Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 1233/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1233/R/2009
Ședința publică din 18 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Silvia Nicorici Traian
-
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul și de intervenientul G și, respectiv, de pârâtul, împotriva deciziei civile nr. 7/A din 15 ianuarie 2009 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent și reprezentanta pârâtului recurent, avocat, din Baroul Cluj, lipsă fiind intervenientul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la prima strigare a cauzei, Curtea constată că prin registratura instanței, la data de 29.04.2009, pârâtul recurent a depus chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 9,5 lei și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei.
Curtea constată că pârâtul recurent a achitat taxa de timbru într-un cont greșit, deși pe citația trimisă acestuia pentru prezentul termen de judecată a fost menționat contul corect.
Reprezentanta pârâtului recurent depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei, achitată în contul corect și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, recursul declarat de pârâtul recurent fiind astfel legal timbrat. Totodată, depune la dosar următoarele înscrisuri: un cupon de pensie de pe luna martie 2009, privind pensia încasată de pârâtul recurent, două fotografii cu imobilul în litigiu, chitanța care atestă plata onorariului avocațial în cuantum de 500 lei și "Note de ședință", la care au fost atașate planșe foto tehnoredactate.
Instanța înmânează reclamantului recurent un exemplar din notele de ședință depuse de reprezentanta pârâtului recurent și lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reclamantului recurent posibilitatea să studieze aceste note de ședință.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent și reprezentanta pârâtului recurent, avocat, lipsă fiind intervenientul recurent.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 3021lit. pr.civ. raportat la art. 303 alin.1 și 2 și art. 306.pr.civ. invocă excepția nulității recursului declarat de pârâtul, având în vedere că hotărârea recurată i-a fost comunicată acestuia la data de 26.02.2009, iar motivele de recurs au fost trimise prin fax, la data de 03.04.2009, deși potrivit art. 303.pr.civ. recursul trebuia motivat în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii recurate.
În ce privește recursul declarat de reclamant și intervenient, Curtea invocă excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care privesc aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate.
Curtea acordă cuvântul părților prezente asupra celor două excepții invocate din oficiu de către instanță.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită respingerea excepției nulității recursului declarat de pârâtul, admiterea excepției inadmisibilității recursului declarat de reclamant și de intervenient, în privința acelor motive de recurs care privesc aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, precum și admiterea excepțiilor invocate prin Notele de Ședință, respectiv excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și excepția inadmisibilității acțiunii principale și a cererii de intervenție.
Reclamantul recurent lasă la aprecierea instanței soluționarea celor două excepții pe care instanța le-a invocat din oficiu.
Nefiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor declarate în cauză.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului declarat de reclamant și intervenient așa cum a fost formulat în scris, respingerea recursului declarat de pârâtul și obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată, conform notei de cheltuieli, pe care o depune la dosarul cauzei.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului declarat de pârâtul, așa cum a fost formulat și motivat în scris și respingerea recursului declarat de reclamant și intervenient, deoarece apreciază că reclamantul nu are calitate procesuală activă în cauză, iar intervenientul nu mai prezintă interes în formularea recursului, având în vedere aspectele arătate prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei, pe care le susține oral. Solicită obligarea reclamantului și interve-nientului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial în sumă de 500 lei, conform chitanței depuse la dosarul cauzei.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1861/30.06.2008, pronunțată de Judecătoria Vișeu d Sus în dosar nr-, s-a admis, în parte, cererea principală formulată de reclamantul; s-a admis, în principiu, și pe fond, în parte, cererea de intervenție principală formulată de intervenientul G, ambele în contradictoriu cu pârâtul și, în consecință: s-a stabilit că linia de mejdă dintre proprietatea reclamantului, identificată în CF nr. 9572 nr. top 1200/2, în suprafață de 301 mp. și nr. top 1196/3/2, în suprafață de 1697 mp. și proprietatea pârâtului, identificată în CF nr. 9344 nr. top 1202/a/2, în suprafață de 744 mp. și nr. top 1195/1/2/1, în suprafață de 2249 mp. este situată pe aliniamentul sălciilor, între punctele 1-7 din anexa grafică nr. 1 la raportul de expertiză completat, întocmit de expert, și care face parte integrantă din sentință.
Au fost respinse celelalte petite din cererea de intervenție.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că asupra terenului din CF nr. 9572 nr. top 1200/2, în suprafață de 301 mp. și nr. top 1196/3/2, în suprafață de 1697 mp. este proprietar tabular intervenientul, care este fiul reclamantului, cei doi folosind împreună acest teren, în timp ce pârâtul folosește terenul din CF nr. 9344 nr. top 1202/a/2, în suprafață de 744 mp. și nr. top 1195/1/2/1, în suprafață de 2249 mp. al cărui proprietar tabular este, cele două proprietăți învecinându-se nemijlocit pe linia cuprinsă între punctele 1 și 7 din anexa grafică nr. 1 la expertiza întocmită în cauză. Expertul a apreciat că delimitarea dintre cele două proprietăți se poate face doar având în vedere gardul din sălcii, care are o vechime de peste 50 de ani, mai ales că părțile dețin imobilele în litigiu de aproximativ 30 de ani, și-au amplasat casele de locuit pe aceste terenuri, și în toată această perioadă linia de mejdă a fost neschimbată.
Petitul referitor la retragerea gardului de pe domeniul public a fost respins, întrucât dreptul de formula o astfel de cerere în justiție o are doar Statul Român sau orașul Vișeu de, în funcție de proprietarul domeniului public.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, reclamantul și intervenientul, solicitând admiterea în întregime, atât a cererii principale, cât și a cererii de intervenție.
Tribunalul Maramureș, prin decizia civilă nr. 7/A/15.01.2009, pronunțată în dosar nr-, a admis în parte apelul, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că pârâtul a fost obligat să taie sălciile aflate pe linia de hotar dintre cele două proprietăți, în caz de refuz apelanții fiind îndreptățiți la tăierea sălciilor, pe cheltuiala pârâtului; pârâtul a fost obligat la a suporta din contravaloarea cheltuielilor pe care le va presupune îngrădirea proprietății; au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței; au fost compensate cheltuielile de judecată ale părților în apel.
La pronunțarea acestei soluții Tribunalul a avut în vedere faptul că o hotărâre judecătorească în materie de grănițuire are caracter declarativ, iar nu constitutiv, astfel încât, dată fiind vechimea de peste 50 de ani a sălciilor, pe linia cărora a fost edificat și gardul ce desparte cele două proprietăți, în lipsa altor repere naturale în teren, este evident că linia de hotar este cea determinată de aliniamentul sălciilor.
Respingerea petitului, având ca obiect obligarea pârâtului să-și mute gardul de pe strada publică, este corectă, întrucât apelanții nu au făcut dovada unui drept de proprietate asupra străzii respective.
Hotărârea primei instanțe, însă se impune a fi schimbată, întrucât art. 584.civ. prevede că toate cheltuielile de grănițuire vor fi suportate pe J, iar pe de altă parte, art. 609.civ. îi îndreptățește pe apelanți la a obține obligarea pârâtului la tăierea sălciilor ce constituie în prezent gardul comun.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, pe de parte, pârâtul, iar pe de altă parte, reclamantul și intervenientul
Prin propriul recurs reclamantul și intervenientul au solicitat instanței, ca, urmare a admiterii recursului, să se admită și celelalte petite pe care le-au formulat, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele.
În motivarea recursului s-a făcut un istoric al relațiilor dintre părți, arătându-se că neînțelegerile cu pârâtul și soția acestuia au fost generate de refuzul pârâtului de a tăia sălciile de pe linia de mejdă și de dorința recurenților de a construi un gard nou din beton cu grilaj de fier sau scândură, pentru a se preveni astfel aruncarea, de către pârât, a gunoaielor pe proprietatea recurenților. În plus, sălciile făceau umbră pe terenul recurenților, frunzele căzute făceau mizerie, iar gardul de sârmă subțire și joasă îi permitea pârâtului să intre pe proprietatea recurenților în lipsa acestora. . stradă pârâtul curăța șanțul care era pe lângă gradul lui și punea toată mizeria în poarta recurenților, iar când și-a reconstruit pârâtul gardul, l-a construit în șanț, iar ulterior a săpat șanțul în stradă, îngustând accesul cu mașini mai mari în curte, aspecte pentru care recurenții au făcut sesizare la Primărie, toate aceste împrejurări fiind confirmate prin expertiză și prin audierea martorului. Pârâtul a încălcat o porțiune de 10. lungime plus 5. plus 65 cm. din strada ce aparține recurenților, stradă care a fost a bunicilor recurenților. S-a mai arătat de către recurenți că nu acceptă ca gardul pârâtului să fie legat de stâlpul porții acestora, întrucât nu pot să-și repare sau să-și vopsească gardul fără să aibă discuții cu pârâtul. În ceea ce privește linia de mejdă, aceasta este situată pe linia de sălcii, recurenții fiind de acord să construiască ei gardul pe cheltuiala pârâtului, având și autorizație de construcție, în timp ce pârâtul nu are autorizație de construcție pentru gardul de la stradă, nici pentru cel vechi, nici pentru cel nou.
Pârâtul nu și-a motivat recursul în termenul legal de motivare a recursului, prevăzut de art. 303 alin. 1 și 2. proc. civ. respectiv, deși hotărârea recurată i-a fost comunicată pârâtului la data de 26.02.2009, dată de la care curgea termenul de 15 zile înăuntrul căruia trebuia motivat recursul, totuși acesta a motivat recursul abia la data de 03.04.2009, cu depășirea evidentă a termenului reglementat de art. 303. proc. civ.
Pe cale de consecință, în privința recursului pârâtului, la termenul de judecată din data de 18.05.2009, Curtea, din oficiu, a invocat excepția nulității acestui recurs, excepție care urmează să fie admisă în temeiul art. 303 alin. 1 și 2. proc. civ. coroborat cu art. 3021lit. c proc. civ. și art. 306. proc. civ.
Pentru termenul de judecată din 18.05.2009 pârâtul recurent a depus la dosar un script intitulat "Note de ședință", prin care a invocat așa-zise excepții de ordine publică, respectiv excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, decurgând din aceea că potrivit art. 584.civ. numai proprietarul poate cere grănițuirea proprietății lipite de a sa, reclamantul nefiind proprietar, întrucât o atare calitate o are doar intervenientul; excepția inadmisibilității cererii principale și a cererii de intervenție, decurgând din aceea că în cauză nu a fost împrocesuată și soția pârâtului, astfel încât, acesteia hotărârea nu îi este opozabilă și deci nu poate fi pusă în executare. Prin aceleași "Note de ședință" pârâtul a făcut aprecieri și cu privire la fondul cauzei, referitor la linia de mejdă și la necesitatea de a se edifica un gard nou cu costuri minime și neîmpovărătoare pentru pârât.
Cu privire la aceste "Note de ședință", Curtea constată că acestea nu pot fi circumscrise motivelor de recurs de ordine publică, în sensul art. 306. proc. civ. susceptibile de a fi supuse analizei instanței de recurs, chiar dacă au fost invocate după împlinirea termenului reglementat de art. 303. proc. civ. având în vedere următoarele considerente:
Este adevărat că art. 584.civ. prevede că orice proprietar îl poate obliga pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa, dar nu este mai puțin adevărat că, în jurisprudență, calitatea procesuală activă de a promova o acțiune întemeiată pe art. 584.civ. i-a fost recunoscută nu doar proprietarului imobilului, ci și uzufructuarului, sau chiar posesorului.
În consecință, reclamantului, care este posesorul, de peste 30 de ani, al imobilului proprietatea intervenientului - intervenientul fiind fiul reclamantului -, imobil care se învecinează cu proprietatea pârâtului, în nici un caz nu i se poate nega calitatea procesuală activă de a promova o acțiune în grănițuire întemeiată pe prevederile art. 584.civ.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar putea reține o atare lipsă de calitate procesuală activă a reclamantului, în nici un caz intervenientului nu i s-ar putea nega această calitate, dat fiind că el este proprietarul tabular al imobilului ce se învecinează cu terenul pârâtului - conform extrasului CF nr. 9572 Vișeu de nr. top 1200/2 și 1196/3/1 -, calitate în care a și formulat cererea de intervenție în interes propriu aflată la fila 7 dosar fond, și prin care a solicitat grănițuirea proprietăților învecinate, obligarea pârâților la a-i permite îngrădirea proprietății pe linia de hotar, urmând să fie obligați la a suporta din contravaloarea lucrărilor, obligarea pârâților la a tăia sălciile aflate pe linia de hotar, în caz de refuz să fie autorizați intervenientul și reclamantul să facă acest lucru pe cheltuiala pârâților, etc. petite aproximativ identice fiind formulate și prin cererea introductivă de instanță ( 1 și 8 dosar fond).
Nu constituie un motiv de recurs de ordine publică nici faptul că nu a fost chemată în judecată soția pârâtului, dat fiind, pe de o parte, faptul că o atare omisiune poate să ducă, eventual, cel mult la inopozabilitatea hotărârii față de aceasta, iar în nici un caz la inadmisibilitatea cererii, iar pe de altă parte, dat fiind faptul că această pretinsă inopozabilitate este paralizată de incidența art. 35. fam.
Constatându-se așadar că pârâtul nu și-a motivat în termenul legal recursul pe care l-a formulat și că prin "Notele de ședință" depuse la dosar la 18.05.2009 nu a invocat nici un fel de motive de recurs de ordine publică, în temeiul art. 3021lit. c, art. 303 alin. 1 și 2 și art. 306. proc. civ. Curtea urmează să constate nulitatea recursului pârâtului.
Recursul reclamantului și al intervenientului este nefondat.
În privința acestui recurs, Curtea la termenul de judecată din 18.05.2009, a invocat, din oficiu excepția inadmisibilității parțiale a acelor motive de recurs ce vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, respectiv a acelor motive prin care s-a reprodus istoricul relațiilor de vecinătate tensionate dintre părți, prin care s-a expus modul în care pârâtul și-a curățat șanțul, și-a edificat gardul, prin care s-au precizat demersurile făcute de recurenți la Primărie, etc. dat fiind că, urmare a abrogării punctelor 10 și 11 ale art. 304. proc. civ. instanței de recurs nu îi mai este permis să analizeze hotărârea recurată sub aspectul netemeiniciei sale, ci doar sub aspectul strictei legalități a acesteia. Nu poate fi cenzurată de către instanța de recurs nici soluția dată petitului în grănițuire, întrucât pentru o atare finalitate instanța de recurs ar fi nevoită să procedeze la o reapreciere a probațiunii administrate în fața instanței de fond, pentru a verifica dacă într-adevăr linia de mejdă stabilită de instanța de fond este sau nu corectă. Or, acest demers este inadmisibil prin prisma abrogării pct. 10 și 11 ale art. 304. proc. civ.
Prin urmare, în recurs nu mai pot fi invocate nici un fel de aspecte de netemeinicie, care să implice o reapreciere a probațiunii administrate în fața instanțelor de fond, o reanalizare a stării de fapt, etc, ci doar aspecte de strictă nelegalitate a hotărârii recurate.
Singurele motive de nelegalitate conținute în memoriul de recurs formulat de reclamant și de intervenient sunt cele referitoare la soluția dată petitului prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la a desființa gardul construit pe strada -, în caz de refuz să fie autorizați recurenții să facă acest lucru pe cheltuiala pârâtului; cele referitoare la afirmarea unui pretins drept de proprietate asupra bucății de stradă ocupate de pârât, pe motiv că aceasta ar fi aparținut bunicilor recurenților; nelegala acordare a cheltuielilor de judecată în favoarea recurenților.
În ceea ce privește pretenția recurenților, conform căreia bucata de stradă blocată de pârât ar fi aparținut bunicilor acestora, Curtea constată că aceasta îmbracă forma unei revendicări, fundamentată din punct de vedere juridic pe prevederile art. 480.civ. și pentru a cărei admisibilitate recurenții ar fi trebuit să facă dovada acestei proprietăți, conform art. 1169.civ. prin depunerea la dosarul cauzei a unui extras de carte funciară în acest sens.
Neputând face dovada proprietății asupra terenului reprezentând o bucată din strada -, pretinsa revendicare a acestui teren de către recurenți apare ca inadmisibilă.
De altfel, această pretenție în revendicarea unei bucăți din strada - intră sub incidența excepției inadmisibilității, întemeiată pe prevederile art. 316. proc. civ. rap. la art. 294. proc. civ. având în vedere că nici prin cererea introductivă de instanță, nici prin cererea de intervenție principală nu s-a formulat un petit expres în revendicarea acestei bucăți de teren din strada -, pretins ocupată de pârât.
În privința petitului referitor la obligarea pârâtului să desființeze gardul construit pe strada -, stradă care constituie domeniul public al unității administrativ-teritoriale, recurenții nu pot justifica o calitate procesuală activă, așa cum corect au reținut și primele două instanțe, o atare calitate revenind proprietarului domeniului public, conform Legii nr. 213/1998.
În ceea ce privește soluționarea petitului referitor la cheltuieli de judecată, Curtea constată că primele două instanțe au făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 276 rap. la art. 274. proc. civ. recursul fiind nefondat și sub acest aspect.
Așa fiind, pentru considerentele mai expuse, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 3. proc. civ. Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul reclamantului și intervenientului.
Față de soluția de respingere a recursului reclamantului și intervenientului, respectiv, față de soluția de constatare a nulității recursului pârâtului, în recurs nu vor fi acordate cheltuieli de judecată în favoarea nici uneia dintre părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul și de intervenientul G, împotriva deciziei civile nr. 7 din 15.01.2009 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Constată nulitatea recursului declarat de pârâtul, împotriva aceleiași decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
--- - - - -
Red./dact.MM
2ex./19.05.2009
Jud.apel: /
Jud.fond:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
Către
,
Vișeu de,-, jud.
Răspunzând cererii. înregistrată la Curtea de APEL CLUJ la data de 18 mai 2009, vă comunicăm alăturat copia Deciziei civile nr.1233/R/18 mai 2009 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosarul nr-.
Întocmit GREFIER
Verificat GREFIER DE SECȚIE
C-N, la 28 mai 2008
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Silvia Nicorici Traian
