Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 1727/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1727/
Ședința publică din 18 noiembrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta, domiciliată în comuna,-, județul M, împotriva deciziei civile nr. 401 din 18 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pârâta-recurentă, asistată de av. și reprezentantul reclamantei-intimate, av., lipsă fiind pârâții-intimați, și reclamanta-intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de lege, fiind timbrat cu suma de 14 lei taxă judiciară de timbru și cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Neformulându-se alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat în cauză.
Reprezentanta pârâtei-recurente solicită admiterea recursului, prevalându-se dispozițiile art. 304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii introductive. Apreciază că hotărârile atacate nu cuprind motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței la darea hotărârii, iar instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la toate aspectele invocate în acțiunea introductivă de instanță.
Reprezentantul reclamantei-intimate solicită respingerea recursului ca nefondat pentru considerentele expuse în întâmpinare și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică.
CURTEA,
Prin decizia civilă nr. 401/18 decembrie 2008, Tribunalul Mureșa respins ca nefondat apelul declarat de pârâta, împotriva sentinței civile nr.3710 din 4 iulie 2008, pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș în dosarul nr-.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut că proprietățile părților au fost identificate prin expertiza topografică efectuată în primă instanță, fiind corect restabilită linia reală de hotar dintre terenul proprietatea reclamantei și cel al pârâtei, linie care corespunde planurilor de amplasament și delimitare efectuate cu prilejul întabulării imobilelor în cartea funciară.
Prin recursul declarat împotriva acestei hotărâri, pârâta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, susținând că primele două instanțe nu au arătat motivele de fapt și de drept care au condus la adoptarea soluției contestate, iar linia de hotar apreciată ca fiind corectă ignoră situația reală a imobilelor, chiar expertul topograf arătând că la punerea în posesie a părților nu au fost respectate vechile limite.
Reclamanta a depus la dosar întâmpinare, prin care a susținut legalitatea deciziei atacate, arătând că linia de hotar stabilită prin hotărârea primei instanțe corespunde planului de amplasament și delimitare avizat de M sub nr.16302/16 decembrie 2004, întocmit la comanda pârâtei înainte ca aceasta să procedeze la întocmirea unei noi documentații și la înstrăinarea unor suprafețe de teren din proprietatea sa.
Examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prev. de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este întemeiat, urmând a fi admis pentru considerentele relevate în continuare.
Părțile aflate în litigiu au dobândit în proprietate terenurile în privința cărora s-a solicitat stabilirea liniei de hotar, prin reconstituire în baza Legii nr. 18/1991, împrejurare în care se impunea ca instanțele să verifice dacă a avut loc o punere efectivă în posesie, prin marcarea cu Ť. a limitei dintre cele două terenuri, precum și dacă aceasta a suferit modificări în timp, în caz afirmativ prin acțiunea căruia dintre proprietarii celor două imobile limitrofe.
Spre această finalitate, puteau fi solicitate informații de la comisia locală de fond funciar, iar în cazul în care ar fi reieșit că terenurile au fost delimitate cu ocazia punerii în posesie, trebuiau ascultați ca martori membrii respectivei comisii, în vederea reconstituirii vechii linii de hotar, cu atât mai mult cu cât prin expertiza topografică administrată în primă instanță s-a stabilit că nici un proprietar nu a respectat dimensiunile inițiale și nu și-a încadrat parcela corect (fila 75 dosar fond).
De asemenea, nu s-au depus la dosar fișele de punere în posesie și nu s-a verificat dacă situația derivând din acestea a fost respectată cu prilejul întabulării terenurilor în cartea funciară, fiind necesar, totodată, a se lămuri dacă suprafața de 593 mp - constatată prin expertiza topografică efectuată, ca fiind lipsă din proprietatea reclamantei - se datorează acțiunii culpabile a pârâtei, în sensul alterării liniei de hotar inițiale și dacă cele trei sub-parcele rezultate din dezmembrarea parcelei de 6900 mp (dobândită de către pârâtă prin Titlul de proprietate nr. 72211/28.11.2002 - nr. top. 701/2) respectă perimetrul stabilit cu prilejul punerii în posesie.
Curtea apreciază că probele la care s-a făcut anterior referire sunt de natură a servi aflării adevărului și prevenirii unor greșeli de judecată, în scopul restabilirii corecte a liniei de graniță dintre imobilele aflate în litigiu și cu respectarea deopotrivă a drepturilor ambelor părți, în contextul în care prin soluția instanței de fond, menținută în apel, terenul reclamantei se întregește la suprafața înscrisă în cartea funciară (de 7145 mp), în timp ce terenul proprietatea pârâtei, se diminuează cu suprafața de 593 mp. fără a se argumenta în vreun fel de ce linia de hotar astfel propusă ar fi cea reală, cunoscut fiind principiul conform căruia cartea funciară nu garantează întinderea imobilelor, situație în care este inechitabil ca un deficit față de suprafața înscrisă în cartea funciară să se răsfrângă doar asupra unuia dintre imobilele învecinate (cu excepția cazului în care s-ar dovedi prin probe concludente că deficitul se datorează acțiunii culpabile a proprietarului pârât).
Pentru considerentele expuse, reținând că în vederea pronunțării unei soluții legale și temeinice este necesară administrarea de probe noi, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, va admite recursul supus examinării și va casa în tot decizia atacată, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, care urmează a da eficiență prevederilor art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, în sensul completării probatoriului conform celor relevate în cuprinsul considerentelor prezentei hotărâri, precum și a celor ce vor rezulta din dezbateri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta, domiciliată în comuna,-, județul M, împotriva deciziei civile nr.401/18 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosar nr- și, în consecință:
Casează în tot decizia atacată și dispune trimiterea cauzei Tribunalului Mureș pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
6 exp./ 29.12.2009.
Jud.fond:
Jud.apel.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
