Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 1712/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1703/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1712.
Ședința publică de la 10 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Singh
JUDECĂTOR 2: Stere Learciu
JUDECĂTOR 3: Claudiu Marius
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul reclamant, împotriva deciziei civile nr.110 A din 10.06.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA ORAȘULUI
are ca obiect - grănițuire.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 03.12.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea la 10.12.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, Curtea constată următoarele:
Pronunțată în ședință publică, azi sentința civilă nr.824 din 01.10.2008, Judecătoria Zimniceaa respins, ca nefondată acțiunea în grănițuire formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Primăria Orașului
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art.1169 Cod civil, cel ce face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească.
Pe de altă parte, potrivit art.584 din același cod, orice proprietar poate îndatora pe vecinul sau la grănițuirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe J, iar potrivit art.585 de asemenea din codul civil, tot proprietarul își poate îngrădi proprietatea, afara de excepția ce se face la art. 616 (proprietarul locului înfundat, ceea ce nu este cazul în speță).
În speță, cauza comportă particularitățile reprezentate de împrejurarea că proprietarul față de care reclamantul a înțeles să solicite grănițuirea, este unitatea administrativă, - terenul vecin aparținând domeniului public al orașului
În acest sens, potrivit răspunsului nr.539/14.01.2008 al pârâtei, strada - figurează în 1358/2001, anexa 6, poziția 28 privind inventarul domeniului public al orașului Z, cu o lățime de 15.
În fapt însă, potrivit schiței raportului de expertiză depus de reclamant în susținerea acțiunii, coroborată cu răspunsurile pârâtei la interogatoriu, strada - este o stradă neamenajată, astfel încât aceasta are o lățime variabilă, cuprinsă între 10,30 - 10,90.
Potrivit acelorași mijloace de probă invocate anterior, coroborate în plus cu constatările instanței cu ocazia cercetării la fața locului, gardul stradal al reclamantului este pe aliniamentul celorlalți proprietari vecini ai acestuia de pe strada -.
Cu aceste argumente, constatând instanța că deși lățimea străzii - este în fapt mai mică decât cea rezultată din 1358/2001, - diferențele înregistrându-se nu doar pe porțiunea care se învecinează cu proprietatea reclamantului -, iar pârâta nu emite pretenții cu privire la diferență, acțiunea reclamantului se privește ca nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.
Aceste diferențe, putându-se explica prin aceea că la eliberarea titlurilor nu s-au efectuat măsurători riguroase, întocmirea lor s-a făcut prin apreciere sau pe baza înregistrărilor din evidențele cadastrale (registrul agricol) sau, eventual,pornindu-se de la actele anterioare de proprietate, inadvertențele, astfel, perpetuându-se, unite cu faptul că, potrivit mijloacelor de probă invocate anterior, gardul stradal al reclamantului este pe aliniamentul celorlalți proprietari vecini ai acestuia de pe strada -, precum și cu împrejurarea că pârâta nu emite pretenții cu privire la diferență, determină instanța să pronunțe sancțiunea respingerii acțiunii.
Soluția nu semnifică însă, că reclamantul este privat de drepturile sale recunoscute de art.584 și 585 invocate anterior, întrucât, nefiind contestat de către pârâtă hotarul despărțitor existent deja, reclamantul își poate reconstrui gardul pe aliniamentul existent în prezent.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
1. În mod greșit au fost reținute de către judecătorul fondului dispozițiile art. 1169 cod civil în sensul că nu a administrat suficiente probe prin care să - și dovedească acțiunea.
Sentința atacată nu menționează ce dovezi lipsesc pentru ca instanța să poată soluționa pricina.
Tribunalul, in solutionarea apelului cu care a fost investit,a constatat că acest motiv este neîntemeiat, reținând că grănițuirea în sensul dispozițiilor art.584 Cod civil constituie o operațiune de determinare prin semne exterioare vizibile, a limitelor dintre două proprietăți limitate, pentru a se ști limitele fondului asupra căruia poartă dreptul de folosință a proprietarilor celor două fonduri.
poate avea loc atât în situația în care nu există semne vizibile ale liniei de hotar care trebuie să separeu două proprietăți limitate cât și în situația în care există între proprietăți învecinate semne exterioare de delimitare, totuși acestea sunt contestate de părți, sau există îndoieli că ar fi amplasate pe traseul hotarului dintre proprietăți, stabilit prin voința părților sau pe cale judiciară.
Referirea generică la dispozițiile art.1169 Cod civil formulate de către judecătorul fondului privește doar aspectul nedovedirii faptului că apelantul - reclamant s-ar afla într-una din ipotezele anterior menționate pentru a se putea admite acțiunea în grănițuire.
Prin al doilea motiv de apel, apelantul critică instanța de fond care cu ocazia efectuării cercetării la fața locului, nu a aprobat cererea de a se efectua măsurători ale străzii. De asemenea, instanța de fond nu a chemat la fața locului expertul tehnic care a efectuat expertiza tehnică și pe care a depus-o la dosarul cauzei.
Neprocedând la efectuarea unor măsurători, instanța de fond nu poate susține că are gardul actual pe aliniamentul celorlalți vecini.
În ceea ce privește cele de-al doilea motiv de apel, tribunalul a constatat, de asemenea, că este neîntemeiat, reținând că, în mod corect, judecătorul fondului a respins cererea de efectuarea de măsurători ale străzii, deoarece această probă era inutila, în raport cu acțiunea în grănițuire formulată de apelant.
dimensiunilor străzii pe care se află imobilul apelantului era necesară numai dacă acțiunea în grănițuire era însoțită de o revendicare, situație în care se impunea determinarea suprafețelor aflate în proprietatea părților.
Atâta timp cât intimata - pârâtă Primăria orașului Z prin răspunsurile la interogatoriu nu contestă actualul aliniament al gardului apelantului precum și amplasarea acestuia pe aceeași poziție cu ceilalți vecini, efectuarea măsurătorilor aferente străzii era inutilă.
Prin ultimul motiv de apel, apelantul arată că instanța este singura instituție care poate să soluționeze pricina, deoarece în viitor, intimata Primăria Z poate să- conteste actualul amplasament al gardului.
Astfel, pornind de la lățimea de 15. a străzii, trecută în HG nr. 1358/2001, anexa 6, intimata poate în viitor să-i solicite să-și mute gardul în situația în care dorește să modernizeze strada.
- la ultimul motiv de apel, tribunalul a reținut că este neîntemeiat, având în vedere că, așa cum s-a arătat la primul motiv de apel, acțiunea în grănițuire poate fi executată în situația când gardul care există între proprietari este contestat sau există îndoieli că ar fi amplasat pe traseul hotarului dintre proprietari.
Prin răspunsurile date la interogatoriu, intimata Primăria Z nu a contestat aliniamentul gardului care delimitează proprietățile apelantului de domeniul public al orașului
Practic, apelantul a formulat prezenta acțiune în grănițuire pentru a obține o hotărâre judecătorească care să confirme prezentul aliniament al gardului care delimitează proprietatea sa de proprietatea publică a orașului
O astfel de acțiune în grănițuire, nu poate fi admisă cât timp hotarul dintre proprietăți este folosită prin gardul existent, iar hotarul nu este contestat de niciuna dintre părți.
Împotriva deciziei din apel, a exercitat calea de atac a recursului reclamantul, solicitând casarea hotărârii atacate cu reținerea fondului spre rejudecare.
Recurentul a criticat decizia pronunțată de instanța de apel, pe motiv de nelegalitate, arătând în esență următoarele:
Ca prim motiv de recurs, recurentul susține că în mod greșit instanța de apel a reținut că, cel care are o propunere în fața instanței, trebuie să o dovedească, în condițiile în care la dosar se afla toate dovezile necesare: răspunsul nr.539/14.01.2008 dat de intimata - pârâtă și raportul de expertiză.
Al doilea motiv de recurs este reprezentat de faptul că instanța de apel se contrazice în sensul că la fila nr.1 a deciziei sus atacate menționează că instanța de fond a reținut că potrivit art.1169 Cod civil cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, iar la fila nr.2 aceeași hotărâre sus atacată, instanța de apel menționează că sentința atacată nu menționează ce dovezi lipsesc pentru ca instanța să poată soluționa pricina.
Mai jos, la aceeași filă se menționează că grănițuirea poate avea lor și în cazul că semnele exterioare de delimitare sunt contestate de părți.
În continuare, tot la aceeași filă se menționează de instanța de apel că judecătorul fondului privește doar aspectul nedovedirii faptului că apelantul - reclamant s-ar afla într-una din ipotezele anterioare menționate pentru a se putea admite acțiunea în grănițuire.
Recurentul contestă cele anterior retinute de instanta de apel pentru următoarele motive:
Judecătorul fondului cât și cel de apel a avut toate dovezile necesare pentru rezolvarea acestei pricini, respectiv răspunsul nr.539 din 14.01.2008 al Primăriei Z și raportul de expertiză depus la dosar în care prin aplicarea art.215, 216 Cod procedură civilă și efectuarea de măsurători se stabilea hotarul (aliniamentul) conform răspunsului nr.539 din 14.01.2008 al Primăriei Z, fiind solicitarea la cererea reclamantului.
Un alt motiv de recurs consta in aceea că instanța de apel menționează la fila nr.3 că neprocedându-se la efectuarea unor măsurători, instanța de fond nu poate susține că are gardul actual pe aliniamentul celorlalți vecini, iar în continuare, mai jos, aceeași instanță de apel menționează că atât timp cât pârâta Primăria Z nu emite pretenții cu privire la actualul aliniament al gardului, precum și la amplasarea acestuia pe aceeași poziție, măsurătorile străzii erau inutile.
de cele anterior retinute de instanta de apel, recurentul a contestat și faptul că tribunalul se contrazice la fila nr.3 că neprocedându-se la efectuarea unor măsurători, instanța de fond nu poate susține că recurentul are gardul pe aliniamentul celorlalți vecini, respectiv că nu i se garantează acest aliniament.
În continuare, recurentul a arătat că pârâta nu emite pretenții, dar a solicitat la cererea sa să se efectueze măsurători în care să se stabilească aliniamentul în raport de răspunsul primăriei nr.539 din 14.01.2008 în care acea nr.1358/2001 va fi pusă în aplicare într-un viitor apropiat, recurentul să nu mai fie deranjat pentru demontarea gardului și montarea acestuia pe un alt aliniament.
În finalul motivelor de recurs, recurentul susține că în continuare are îndoieli sigure cum că s-ar afla în prezent cu gardul actual pe terenul domeniului public, chiar în situația în care pârâta nu emite pretenții. Ținând cont că atât pârâta cât și instanțele judecătorești evită efectuarea de măsurători pentru a nu se descoperi erorile din celălalt dosar civil nr- în care a fost depusă ca probă sentința civilă nr.815 din 13.09.2007 pentru rezolvarea acestei pricini ce trebuie clarificată în dosarul sus menționat nr-.
În finalul deciziei sus atacate, instanța de apel menționează că reclamantul vrea să obțină o hotărâre judecătorească în care să se confirme prezentul aliniament al gardului proprietății sale de cel al proprietății publice al orașului Z și că o astfel de acțiune nu poate fi admisă.
În drept, recurentul a invocat dispozițiile art.304 pct.4,7,8,9,11 Cod procedură civilă, art.476 și art.1844 Cod civil și art.5 alin.2 din Legea nr.18/1991.
Analizând actele și lucrările dosarului și decizia atacată prin prisma criticilor formulate si a dispozitiilor legale aplicabile cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Făcând aplicarea dispozițiilor art.306 alin.3 Cod procedură civilă (care permit instanței să încadreze legal criticile recurentului într-unul din motivele de recurs expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art.304 Cod procedură civilă) Curtea apreciază că prin primul motiv de recurs, reclamantul a invocat de fapt greșita aplicare a prevederilor art.1169 Cod civil, arătând în susținerea acestei critici faptul că la dosarul cauzei se află toate probele necesare: adresa oficiala emisa de Primăria Z sub nr.539/2008 și raportul de expertiza extrajudiciară.
Curtea constată că acest motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă este neîntemeiat, instanța de apel facand o corecta aplicare a dispozitiilor legale (art 1169 Cod Civil) retinand că, față de obiectul cererii de chemare în judecată - grănițuire - reclamantul nu a făcut dovezile impuse de prevederile ar.584 Cod civil în sensul că - nu ar exista o delimitare a proprietăților limitrofe prin semne exterioare, vizibile sau că, deși o astfel de delimitare există, ea este contestată de părți.
se poate realiza pe cale judiciară numai dacă sunt îndeplinite condițiile anterior arătate, care reprezintă totodată și situațiile premise, care atrag incidența acestei categorii juridice (grănițuirea) și nu pentru alte motive, cum ar fi dorința reclamantului de a-și consolida gardul, în condițiile în care titularul fondului învecinat nu contestă actualul amplasament al gardului actual.
Simpla temere a reclamantului că s-ar putea ca în viitor cu ocazia amenajării străzii - (unde se află imobilul acestuia) să se reconfigureze această stradă, ceea ce ar putea produce o schimbare a dimensiunilor, nu poate fi justifica acțiunea recurentului, având în vedere un element decisivde admisibilitate a grănițuirii și anume atitudinea părții adverse, care în cauza de față nu are nici o obiecție cu privire la păstrarea gardului actual al petentului.
Prin motivul doi și trei de recurs, recurentul critică decizia din apel pentru motivare contradictorie în temeiul dispozițiilor art.304 pct.7 (încadrare făcuta de instanță conform art.306 alin.3 Cod procedură civilă).
Examinând decizia recurată sub aspectul acurateței raționamentului juridic, Curtea constată că argumentele, în considerarea cărora au fost respinse ca nefondate motivele de apel, nu sunt contradictorii, ci sunt ancorate în situația de fapt reținută în speță de instanta de fond și sunt, de asemenea, în deplină concordanță cu prevederile legale aplicabile.
Recurentul susține că o primă contradicție ar exista între susținerea instanței de apel în sensul că face referire la dispozițiile art.1169 Cod civil, după care afirmă că sentința atacată nu precizează dovezile care lipsesc pentru soluționarea cauzei. Curtea apreciază că această pretinsă contradicție nu există în realitate, critica însăși derivând dintr-o lecturare neatentă a deciziei pronunțată de Tribunalul Teleorman, în condițiile în care, instanța de apel, înainte de a-și începe analiza propriu-zisă a motivelor de apel formulate de reclamant, a arătat pe scurt în ceea ce constau acestea.
Astfel, apelantul însuși, în motivarea căii de atac promovată a arătat că prima instanță, deși a reținut aplicabilitatea art.1169 Cod civil, totuși sentința apelată nu indică ce anume probe, care ar fi îndeplinit, condițiile art.167 Cod procedură civilă lipsesc.
Pe cale de consecință, contradicția la care se referă recurentul nu aparține instanței de apel, Tribunalul Teleorman nefăcând altceva decât să prezinte, în prealabil, susținerile apelantului.
În dezvoltarea celui de-al doilea motiv de recurs, reclamantul reiterează susținerea în sensul că atât instanța de fond cât și cea de apel au avut la dosarul cauzei toate probele necesare pentru soluționarea litigiului.
Având în vedere că recursul este o cale de atac extraordinară, neavând caracter devolutiv și permițând reformarea hotărârilor definitive doar pentru motive de nelegalitate, Curtea apreciază că recurentul, prin critica formulată, determina o reapreciere a probelor, demers care nu este posibil în această fază procesuală.
Cu privire la cel de-al treilea motiv de recurs, pe lângă faptul că se invocă caracterul contradictoriu al motivării instanței de apel și care nu poate fi susținut (așa cum am arătat în cele ce preced) acuratețea raționamentului juridic al tribunalului fiind în afară discuției, recurentul a mai arătat, în susținerea acestui motiv, faptul că nu se poate susține de către prima instanță că actualul gard se află pe aliniamentul celorlalți vecini, precum și faptul că, deși pârâta nu emite acum pretenții, dar într-un viitor apropiat se va proceda la amenajarea străzii și reclamantul riscă să fie deranjat cu mutarea gardului pe un alat aliniament.
cele arătate anterior cu privire la limitele impuse de dispozițiile procedurale, în care instanța de recurs poate analiza cauza, Curtea apreciază că poziționarea gardului petentului reprezintă un aspect de fapt, stabilit de prima instanță și tranșat definitiv de instanța de apel care scapă cenzurii instanței de recurs, aceasta nefiind îndrituită să procedeze la reaprecierea probelor.
Cu privire la susținerile recurentului referitoare la amenajarea în viitor a străzii -, care ar putea determina mutarea actualului gard, Curtea apreciază că instanțele de fond au făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale (art.584 Cod civil) reținând că, în momentul de față, grănițuirea nu se justifică față de faptul că pârâta nu contestă gardul existent, iar la momentul la care se va pune problema modernizării străzii -, reclamantul își păstrează dreptul de a solicita delimitarea proprietății sale de cea a domeniului public, împrejurările de fapt nemaifiind aceleași și neputându-se reține autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în cauza de față.
Cu privire la pretinsa contradicție pe care recurentul o invocă în cadrul celui de-al treilea motiv de recurs, în sensul că pe de o parte Tribunalul Teleorman reține că, neefectuându-se măsurători nu se poate reține de către prima instanță faptul ca actualul gard se afla pe aliniamentul celorlalti și pe de altă parte, argumentează în sensul că, în lipsa capătului de cerere având ca obiect revendicarea, măsurătorilor erau inutile, Curtea constată,ca și în cazul celui de al doilea motiv de recurs, ca nu există nici o contradicție, deoarece instanța de apel, în prealabil analizării fiecărui motiv de apel, procedează la o succintă prezentare a susținerilor părților.
Astfel, în argumentarea celui de-al treilea motiv de apel formulat, reclamantul este cel care susține că în absența măsurătorilor, prima instanță nu putea reține că actualul gard se află pe aliniamentul celorlalți vecini, iar instanța de apel, răspunzând la criticile formulate prin cel de-al treilea motiv de apel a arătat că, măsurătorile au fost găsite inutile, în condițiile în care nu există formulate pretenții cu privire la întinderea fondurilor între care se solicită grănițuirea.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, Curtea, apreciind recursul nefondat, îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul - reclamant, împotriva deciziei civile nr.110 A din 10.06.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA ORAȘULUI
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR - - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/29.01.2010
Tribunalul Teleorman -
-
Judecătoria Zimnicea -
Președinte:Ioana SinghJudecători:Ioana Singh, Stere Learciu, Claudiu Marius
