Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 117/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2150/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.117
Ședința publică de la 1 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 2: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 3: Daniela Adriana
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții-reclamanți - și OG, împotriva deciziei civile nr. 99 din 24.06.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
are ca obiect - grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul, în calitate de reprezentant al recurenților-reclamanți și OG, în baza împuternicirii avocațiale nr. 29 din 29.01.2010, eliberată de Baroul Giurgiu, pe care o depune la dosar, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Avocatul recurenților-reclamanți declară că nu mai are cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurenților-reclamanți având cuvântul, precizează că motivele de recurs se încadrează în dispozițiile prevăzute de art.304 pct. 7 și 9 din Codul d e procedură civilă.
Menționează că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere, în speță, grănițuire și nu a avut în vedere că dreptul de proprietate al reclamanților este intabulat în registrul de carte funciară.
Arată că instanța de fond omologhează în mod greșit un raport de expertiză în care se arată că documentația cadastrală a reclamanților nu este relevantă și nu poate fi luată în calcul deoarece nu există un plan parcelar cadastral care să arate dimensiunile imobilelor și întrucât nu se poate stabili dacă pârâtul a mutat gardul pe terenul reclamanților se propune ca linia de hotar să fie cea actuală.
Mai arată că instanța nu s-a raportat la registrul de carte funciară unde imobilul reclamanților este identificat ca dimensiuni care nu corespund cu cele din raportul de expertiză, aspect față de care a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal.
Concluzionând, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, casarea deciziei civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru refacerea probatoriului, în sensul ca expertiza să aibă în vedere schița cadastrală a imobilului reclamanților și pentru a se pronunța pe capătul de cerere privind grănițuirea, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 28.03.2007, sub nr-, pe rolul Judecătoriei Giurgiu, reclamanții și OG - au chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței pronunțarea unei sentințe prin care să se stabilească linia de hotar care desparte proprietatea reclamanților de proprietatea pârâtului, să fie obligat pârâtul să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 214,5. pe care îl ocupă abuziv din proprietatea lor, să-și ridice magazia din tablă amplasată tot abuziv pe terenul reclamanților și să mute gardul despărțitor.
Motivându-și acțiunea, reclamanții au susținut că sunt proprietarii terenului în suprafață de 2500. situat în comuna, județ G, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3528/11.05.1993, iar pârâtul ocupă abuziv din acest teren o suprafață de 214,5. pe care a și îngrădit-o prin ridicarea nelegală a unui gard.
Întrucât pârâtul refuză să-și mute gardul, reclamanții au formulat prezenta acțiune de grănițuire și revendicare.
Pârâtul a depus la dosar o primă întâmpinare, prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, pentru capetele de cerere 1, 2 și 3 din acțiune și excepția prescripția dreptului material la acțiune pentru capătul 3 de cerere din acțiune.
În motivarea primei excepții, pârâtul a susținut că primul capăt de cerere din acțiune ce are ca obiect stabilirea liniei de hotar între proprietăți, a fost deja soluționat ca efect al punerii în executare a sentinței civile nr.757/6.03.1996 pronunțată de Judecătoria Giurgiu.
Cu privire la capătul 2 de cerere din acțiune, prin care reclamanții revendică de la pârât o suprafață de teren, pârâtul a susținut că și această cerere a fost soluționată definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr.3598/27.07.1994 pronunțată de Judecătoria Giurgiu.
Referitor la capătul 3 de cerere din acțiune, prin care reclamanții solicită obligarea pârâtului la demolarea magaziei, a susținut că magazia nu se află pe terenul reclamanților, iar dacă s-ar fi aflat, acest lucru ar fi fost constatat cu ocazia punerii în executare a sentinței civile nr.757/6.03.2007. Mai mult de atât, în opinia pârâtului, termenul pentru formularea unei astfel de cereri era de 3 ani de la data pronunțării primei sentințe și nu a fost respectat de către reclamanți.
Ulterior, pârâtul a depus o nouă cerere intitulată "întâmpinare" prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a capetelor de cerere din acțiune privind revendicarea terenului în suprafață de 214,5. ridicarea magaziei și a gardului care separă proprietățile, învederând că este de acord cu admiterea capătului de cerere privind stabilirea liniei de hotar între proprietăți pe baza unei expertize tehnice, care să măsoare mai întâi terenul reclamanților și numai dacă va fi cazul, și terenul său.
Prin încheierea de ședință pronunțată în data de 12.10.2007, instanța de fond a respins excepțiile invocate de pârât, privind autoritatea de lucru judecat și prescrierea dreptului material la acțiune, ca fiind neîntemeiate.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că niciunul din capetele de cerere formulate de reclamanți prin acțiune nu au fost soluționate definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr.3598/27.07.1994, iar capătul de cerere privind obligarea pârâtului la ridicarea magaziei de tablă, reprezintă o prerogativă a dreptului de proprietate și este imprescriptibil.
Prin sentința civilă nr.6207/24.10.2008, instanța de fond a respins acțiunea reclamanților, ca fiind neîntemeiată, reținând că nu s-a probat de către aceștia faptul că pârâtul ar ocupa vreo suprafață din terenul proprietatea lor, astfel încât pretențiile privind ridicarea construcțiilor și mutarea gardului sunt lipsite de fundament juridic.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs, s-a susținut că instanța de fond a greșit atunci când a omologat raportul de expertiză efectuat în cauză de expert, deși din cuprinsul acestuia rezulta că nu s-a avut în vedere la întocmirea sa documentația cadastrală a reclamanților, singura edificatoare în cauză.
În final, s-a invocat omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra capătului de cerere privind grănițuirea.
La termenul de judecată din 17.06.2009, tribunalul a calificat calea de atac exercitată de reclamanți ca fiind apel, și nu recurs, cum din eroare a fost intitulată de către aceștia.
Prin decizia civilă nr.99/24.06.2009, Tribunalul Giurgiua respins apelul ca fiind nefondat.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, potrivit probatoriului administrat în cauză, reclamanții dețin în prezent o suprafață de 2483. iar între proprietatea acestora și a pârâtului există un gard despărțitor.
În consecință, s-a reținut că ceea ce susțin reclamanții, respectiv faptul că pârâtul le ocupă fără drept suprafața de 214,5. nu corespunde realității, cu atât mai mult cu cât, din măsurătorile efectuate de expertul cadastral a rezultat că aceștia dețin 2496.
În plus, s-a reținut că proprietatea reclamanților este împrejmuită doar pe latura de sud, unde există gardul pârâtului, pe celelalte laturi nefiind împrejmuită, astfel că, în lipsa și a planului parcelar, e greu de stabilit dacă pârâtul mai ocupă în prezent vreo suprafață de teren de la reclamanți.
Și împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs apelanții reclamanți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs au susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat pe capătul de cerere privind grănițuirea, omisiune pe care au invocat-o și în apel, dar asupra căreia tribunalul nu s-a pronunțat.
În continuare, au invocat nelegalitatea sentinței instanței de fond și a deciziei instanței de apel pentru faptul de a se fi pronunțat pe baza unei expertize nelegale, care a refuzat să țină seama de documentația cadastrală, ce a stat la baza întabulării dreptului lor de proprietate asupra terenului în registrul de carte funciară.
Analizând decizia instanței de apel în raport de criticile dezvoltate de recurenții, Curtea va reține că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea adresată instanței de fond recurenții reclamanți și OG au solicitat instanței grănițuirea proprietății lor de proprietatea intimatului pârât, obligarea pârâtului să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafață de 214,5 mp din terenul proprietatea lor și obligarea intimatului pârât la ridicarea magaziei și a gardului ridicate abuziv pe terenul proprietatea lor.
Prin sentința civilă nr.6207/24.10.2008, Judecătoria Giurgiua respins acțiunea ca fiind neîntemeiată.
Atacând cu apel sentința instanței de fond, recurenții reclamanți au susținut că instanța de fond a omis să analizeze capătul de cerere din acțiune privind grănițuirea terenurilor și a soluționat cauza doar pe baza unui raport de expertiză nelegal.
Analizând apelul, tribunalul a pronunțat decizia civilă 99/24.06.2009 prin care a dispus respingerea acestuia ca nefondat, reținând că susținerea apelanților reclamanți în sensul că intimatul pârâtul ar ocupa o suprafață de 214,5 mp din terenul proprietatea lor nu corespunde realității, astfel cum s-a reținut și în expertiza întocmită la fond.
Cu privire la grănițuirea celor două proprietăți, tribunalul a reținut că a fost în mod corect respinsă de instanța de fond.
O astfel de motivare a deciziei instanței de apel, nu numai că nu răspunde criticilor formulate de apelanții reclamanți (prin care se invoca omisiunea instanței de fond de a analiza cererea de grănițuire și nelegalitatea raportului de expertiză efectuat la fond) și nu întrunește exigențele articolului 261 Cod Procedură Civilă, dar face imposibilă exercitarea controlului judiciar de către instanța de recurs, cu privire la acest aspect.
Pe de altă parte, din considerentele hotărârilor pronunțate anterior în cauză, rezultă că soluția de respingere a acțiunii recurenților reclamanți a fost pronunțată în exclusivitate pe baza concluziilor raportului de expertiză tehnică efectuat la instanța de fond,despre care aceștia au susținut că este nelegal, fără coroborare cu celelalte probe administrate în cauză (acte, interogatorii, martorii ).
Din actele depuse la dosar nu rezultă că acest raport s-ar fi efectuat cu citarea legală a recurenților reclamanți, iar din cuprinsul său rezultă că a fost întocmit fără să se țină seama de documentația cadastrală ce a stat la baza întabulării dreptului de proprietate al acestora în cartea funciară.
Acestea erau motive suficiente pentru refacerea raportului de expertiză în apel, iar tribunalul ar fi trebuit să admită cererea formulată în acest sens de recurenții reclamanți și să dispună fie refacerea expertizei și pe baza documentației cadastrale, fie efectuarea unei noi expertize.
Neprocedând astfel și soluționând apelul pe baza unei expertize insuficient documentată, instanța de apel a încălcat dispozițiile articolului 292 alin. 1 Cod Procedură Civilă, iar prejudiciul astfel creat recurenților nu poate fi înlăturat, conform dispozițiilor articolului 312 Cod Procedură Civilă decât prin admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceiași instanță de apel.
Cu ocazia rejudecării cauzei, tribunalul va dispune refacerea expertizei întocmite la instanța de fond sau efectuarea unei noi expertize, care să țină seama de documentația cadastrală ce a stat la baza întabulării dreptului de proprietate al reclamanților în cartea funciară, întocmită în conformitate cu dispozițiile Legii nr.7/1996, validat de judecătorul de carte funciară la momentul întabulării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții-reclamanți - și OG, împotriva deciziei civile nr.99 din 24.06.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Casează decizia recurată și trimite cauza la instanța de apel pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 ex/16.02.2010
------------------------------------
G -
G -
Președinte:Ioana BuzeaJudecători:Ioana Buzea, Doinița Mihalcea, Daniela Adriana
