Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 137/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 137/2008-
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Aurora Popa | - - | - JUDECĂTOR 2: Maria Galeș |
- - | - JUDECĂTOR 3: Dana Cigan | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind pronunțarea recursului civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în comuna Pietroasa, sat, nr. 22, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți și -ambii cu domiciliul în comuna Pietroasa, sat., nr. 23, județul B, împotriva deciziei civile nr. 634/A din 20 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost schimbată sentința civilă nr. 576 din 27 aprilie 2005 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr. 754/2004, având ca obiect: grănițuire.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 23 ianuarie 2008, dată la care părțile prezente au pus concluzii în recurs, concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea acesteia pentru data de 30 ianuarie 2008.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.576 27 aprilie 2005 pronunțată de Judecătoria Beiuș, s-a admis în parte acțiunea formulată și completată de reclamantul împotriva pârâților G și și în consecință s-a dispus grănițuirea imobilelor cu nr. top. 29, 33/1, 34/6 înscrise în CF 924, proprietatea pârâtului G, stabilind ca linie de hotar linia cadastrală materializată pe schița întocmită de expertul prin linia ce unește punctele A-B-C-D-E-F-G-H, schiță ce face parte integrantă din hotărâre; au fost obligați pârâții să-și monteze jgheaburi și burlane la casa și anexele gospodărești dinspre partea reclamantului, astfel încât să-și conducă apele de pe acoperișuri în terenul proprietatea lor și să-și mute gardurile existente până la linia de hotar stabilită prin sentință; au fost obligați pârâții să-și ridice geamul notat pe schiță cu cifra 3, la înălțimea de 1,80 metri, respingând cererea reclamantului cu privire la geamul notat cu nr.2; a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reconvențională formulată de pârâtul G și au fost obligați pârâții să plătească reclamantului suma de 5.271.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că pârâtul G și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară în baza sentinței civile nr. 565/1985 a Judecătoriei Beiuș, prin care, în urma unui partaj cu privire la imobilele cu nr. top. 30, 33/2, 34/2 i s-au atribuit parcelele cu nr. top.33/2 și 34/2, înscrierea dreptului făcându-se în anul 2002, pârâtul folosind potrivit constatărilor expertului peste limita acestor parcele suprafața de 29 mp.
Instanța de fond a mai reținut că prin probele solicitate, pârâtul nu a făcut dovada uzucapării acestei suprafețe de teren.
De asemenea, judecătoria a reținut aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art.480 și 584 cod civil, art.611 și următoarele cod civil precum și art.584 Cod civil.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au formulat apel pârâții - reclamanți reconvenționali G și.
Prin decizia civilă nr. 634/A din 20 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis ca fondat apelul civil formulat de apelanții G și, în contradictoriu cu intimatul, împotriva sentinței civile nr. 576 din 27 aprilie 2005 pronunțată de Judecătoria Beiuș, care a fost schimbată în sensul că:
S-a respins acțiunea principală formulată de reclamantul împotriva pârâților G și.
S-a admis acțiunea reconvențională formulată de pârâții reconvenționali G și, și în consecință:
S-a constatat că pârâții reclamanți reconvenționali G și au dobândit cu titlu de uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafeței de 11 mp. din nr. top. 33/1 și respectiv 10 mp. din nr. top. 34/6, astfel cum au fost identificate prin raportul de contraexpertiză întocmit de ing., și, care face parte integrantă din hotărârea atacată.
Tribunalul a dispus alipirea - dezlipirea acestor suprafețe de la nr. top. 33/1 către nr. top. 33/2 și respectiv de la nr. top. 34/6 la nr. top. 34/2.
De asemenea, s-a dispus efectuarea operațiunilor corespunzătoare de carte funciară.
Intimatul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.090 lei în favoarea apelanților G și.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele aspecte:
Din concluziile contraexpertizei efectuate în fața instanței de apel rezultă că linia de hotar cadastrală ce delimitează cele două proprietăți este diferită de linia faptică ce desparte în prezent imobilele părților. Astfel, s-a reținut că apelanții încalcă linia de hotar de-a lungul liniei identificată pe schiță ca fiind C-a-b-c-1-d aferentă curții, folosind din proprietatea intimatului o suprafață de 11 mp. pe care sunt situate construcțiile anexe și o suprafață de 10 mp. aferentă grădinii.
Martorii audiați în cauză respectiv și au învederat instanței că anexele au fost construite în jurul anului 1973, dată la care între antecesorii părților nu au existat nici un fel de neînțelegeri cu privire la amplasamentul acestora.
Martorul a confirmat și existența la acea dată al unui gard ce despărțea cele două proprietăți precum și faptul că între antecesorii părților nu au existat neînțelegeri cu privire la aceasta.
Declarațiile acestor martori se coroborează cu declarațiile martorului audiat în fața instanței de fond care a arătat că în anul 1973 când au fost ridicate anexele, între cele două grădini exista un gard despărțitor și ridicarea construcțiilor s-a făcut cu respectarea acestui semn de hotar.
Coroborând aceste probe testimoniale, instanța de apel a reținut așadar că începând cu anul 1973 proprietățile părților au fost separate prin linia de hotar identificată pe raportul de expertiză ca fiind A-B-C-a-b-c-1-d-e-f, apelantul posedând suprafața de 21 mp. în mod continuu, netulburat, public și având credința că este proprietarul acestei suprafețe de teren.
Față de cele de mai sus, tribunalul a apreciat că în cauză sunt așadar îndeplinite condițiile uzucapiunii suprafeței de 21 mp. identificată prin raportul de contraexpertiză efectuat în cauză ca fiind ocupat de apelanți din terenul intimatului, astfel încât în mod greșit instanța de fond nu a constatat dreptul de proprietate al acestora cu privire la acest teren, drept dobândit cu titlul de uzucapiune.
Față de această împrejurare, având în vedere că uzucapiunea își produce efectele în mod retroactiv, fiind un mod original de dobândirea proprietății, instanța de fond constată că limitele dintre cele două proprietăți vecine ale părților din litigiu sunt determinate prin semne exterioare, reprezentat de gardul ce desparte cele două proprietăți, motiv pentru care s-a apreciat că nu se impune o nouă grănițuire a acestora, instanța de fond în mod greșit admițând așadar acțiunea reclamanților.
Față de linia de hotar astfel cum aceasta rezultă din cele expuse mai sus, s- constatat că nu este întemeiată nici cererea reclamanților intimați privind mutarea streșinilor, a geamului sau a gardului apelanților pârâți.
Pentru ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța de control a apreciat că apelul formulat este întemeiat, motiv pentru care urmează l-a admis în conformitate cu dispozitivul deciziei recurate.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a intimatului, acesta a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.090 lei către apelanți, reprezentând onorariu avocat și experți.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea hotărârii, în sensul menținerii în întregime hotărârii instanței de fond.
În dezvoltarea criticilor sale, reclamantul precizează că soluția adoptată de instanța de apel înlătură în mod greșit obligația de montare al jgheaburilor și burlanelor de către pârâți, și că, de pe altă parte, concluziile contraexpertizei efectuate în cauză sunt eronate, acest aspect rezultând într-un mod evident din modul în care este plasată pe schiță fântâna care nu se află în posesia comuna a părților, deși așa apare în schița celor trei experți.
În ceea ce privește uzucapiunea, recurentul apreciază că nu sunt îndeplinite, condițiile cerute de Codul civil sub aspectul termenului și al caracterului util al posesiei, astfel încât în mod greșit excepția a fost admisă.
Prin întâmpinare intimații au solicitat respingerea recursului, apreciind că instanța de apel clarificat în mod corect starea de fapt existentă.
Cercetând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține că reclamantul deține proprietatea imobilelor având numerele topografice 29, 33/1 și 34/6, înscrise în CF nr. 33, din anul 1991 (fila 5), în timp ce pârâții sunt proprietarii parcelelor 33/2 și 34/2, ce se regăsesc în CF nr. 21.
Făcându-se o primă expertiză, în fața instanței de fond, s-a constatat că într-adevăr pârâții ocupă 18,4 mp. din nr. top. 33/1 și 10,6 mp. din parcela cu nr. top. 34/6, motiv pentru care au formulat o acțiune reconvențională, solicitând să se constate că au dobândit proprietatea acestor porțiuni prin uzucapiune.
Martorul a confirmat în fața instanței de fond că pârâții au fost cei care au ridicat prima dată casa în care locuiesc, reclamantul fiind cel care a construit ulterior.
În fața instanței de apel s-a efectuat o nouă expertiză, care a stabilit suprafața totală încălcată de pârâți ca fiind 21 mp. iar martorii audiați au confirmat că din anii 70 posesia este neschimbată și că pârâții aveau deja edificată casa.
Raportat la această posesie, netulburată, ce era deja recunoscută în anul 1973 (și nu începută, așa cum afirmă recurentul) instanța de apel a constatat dobândirea proprietății cu titlu de uzucapiune în favoarea intimaților, asupra celor 21 mp. teren, dispunând alipirea celor două fâșii la parcelele cu nr. top. 33/2 și 34/2.
Pe de altă parte, chiar în măsura în care nu se poate invoca un acord ce ar fi intervenit între intimați și recurent, recurentul dobândit imobilul afectat de sarcinile deja existente și timp de 30 de ani nu a contestat această posesie, astfel încât criticile sale nu sunt întemeiate. Intimații dobândind proprietatea cu titlu de uzucapiune asupra porțiunii de teren respective, linia de hotar a fost stabilită în mod corect conform posesiei actuale.
Față de cele reținute, instanța va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă va obliga pe recurent în favoarea intimaților la 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în comuna Pietroasa, sat, nr. 22, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți și -ambii cu domiciliul în comuna Pietroasa, sat., nr. 23, județul B, împotriva deciziei civile nr. 634/A din 20 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părților intimate G și suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 30 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecător fond -
- judecători apel -
- redactat decizie - judecător - 07.02.2008
- dactilografiat grefier- -07.02.2008-2 ex.
Președinte:Aurora PopaJudecători:Aurora Popa, Maria Galeș, Dana Cigan
