluviale să se scurgă pe terenul lor, întrucât imobilul pârâților nu este prevăzut cu jgheaburi și parazăpezi, astfel cum a constatat și expertul desemnat în cauză.
Apelantul a mai susținut că daunele cominatorii reprezintă mijlocul juridic de constrângere a debitorului să își execute obligația, dar și un mijloc energic de sancționare a acestuia și că prima instanță a apreciat în mod greșit și cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată.
Pentru motivele invocate în apel, apelantul a solicitat schimbarea în parte a sentinței, admiterea în totalitate a acțiunii și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată la fond și în căile de atac.
Prin decizia civilă nr.53/A din 26 februarie 2009, Tribunalul Vâlceaa admis apelul și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că au fost obligați pârâții să monteze parazăpezi pe toată lungimea acoperișului casei în vecinătatea cu proprietatea reclamantului și să monteze burlane de colectare și dirijare a apelor de ploaie și rezultate din topirea zăpezilor de la jgheaburile acoperișului și până la nivelul solului, astfel încât apa să curgă pe terenul lor și nu pe al reclamantului.
Au fost obligați pârâții, în solidar, la 10 lei/zi de întârziere către reclamant, cu titlu de daune cominatorii, începând cu data pronunțării prezentei decizii și până la îndeplinirea efectivă a obligațiilor trasate mai sus, precum și la plata sumei de 1820 lei cheltuieli de judecată.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
"Potrivit art.615 din Codul civil, proprietarul este obligat să își construiască streașina casei sale astfel încât apele din ploi să se scurgă pe terenul său, pe domeniul public și nu pe terenul vecinului său.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâților să ia măsuri pentru ca apele provenite din ploi și zăpezi să nu se scurgă pe terenul reclamantului, prima instanță a concluzionat că apele pluviale de pe acoperișul casei pârâților se scurg pe terenul acestora și nu pe terenul reclamantului.
Această concluzie constituie însă numai susținerea pârâților și este infirmată fără echivoc de către probele administrate în cauză, la care prima instanță a făcut trimitere în considerentele sentinței.
Astfel, martorii audiați în cauză (filele 72, 73 din dosar) au declarat că pârâții au montat jgheaburi și opritori la acoperișul casei lor, însă nu au putut preciza dacă apele pluviale se scurg pe terenul lor. Fotografiile depuse la filele 70 și 71 din dosar relevă faptul că pe hotarul dintre părți, pârâții au montat la acoperișul casei lor jgheaburi și opritori numai parțial, respectiv numai pe o parte a acoperișului.
Potrivit concluziilor expertului constructor, cuprinse în raportul de expertiză de la filele 59-65 din dosar, deși linia picăturii nu cade pe terenul reclamantului, este recomandabilă montarea de parazăpezi și burlane care să dirijeze apa. Concluziile acestei probe nu au fost combătute prin alt mijloc de probă și dovedesc, prin coroborarea cu celelalte probe, faptul că prin montarea parțială a jgheaburilor și a opritorilor nu a fost înlăturată posibilitatea ca apele pluviale să se scurgă pe terenul reclamantului. Linia picăturii la care face referire expertul nu constituie un indiciu temeinic pentru a concluziona că apele pluviale se scurg exclusiv pe terenul pârâților, atâta vreme cât această linie nu constituie o reprezentare faptică a modului în care cade picătură sau apele provenite din ploi și zăpezi.
Reținând astfel că în cauză sunt îndeplinite cerințele art.615 din Codul civil, tribunalul a dispus ca pârâții să-și îndeplinească obligația legală prevăzută de acest text legal prin modalitățile stabilite de către expert.
Cu privire la obligarea pârâților la plata daunelor cominatorii astfel cum a fost formulată prin cererea de chemare în judecată, tribunalul a reținut că este întemeiată și nu există nici un impediment legal pentru neacordarea acestora. Astfel, daunele cominatorii reprezintă mijlocul juridic de constrângere a debitorului unei obligații de a face (precum obligația de efectua lucrările la streașina casei) sau a nu face spre a-l determina să își îndeplinească obligația, iar acordarea lor în speță nu este înlăturată de situații precum imposibilitatea executării în natură.
S-a reținut a fi întemeiată critica cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată și potrivit art.274 din Codul d e procedură civilă, pârâții au fost obligați în solidar la plata sumei de 1820 lei către apelant, constând în diferența de onorariu avocat, onorariu expert, plata martorilor și a taxelor de timbru, dat fiind faptul că prin prezenta decizie acțiunea a fost admisă în totalitate."
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au formulat recurs pârâții susținând că este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs încadrat în art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea acestui motiv s-a arătat că în mod greșit instanța a admis apelul și i-a obligat pe aceștia să monteze parazăpezi pe toată lungimea acoperișului casei și burlane de colectare a apelor de ploaie, deși din probele administrate în cauză rezultă că și-au îndeplinit această obligație la momentul construirii acoperișului la casă, în toamna anului 2008.
Se arată că tot în mod greșit au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1820 lei, cu toate că nu se justifică, deoarece au fost plătite la fond conform chitanței încheiată între părți.
S-a mai arătat că în mod greșit au fost obligați în solidar la plata sumei de 10 lei pentru fiecare zi de întârziere cu titlu de daune cominatorii către reclamant, deși aceștia și-au îndeplinit obligațiile impuse de reclamant prin cererea de chemare în judecată.
Examinând decizia recurată sub aspectul motivelor invocate de recurenți în raport cu actele dosarului, Curtea constată următoarele:
Primul aspect invocat de recurenți, în sensul că instanța de apel în mod greșit i-a obligat să monteze parazăpezi pe toată lungimea acoperișului casei și burlane de colectare și dirijare a apelor de ploaie și rezultate din topirea zăpezilor de la jgheaburile acoperișului până la nivelul solului, ca urmare a interpretării greșite a probatoriului administrat în cauză, nu poate fi încadrat în motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Al doilea aspect invocat de pârâți cu privire la obligarea greșită la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1820 lei, este nefondat în raport de dispozițiile art.274 Cod procedură civilă și de actele dosarului, deoarece această susținere nu are nici un suport probatoriu.
Se constată a fi întemeiat motivul de recurs care se referă la nelegalitatea deciziei sub aspectul obligării recurenților-pârâți în solidar la plata sumei de 10 lei pentru fiecare zi de întârziere cu titlu de daune cominatorii către reclamant, începând cu data pronunțării deciziei și până la îndeplinirea efectivă a obligațiilor trasate prin hotărâre.
Daunele cominatorii nu au o reglementare legală.
E posibil acordarea acestor daune cominatorii numai în cazul neîndeplinirii obligației de a face, nesusceptibile de executare silită, în scop de constrângere a debitorului obligației la îndeplinirea acesteia, sub sancțiunea plății unei sume de bani pentru fiecare zi de întârziere.
Prin urmare, în speță nu erau îndeplinite condițiile legale pentru a dispune în acest sens, reclamantul având posibilitatea formulării unei cereri în cazul în care pârâții nu-și vor executa de bună-voie obligația în cadrul punerii în executare a hotărârii.
În acest sens, dispozițiile art.5803(1) și (2) Cod procedură civilă prevăd posibilitatea introducerii unei astfel de cereri în faza executării silite a obligației de a face.
Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art.312 pct.3 Cod procedură civilă, urmează a se admite recursul formulat de pârâți și a modifica în parte decizia, în sensul că se va înlătura obligarea acestora la plata daunelor cominatorii de 10 lei pe zi de întârziere începând cu data pronunțării deciziei tribunalului, menținând în rest dispozițiile hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâții, și, împotriva deciziei civile nr.53/A din 26 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, intimat-reclamant fiind .
Modifică în parte decizia, în sensul că înlătură obligarea pârâților la plata daunelor cominatorii.
Menține în rest decizia.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și pentru cauze cu minori și de familie.
, Pl.,
Grefier,
Red.Pl.
Tehnored.
Ex.4/02.07.2009.
Jud.apel:.
St.
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă, Irina Tănase
