Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 1711/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1333/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1711.
Ședința publică de la 10 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Singh
JUDECĂTOR 2: Stere Learciu
JUDECĂTOR 3: Claudiu Marius
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de recurentul reclamant A și de către recurentele pârâte și, împotriva deciziei civile nr.425 A din 31.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-.
are ca obiect - succesiune.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 03.12.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea la 10.12.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1790 din 08 februarie 2008 Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis în parte acțiunea formulată de reclamantul A în contradictoriu cu pârâtele și, a constatat deschisă succesiunea rămasă de pe urma defunctei, și faptul că au calitate de moștenitori reclamantul și pârâtele fiecare cu o cotă de 1/3 din masa succesorală. S-a constatat că masa succesorală este alcătuită din imobilul situat în B,-, sector 1, și s-a dispus ieșirea din indiviziunea, atribuind reclamantului lotul nr. 1(în componență stabilite prin cele două rapoarte de expertiză) și către pârâte lotul nr. 2, cu obligarea reclamantului la plata unei sulte de 16.684,3 euro către fiecare pârâtă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Conform certificatului de deces seria - nr. - la data de 30 ianuarie 2004 decedat numita (fila 8 dosar fond).
Reclamantul și pârâtele sunt moștenitorii defunctei în calitate de copii.
Potrivit dispozițiilor art. 651 cod civil instanța a constatat deschisă succesiunea de pe urma defunctei și a constatat că au calitate de moștenitori reclamantul și pârâtele în calitate de copii ai defunctei, fiecăruia revenindu-i o cotă de 1/3 din moștenire.
Așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 305 din 25 martie 1985 de pe urma defunctei au rămas ca moștenitori, în calitate de soție supraviețuitoare, în calitate de fiu și în calitate de copii, masa succesorală de pe urma defunctului fiind compusă din:
- terenul în suprafață de 280 mp. situat în B,-, sector 1, și cota indiviză de din construcția situată pe acest teren alcătuită din trei camere și bucătărie. Terenul a fost cumpărat înainte de căsătorie conforma actului autentificat sub nr. 14114/1997 și transcris sub nr. 7192/1927 de Tribunalul Ilfov - Secția notariat, iar construcția a fost edificată în anul 1945 în timpul căsătoriei cu, cu contribuție egală și comună a soților;
- cota indiviză din din dreptul de concesiune asupra unui loc de veci situat în cimitirul, în suprafață totală de 3 mp. fără construcții, însemnat pe plan la nr. 294 din figura 4, cotă dobândită prin concesiunea în timpul căsătoriei cu și deținut conform actului de concesiune nr. 5516/1972 eliberat de Administrația și a.
Dreptul de proprietate asupra terenului ce face parte din masa succesorală rezultă din actul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 14114/1972 (filele 5 - 6 dosar fond).
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantul A și pârâtele și.
În motivarea cererii de apel, apelantul - reclamant a arătat că rapoartele de expertiză efectuate în cauză au supraevaluat imobilul aspect ce nu a fost luat în considerare de către instanță, motiv pentru care s-au formulat obiecțiuni și totodată s-a solicitat refacerea acestora, aspect ce a fost ignorat de către instanță.
Mai mult, în răspunsul la obiecțiuni ambii experți au ignorat solicitarea cu privire la stabilirea unui drept de servitute.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 280 - 298 Cod de procedură civilă.
În motivarea cererii sale de apel, apelanta - pârâtă a arătat că dorește să îi fie atribuit lotul din față (varianta a doua) și că experții nu au ținut cont de solicitarea făcută.
Prin decizia civilă nr. 425 din 31 martie 2009 Tribunalul Bucureștia respins ca nefondate apelurilor formulate de părți, reținând în considerente următoarele:
În ceea ce privește apelul declarat de reclamant, tribunalul a reținut că acesta vizează de fapt obiecțiuni la rapoartele de expertiză efectuate în cauză, modul de evaluare a imobilului ce face parte din masa partajabilă.
La termenul din data de 08 iunie 2007, instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu expertiza topografică și expertiză specialitatea construcții civile.
La dosarul cauzei a fost depus raportul de expertiză efectuat de expert Morel și raportul de expertiză efectuat de expert.
Din cuprinsul acestor două rapoarte de expertiză s-a reținut că reclamantul inițial, cel care a cesionat drepturile litigioase prezentului apelant - reclamant, fiind reprezentat de avocat, a precizat că dorește să i se atribuie zona din spate a imobilului - construcție și teren, pârâtele fiind cele care nu și-au exprimat vreo dorință de lotizare, și au spus că vor vinde prin licitație partea ce le va reveni.
În raport de aceste mențiuni, tribunalul a apreciat că instanța de fond în mod corect a dispus lotizarea imobilului (construcție și teren, conform dispozițiilor art. 673 Cod de procedură civilă, ținând cont și de opțiunile părților).
Criticile apelantului - pârât la supraevaluarea imobilului nu pot fi primite deoarece experții au răspuns întocmai la obiecțiunile stabilite de către instanță, valoarea unui imobil într-o acțiune de partaj trebuie să fie cea de pe piața imobiliară.
Cât privește faptul că experții nu au stabilit un drept de servitute, tribunalul a constatat că această cerere nu a făcut parte din obiectivele stabilite de către instanță, atâta timp cât nu a fost învestită cu soluționarea acesteia formulată în termenul prevăzut de art. 132 Cod de procedură civilă.
În această situație, instanța avea obligația de a se pronunța numai asupra a ceea ce s-a cerut conform principiului disponibilității consacrat de art. 129 Cod de procedură civilă.
Cu privire la apelul declarat de apelanta - pârâtă, tribunalul a reținut din practicaua încheierii hotărârii apelate că acesta împreună ce cealaltă pârâtă, a solicitat să se omologheze varianta a doua, instanța respectând întocmai solicitarea acestora.
Ca atare criticile aduse de apelanta - pârâtă sunt nefondate, instanța de fond dispunând ieșirea din indiviziune conform voinței acesteia, atribuindu-i lotul nr. 2, astfel cum a fost identificat prin rapoartele de expertiză efectuate în cauză.
Mai mult, apelanta în momentul efectuării celor două rapoarte de expertiză a învederat că nu are vreo opțiune de lotizare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A, solicitând casarea deciziei atacate cu trimiterea spre rejudecare la instanța de apel în vederea efectuării unei noi expertize cu obiectivele detaliate de recurent.
În susținerea recursului, reclamantul a făcut o prezentare amplă a situației de fapt din cauză și a expunerii cronologice a desfășurării litigiului în cele două faze procesuale parcurse.
Recurentul a criticat decizia pronunțată de Tribunalul București în apel, pentru următoarele motive de nelegalitate:
Art. 304 pct.5 Cod de procedură civilă - prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin 2 Cod de procedură civilă.
Așa cum a arătat anterior, a invocat în fața instanței de apel excepția nulității unuia dintre rapoartele de expertiză, respectiv cel întocmit de expertul Morel, acesta și-a fundamentat expertiza pe prevederile unui act normativ abrogat expres la nivelul anului 1996. Recurentul apreciază că acest lucru face ca raportul întocmit să fie lovit de nulitate fiind întocmit cu neobservarea formelor legale. Arată că, aplicarea unor norme expres abrogate constituie o nulitate prevăzută de lege, în cazul în față vătămarea fiind nu doar dovedită prin expunerea motivelor de fapt, dar și presupusă de art. 105 alin. 2 Cod de procedură civilă.
Mai mult decât atât, avându-se în vedere că cei doi experți au și "colaborat" unul cu altul, și că și-au furnizat reciproc informații, rezultă că și raportul expertului este lovit de aceeași nulitate deoarece, informațiile ce i-au fost furnizate de Morel sunt obținute prin aplicarea unui act abrogat expres.
Art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă -hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Recurentul învederează instanța de recurs că instanța de apel a respins cererea acestuia de refacere a expertizelor întemeiată pe motivul supraevaluării, argumentând că "experții au răspuns la obiecțiunile stabilite de către instanță" și că "valoarea unui imobil într-o acțiune de partaj trebuie să fie cea de pe piața imobiliară".
Trecând peste aspectul că instanța nu a stabilit obiecțiuni, ci doar obiective, obiecțiunile fiind doar încuviințate sau respinse, trebuie subliniat că și recurentul este de acord că valoarea imobilului trebuie să fie cea de pe piață, însă această valoare trebuie stabilită obiectiv, prin aplicarea unor norme în vigoare. De asemenea, raportul de expertiză prin care s-au propus variante de lotizare ar trebui să aibă în vedere că, în împrejurarea când primești cantitativ - mai puțin decât ce i se cuvine, iar calitativ - construcții precare și fără utilități care necesită acces și cheltuieli suplimentare pentru branșare (spre deosebire de intimate), nefiind de acord cu plata sultei către pârâte.
Nu în ultimul rând, instanța supremă a statuat că expertizele în apel pot și trebuie să fie refăcute, atunci când valoarea lor pe piață a suferit serioase modificări. Recurentul a arătat că piața imobiliară a scăzut foarte mult și, din această perspectivă, având în vedere caracterul devolutiv al apelului, a solicitat să fie reevaluat imobilul.
Art. 304 pct. 8 Cod de procedură civilă - instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecații, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Instanța a apreciat greșit când a constatat că recurentul nu ar fi cerut stabilirea dreptului de servitute în termen. Așa cum a arătat, imediat ce au fost depuse rapoartele de expertiza a solicitat acest lucru. Susținerile recurentului sunt confirmate de următoarele înscrisuri existente la dosarul de fond și ignorate de instanța de apel: la fila 117, al doilea motiv de recuzare a expertului; la fila 156, în cererea de întocmire a altor expertize; la fila 199, în răspunsul la obiecțiuni al expertului (s-a apreciat că "nu am nevoie"); la fila 200, încheiere în care instanța de fond a reținut solicitarea, însă nu a soluționat-o nici la acel termen, nici prin sentință; la fila 201 (verso), pârâtele au pus concluzii pe această cerere de acordare a servituții.
În opinia recurentului se cuvine ca instanța de recurs să aprecieze că acesta nu a putut solicita acordarea servituții înainte de depunerea expertizelor, deoarece cei doi experți trebuiau să formeze loturi utile. ce a remarcat această lacună a făcut solicitarea și instanța trebuia să soluționeze. Așa cum a arătat, fără această servitute, nici măcar nu își poate intabula dreptul de proprietate și nici nu poate să-și exploatez lotul ce i se cuvine. De altfel, intimatele beneficiază exclusiv în continuare și de partea din spate a imobilului, culegând singure veniturile obținute din închirierea unei camere situate în cuprinsul lotului ce i-a fost atribuit și la care nu are cale de acces.
Art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă - hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii.
Dând eficiență rapoartelor inedificatoare și nule existente la dosarul cauzei, instanța de apel, a pronunțat o hotărâre care încalcă evident reglementările în vigoare, invocate în prezentele motive și care impun: să se refacă expertizele evaluatorii când evoluția pieței suferă modificări semnificative; Ioturile propuse de experți să fie utile (adică să poată fi utilizate) si argumentate tehnic; Ioturile propuse să aibă acces la calea publică spre a putea fi intabulat dreptul de proprietate.
În drept recurentul a invocat dispozițiile art. 304, 312, 212, 6731- 67314Cod de procedură civilă; art. 616 - 619 Cod civil; art. 728 - 750 Cod civil; art. 19 din Lega nr. 7/1996; art. 2 din Legea nr. 114/1996.
de atac a recursului a fost exercitată și de către pârâtele și, solicitând admiterea căii de atac promovate, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii apelului și schimbarea sentinței atacate prin atribuirea catre acestea a lotului din față (de la stradă) a imobilului supus partajului.
În motivarea recursului declarat, pârâtele au arătat următoarele:
Recurentele - pârâte solicită să se dispună ieșirea din indiviziune față de varianta a doua propusă de expert și anume să le fie atribuită acestora în natură partea din față a imobilului inclusiv B, bucătăria, marchiza. Afirmația reclamantului că nu le pot fi atribuite și aceste camere deoarece nu au acces la ele nu este corectă, accesul se poate face prin marchiză.
Instanța de fond nu aținut cont de dorința recurentelor, care a fost și a fratelui lor, prin răspunsul acestuia la interogatoriul luat anterior încheierii contractului de cesiune autentificat sub nr. 2785 de către notarul public " ". Astfel că sentința a nemulțumit ambele părți, prin omologarea primei variante din expertiză și prin atribuirea unei suprafețe mai mari de teren reclamantului față de ceea ce ar reprezenta partea sa de 1/3 și a unei suprafețe de teren mai mică de 2/3, cea ce ar reprezenta partea recurentelor de teren.
Recurentele au arătat că doresc împărțirea imobilului în special a terenului în trei părți egale, cele două părți ale acestora să formeze un lot și partea reclamantului (în prezent A ) să formeze alt lot.
În mod greșit decizia pronunțată în apel nu este corectă, instanța a motivat că le respinge apelul deoarece a solicitat să se omologheze varianta a doua, instanța de fond respectând întocmai solicitarea acestora. Dar solicită să se observe că această susținere este eronată, instanța de fond a dispus ieșirea din indiviziune față de varianta nr. 1 și nicidecum nr. 2.
Cu privire la plata unor eventuale sulte, recurentele au arătat de la început care este suprafața de teren pe care o doresc și ce construcții, iar dacă din expertize rezultă anumite sulte acestea trebuiesc plătite.
Recurentele mai solicită ca ieșirea din indiviziune să se facă omologându-se varianta nr. 2 raportului de expertiză. Scopul acestora este de a obține suprafața corectă de 2/3 și nu de a obține cât mai mulți bani de la reclamant. Dacă nu le va fi atribuită și această suprafață de teren pe care se află B, bucătăria și marchiza, sunt pusi în situația de a nu avea măcar un wc.
Pe partea din spate reclamantul are un alt wc, construcțiile sunt mult mai noi și mai utilate, are și pivniță. Clădirea din față ce le este atribuită, are o vechime mult mai mare și chiar dacă se susține că aveau unele beneficii cum ar fi gazele, se poate observa din actele depuse la instanța de fond că aceste gaze au fost puse și plătite din banii acestora adică ai pârâtelor.
În drept, recurentele și-au întemeiat cala de atac formulată pe dispozițiile art. 299 - 208 Cod de procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului și decizia atacată prin prisma motivelor de recurs formulate de către parte, Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de reclamant, instanța constată că acesta a criticat decizia tribunalului, pronunțată în apel invocand mai multe motive de nelegalitate, ce vor face fiecare în parte obiect de analiză în cele ce urmează:
Astfel, cu privire primul motiv de recurs, reclamantul a invocat nevalabilitatea raportului de expertiză întocmit de domnul expert Morel datorită fundamentării concluziilor sale pe dispozițiile unui act normativ abrogat la nivelul anului 1996, ceea cea atrage în concepția recurentului nulitatea hotărârii în condițiile art. 105 alin. 2 Cod de procedură civilă. Recurentul susține că, datorită colaborării celor doi experți desemnați în cauză și datorită schimbului de informații ce a avut loc între ei și raportul de expertiză întocmit de expertul este lovit de nulitate, valoarea imobilului partajabil fiind stabilită identic de cei doi experți, pe baza prevederilor unui act normativ abrogat.
Din examinarea comparativă a criticilor formulate de recurent în apel cu cele din prezenta cale de atac, instanța constată că acest aspect al nulității hotărârii pe considerentul că ar fi fost pronunțată pe temeiul unui raport de expertiză nevalabil datorită utilizării unui act normativ abrogat pentru evaluarea imobilului (teren + construcție) supus partajului, nu a făcut obiect de critică în apel, Curtea constatând, pe cale de consecință, că a fost invocat în faza reculului "omisso medio".
Așa cum rezultă din încheierea de ședință, la termenul de judecată din 02 decembrie 2009, Tribunalul Bucureștis -a pronunțat asupra probelor solicitate de parte în apel, instanța incuviintand proba cu înscrisuri în favoarea ambelor părți și respingând cererea de refacere a raportului de expertiză ca neutilă cauzei. După acest termen de judecată, la data de 10 decembrie 2009, recurentul a depus la dosarul de apel un memoriu ce cuprinde o cerere de revenire asupra măsurii de respingere a refacerii raportului de expertiză, depus la data de 02 decembrie 2009, în motivarea susținerii sale, recurentul invocând nulitatea raportului de expertiză pe motivul aplicării unui act normativ abrogat din anul 1996. constatând că această critică a nulității raportului de expertiză a fost invocată în apel după expirarea termenului de apel și chiar și după prima zi de înfățișare (așa cum fac trimitere prevederile art. 287 alin. 2 Cod de procedură civilă), mai exact după ce Tribunalul Bucureștis -a pronunțat pe probele solicitate de părți în apel, instanța de recurs apreciază că, față de dispozitiile procedurale incidente - art. 287 alin. 2 Cod de procedură civilă, critica respectivă nu a fost invocată prin apelul declarat de reclamant ci direct în recurs.
Motivul de nevalabilitate al raportului de expertiză, constând și nulitatea raportului de expertiză pe considerentul aplicării unui act normativ abrogat pentru stabilirea valorii imobilului partajat, conduce la o nulitate relativă, care, potrivit regimului juridic al acestei sancțiuni, poate fi invocata la primul termen de judecată cu procedură completă după săvârșirea neregularității procedurale, iar în măsura în care prima instanță omite să se pronunțe pe acest aspect sau îl respingea, nulitatea poate fi reiterată pe calea apelului și mai departe pe calea recursului, dacă și instanța de apel omite să soluționeze excepția invocată sau dăo soluție nefavorabilă petentului.
Așa cum rezultă din actele dosarului de fond, la termen de judecată la care s-au depus rapoartele de expertiză, reclamantul a formulat cerere de recuzare împotriva ambilor experți, acest motiv al nulității raportului de expertiză neregăsindu-se în motivarea cererii de recuzare. Prima instanță a respins cererea de recuzare, iar criticile recurentului referitoare la evaluarea imobilului supus partajului le-a considerat ca fiind obiecțiuni la rapoartele de expertiză și a solicitat experților lămuriri pe acest aspect. Experții s-au conformat dispoziției instanței și au raspuns în consecință.
Pentru termenul de judecată din 11 ianuarie 2008 reclamantul a solicitat refacerea celor două rapoarte de expertiză, susținând în principal insuficiența de conținut a acestora, atitudinea părtinitoare a experților, argumentat de faptul că ambii experți au ajuns la aceeași valoare a imobilului partajabil, omisiunea acestora de a analiza cererea reclamantului de stabilire a unui drept de servitute, cuantumul sultei stabilite în sarcina reclamantului.
La ultimul termen de judecată, instanța de fond a omologat cele două rapoarte de expertiză, respingând cererea reclamantului și reținând cauza în pronunțare.
Examinând derularea procedurii în cele două faze procesuale: fond și apel, rezultă că, practic, reclamantul nu a invocat nulitatea raportului de expertiză (pe motivul menționat în cele ce preced) nici în fața instanței de fond și nici în fața celei de apel (în termen legal).
Pentru toate aceste motive, Curtea apreciază că în faza recursului nu se poate invoca pentru prima dată o nulitate (relativă) a raportului de expertiză și implicit a hotărârii primei instanțe,pronunțate pe temeiul concluziilor acestui raport, astfel că, invocând și principiul "non omisso medio", instanța de recurs consideră critica ca nefondată.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, referitor la nemotivarea corespunzătoare a deciziei din apel, analizând hotărârea atacată, din perspectiva exigențelor impuse de prevederile art. 261 Cod de procedură civilă, Curtea constată că soluția din apel este fundamentată atât în drept cât și în fapt, instanta de apel, analizând și răspunzând tuturor criticilor formulate de reclamant.
Față de argumentele invocate de recurent în susținerea acestui motiv de recurs, instanța constată ca, de fapt recurentul critică soluția instanței de respingere a cererii de refacere a expertizei, pe motivul supraevaluării imobilului, nefiind mulțumit de argumentarea instanței de apel din considerentele deciziei atacate în sensul că experții au răspuns la obiecțiunile formulate și că imobilul supus partajului trebuie evaluat la valoarea reală de piață.
Curtea constată că, tribunalul s-a pronunțat asupra cererii de refacere a expertizei tehnice și si-a argumentat soluția prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 02 decembrie 2008, iar prin decizia pronunțată în apel, tribunalul a analizat și s-a pronunțat asupra criticilor formulate prin calea de atac, critici care vizau modul de evaluare a imobilului, asa cum in mod corect a retinut și instanța de apel.
Astfel că, în mod judicios, Tribunalul Bucureștia înlăturat criticile apelantului - reclamant, reținând faptul că imobilul trebuie evaluat la valoarea de piață într-o acțiunea de parta. Reclamantul a mai supus atenției primei instanțe aspectul supraevaluării imobilului, judecătoria, reținând problema sub forma obiecțiunilor asupra cărora s-au pronunțat experții, la dispoziția instanței.
Cu privire la cel de-a treilea motiv de recurs formulat de reclamant și încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod de procedură civilă, Curtea constată că reclamantul critică aprecierea greșită a instanței de apel în sensul depunerii tardive a cererii de constituire a dreptului de servitute.
Având în vedere că dispozițiile art. 304 cpt. 8 Cod de procedură civilă se referă la nelegalitatea comisă de instanțele de fond când interpretând greșit actul juridic dedus judecății, ii schimbă natura sau înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia, și constatând că în speță nu se pune problema interpretări vreunui act juridic sub aspectul naturii juridice sau a conținutului său, practic, recurentul susține că tribunalul în apel, a făcut o interpretare greșită a prevederilor legale ale art. 132 Cod de procedură civilă, Curtea, făcând uz de prerogativa calificării legale a motivelor invocate în recurs (prevăzute de dispozițiile art. 306 alin. 3 Cod de procedură civilă), apreciază prezenta critică se "încadrează" în prevederile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
Analizând soluția dată de Tribunalul București din perspectiva acestui motiv de recurs, Curtea apreciază că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 132 Cod de procedură civilă coroborat cu prevederile art. 129 Cod de procedură civilă (care consacră în alineatul 6 principiul disponibilității). De altfel, Curtea constată că, recurentul - reclamant nici nu a formulat, cu respectarea formelor procedurale o cerere de completare a petitului inițial în sensul recunoașterii unui drept de servitute, în fața instanței, o astfel de cerere apărând doar în conținutul cereri de recuzare a experților precum și în conținutul cererii de refacere a celor două rapoarte de expertiză.
Ca ultim motiv de recurs, întemeiat tot pe prevederile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, recurentul invocă ambele teze ale acestui text de lege (lipsirea temeiului legal cât și încălcarea sau aplicarea greșită a legii), susținând în argumentarea foarte succintă a acestei critici faptul că insuficiența si nulitatea rapoartelor de expertiză, care au stat la baza soluției instanțelor de fond, fac ca hotărârile pronunțate în aceste condiții să fie contrare reglementărilor legale în vigoare.
Instanța de control judiciar apreciază că acest ultim motiv de recurs este foarte vag formulat și argumentat, recurentul neînțelegând să arate în concret în ce constă lipsa temeiului legal precum și nerespectarea sau aplicarea greșită a legii. Aprecierile referitoare la insuficiența rapoartelor de expertiză nu pot face obiect de analiză în recurs, în condițiile în care, recursul este în concepția legiuitorului o cale de atac extraordinară de reformare, care permite cenzurarea hotărârilor definitive strict pe motive de nelegalitate nu și de netemeinicie.
Pe cale de consecință, criticile referitoare la concludența probelor sub aspectul conținutului lor, nu pot fi cenzurate de instanța de recurs, care, datorită caracterului nedevolutiv al acestei căi de atac nu poate reaprecia probele și nu poate stabili o altă situația de fapt.
Pentru toate aceste motive, Curtea, apreciază recursul reclamantului ca nefondat.
În ceea ce privește recursul pârâtelor, făcând aplicarea prevederilor art. 137 Cod de procedură civilă raportat la dispozițiile art. 298 și art. 316 Cod de procedură civilă, Curtea va proceda la analizarea cu prioritate a excepției nulității invocate de recurentul - reclamant, datorită nemotivării căii de atac în concordanță cu prevederile legale art. 302 coroborat cu art. 306 alin. 1 Cod de procedură civilă.
Prin recursul formulat, pârâtele au criticat modalitatea de lotizare a imobilului supus partajului, susținând practic că s-a făcut o aplicarea greșită a dispozițiilor art. 6739Cod de procedură civilă. Față de prevederile art. 306 alin. 3 Cod de procedură civilă care permit instanței să dea calificarea legală corectă criticilor formulate de părți, Curtea dând eficiență acestei dispoziții legale, apreciază că în speță, criticile pârâtelor se încadrează în dispozițiile art. 304 cpt. 9 Cod de procedură civilă, urmând a respinge pe cale de consecință excepția nulității recursului invocat de reclamant.
Așa cum prevăd dispozițiile art. 6739Cod de procedură civilă la formarea și atribuirea loturilor se ține seama de acordul părților, de mărimea cotei - părți ce se cuvine fiecărei părți, de masa bunurilor supuse partajului, natura acestor bunuri, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii copărtași au adus îmbunătățiri înainte de partaj sau au edificat construcții, cu acordul celorlalți copărtași, precum în alte aspecte relevante.
Enumerarea criteriilor ce trebuie avute în vedere de instanță nu este exhaustiva, legiuitorul permițând organului de jurisdicție să aibă în vedere și alte elemente edificatoare.
Astfel, în motivarea căii de atac promovate pârâtele au arătat că modul în care instanțele de fond au făcut lotizarea imobilului nu corespunde dorinței părților și nici nu este funcțională deoarece, în varianta reținut de instanțele inferioare, în lotul pârâtelor nu este inclus nici un grup sanitar, în timp ce în lotul reclamantului figurează două grupuri sanitare.
În raport de prevederile legale sus-menționate și de situatia de fapt astfel cum a fost retinuta de instantele de fond pe baza concluziilor lucrărilor de specialitate efectuate de experții desemnați în cauză de către prima instanță, Curtea apreciază criticile formulate de parte ca fiind întemeiate.
Instanța apreciază că instanțele de fond au făcut o greșită interpretarea în aplicarea prevederilor art. 6739Cod de procedură civilă, în sensul că au stabilit componența loturilor în variante I-a raportului de expertiză (întocmit după formularea obiecțiunilor de către părți), fără sa observe dorința părților și necesitatea constituirii unor loturi care să asigure funcționalitatea părții din imobil prin includerea în lotul ambelor părți a unui grup sanitar. Acest lucru este posibil, imobilul în litigiu având două astfel de dotări.
Apreciind că prevederile art. 6739Cod de procedură civilă nu limitează cerințele de formare a loturilor la cele enumerate expres și permite instanței să dea relevanță cuvenita și altor aspecte edificatoare pentru legala soluționare a cauzei și considerând că, în speță criteriul funcționalității constituie un astfel de aspect adevărat. Curtea, consideră că instanțele de fond au făcut o interpretare și aplicare greșită a legii, fiind necesară reconfigurarea loturilor potrivit celei de-a doua variante a raportului de expertiză.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, văzând dispozițiile art. 312 Cod de procedură civilă va respinge recursul reclamantului - recurent ca nefondat, va respinge excepția nulității recursului declarat de pârâtele - recurente, și va admite recursul acestora, va modifica în parte decizia atacată, va admite apelul pârâtelor, va schimba în parte sentința apelată în sensul că va dispune atribuirea către pârâte a lotului din față alcătuit din camera 3, hol, camera 4, bucătărie, garaj, șopron, baie, bucătărie, marchiză și către reclamant a lotului din spate alcătuit din wc, camera 1 și 3 magazii, camera 2 și cusca pasari, potrivit variantei a II-a a raportului de expertiză.
Față de prevederile art. 274 Cod de procedură civilă coroborat cu art. 298 și art. 316 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge cererea de cheltuieli de judecată formulată de recurentele - pârâte, acestea nefăcând dovada cheltuielilor solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului reclamantelor - pârâte.
Respinge recursul formulat de recurentul - reclamant A, împotriva deciziei civile nr. 425 din 31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, ca nefondat.
Admite recursul formulat de recurentele - pârâte, împotriva aceleiași decizii.
Modifică în parte decizia recurată în sensul că:
Admite apelul formulat de pârâtele și, împotriva sentinței civile nr. 1790 din 08 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că dispunea atribuirea către pârâte a variantei 2 - lotul din față alcătuit din3, hol,4, bucătărie, garaj, șopron, baie, bucătărie, marchiză și lotul din spate către reclamant alcătuit din wc,1, 3 magazii,2, .
Respinge ca nefondată cererea de cheltuieli de judecată formulată de recurentele - pârâte.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 decembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
.
2ex./25 01 2010
-3.-;
Jud.1.-
Președinte:Ioana SinghJudecători:Ioana Singh, Stere Learciu, Claudiu Marius
