Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 1252/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.1252
Ședința publică din 09 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu G -
JUDECĂTOR 3: Rujița Rambu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursurile declarate de reclamanta recurentă - SRL T prin lichidator judiciar MANAGEMENT și pârâții recurenți și împotriva deciziei civile nr.437/A/08.05.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați, - și, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic pentru reclamanta recurentă - SRL prin lichidator judiciar, avocat pentru pârâții intimați și, prezent personal pârâtul intimat asistat de avocat, pârâta intimată lipsă este reprezentată de avocat, prezent personal pârâtul intimat asistat de avocat, lipsă fiind pârâții intimați și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul reclamantei recurente este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, iar cel al pârâților recurenți este legal timbrat cu 9,50 lei taxă judiciară de timbru și 0,50 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul ales al pârâților recurenți depune la dosar împuternicire avocațială.
Pârâtul intimat, prin apărător, depune la dosar decontul cu cheltuielile efectuate în recurs însoțit de două chitanțe, reprezentând onorariul de avocat în sumă de 1200 lei.
Apărătorii părților învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Consilier juridic, pentru reclamanta recurentă - SRL prin lichidator judiciar, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Timișoara. Arată că este de acord cu admiterea recursului formulat de către pârâții intimați.
Avocat, în calitate de apărător ales al pârâților intimați și, solicită admiterea recursurilor, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Pârâtul intimat, prin avocat, solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate, menținerea hotărârii atacate ca fiind legale, cu obligarea recurenților în solidar la plata cheltuielilor de judecată. Arată că instanța de apel la pronunțarea hotărârii recurate a făcut o corectă aplicare a legii; invocă dispozițiile art.32 din Legea 7/1996, susținând că înscrierile în cartea funciară nu au efect de opozabilitate cu privire la întinderea dreptului de proprietate; în cauză nu s-a făcut nicio susținere și dovadă că întinderea ar fi alta decât cea existență și că în cauză nu s-a invocat încălcarea dreptului de proprietate. Invocă încălcarea dispozițiile art.312 pr.civ. raportat la art.294 pr.civ.
Avocat, pentru pârâții intimați și, solicită respingerea recursurilor.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.437/A/08.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- au fost respinse apelurile declarate de reclamanta - SRL prin lichidator - (pârâtă în dosar conex 5146/2005), de pârâții și (reclamanți în dosar conex -) și de pârâții și ( reclamanți în dosar conex 5145/2005) împotriva sentinței civile nr.13329/28.10.2008 dată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- (nr.vechi8175/Rj/2006) în contradictoriu și cu pârâții, și.
Dispunând astfel, tribunalul a apreciat că prima instanță a făcut corecta aplicare a dispozițiilor legale la starea de fapt reținută, după cum urmează:
Prin cererea înregistrată sub nr.13270/2003 la Judecătoria Timișoara ulterior precizată reclamanta - SRL a chemat în judecată pârâții, și, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să îi oblige pe pârâți să îi lase în deplină proprietate și posesia suprafața de 1079 mp din terenul înscris în CF 2846 nr. top1031-1032, în suprafață totală de 2841 mp; să stabilească liniile de hotar dintre proprietăți; să îi oblige pe pârâți să își mute gardurile conform acestor linii sau să autorizeze pe reclamantă să execute aceste lucrări, pe cheltuiala pârâților.
În motivare a invocat că este proprietara terenului înscris în CF 2846 nr. top 1031-1032, în suprafață totală de 2841 mp. Acest teren se învecinează, în partea dreaptă și în partea, cu terenurile proprietatea pârâților, imobilele fiind delimitate prin garduri. Cu toate că există semne exterioare de delimitare, sunt îndoieli că acestea ar fi amplasate pe traseul hotarului dintre cele trei proprietăți limitrofe. Astfel, în urma măsurătorilor efectuate, s-a constatat că reclamanta folosește o suprafață mai mică decât cea evidențiată în cartea funciară.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 480 și art. 584 Cod civil.
Prin sentința civilă nr.7753/20.09.2004, Judecătoria Timișoaraa admis acțiunea precizată; pe cale de consecință a obligat pârâții și să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie suprafața de 664 mp teren; a obligat pârâții să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie suprafața de 145 mp teren; a dispus grănițuirea proprietăților în litigiu conform raportului de expertiză topo întocmit de expert; a obligat pârâții să își mute gardurile conform aliniamentului propus de expert, iar în caz de refuz a autorizat reclamanta să execute lucrarea, pe cheltuiala pârâților.
Hotărârea susmenționată a fost atacată cu apel d e toate părțile din proces. Prin decizia civilă nr. 71/A/27.01.2005 pronunțată în dosarul nr. 8752/C/2004, Tribunalul Timiș - Secția civilă a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș și a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea Curții de APEL TIMIȘOARA. Cauza a fost înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA - Secția civilă sub nr. 2475/C/2004. Prin decizia civilă nr. 854/7.04.2005, Curtea de APEL TIMIȘOARAa recalificat calea de atac din apel în recurs și a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului Timiș. Această decizie a fost atacată cu recurs. Recursul a fost admis prin decizia civilă nr.2319/R/23.09.2005 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA - Secția civilă în dosar 8202/C/2005. Astfel,decizia recurată a fost casată, calea de atac promovată împotriva hotărârii Judecătoriei Timișoaraa fost calificată drept apel, iar cauza a fost trimisă la Tribunalul Timiș, pentru soluționarea apelului.
Prin decizia civilă nr. 214/A/15.03.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția civilă în dosar nr. 12268/2005 au fost admise apelul promovat de pârâții și cererea de aderare la apel formulată de pârâții și și a fost constatat nul apelul promovat de reclamanta " "
În consecință, sentința Judecătoriei Timișoaraa fost desființată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr. 8175/Rj/2006 (nr. nou -).
La termenul de judecată din data de 31.10.2006, la acest dosar a fost conexat dosarul nr. 5145/2005 al Judecătoriei Timișoara.
În acest sens, instanța a reținut că dosarul nr. 5145/2005 are ca obiect acțiunea civilă precizată formulată de reclamanții și împotriva pârâților și, " ", și, solicitând instanței grănițuirea proprietăților părților, acestea formând obiectul cererii de grănițuire și în dosarul 8175/Rj/2006.
La același termen de judecată, 31.10.2006, expertul a fost citat cu mențiunea de a întocmi un nou raport de expertiză, cu citarea tuturor părților din proces și care să aibă în vedere obiecțiunile formulate de pârâții la fila 90 din dosarul 13270/2003 al Judecătoriei Timișoara.
Acest nou raport de expertiză a fost depus la termenul de judecată din data de 24.04.2007 (fila 66), sub denumirea de "Supliment la raportul de expertiză", iar expertul a stabilit liniile de hotar cu precizarea că lungimea parcelelor măsurată pe Planul cadastral (scara 1:2880) este mai mică decât lungimea parcelelor folosite de părți.
Reclamanții conex și și-au precizat acțiunea conexă nr. 5145/2005 în funcție de concluziile expertului.
Având în vedere obiecțiunile formulate de pârâții la raportul de expertiză întocmit de expert, precum și contradicțiile existente între acest raport de expertiză și primul raport, întocmit în cauză de expert, în ceea ce privește lungimea parcelelor în litigiu, la termenul de judecată din 28.06.2007, instanța a încuviințat cererile pârâților și pentru efectuarea în cauză a unei contraexpertize topo, de către experții G, și.
Raportul de contraexpertiză topo a fost depus la dosar la termenul de judecată din 16.10.2007.
În dosarul -, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței să dispună grănițuirea proprietăților părților.
La termenul de judecată din 11.12.2007 reclamanții conecși și și-au precizat și completat acțiunea conexă nr. 5145/2005, prin lărgirea cadrului procesual cu pârâții și, pentru opozabilitate; totodată, au solicitat grănițuirea proprietății lor de proprietățile pârâților și și a pârâtei " ", să fie obligați pârâții conex să lase reclamanților conex în deplină proprietate și posesie suprafața de 347 mp, iar acești pârâți să fie obligați să mute gardul despărțitor pe aliniamentul propus de experți; au fost solicitate cheltuieli parțiale de judecată.
La același termen de judecată - 11.12.2007 - pârâtul conex a solicitat instanței să anuleze raportul de contraexpertiză topo și răspunsul la obiecțiuni formulat de cei trei experți, deoarece aceste lucrări au fost efectuate fără convocarea pârâtului la fața locului, astfel cum prevede art. 208.pr.civ.
Tot la termenul de judecată din 11.12.2007, reclamanta " " a lărgit cadrul procesual al acțiunii principale cu numiții și, conform concluziilor din raportul de contraexpertiză.
Instanța a admis cererea formulată de pârât-pârât conex, în sensul că a obligat experții să refacă raportul de contraexpertiză topo, toate părțile din proces urmând a fi convocate la fața locului cu ocazia efectuării măsurătorilor.
La termenul de judecată din 11.03.2008, pârâtul-pârât conex a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii principale și a acțiunilor conexe, cu următoarea motivare:
Proprietatea reclamantei " " nu se învecinează cu proprietatea pârâtului.
Proprietatea reclamanților conecși și nu se învecinează cu proprietatea pârâtului conex.
Proprietatea reclamanților conecși și se învecinează cu proprietatea pârâtului conex, însă între acestea există semne exterioare de hotar, materializate printr-un gard cu stâlpi de beton, montat chiar de reclamantul conex, nefiind contestat până în prezent de către reclamanți.
Excepția de inadmisibilitate invocată de pârâtul-pârât conex a fost unită de instanță cu fondul, la termenul de judecată din 8.04.2007 apreciindu-se că pentru soluționarea acesteia trebuie administrată proba cu expertiza topo.
La termenul de judecată din 6.05.2005, experții G, și au depus la dosar raportul de contraexpertiză topo, refăcut după convocarea tuturor părților la fața locului, pentru efectuarea măsurătorilor.
Experții G și s-au prezentat personal în ședința de judecată din 14.10.2008 și au învederat instanței că nu au întocmit un proces-verbal de măsurători, deoarece la fața locului niciuna dintre părți nu a contestat modul în care au fost efectuate aceste măsurători. Experții au mai precizat că nemulțumirile părților sunt determinate de faptul că suprafețele lor reale nu coincid cu cele din teren, iar părțile nu au înțeles să își completeze acțiunile cu petite de rectificare de carte funciară, nefiind însă de acord să cedeze din suprafețele de teren pe care le folosesc, deși sunt mai mari decât cele înscrise în cartea funciară.
Pe baza raportului de contraexpertiză topo, reclamanții conecși și și-au completat acțiunea conexă nr. -, solicitând pârâtului conex să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de aproximativ 400 mp.
Astfel, instanța a reținut că este investită cu soluționarea următoarelor capete de cerere: grănițuire, revendicare și obligație "a face" în acțiunea principală - (nr. vechi 8175/Rj/2006); grănițuire, revendicare și obligație "a face" în acțiunea conexă nr. 5145/2005; grănițuire și revendicare în acțiunea conexă nr. -.
Raportat la situația de carte funciară prezentată în raportul de contraexpertiză și la lămuririle oferite de experții G și, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului-pârât conex și excepția prematurității acțiunii principale și a acțiunilor conexe.
Prin sentința civilă nr.13329/28.10.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- (nr.vechi 8175/Rj/2006), au fost respinse acțiunile conexate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în litigiu sunt mai multe parcele cadastrale situate în intravilanul localității, str.-, jud.
Prima parcelă de teren, top 1029-1030/1, înscrisă în CF 772, cu o suprafață tabulară de 1644 mp, aparține pârâților și.
Experții au stabilit că cei doi pârâți folosesc o suprafață de 2005 mp, mai mare decât suprafața evidențiată în cartea funciară.
Parcela susmenționată se învecinează, pe lungime, cu top 1029-1030/2, înscrisă în CF 753, proprietatea soților și. Această parcelă are o suprafață tabulară de 1644 mp, însă experții au constatat că cei doi pârâți folosesc suprafața de 2127 mp, mai mare decât suprafața înscrisă în cartea funciară.
În continuare, parcela aparținând pârâților și se învecinează pe lungime cu top 1031-1032 înscrisă în CF 2846, cu suprafața tabulară de 2841 mp, proprietatea reclamantei-pârâtă conex " "
Experții au constatat că reclamanta folosește suprafața de 1762 mp, mai mică decât suprafața din cartea funciară.
În continuare, pe cealaltă lungime, parcela susmenționată se învecinează cu top 1033-1034 din CF 270, cu o suprafață tabulară de 3075 mp, proprietatea pârâților și. Experții au stabilit că acești pârâți folosesc o suprafață de 3010 mp, mai mică decât suprafața din cartea funciară.
Pe cealaltă lungime, proprietatea pârâților se învecinează cu parcela top 1035-1036/1, înscrisă în CF 641, cu suprafața tabulară de 1275 mp, proprietatea pârâtului.
Experții au constatat că acest pârât folosește o suprafață de 1702 mp, mai mare decât suprafața înscrisă în cartea funciară.
Cei trei experți au propus două variante de aliniamente, precizând că astfel se asigură părților folosirea suprafeței înscrisă în cartea funciară.
În raportul de contraexpertiză, s-a consemnat că, în urma prelucrării pe calculator a datelor rezultate din măsurători, s-a întocmit planul de situație conform modului de folosire.
În planșa 1 anexă la raportul de contraexpertiză, se prezintă suprapunerea măsurătorilor peste planul cadastral și se observă că între acestea există deosebiri.
Conform situației de carte funciară prezentate de experți, pârâtul nu este în prezent proprietar asupra vreunei parcele în litigiu, astfel încât, conform art. 112.pr.civ. instanța a respins față de acest pârât atât acțiunea principală -, cât și acțiunea conexă nr. 5145/2005, pentru lipsa calității procesuale pasive.
La soluționarea acțiunii, instanța a avut în vedere următoarele prevederi legale:
Articolul 584 Cod civil, conform căruia orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa.
Articolul 31 alin.1 din Legea nr. 7/1996, modificată, conform căruia cuprinsul cărții funciare, în afara îngrădirilor și excepțiilor legale, se consideră exact numai în folosul acelei persoane care, în virtutea unui act juridic cu titlu legal, a dobândit cu bună-credință un drept real înscris în cartea funciară.
Articolul 32 lit.a) din Legea nr. 7/1996, modificată, conform căruia efectul de opozabilitate al înscrierilor din cartea funciară este inoperant cu privire la suprafața terenurilor.
Articolul 33 alin.1 din Legea nr. 7/1996, modificată, conform căruia, în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia.
Articolul 51 alin.1 din Legea nr. 7/1996, modificată, conform căruia înscrierile efectuate în cărțile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile sau pe cale amiabilă, pe baza unei declarații date în formă autentică.
Totodată, conform deciziei nr.1330/1995 a J - Secția civilă, este necesar ca o grănițuire dispusă prin hotărâre judecătorească să rezolve contestațiile și pretențiile părților cu caracter revendicativ, dar și să țină seama de transformările produse în configurația terenurilor din cauză care nu le sunt imputabile, pentru a se asigura o folosință utilă a proprietăților.
Când grănițuirea implică o revendicare, reclamantul trebuie să dovedească dreptul său de proprietate.
Prin decizia nr. 3823/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă respins recursul promovat împotriva unor hotărâri judecătorești de stabilire a liniei de graniță. În motivarea deciziei sale, instanța supremă a reținut că înscrierea în cartea funciară garantează existența dreptului real, nu și întinderea obiectului material asupra căruia acel drept există; dacă s-a constatat o nepotrivire între suprafața din cartea funciară și suprafața din teren, părțile nu își pot invoca propria culpă în neformularea unei acțiuni în rectificare de carte funciară.
În speță, atât acțiunea principală, cât și acțiunile conexe au petite de grănițuire și revendicare.
În consecință, reclamanta " " și reclamanții conecși și, pe de o parte, și și, pe de altă parte, trebuie să își dovedească dreptul de proprietate asupra parcelelor lor, inclusiv sub aspectul întinderii obiectului material asupra căruia există acest drept.
După clarificarea suprafeței asupra căruia se întinde dreptul de proprietate, se poate soluționa petitul de grănițuire, deoarece, conform art. 584 Cod civil, "grănițuirea poate fi cerută doar deproprietar."
În speță, reclamanta și reclamanții conex folosesc suprafețe diferite de suprafețele cu care sunt înscriși în cărțile funciare.
Pe de altă parte, reclamanta are calitate de pârâtă în acțiunea conexă 5145/2005, reclamanții conecși și au calitatea de pârâți în acțiunea principală, iar reclamanții conecși au calitatea de pârâți în acțiunea principală și de pârâți în acțiunea 5145/2005.
În aceste condiții, instanța de fond a reținut că în speță fie se contestă, fie nu există certitudine cu privire la întinderea obiectului material asupra căruia poartă drepturile de proprietate ale reclamantei, respectiv ale reclamanților conecși.
Părțile nu și-au dovedit, practic, dreptul de proprietate.
Raportat la situația evidențiată de experții topo, reclamanta și reclamanții conecși erau datori să solicite o constatare a suprafeței reale a parcelei lor și, eventual, rectificarea de carte funciară cu privire la suprafață, pentru ca suprafața tabulară să fie cea reală. Aceste solicitări se soluționează în contradictoriu cu vecinii de pe toate laturile parcelei și se impuneau cu atât mai mult cu cât și expertul topo a remarcat faptul că lungimea parcelelor măsurate pe planul cadastral este mai mică decât lungimea parcelelor folosite de pârâți.
O asemenea operațiune presupune suprapunerea pe planul de situație al localității a configurației parcelelor în litigiu și cercetarea documentației de dezmembrare în urma căreia au luat naștere aceste parcele.
În concluzie, având în vedere că reclamanta și reclamanții conecși nu au dovedit decât existența dreptului lor real, iar nu și întinderea acestui drept, în baza art. 112 Cod procedură civilă, instanța de fond respins acțiunea principală și acțiunile conexe ca premature.
Pe calea apelului declarat împotriva sentinței, reclamanta - SRL a invocat că unele părți folosesc mult, iar altele mai puțin din suprafața evidențiată în cartea funciară, iar dovada dreptului de proprietate se face prin contractul de vânzare-cumpărare care atestă suprafața tabulară pe care ar trebui să o aibă parcela sa.
Reclamanții conecși, și au invocat greșita respingere ca prematură a cererilor conexate, ei dorind să-și asigure suprafața tabulară care corespunde celei cumpărate.
Respingând apelurile declarate, Tribunalul Timișa avut în vedere că finalitatea urmărită de reclamanții din cele două dosare conexe ( " ", și ) prin declanșarea prezentului demers judiciar este asigurarea suprafeței tabulare, pe calea unei acțiuni în grănițuire, combinate cu petite de revendicare, pretinzând că eventualele minusuri constate în întinderea parcelelor - proprietatea lor - s-ar regăsi în surplusul constat pe seama parcelelor învecinate.
Este de observat, însă, că toate lucrările de specialitate au conchis că cele mai multe dintre parcelele în discuție au un surplus față de suprafața tabulară cu excepția a două dintre acestea ( una fiind și cea cu nr. topografic 1031-1032 - proprietatea reclamantei -apelante " " ), la care s-a constatat un minus. Aceiași experți au mai constatat atât împrejurarea că lungimea unora dintre parcele este mai mică decât cea reală cât și că majoritatea proprietăților limitrofe sunt delimitate prin garduri. De altfel, nimeni nu a contestat semnele de hotar existente între parcelele în litigiu.
Tribunalul, în consecință, a constatat că părțile aveau la dispoziție o altă cale procedurală pentru a-și valoriza pretențiile și a-și pune de acord situația reală, din teren cu aceea de carte funciară - și anume acțiunea în rectificare de carte funciară întemeiată pe dispozițiile art. 34 pct.4 din Legea nr.7/1996 republicată.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât în speță nu se verifică condițiile de admisibilitate ale acțiunii în grănițuire, aceasta având ca obiect restabilirea hotarului real dintre proprietăți, fiind exclus, cel puțin teoretic, ca o proprietate să fie lipsită de contur ceea ce, în planul vecinătății, înseamnă traiectoria liniei închise care o separă în spațiu și-i atribuie configurație.
În speță, semnele de hotar există și nu au fost contestate de părți, singura lor nemulțumire derivând din neasigurarea suprafeței tabulare. Or, apelanții aveau a observa că împrejurarea că unele parcele au în întindere cantitativă un surplus, iar altele un minus nu este de natură să conducă la admisibilitatea nici a unei acțiuni în grănițuire, și nici a unei acțiuni în revendicare, fără producerea unor probe apte să susțină deposedarea lor abuzivă, față de excepția de la principiul opozabilității înscrierilor de carte funciară în ceea ce privește suprafața terenurilor (art.32 lit. a din legea nr.7/1996 republicată); zis altfel, cartea funciară nu garantează întinderea suprafeței înscrisă, și ca atare, nici contractele de vânzare-cumpărare, sau alte acte autentice ce au stat la baza înscrierilor de carte funciară.
În concluzie, reclamanții-apelanți aveau a dovedi pătrunderea abuzivă în terenul lor a celorlalte părți, precum și mutarea semnelor de hotar, iar nu numai necorelarea suprafeței reale cu cea tabulară (prin măsurători ce au constatat surplusuri și minusuri).
constatat la un teren nu poate fi pus, parțial, pe seama surplusului constatat la parcela învecinată, deoarece asemenea minusuri sau surplusuri pot fi constatate și în parcelele învecinate( cazul de față) și își găsesc explicația, de cele mai multe ori, în multiplele dezmembrări și divizări anterioare, precum și în măsurătorile imprecise efectuate în trecut cu mijloace tehnice mai puțin exacte și precise decât cele folosite în prezent, abstracție făcând de faptul că, cel mai adesea, transmisiunile dreptului de proprietate se fac fără măsurători în teren, sau, dacă se fac, nu sunt executate de specialiști.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanta - SRL prin lichidator - L și pârâții și care au criticat-o pentru nelegalitate, solicitând casarea ei și a sentinței cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Reclamanta a invocat greșita nesoluționare a fondului, instanțele încălcând principiul disponibilității, câtă vreme calea aleasă de parte conduce la același rezultat cu calea reținută de instanță ca fiind obligatoriu de urmat.
A mai invocat că, întrucât la data achiziționării de către părți a imobilelor nu existau linii de hotar (împrejmuirile fiind ulterior realizate de unii dintre cumpărători), reclamanta nu ar avea interesul să urmeze calea prevăzută de dispozițiile art.34 pct.4 din Legea 7/1996.
A mai invocat că niciuna dintre părți nu a invocat că ar fi dobândit o suprafață mai mare decât cea înscrisă în cartea funciară astfel că, întrucât unele părți folosesc mai mult decât suprafața înscrisă în cartea funciară, erau admisibile cererile formulate, interesul reclamantei fiind actual.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.6, 7, 9.pr.civ.
Pârâții (din dosarul inițial) și au invocat greșita reținere a nedovedirii dreptului lor de proprietate și neobservarea dispozițiilor legale referitoare la cererea în grănițuire.
Recursul nu a fost motivat în drept, dar susținerile recurenților pot fi încadrate, în baza dispozițiilor art.306 al.3 pr.civ. în dispozițiile art.304 pct.8, 9.pr.civ.
Pe cale de întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea recursurilor declarate.
Legal citate, celelalte părți nu au formulat întâmpinări în cauză.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza art.306 al.2 pr.civ. față de dispozițiile art.299 și următoarele pr.civ. văzând și normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.13270/2003 la Judecătoria Timișoara, reclamanta - SRL a solicitat ca pârâții să-i lase în deplină proprietate suprafața afirmativ ocupată din terenul pe care îl deține în proprietate și stabilirea liniei de hotar între proprietățile părților.
Temeiurile de drept invocate au fost dispozițiile art.480, 584.civ.
Pe de altă parte, prin cererea înregistrată sub nr.- la aceeași instanță (cerere conexată la cea susmenționată), reclamanții și au solicitat grănițuirea între proprietatea lor și cea a pârâtului.
După conexare și efectuării lucrării de contraexpertiză dispusă în cauză și ca o consecință a concluziilor experților, reclamanții și-au precizat cererea, revendicând de la pârâtul suprafața de circa 400 mp reprezentând diferența dintre suprafața de teren înscrisă în cartea funciară pe numele lor și cea efectiv folosită (fila 274 dosar nr-, nr.vechi 8175/Rj/2006), suprafața revendicată fiind ulterior precizată ca fiind de 310 mp (fila 291 dosar).
Cererea nu a fost motivată în drept, dar susținerile reclamanților pot fi încadrate în dispozițiile art.480, 584.civ.
În consecință, recurenții au revendicat suprafețele de teren pe care, deși le au înscrise în actele de proprietate, afirmativ nu le mai au în posesie și au solicitat ca, pe cale de consecință, să se dispună stabilirea unei linii de hotar care să respecte limitele reale ale proprietăților lor.
Dacă acțiunea în revendicare presupune invocarea dispozițiilor art.480 civ. de către proprietarul neposesor în contradictoriu cu posesorul neproprietar, proprietarul trebuie să facă dovada propriului drept de proprietate asupra bunului afirmativ aflat fără titlu în posesia altuia.
În speță, recurenții au invocat ca temei al pretențiilor lor înscrisuri, inclusiv extrasele de carte funciară ale imobilelor pe care le au în proprietate.
Este adevărat că efectul de opozabilitate nu este operant în ceea ce privește suprafața terenului înscris în cartea funciară (art.32 lit.a din Legea 7/1996). Se observă, însă, că art.30 din lege consacră prezumția existenței dreptului în favoarea persoanei aici înscrise.
Această prezumție permite proprietarului să valorifice în interesul său dispozițiile art.480 civ. și să opună dreptul aici înscris terților nu doar în limitele sale juridice ci și în cele materiale, în speță sub aspectul suprafeței de teren evidențiate în cartea funciară.
Este adevărat că persoanele interesate pot contesta înscrierea dreptului atât sub aspectul existenței cât și al întinderii sale; or, în cauza de față, nici existența dreptului de proprietate al recurenților și nici întinderea sub aspect material al acestui drept - astfel cum este înscrisă în cartea funciară - nu au fost contestate în condițiile art.112, 119.pr.civ.
realității că, pe calea expertizelor efectuate în cauză, experții au stabilit că părțile din prezenta cauză au în posesie suprafețe de teren mai mari sau mai mici decât cele înscrise în cartea funciară.
Se observă, însă, că tocmai recurenții sunt cei care au în posesie suprafețele de teren inferioare celor înscrise în evidențele funciare. În acest context, în condițiile în care aceștia invocă minusul de suprafață în contradictoriu cu persoanele care, așa cum au concluzionat experții, posedă suprafețe de teren mai mari decât cele evidențiate în cartea funciară, este evident că recurenții nu au interesul să promoveze o acțiune în rectificare de carte funciară în sensul art.36 pct.4 din legea 7/1996 cum a reținut instanța de apel, câtă vreme ei nu critică înscrierile de carte funciară, ci neconcordanța dintre obiectul material al posesiei și evidențele de carte funciară pe care le consideră exacte, neconcordanța operând în defavoarea lor.
Rezultă, așadar, că nu recurenții ci intimații ar avea interes ca - raportat la concluziile experților - să obțină pe calea rectificării ori a modificării cărților funciare recunoașterea împrejurării că suprafața de teren înscrisă în cartea funciară pe numele lor este mai mică decât cea reală, astfel că nu poate fi imputată recurenților vreo eventuală stare de pasivitate.
În concluzie dreptul recurenților de a pretinde restituirea terenului înscris pe numele lor în cartea funciară și care, afirmativ, se află în posesia unor neproprietari este născut și actual, contrar celor reținute de instanțe, iar neurmarea căii reglementate de dispozițiile art.36 din Legea 7/1996 nu le poate fi imputată.
Cum recurenții invocă faptul că dreptul de proprietate le-a fost încălcat afirmativ prin atitudinea intimaților, este admisibilă și cererea lor întemeiată pe dispozițiile art.584 civ. referitoare la grănițuire: în situația în care se va dovedi că limitele materiale ale dreptului invocat au fost încălcate de intimații-vecini, liniile de hotar se impune a fi stabilite cu respectarea acestor limite.
În consecință, pentru considerentele mai sus arătate, văzând că în mod greșit instanțele nu au intrat în cercetarea fondului cererilor conexate, în baza dispozițiilor art.312 al.1, 2, 3, 5.pr.civ. raportat la art.304 pct.8, 9.pr.civ. instanța va admite recursurile declarate de reclamanta în insolvență și pârâții și împotriva deciziei civile nr.437/A/08.05.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, va casa decizia recurată și sentința civilă nr.13329/28.10.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Judecătoria Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanta MANAGEMENT în insolvență și pârâții și împotriva deciziei civile nr.437/A/08.05.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Casează decizia recurată și sentința civilă nr.13329/28.10.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09 decembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - G - - -
Grefier,
- -
Red.FȘ/15.12.2009
Tehnored.MM/2 ex/07.01.2010
Instanță fond: Judecătoria Timișoara - jud.
Inst.apel: Tribunalul Timiș - jud.,
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu
