Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1171/2009. Curtea de Apel Craiova
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1171
Ședința publică de la 27 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Oana Ghiță
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 20 octombrie 2009 privind judecarea recursurilor declarate de recurenții reclamanți și și de recurenta pârâtă împotriva deciziei civile nr. 90 din 9 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 20 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi 27 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La data de 10.05.2006, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta, solicitând ieșirea din indiviziune asupra următoarelor bunuri: casă cu două camere, sală și, gard la stradă, porți metalice, boltă de vie, fântână și teren în suprafață de 2500 mp, situate în C,-.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că împreună cu pârâta moștenesc bunurile asupra cărora solicită ieșirea din indiviziune de la autorul comun, conform certificatului de moștenitor nr. 2974/7.12.1992.
Prin sentința civilă nr. 4012/18.03.1997 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 22712/1996, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților, omologând raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul, în varianta a II-a conform căreia, li s-a atribuit reclamanților împreună cu pârâta, lot material și valoric comun, primind în natură bunurile: o casă cu două camere, sală și, gard la stradă, porți metalice, boltă de vie, fântână și teren în suprafață de 2500 mp. situate în C,-.
S-a reținut că între părți au intervenit neînțelegeri cu privire la folosința și dreptul de dispoziție asupra bunurilor deținute în coproprietate, motivate pe de o parte de faptul că pârâta a încercat să înstrăineze bunurile fără să-i consulte, iar pe de altă parte, de faptul că reclamanții doresc să păstreze în continuare aceste bunuri în patrimoniul acestora.
Pentru aceste motive, reclamanții solicită să li se atribuie bunurile în natură cu obligația de aod espăgubi pe pârâtă prin plata unei sume de bani cu titlu de sultă, sumă ce se va stabili prin efectuarea unei expertize de specialitate.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că atribuirea către reclamantă a tuturor bunurilor nu mai este posibilă, deoarece au hotărât de comun acord să vândă imobilul compus din casă și teren, însă ulterior au refuzat să se prezinte la notarul public în vederea semnării contractului de vânzare-cumpărare.
În acest context, la data de 24.03.2006, împreună cu mama acesteia, bunica reclamanților, care este și proprietara terenului, așa cum rezultă din titlul de proprietate emis la data de 18.06.1999, au vândut lui terenul în suprafață de 1464 mp. și un grajd cu destinația de locuință, așa cum rezultă din contractul nr. 1441 încheiat la BNP.
O altă parte din teren, respectiv suprafața de 732 mp. teren intravilan și 798 mp. teren extravilan, a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 22.12.1998.
Pentru aceste considerente, pârâta solicită atribuirea în totalitate a bunurilor și despăgubirea prin sultă a reclamanților.
Prin sentința civilă nr.6108/21 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții și, împotriva pârâtei.
S- dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilului compus din casa cu 2 camere și sală, gard la stradă, boltă de vie și fântână, în varianta a II-a din raportul de expertiză efectuat de expert Daici G, în sensul că reclamanții și nu au primit bunuri în natură, iar pârâta a primit casa cu 2 camere, sală și cu gard la stradă, porți metalice, boltă de vie și fântână în valoare de 41.377,13 lei, cu obligația de a plăti sultă reclamanților, suma de 20688,56 lei.
S- dispus ieșirea din indiviziune asupra terenului în suprafață de 2500 mp. situată în C,-, în varianta a II-a din raportul de expertiză efectuat de expert, completată, în sensul că suprafața de 2500 mp. din care 626 mp. curți-construcții și 1476 mp. teren arabil, i-a fost atribuită pârâtei, conform variantei a doua din raportul de expertiză efectuat de in valoare de - Euro, fiind obligată aceasta să plătească sulta reclamanților, suma de 37790 Euro.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru se pronunța astfel, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 4012/18.03.1997 pronunțată de Judecătoria Craiova, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra bunurilor rămase la decesul lui și s-a atribuit reclamanților, și pârâta următoarele bunuri: o casă cu 2 camere, sală și, gard la stradă, porți metalice, boltă de vie, fântână și 2500 mp teren, situate în C,-.
Având în vedere cele reținute prin această sentință, precum și dispozițiile art. 728 cod civil potrivit cu care, nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, prima instanță a apreciat că se impune partajarea imobilelor, ținând cont la formarea loturilor în conformitate cu disp.art.6739Cod pr. civilă, de faptul că pârâta a înstrăinat atât terenul, cât și construcțiile.
Împotriva sentinței civile nr.6108 din 21 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova au declarat apel atât reclamanții și -, cât și pârâta, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, reclamanții au susținut că prima instanță a omologat în mod greșit raportul de expertiză în specialitatea topografie, întocmit de expertul, fără observa că acest raport nu răspundea la obiectivele stabilite de instanță.
În acest sens, apelanții reclamanții au susținut că, deși titlul în baza căruia s- solicitat împărțeala l- reprezentat sentința civilă nr.4012/18 martie 1997, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr.22712/1996, prima instanță a dispus ca ieșirea din indiviziune asupra suprafeței de 2500. să se realizeze conform variantei a II- din raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic ing., care s-a raportat însă la mențiunile titlului de proprietate emis pe numele, care nu era parte în dosar.
S- mai arătat că expertul nu a făcut măsurători la terenul supus partajării, limitându-se în a solicita deținătorilor actuali ai terenurilor memoriile tehnice ale lucrărilor cadastrale și că a încercat să inducă instanța în eroare cu privire la suprafața totală de teren cărei partajare s-a solicitat, favorizând- astfel în mod fățiș pe pârâtă.
Apelanții reclamanți au criticat raportul de expertiză în specialitatea topografie și pe considerentul că expertul nu a efectuat lotizarea fizică și valorică bunurilor ce fac obiectul ieșirii din indiviziune; că, a propus decât două variante de atribuire a bunurilor, nelegale și străine de natura pricinii, care nu au ca finalitate sistarea stării de indiviziune dintre reclamanți și pârâtă; că, nu a indicat modalitatea de evaluare a bunurilor și că a subevaluat cu rea-credință bunurile supuse partajării, fără a lua în considerare actele care i-au fost puse la dispoziție cu privire la valoarea de circulație a terenurilor din zonă.
Printr-o ultimă critică, reclamanții au susținut că soluția pronunțată de prima instanță este determinată de erori materiale și de calcul.
În dovedirea apelului lor, reclamanții au depus copia raportului de expertiză tehnică întocmită de expert tehnic ing., în dosarul nr- al Judecătoriei Craiova.
Apelanta pârâtă, în motivarea apelului său, a susținut că prima instanță, soluționând cauza, avut în vedere o situație neconformă cu realitatea și a luat în considerare numai sentința civilă nr. 4012/18 martie 1998, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 22712/1996, sentință care în opinia pârâtei este nelegală și netemeinică, fiind dată fără încuviințarea probatoriilor propuse și cererii de intervenție depuse de.
A mai arătat apelanta pârâtă că prima instanță trebuia să constate că ieșirea din indiviziune nu mai este posibilă la acest moment, întrucât terenurile supuse partajării au intrat în circuitul civil, fiind vândute în anul 1998 și respectiv 2006 de către și și-au schimbat între timp categoria de folosință, trecând din extravilan în intravilan, iar în ceea ce privește imobilul construcție casă de locuit compus din două camere,sală, acesta fost vândut lui la data de 24 martie 2006, care a demolat construcția veche și a edificat o nouă casă de locuit.
Apelanta pârâta a mai susținut că raportul de expertiză privind evaluarea și lotizarea construcțiilor întocmit de expert tehnic ing. Daici G nu prezintă relevanță juridică, întrucât expertul nu a ținut cont de amenajările și îmbunătățirile aduse de către cumpărătorul, nu a avut în vedere că vechea casă compusă din două camere era de fapt un grajd de animale amenajat ca locuință, era ajuns într-o stare avansată de degradare și nu fost niciodată racordat la rețeaua electrică.
La data de 8 decembrie 2008, apelanta pârâtă depus cerere completatoare la motivele de apel, prin care răspuns apelului reclamanților și a susținut în plus că hotărârea instanței de fond este în totală contradicție cu probatoriul administrat în cauză.
Cu privire la acest aspect, pârâta a susținut că instanța nu ținut cont de titlul de proprietate nr.221-44786/18 iunie 1999 eliberat în exclusivitate pe numele pârâtei, singura care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pe terenuri și nici nu a avut în vedere că aceasta îndeplinea condițiile și drepturile prevăzute de art. 1847 și 1890 Cod Civil pentru uzucapiunea de 30 de ani.
Față de motivele invocate, apelanta pârâtă solicitat anularea certificatului de moștenitor nr.2974/7 decembrie 1992, recunoașterea numitei, ca proprietar al imobilului supus partajării conform titlului de proprietate nr.221-44786/1999 și în baza uzucapiunii de 30 de ani și respingerea acțiunii de ieșire din indiviziune, ca o constatare a faptului că reclamanții nu beneficiază de un drept de proprietate asupra terenului și casei cu două camere.
De asemenea, pârâta a solicitat încuviințarea probei testimoniale, probă respinsă ca neutilă soluționării cauzei, în raport de obiectul acesteia.
Prin decizia civilă nr.90 din 09 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-au respins apelurile formulate de reclamanții, și de pârâta.
În motivarea deciziei s-a reținut că expertul a identificat corect terenurile supuse partajării, având în vedere situația juridică actuală, identificarea fiind posibilă în raport de înscrisurile de la dosar, identificarea fiind conformă și cu mențiunile din titlul de proprietate eliberat numitei, iar loturile au fost efectuate conform mențiunilor din titlu.
Că, este vorba de aceeași suprafață de teren, rezultă și din acțiunea în anularea titlului de proprietate nr.221 - 44786/1999 formulată de reclamanți și care a făcut obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Craiova, precum și din raportul de expertiză întocmit în acest dosar, raport depus în copie.
Critica privind evaluarea terenului s-a apreciat ca nefondată, expertul având în vedere datele cu privire la prețul de circulație al terenului, comunicate de diverse agenții imobiliare, evaluarea fiind făcută prin determinarea unei valori medii, iar apelanții nu au produs nici o dovadă în sensul criticii formulate și nici nu au solicitat o nouă expertiză.
Referitor la critica reclamanților privind lotizarea bunurilor s-a apreciat ca nefondată, instanța de fond având în vedere că acestea au fost înstrăinate către terțe persoane, că reclamanții nu au avut niciodată posesia și nici nu au indicat un alt criteriu care să le confere prioritate la primirea în lot a uneia dintre cele trei suprafețe identificate de expert, varianta de lotizare aleasă de instanță fiind una echitabilă și prin adoptarea ei s-a realizat o ieșire efectivă din indiviziune.
În ceea ce privește ultima critică invocată de reclamanți, privind greșelile materiale și de calcul, s-a apreciat ca nefondată, reclamanții nedezvoltând acest motiv de apel și totodată, au la dispoziție calea procedurală prevăzută de art. 281 Cod pr. civilă.
Referitor la apelul pârâtei, s-a reținut că în mod fondat prima instanță s-a raportat la soluționarea cererii de ieșire din indiviziune la sentința civilă nr.4012/18 martie 1997, întrucât starea de indiviziune izvorăște din această hotărâre, care are autoritate de lucru judecat, iar criticile de nelegalitate și netemeinicie ale acestei hotărâri nu pot fi analizate în prezentul litigiu.
Critica apelantei pârâte privind greșita evaluare a imobilului construcție, fără a se avea în vedere starea de degradare, s-a apreciat ca nefondată, expertul evaluând imobilul în raport de criteriile din dosar, de valoarea de impozitare, de amplasament, dotări și celelalte îmbunătățiri, iar apelanta nu a prezentat nici o dovadă care să sprijine apărarea cu privire la supraevaluarea construcției.
În ceea ce privește cererile apelantei pârâte, de anulare a certificatului de moștenitor, de constatare a calității numitei de proprietar al imobilului supus partajării conform titlului de proprietate și în baza uzucapiunii de 30 de ani, s-a reținut că acestea reprezintă cereri noi formulate în apel, inadmisibile față de prevederile art. 294 alin. 1 Cod pr. civilă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs reclamanții, precum și pârâta.
Recurenții reclamanți au invocat că în mod greșit a apreciat instanța de apel că prin raportul de expertiză s-a identificat în mod real suprafața de teren în litigiu, în condițiile în care expertul nu a procedat la măsurătoarea efectivă a terenului, determinarea suprafeței făcându-se în raport de planurile cadastrale, iar raportul de expertiză conține evidente erori de calcul.
S- arătat că printr-un alt raport de expertiză s-a determinat că terenul este în suprafață de 2885,63. și nu 2102.
S-a criticat hotărârea și în ceea ce privește aprecierea valorii imobilului, în sensul că raportul de expertiză nu cuprinde criterii obiective de determinare a valorii.
În același timp s-a invocat că în mod nelegal instanța nu a procedat la analiza erorilor de calcul invocate, acestea fiind dezvoltate prin motivele de apel, cu raportare la expertiza efectuată de expertul.
Recurenta a criticat hotărârile privind greșita reținere a gardului de sârmă, porți metalice și bolta de de vie, ce a aparținut părților, în condițiile în care prin sentința civilă nr.22712/1996 acestea au fost atribuite și numitei, iar aceasta nu a fost introdusă în cauză.
S-a invocat că în mod greșit s-a reținut la masa partajabilă suprafața de 2500 mp.,în condițiile în care s-a făcut dovada cu titlul de proprietate că titulara dreptului de proprietate este numita.
S- arătat că în mod greșit s-a reținut că în cauză operează autoritatea de lucru judecat, raportat la sentința civilă nr.4012/1997.
De asemenea, s-a invocat că în mod nelegal prima instanță nu s-a pronunțat pe cererea de probatorii solicitată prin întâmpinare.
Recursurile sunt nefondate.
Este de remarcat în primul rând, că aprecierea instanțelor privind valoarea imobilelor și identitatea terenului supus ieșirii din indiviziune cu cel înscris în actul care stabilește starea de indiviziune, constituie chestiuni de fapt și se bazează pe interpretarea probelor administrate, care nu mai pot face obiectul analizei instanței de recurs după abrogarea expresă a cazurilor de casare prevăzute la punctele 10 și 11 în vechea reglementare a art. 304 Cod pr. civilă.
O eventuală reevaluare a probatoriilor în faza procesuală a recursului ar fi fost posibilă, numai în măsura în care, în temeiul dispozițiilor art. 305 Cod pr. civilă s-ar fi administrat proba cu înscrisuri care să contrazică situația de fapt reținută în etapele procesuale anterioare, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
Critica privind greșita identificare a terenului este nefondată, expertul identificând și evaluând terenul în raport de sentința civilă nr.4012/1997, care constituie temei juridic al stării de indiviziune a părților și în raport de expertiza efectuată în această cauză de către expert unde s-a determinat suprafața de 2500., suprafață care a și făcut obiectul atribuirii în prezenta cauză.
Raportul de expertiză efectuat de expert a fost efectuat într-o altă cauză, cu un alt obiect, și nu are relevanță în speța dedusă judecății.
Se constată că, deși prin sentința civilă nr.4012/1997 părților li s-a atribuit suprafața de 2500. în fapt, în raport de dimensiunile și vecinătățile indicate, această suprafață reprezintă doar 2102. și numai această suprafață care reprezintă realitatea faptic, poate face obiectul ieșirii din indiviziune.
Critica formulată de pârâta, privind greșita neintroducere în cauză a numitei, este nefondată, instanțele având obligația să soluționeze cauza în limitele investirii și cu respectarea principiului disponibilității, iar în cauză raportat la temeiul juridic al acțiunii și obiectul judecății - ieșire din indiviziune, urmare a sentinței civile nr.4012/1997 - numita nu avea calitatea de coproprietar, aceasta având posibilitatea să-și valorifice dreptul propriu întemeiat pe titlul de proprietate, prin alte mijloace procesuale.
Celelalte aspecte invocate privind compunerea masei partajabile, titularii dreptului, legalitatea constituirii dreptului de proprietate, sunt aspecte care țin de prima judecată și care nu mai pot fi analizate în prezenta cauză.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza dispozițiilor art. 31 Cod pr. civilă, a se respinge ambele recursuri, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții reclamanți și, precum și de recurenta pârâtă, împotriva deciziei civile nr. 90 din 9 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
27.11.2009
Jud.apel
Președinte:Sorin DrăguțJudecători:Sorin Drăguț, Costinela Sălan, Oana Ghiță