Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 1168/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1168
Ședința publică de la 27 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Oana Ghiță
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 20 octombrie 2009 privind judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă împotriva deciziei civile nr. 89 din 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți - G, -, și, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 20 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, pentru a da posibilitatea apărătorului intimaților pârâți - G și, avocat, să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi 27 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 5640/15.10.2008 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea reclamantei, în contradictoriu cu pârâții - G, -, și, astfel cum a fost precizată.
A fost omologat raportul de expertiză întocmit în cauză de expert, în forma completată.
S-a stabilit linia de hotar ce desparte proprietatea reclamantei de cea a pârâților - G și -, ca fiind determinată de punctele: 111- situat la distanța de 12,11 înclinată (măsurată pe linia gardului) de la hotarul cu; 191- situat la distanța de 0,38 N-față de pct.19 (punct de frântură) a zidului casei reclamantei; 211-situat la distanța de 0,72 N-față de pct.21(colțul de N-V al casei reclamantei); 271situat la distanța de 0,20 N față de pct.27 (ul de la capătul de V al fundației gardului de beton); 311situat la distanța de 0,22 N față de pct.31( de lemn); 321situat la distanța de 0,22 N față de pct. 32 ( de lemn); 331situat la distanța de 0,42 N față de pct.33; 341- situat la distanța de 0,48 N-față de pct.34; 35-capătul liniei existente de hotar.
distanțelor în vederea deplasării liniei de hotar spre nord s-a făcut, astfel încât, grosimea ilor să fie inclusă în distanțele menționate mai sus.
S-a stabilit linia de hotar ce desparte proprietatea reclamantei de cea a pârâților și, ca fiind determinată de punctele înscrise pe planul anexat raportului de expertiză, respectiv cea existentă - pct. 12-B-G-44-45-46-47-481unde pct.481este deplasat spre sud cu 0,20 față de ul existent cu nr. 48, în proprietatea pârâților.
Au fost obligați pârâții - G și - să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 44,31 mp. individualizată prin următoarele puncte pe schița de configurație: 35-341-331-321-311-271-211-191-11-13-14-19-21-27-31-32-33-34-35.
Au fost obligați pârâții și să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 4,60 mp, individualizată prin următoarele puncte: 48-47-481.
Au mai fost obligați pârâții - G și - să decoperteze betonul turnat pe terenul reclamantei în limitele arătate mai sus și să desființeze gardul din sârmă ghimpată ce se întinde pe distanța de 94,24, între punctele 21 (coltul de V al casei reclamantei) și pct.35.
S-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei privind scoaterea din rădăcini a arborilor () amplasați la o distanță mai mică decât cea legală de hotarul despărțitor al proprietăților reclamantei și pârâților - și cererea privind ridicarea construcției reprezentată de balconul susținut pe doi stâlpi de beton (terasa).
AU fost obligați pârâții - G și - să plătească reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată, iar pe pârâții și să plătească reclamantei suma de 350 lei, cu același titlu.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr-, reclamanta a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâții - G, - și respectiv și, să se dispună stabilirea liniei de hotar între proprietățile reclamantei și ale pârâților în linie dreaptă, astfel încât terenul reclamantei să aibă pe toată lungimea sa o lățime de 12.
S-a mai solicitat obligarea pârâților - G și - să-și ridice construcția edificată pe terenul proprietatea reclamantei și să decoperteze betonul turnat pe terenul său, să scoată din rădăcini toți arborii situați la o distanță mai mică decât cea legală de hotarul despărțitor și să-și demoleze gardul construit pe proprietatea reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că este proprietara unui loc de casă în suprafață de 1200 mp. situat în S,-, jud. O, cu următoarele vecinătăți: E- str. -, V- str. -, N- - G, S-, teren moștenit de la tatăl său, potrivit certificatului de moștenitor nr.1246/22.12.1994.
-, în conformitate cu actul de vânzare-cumpărare nr.1189/22.05.1899 lățimea terenului este de 6 stânjeni (12 ) pe toată lungimea sa, terenul fiind delimitat de cele două străzi, în prezent, însă, terenul reclamantei nu mai are această lățime, deoarece pârâții - G și - au modificat linia de hotar, mutând gardul despărțitor pe proprietatea reclamantei și ocupând astfel abuziv o porțiune din terenul acesteia.
A susținut că linia de hotar a fost deviată înspre interiorul proprietății reclamantei și în partea de sud, unde aceasta se învecinează cu pârâții și care i-au ocupat o porțiune din teren pe o lungime de 30 și o lățime de 1,3-1,5, începând de la strada -.
-, pârâții - G și - au construit pe terenul proprietatea reclamantei un balcon susținut de doi stâlpi de beton, au turnat beton în spatele casei acesteia, iar în condițiile în care au fost somați să nu mai edifice construcția respectivă, aceștia au continuat lucrările și au dat dovadă de rea-credință.
Aceiași pârâți au plantat mai mulți arbori la o distanță mai mică de 2 de hotarul despărțitor, care umbresc terenul reclamantei și în privința cărora aceasta solicită ca pârâții să fie obligați să-i scoată din rădăcini.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 584, 607-609, 615,494 Cod civil.
La data de 10.07.2006 reclamanta a formulat o precizare prin care a învederat că solicită obligarea pârâților - G și - să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 51,95 mp, pe care aceștia i-au ocupat-
Totodată a mai solicitat obligarea pârâților și să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 22,35 mp pe care aceștia de asemenea, i-au ocupat-
Pârâții - G și - au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii reclamantei, ca neîntemeiată.
In motivarea întâmpinării, aceștia au arătat că au dobândit imobilul situat în str. - nr.141, compus din 1158 mp și casă de locuit în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.2368/3.05.1991, iar în temeiul autorizației de construcție nr.56/6.06.1991 emisă de Primăria S, au edificat în locul casei de locuit o nouă construcție din beton și cărămidă.
Au arătat că hotarul dintre pârâți și reclamantă a fost stabilit înainte de anul 1900 de către proprietarii de atunci ai celor două terenuri, ocazie cu care, pentru a delimita cele două proprietăți, au fost plantați pomi de o parte si de alta a gardului, care să ateste în timp traseul hotarului, iar pe ambele proprietăți a fost plantată de vie în lungul terenului, de ambii proprietari, la o distanță egală față de gard de cca. 1.
Au mai arătat pârâții că în toată perioada de aproximativ 100 de ani niciodată, nici una dintre părți, nu a solicitat și nu a modificat hotarul și că, din planurile de situație pe care le-au anexat la dosar, a rezultat că toate terenurile de pe strada -, fostă Șoseaua, începând de la nr.117 și situate pe aceeași parte cu imobilele în litigiu, până la sfârșitul străzii, nu sunt în linie dreaptă, cum cerere reclamanta, ci sunt curbate, deoarece sunt situate între două străzi care nu sunt paralele, ci se intersectează într-un punct.
Au susținut că în realitate, reclamanta deține mai mult teren decât suprafața de 1200 mp, ce solicită a-i fi recunoscută.
Referitor la arbori, pârâții au arătat că singurii arbori existenți sunt cei care se află chiar pe hotar, plantați în urmă cca. 100 de ani pentru a marca traseul hotarului.
Totodată, aceștia au invocat excepția uzucapiunii în privința arborilor, deoarece i-au posedat în mod util, iar posesia pârâților s-a reunit cu posesia autorilor lor și a fost exercitată vreme de peste 30 de ani.
In privința gardului a cărui demolare s-a solicitat, s-a arătat că acesta este construit chiar pe hotar, și nu pe terenul vreunuia dintre cei doi proprietari vecini.
Referitor la construcția a cărei desființare s-a solicitat, pârâții au arătat că aceasta a fost edificată în temeiul autorizației de construire emisă de Primăria mun. S, dar și în baza convenției din 07.10.1991 încheiată cu autorul reclamantei.
Pârâții și au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată, arătând că dețin terenul în suprafață de 2054 mp și casă de locuit situat în str. - nr. 137 în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.2374/11.11.1998.
Aceștia au mai arătat că hotarul dintre proprietatea lor și cea a reclamantei fusese deja stabilit și delimitat de către foștii proprietari ai terenului, anterior cumpărării de către pârâții.
In dovedirea cererii, reclamanta a propus administrarea probei cu interogatoriul pârâților, înscrisuri și efectuarea unei expertize topo-cadastrale, iar pârâții au propus administrarea probei cu înscrisuri și interogatoriul reclamantei.
La termenul din 21.11.2005 s-a dispus efectuarea în cauză a expertizei,stabilindu-se ca obiective identificarea terenurilor ce aparțin părților, stabilirea liniei de hotar dintre acestea în funcție de actele de proprietate ale părților, precizarea măsurii în care în teren se află o plantație de arbori la o distanță mai mică de 2 de hotarul despărțitor, dacă construcția balcon aparținând pârâților este edificată pe terenul reclamantei și dacă gardul respectă amplasamentul hotarului despărțitor dintre cele două proprietăți.
A fost desemnat în cauză în calitate de expert topo ing..
La 16.01.2006 reclamanta a depus o precizare la dosar (53) prin care a arătat că suprafața deținută în proprietate conform actului de dotă din anul 1899 nu este de 1200 mp, ci de 1450 mp.
Expertul desemnat în cauză a depus la dosar raportul de expertiză (93-103) față de care părțile au formulat obiecțiuni și au solicitat efectuarea unei cercetări locale cu participarea expertului topo, pentru lămurirea instanței asupra situației de fapt.
La data de 04.04.2006 în cauză a fost efectuată o cercetare locală în prezența expertului topo desemnat în cauză, constatările efectuate cu acest prilej fiind consemnate în procesul verbal de la filele 120-123.
Raportat la obiecțiunile formulate de părți și la constatările efectuate în teren expertul a depus un supliment la raportul de expertiză.
În privința acestuia au fost formulate obiecțiuni de ambele părți, constatate ca fiind întemeiate în parte de către instanță, fapt ce a dus la stabilirea necesității de a se efectua măsurătorile în cauză cu aparat topografic ().
S-a avut în vedere faptul că procesul poartă asupra unor suprafețe și distanțe mici, iar orice eroare ar fi putut avea consecințe grave în sensul că ar fi putut duce la demolarea unei construcții aparținând pârâților, după cum s-a constatat la cercetarea locală.
S-a dispus, în consecință, efectuarea măsurătorilor cu aparat topografic și deoarece expertul desemnat în cauză nu deținea un aparat funcțional, s-a numit și un expert asistent în persoana ing..
Cei doi experți au întocmit un supliment la raportul de expertiză, iar față de obiecțiunile învederate de părți, s-a constatat că nici acest supliment nu a răspuns obiectivelor formulate de instanță, iar punctele de coordonate reținute de experți nu au fost transformate în metri, împrejurare ce a făcut ca instanța să dispună refacerea raportului de expertiză de către un alt expert.
In acest scop, a fost desemnat ing., care a depus expertiza de la filele 280-300.
Raportat la obiecțiunile formulate de părți instanța a solicitat lămuriri, comunicate la dosar la data de 13.05.2008 (filele 339-341) prin care expertul a și îndreptat o serie de erori materiale din raportul inițial.
Totodată instanța a solicitat completarea raportului în sensul de a individualiza prin puncte de pe schița întocmită și prin distanțe suprafețele de teren în privința cărora acesta a reținut că ar fi ocupate de către pârâți de la reclamantă, supliment înaintat la dosar la 07.10.2008.
Referitor la petitul privind scoaterea arborilor din rădăcini și excepția uzucapiunii invocată în privința acestora, instanța a mai administrat proba testimonială.
Obiecțiunile formulate de către părți la cele două rapoarte de expertiza -topo cadastru și agricultură, au fost respinse de către instanța pentru considerentele reținute în încheierea de ședință din data de 28.05.2008, respectiv in preambulul prezentei hotărâri.
Analizând cererea reclamantei prin prisma probatoriului administrat, prima instanță a reținut că reclamanta deține în proprietate o suprafață de teren situată în S, str. -, nr.139, județul O, cu următoarele vecinătăți: E-str. -, V-str. -, N- - G si -, S- si.
In privința acestui teren reclamanta a depus la dosar în dovedirea dreptului de proprietate un act de dotă purtând numărul 1189/1899 din care rezultă că se constituie cu titlu de dotă numitei o suprafață individualizată numai prin lățime, respectiv lată de 6 stânjeni, situată în mahalaua, vecină la R- Șoseaua, iar la A- șoseaua.
Această suprafață se învecinează la nord cu pârâții - G și - care au prezentat în dovedirea dreptului lor de proprietate asupra terenului de 1178 mp situată în str. -, nr.141, actul de vânzare-cumpărare nr.2368/3.05.1991- pentru suprafața de 1158 mp și respectiv actul de vânzare-cumpărare nr. 5860/8.06.1995 -pentru 20 mp(fila 70 dosar).
Suprafața reclamantei se învecinează în partea de sud cu terenul deținut de pârâții și, în suprafață de 2054 mp dobândit de aceștia potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.2374/11.11.1998 (filele 38-40 dosar).
Din raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul, astfel cum a fost completat, s-a reținut că pârâții - G și - au ocupat din terenul deținut în proprietate de către reclamantă o suprafață de 44,31 mp individualizată pe schița de configurație prin următoarele puncte: 35-341-331-321-311-271-211-191-11-13-14-19-21-27-31-32-33-34-35.
Din aceeași lucrare de expertiză instanța a reținut că pârâții și ocupă din terenul reclamantei suprafața de 4,60 mp individualizată de expert pe schiță prin punctele 48-47-481.
In funcție de aceste constatări expertul a stabilit și linia de hotar ce desparte proprietatea reclamantei de aceea a pârâților ca fiind determinată de punctele: 111- situat la distanța de 12,11 înclinată (măsurată pe linia gardului) de la hotarul cu; 191- situat la distanța de 0,38 N-față de pct.19 (punct de frântură) a zidului casei reclamantei; 211-situat la distanța de 0,72 N-față de pct.21(colțul de N-V al casei reclamantei); 271situat la distanța de 0,20 N față de pct.27( ul de la capătul de V al fundației gardului de beton); 311situat la distanța de 0,22 N față de pct.31( de lemn); 321situat la distanța de 0,22 N față de pct. 32 ( de lemn); 331situat la distanța de 0,42 N față de pct.33; 341- situat la distanța de 0,48 N-față de pct.34; 35-capătul liniei existente de hotar. distanțelor în vederea deplasării liniei de hotar spre nord s-a făcut astfel încât grosimea ilor să fie inclusă în distanțele menționate mai sus.
Expertul a stabilit și linia de hotar ce desparte proprietatea reclamantei de aceea a pârâților și, ca fiind determinată de punctele înscrise pe planul anexat raportului de expertiză, respectiv cea existentă - pct. 12-B-G-44-45-46-47-481unde pct.481este deplasat spre sud cu 0,20 față de ul existent cu nr. 48, în proprietatea pârâților.
S-a constatat că expertul a stabilit linia de hotar și a efectuat măsurătorile prin raportare nu la suprafața de 1450 mp invocată de reclamantă, ci la o lățime de 12 mp a proprietății acesteia după cum este individualizată aceasta în actul de dotă.
S-a mai reținut că valoarea stânjenului de 1,96 sau 1,98 este irelevantă în cauză, deoarece potrivit normelor referitoare la efectuarea expertizelor topografice, aceste valori se rotunjesc rezultând o lățime de 12 (fila 131 dosar).
Susținerile pârâților însă potrivit cărora nu se poate stabili hotarul în linie dreaptă au fost confirmate de expert, care a arătat în suplimentul de fila 339 că nu se poate trasa hotarul în linie dreaptă pentru că terenurile sunt în linie curbă, aspect ce se poate observa și pe schița existență în evidentele Primăriei S și depusă la dosar de expertul (189).
Din raportul de expertiză efectuat în cauză s-a mai reținut că balconul (terasa) edificat de pârâții - G și - nu se află amplasat pe terenul proprietatea reclamantei, în schimb gardul din sârmă ghimpată construit de către pârâtul - G ce se întinde pe o distanță de 94,24 între punctele 21 (colțul de vest al casei reclamantei) și 35 afectează proprietatea acesteia, la fel și betonul turnat de către pârâți pe terenul reclamantei in interiorul următoarelor limite: 35-341-331-321-311-271-211-191-11-13-14-19-21-27-31-32-33-34-35.
Referitor la petitul privind scoaterea din rădăcini a arborilor situați la distanțe mai mici decât distanța legală, instanța a reținut că această cerere poartă asupra duzilor plantați pe terenul pârâților, după cum rezultă din interogatoriul ce i-a fost luat reclamantei la 27.02.2006 (69).
Din declarațiile martorilor audiați în cauză și din raportul de expertiză agricolă întocmit de expert, s-a reținut că vârsta duzilor este de peste 30 de ani, motiv pentru care excepția invocată de către pârâți privind prescripția achizitivă este una întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta și pârâții - G și -, criticând-o sub aspectul netemeinicie și neegalității.
Apelanta a criticat sentința ca netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:
-, deși s-a omologat raportul de expertiză întocmit de expert în forma completată, nu s-a stabilit hotarul față de pârâții - conform acestui raport și s-a omis punctul 14, menționat în raportul de expertiză lipsind-o pe apelantă de 0,86, pe care trebuie să-i primească de la pârâții -.
A invocat faptul că nu s-a reținut de către instanță că lățimea terenului reclamantului trebuie să fie pe toată lungime de 12, conform actului de dotă și nu s-a stabilit hotarul corect în funcție de această dimensiune la str. - lățimea foind de 10,8 în loc mde 12, diferența fiind ocupată de pârâții și și în consecință, acești pârâți trebuiau obligați să-i lase în deplină proprietate suprafața de 22,38. și nu 4,6. impunându-se omologarea raportului întocmit de expert, varianta I față de pârâții.
Sentința este netemeinică și în ceea ce privește respingerea capetelor de cerere privind obligarea pârâților - să-și ridice stâlpii de beton ce susțin copertina alipită de streașina reclamantei și admiterea în parte a cererii având ca obiect decopertarea betonului, întrucât aceste construcții sunt edificate pe terenul reclamantei.
S-a mai susținut că se impunea să se rețină că pârâții - sunt constructori de rea credință, deoarece au fost somați de Primăria S prin adrese din 1991 să respecte distanța legală și să sisteze lucrările.
Apelanta a depus întâmpinare la apelul declarat de - G și, solicitând respingerea apelului declarat de aceștia, răspuns la întâmpinarea formulată de apelanții - însoțite de două planșe fotografice și răspuns la întâmpinarea depusă de intimații și.
Apelanții - G și, au criticat sentința ca fiind nelegală, în sensul că, cu privire la capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de 44,31. a intervenit uzucapiunea, această excepție fiind invocată la fond(fila 450), dar instanța în mod greșit a considerat întemeiată această excepție numai cu privire la arbori.
S-a susținut că sentința este netemeinică întrucât s-a omologat raportul de expertiză întocmit de care nu reflectă realitatea, și care, a luat în considerare în mod eronat în calcul valoarea stânjenului de 1,998. deși valoarea corectă conform dovezilor depuse la apelanți este de 1,966. s-a reținut o situație de fapt eronată, în raport de probele administrate în cauză întrucât s-a făcut dovada certă că hotarul dintre proprietățile reclamantei și pârâților nu a fost modificat niciodată în perioada 1919-1991.
Apelanții au depus o dezvoltare a motivelor de apel și au solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei, menținerea celorlalte dispoziții a sentinței apelate prin care au fost respinse capetele de cerere referitoare la scoaterea din rădăcini a trunchiurilor de arbori plantați la limita hotarului și la demolarea stâlpilor de susținere a balconului casei, precum și obligarea apelantei reclamante la plata cheltuielilor de judecată, efectuate la fond și în apel.
Prin decizia civilă nr.89 din 12 martie 2008, pronunțată de Tribunalul O l în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă .
S-a admis apelul declarat de apelanții pârâți - G și -, împotriva sentinței civile nr. 5640/15.10.2008 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-.
A fost schimbată în parte sentința, în sensul că s-a admis în parte acțiunea reclamantei și s-a stabilit hotarul pe actualul amplasament față de pârâții - G și -.
Au fost respinse respinge celelalte capete de cerere față de aceiași pârâți ca neîntemeiate și a fost obligată reclamanta la 330 lei cheltuieli de judecată, către pârâții - G și -.
Au fost menținute dispozițiile sentinței privind pe pârâții și.
A mai fost obligată apelanta reclamantă la 1538 lei cheltuieli de judecată în apel, către apelanții - G și -.
În motivarea deciziei s-a reținut că, raportat la acțiunea introductivă cu precizările și modificările ulterioare și probele administrate, rezultă că cele două terenuri - proprietatea reclamantei și a pârâților, au aparținut inițial numitului, străbunicul reclamantei, care a înzestrat-o pe fiica sa, cu o parcelă de teren cu titlul de dotă, teren în lățime de 6 stânjeni, fără a se preciza suprafața sau lungimea terenului, iar cu cealaltă parcelă a fost înzestrată o altă fiică, cu ocazia căsătoriei cu, bunicul pârâtei -, care a vândut terenul primit de la socrul său în suprafață de 1300. lui în anul 1932 cu actul nr.3053/1932.
Această ultimă parcelă de teren a fost vândută în decursul timpului de mai multe ori - 1965, 1991, ultimii dobânditori fiind pârâții -, care dețin suprafața de 1178. în baza contractului nr.2368/1991 și a contractului nr.5860/1995.
Pârâții și sunt proprietarii suprafeței de 2054. conform contractului nr.2374/1998.
Reclamanta, în temeiul mențiunii din actul de dotă conform căreia, terenul avea o lățime de 6 stânjeni care ar trebui transformați în metri liniari, prin raportare la adresele nr.1519/2005 și 155/2006 ale Biroului Român de Metrologie Legală, susținut că lățimea terenului este de 12. și trebuie respectată pe toată lungimea terenului.
Raportat la dimensiunea stânjenului, instanța de apel a reținut că valoarea reală este de 1,9665., și nu de 1,998. astfel că, susținerile reclamantei și concluziile raportului de expertiză întocmit de expert sunt neîntemeiate și nelegale, instanța omologând în mod greșit acest raport de expertiză.
În ceea ce privește petitul formulat de reclamantă privind revendicarea, instanța a analizat titlurile prezentate de către părți, reținând că pârâții au făcut dovada cu înscrisurile depuse că titlul lor este mai bine caracterizat, în sensul că suprafața de 1153. este stabilită în mod concret în anul 1965, provenind în realitate din suprafața de 1300. precizată pentru prima oară în anul 1932, configurația terenului fiind aceeași, cu vecinii indicați, în timp ce reclamanta invocă un singur înscris în care este indicată o singură dimensiune, fără indicarea suprafeței totale și a altor dimensiuni.
S-a apreciat că în cauză sunt relevante concluziile experților și, precum și schița aferentă, din care rezultă suprafețele de teren deținute de reclamantă și pârâții -, precum și existența hotarului pe actualul amplasament care marchează delimitarea proprietăților, fără vreo ingerință în proprietatea reclamantei, care deține în fapt suprafața de 1417,55. astfel că acțiunea în revendicare, ridicarea construcției și decopertarea betonului, este neîntemeiată.
S-a mai reținut de asemenea,că petitul privind grănițuirea este neîntemeiat, din probele administrate rezultând că hotarul dintre proprietățile părților nu fost modificat, existând pe actualul amplasament din anul 1919 și până în prezent.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a invocat că hotărârea este pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 584 și art. 480 Cod civil, în sensul că, deși a făcut dovada dreptului său de proprietate cu actul de dotă nr.1189/1899, cât și dovada ocupațiunii, în mod nelegal s-a respins acțiunea în revendicare, deși chiar pârâții au recunoscut dimensiunea de 12., instanța luând în considerare în mod greșit dimensiunea de 1,966. a stânjenului, deși prin alte două înscrisuri se confirmă dimensiunea de 1,998. ( rotunjit 2.).
S-a arătat că, întrucât în actul dotal nu se precizează tipul de stânjen, se impunea a se lua în considerare media dintre stânjenul muntenesc ( 1,966 ) și stânjenul muntenesc ( 2,03 ), medie care a fost avută în vedere de expert și care a răspuns la toate obiectivele fixate, expertiză incompletă și în contradicție cu celelalte expertize.
A mai susținut recurenta că a făcut dovada că pârâții au reconstruit gardul pe terenul său, ocupând în mod abuziv suprafața de 44,31., pârâții recunoscând inițial reconstruirea gardului, fapt care a fost ulterior negat și este greu de crezut că un gard construit în anul 1919, așa cum se reține, mai poate exista, fără să se degradeze.
S-a criticat decizia și că în mod nelegal instanța a procedat la compararea titlurilor, deși nu s-a făcut dovada că ambele părți au înscrisă în titlu suprafața de teren în litigiu, din raportul de expertiză, rezultând că terenul în litigiu face parte din titlul său de proprietate.
În aceleași timp, recurenta a criticat decizia instanței de apel și în ceea ce privește interpretarea și aplicarea art. 578 Cod civil, în condițiile în care s-a făcut dovada că pârâții -, prin betonarea curții și-au supraînălțat terenul, astfel încât, apele din ploi se scurg în zidul casei reclamantei.
S- mai invocat că decizia nu cuprinde motivele în fapt și în drept a tuturor criticilor invocate în apel, instanța argumentându-și soluția doar pe baza expertizei efectuate de expert și.
Recurenta a mai susținut că instanța nu a analizat motivul de apel privind greșita respingere a capătului de cerere ce vizează obligarea pârâților să-și ridice stâlpii de beton ce susțin copertina alipită de streașina casei recurentei și decopertarea betonului, acestea fiind edificate pe terenul său, cât și faptul că sunt amplasate la o distanță mai mică decât cea legală și sunt constructori de rea credință.
Recursul nu este fondat.
Este de remarcat în primul rând că aprecierea instanței privind ocupațiunea, data construirii gardului, scurgerea ploilor, constituie chestiuni de fapt și se bazează pe interpretarea probelor administrate și care nu mai pot face obiectul analizei instanței de recurs, după abrogarea cazurilor de casare prevăzute la punctele 10 și 11 în vechea reglementare a art. 304 Cod pr. civilă.
O eventuală reevaluare a probatoriilor în faza procesuală a recursului, ar fi fost posibilă, numai în măsura în care în temeiul dispozițiilor art. 305 Cod pr. civilă s-ar fi administrat proba cu înscrisuri care să contrazică situația de fapt reținută în etapele procesuale anterioare.
Susținerea recurentei că în mod nelegal instanța reținut o valoare legală a stânjenului de 1,9665. este nefondată, din adresa Biroului de Metrologie Legală rezultând că în Monitorul Oficial nr.11/1865 s-a publicat Legea pentru aplicarea sistemului metric de măsuri și greutăți, iar din anexa la această lege rezultă că valoarea unui stânjen în Românească era de 1,9665.
De asemenea, susținerea recurentei că în cauză se impunea a se face o medie dintre valorile stabilite pentru M și Românească, pentru stânjen, nu are suport legal.
În mod fondat s-a respins acțiunea în revendicare, reclamanta nefăcând dovada dreptului de proprietate și a ocupațiunii asupra suprafețelor de teren revendicate.
În mod legal instanța de apel a dat eficiență principiului " in pari causa, melior est causa posidentis", în condițiile în care reclamanta nu a dovedit nici un motiv de preferință a titlului său.
Actul de proprietate al reclamantei, - actul dotal, este omisiv în privința conturului terenului transmis, însă rămâne indiscutabil că, independent de executarea măsurătorilor, transmisiunea a operat în limita conturului topo reală.
Se constată că prin expertiza și, s-a operat cu privire la trasarea topometrică reală, cu privire la semnele reale de hotar, prin examinarea titlurilor părților, iar instanța a analizat toate probele, reținând în mod fondat că nu a existat ocupațiune și nici modificarea conturului proprietăților părților, acțiunea în revendicare fiind neîntemeiată, precum și acțiunea în grănițuire.
Critica privind nemotivarea hotărârii este nefondată, instanța argumentând în fapt și în drept soluția pronunțată, iar faptul că nu a răspuns la toate argumentele de fapt invocate, nu poate constitui o nemotivare, respectiv nu constituie motiv de nelegalitate.
Critica privind neanalizarea motivului de apel privind greșita respingere a capătului de cerere în obligație de a face este nefondată, instanța apreciind că acesta este nefondat, raportat la faptul că lucrările nu sunt realizate pe proprietatea reclamantei și nu-i afectează proprietatea.
Argumentele recurentei în susținerea acestui capăt de cerere formulate în recurs, respectiv că nu au fost realizate cu respectarea dispozițiilor legale privind proprietatea vecină și cu rea credință, reprezintă temeiuri noi ale acțiunii și care nu pot fi invocate pentru prima dată în recurs.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza art. 312 Cod pr. civilă, a se respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod pr. civilă, urmează ca recurenta reclamantă să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată, către intimatul pârât -
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva deciziei civile nr. 89 din 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți - G, -, și .
Obligă recurenta reclamantă la plata sumei de 1200 lei cheltuieli de judecată, către intimatul pârât -
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
27.11.2009
Jud.apel
Președinte:Sorin DrăguțJudecători:Sorin Drăguț, Costinela Sălan, Oana Ghiță
