Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 1154/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1154
Ședința publică de la 27 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Spânu
JUDECĂTOR 2: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Marica
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 198 din data de 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 332 din data de 10 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Motru, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât G, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant și intimatul pârât
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Recurentul reclamant, a arătat că pe rolul Judecătoriei Motru se află dosarul nr-, privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. -/02.07.1996 eliberat numitei, motiv pentru care a solicitat suspendarea prezentei cauze potrivit dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, până la soluționarea dosarului mai sus menționat.
Intimatul pârât G, a lăsat la aprecierea instanței cu privire la suspendarea cauzei.
Instanța a respins cererea de suspendare a cauzei formulată de recurentul reclamant și apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul părților asupra recursului de față.
Recurentul reclamant, a solicitat admiterea recursului conform motivelor scrise.
Intimatul pârât G, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru, sub nr.1017/2006, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul G, solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 30 lungime și 2 lățime, ce a făcut parte din grădina sa, teren ce se află situat în comuna, jud.
A mai solicitat reclamantul obligarea pârâtului să-și ridice construcțiile amplasate pe acest teren și stabilirea liniei de demarcație între proprietatea sa și a pârâtului.
În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că pârâtul i-a ocupat abuziv o suprafață de teren cu lungimea de 30 și lățimea de 2 din grădina sa, suprafață ce se află situată în V satului, ce se învecinează la răsărit cu sediul, la nord cu restul proprietății, la vest cu și G și la sud cu șoseaua comunală.
A mai solicitat reclamantul obligarea pârâtului la mutarea gardului pe vechiul amplasament.
Prin sentința civilă nr.823 din 22.05.2006, pronunțată de Judecătoria Motru, s-a respins acțiunea civilă în revendicare, grănițuire și obligația de a face și a fost obligat reclamantul la 250 lei RON cheltuieli de judecată către pârât.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, iar Tribunalul Gorj, prin decizia civilă nr.2399 din 23.11.2006, a admis recursul declarat, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare, cu îndrumarea ca la rejudecare, instanța de fond să se pronunțe în sensul disp.art.584 Cod pr. civ. și în raport de probele administrate și de disp.art.480 Cod civ. se va avea în vedere și motivele de netemeinicie invocate de recurent privind aprecierea probatoriilor.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Motru, sub nr-.
Prin sentința civilă nr.752 din 06.03.2008, a fost admisă în parte acțiunea civilă în grănițuire formulată de reclamantul, împotriva pârâtului
S-a stabilit ca linie de grănițuire între proprietăți gardul existent ce desparte proprietățile părților. A fost respins capătul de cerere privind revendicarea și obligația de a face ca nefondat.
Împotriva acestei sentinței civile a declarat recurs, iar Tribunalul Gorj, prin decizia civilă nr.2671 din 02.10.2008, a admis recursul declarat, a fost casată sentința și trimisă cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe. S-a reținut că se impunea compararea titlului de proprietate al reclamantului cu actele de o forță juridică egală ale proprietarilor de la care provin terenurile dobândite de pârât, respectiv acte emise în cadrul aceleiași proceduri ale fondului funciar.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Motru, sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 332 din 10.02.2009, pronunțată de Judecătoria Motru, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul, împotriva pârâtului
A fost admis capătul de cerere privind grănițuirea și s-a stabilit ca linie de hotar între proprietățile părților gardul existent, conform raportului de expertiză întocmit în cauză de către expert.
A fost respins capătul de cerere privind revendicarea și capătul de cerere privind demolarea garajului.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 288,2 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, cu privire la acțiunea în revendicare, că ne aflăm în situația în care atât reclamantul cât si pârâtul dețin titlu de proprietate asupra terenului revendicat și în urma comparări acestor titluri s-a dat preferabilitate titlului pârâtului pe motiv că a fost eliberat vânzătorului, în cadrul procedurii de reconstituire prevăzută de Legea 18/1991 încă din anul 1996 când reclamantul nici nu formulase încă cerere de reconstituire, titlul acestuia fiind eliberat în anul 2002.
Referitor la capătul de cerere privind grănițuirea proprietăților s-a reținut că raportul de expertiză întocmit de expert a răspuns cel mai bine obiectivelor formulate de instanță și se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, concluzia expertului fiind aceea că linia de hotar dintre proprietățile părților este reprezentată de gardul existent, că pârâtul nu a modificat aliniamentul inițial, iar retragerea unei porțiuni de gard de către nu este de natură să influențeze asupra stabilirii liniei de hotar, această operațiune fiind făcută pentru a se evita litigiile cu reclamantul.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, pentru următoarele motive:
A susținut că, în mod greșit, instanța a respins capătul de cerere privind revendicarea ca urmare a faptului că a considerat mai bine caracterizat titlul de proprietate al pârâtului, deoarece vânzătorul, de la care pârâtul a cumpărat terenul, a încheiat acte de înstrăinare atât bisericii catolice cât și pârâtului G, pe suprafețe de teren mai mari decât cele pe care le avea în proprietate.
A susținut că titlul de proprietate al reclamantului poate fi transpus în teren deoarece oferă elemente de identificare a terenului în litigiu, pe când contractul de vânzare cumpărare al pârâtului G nu menționează corect limitele terenurilor dobândite de acesta.
A mai fost criticată sentința și sub aspectul soluționări capătului de cerere privind grănițuirea proprietăților, recurentul susținând că în mod greșit a fost omologat raportul de expertiză întocmit de expertul G și că expertizele efectuate în ciclurile procesuale anterioare de către experții, și corespund cu situația reală din teren, concluziile acestora fiind confirmate și prin adresa nr. 5662/2005. înaintată la dosar de Comisia Locală de Fond Funciar.
Având în vedere că acțiunea formulată are și capete de cerere în revendicare și grănițuire, tribunalul, în raport de disp. art 2821Cod pr. civ. a recalificat calea de atac exercitată de părți ca fiind apel.
Prin decizia civilă nr. 198 din 27 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant, împotriva sentinței civile nr. 332 din 20.02.2009, pronunțată de Judecătoria Motru, în dosarul civil nr-.
A fost obligat apelantul la 300 lei cheltuieli de judecată, către intimatul pârât
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următorele:
Critica apelantului în sensul că titlul de proprietate al pârâtului G nu este bine caracterizat pe motiv că proprietarul inițial de la care a cumpărat pârâtul terenurile, respectiv, a înstrăinat suprafețe mai mari decât cele la care era îndreptățit este nefondată. Atât contractul de vânzare cumpărare încheiat de pârâtul G cu catolică la 2.10.2002, cât și contractul de vânzare cumpărare autentificat sub. nr. 3832/1992, încheiat cu, fac dovada dreptului de proprietate al pârâtului asupra suprafețelor înscrise în contract câtă vreme reclamantul nu a investit instanța cu o cerere privind anularea acestor contracte pe motiv că vânzătorul ar fi înstrăinat suprafețe pe care nu le-a avut în proprietate.
De altfel, comparând titlurile părților, instanța nu s-a referit expres la suprafețele de teren menționate în titluri ci la modul de dobândire a dreptului de proprietate de către reclamant și de către pârât. În acest sens, în mod corect a reținut că titlul pârâtului G este mai bine caracterizat deoarece titlul de proprietate al vânzătorului, de la care a cumpărat pârâtul, a fost emis anterior titlului reclamantului, chiar cererea de reconstituire a titlului de proprietate formulată de autorul este anterioară cererii formulată de reclamant. Astfel, reclamantului i s-a eliberat titlul de proprietate în baza Lg 18/1991 în anul 2002, iar proprietarului inițial de la care a cumpărat pârâtul i s-a eliberat titlu în 1996, ori, potrivit disp. art. 2 din Legea 1/2000, drepturile dobândite cu respectarea disp. Lg. 18/1991 și pentru care au fost eliberate titluri de proprietate rămân valabile fără nici o altă confirmare.
Așadar, instanța de fond a reținut corect că titlul proprietarului, ce a stat la baza contractului de vânzare cumpărare opus de pârâtul G, este mai bine caracterizat având în vedere că a fost emis în 1996, dată de la care proprietarul inițial și ulterior cumpărătorii de la acesta au exercitat posesia continuă a terenului.
Critica referitoare la stabilirea greșită a liniei de hotar pe baza concluziilor raportului de expertiză întocmit de expertul este de asemenea nefondată.
Este adevărat că, în ciclurile procesuale anterioare, în cauză au mai fost efectuate expertize, dar instanța a acceptat expertiza întocmită de motivat de faptul că, concluziile acestei expertize se coroborează și cu celelalte probe administrate în cauză, dar și pe motiv că expertul a procedat la o suprapunere a planului cadastral editia-1985-1986, cu ortofotoplan ediția 2005-2006, operațiune pe care celelalte expertize nu au efectuat-
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
O primă critică vizează modul eronat în care instanța a interpretat titlul de proprietate al pârâtului, deși registrul agricol arată că recurentul a deținut suprafața cu care figurează în titlu.
O altă critică vizează modul în care s-a apreciat expertiza întocmită în cauză de expert și că nu s-au avut în vedere nici titlurile de proprietate și nici adeverințele prin care se face dovada întinderii suprafețelor de teren, regimul juridic al acestora, precum și nulitatea actelor de proprietate ale pârâților.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 304 Cod pr. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate face numai pentru motivele de nelegalitate prev. la pct. 1-9.
Raportând aceste prevederi legale la motivele invocate de recurent, instanța constată că acestea vizează netemeinicia hotărârii.
Astfel, recurentul arată că instanța de apel a greșit atunci când a apreciat că titlul de proprietate al pârâtului este mai bine caracterizat sau atunci când a avut în vedere întreg materialul probator, inclusiv adeverințele de proprietate, registrul agricol sau expertiza întocmită în cauză.
Obiectul acțiunii formulată de reclamant îl constituie acțiunea în grănițuire coroborată cu cea în revendicare asupra cărora, în urma probelor administrate, instanțele au făcut o corectă aplicare a dispoz. art. 480 Cod civil, având în vedere că toate părțile au invocat titlul de proprietate obținut în baza legilor fondului funciar.
Modul de apreciere a probelor în compararea titlurilor de proprietate nu poate fi cenzurat de instanță în recurs, astfel că sub acest aspect recursul este nefondat, neexistând motive de nelegalitate.
Instanța a făcut o corectă aplicare a dispoz. art. 584 cod civil privind grănițuirea proprietăților, iar în aprecierea expertizei întocmită de expert a avut în vedere nu numai concluziile acestei expertize, dar și celelalte probe administrate în cauză, inclusiv suprapunerea planurilor cadastrale, această operație neregăsindu-se în expertizele anterioare.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că toate motivele invocate în recurs nu constituie motive de nelegalitate, astfel că sub acest aspect recursul este nefondat, urmând a fi respins în baza art. 312 alin.1 Cod pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 198 din data de 27 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 332 din data de 10 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Motru, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./02.11.2009
Președinte:Dan SpânuJudecători:Dan Spânu, Emilian Lupean, Alexandrina Marica
