Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 182/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 182
Ședința publică de la 26 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
JUDECĂTOR 3: Emilian Lupean
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamanții, și pârâții, împotriva deciziei civile nr. 365 din 18 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 2555/27.04.2006 pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosarul nr. 10295/2005, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții reclamanți, fiind reprezentați prin avocat și recurenții pârâți, asistați de avocat C-tin.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care,
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și neexistând excepții de invocat a acordat cuvântul asupra recursurilor civile de față.
Avocat pentru recurenții reclamanți, a precizat că își întemeiează recursul pe disp. art. 304 pct. 5,7,8,9 Cod pr. civ. și arată că, ambele hotărâri sunt date cu încălcarea legii, în sensul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 2 pr. civ. deoarece s-au nesocotit disp. art. 129 Cod pr. civ. principiul contradictorialității.
În consecință a solicitat admiterea recursului declarat, casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, cu cheltuieli de judecată.
Față de recursul declarat de recurenții pârâți, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Avocat C-tin, pentru recurenții pârâți, a adus critici, susținând că se încadrează în motivele de recurs prevăzute de disp. art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. în raport de care, în baza disp. art. 312 alin. 1-3 și 5 Cod pr. civ. solicită admiterea recursului declarat, casarea deciziei recurate și în principal, trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță, iar, în subsidiar, reținerea cauzei pentru rejudecare, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la recursul declarat de recurenții reclamanți, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Prin sentința civilă nr.2555/27.04.2006 pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr.10295/2005, a fost admisă în parte acțiunea civilă pentru revendicare și grănițuire formulată de reclamanții și, împotriva pârâților și.
A fost obligat pârâtul să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie terenul de 17. cu vecini la NS și E - rest proprietate reclamanți și V-proprietate pârât și să-și ridice magazia din lemn edificată pe terenul ocupat de la reclamant.
S-a respins cererea pentru revendicarea suprafeței de teren cu privire la pârâtul.
S-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile reclamanților și proprietatea pârâtului, după cum urmează: pe amplasamentul actual al gardului despărțitor pe porțiunea cuprinsă între punctele 1-15-14 și între punctele 11-10 și linia dreaptă cu lungimea de 24,32 trasată între punctele 11 și 14, punctul 14 fiind amplasat la distanța de 30,01. față de punctul 1, măsurată de-a lungul gardului existent, iar punctul 11 fiind amplasat la 38,59 față de punctul 10, măsurat de-a lungul gardului despărțitor, conform raportului de expertiză.
S-a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamanților și cea a pârâtului, astfel: pe amplasamentul actual al gardului pe porțiunea cuprinsă între punctele 2,3,4 și în continuare în linie dreaptă, pe lungimea de 48,39 între punctele 4 și 7, punctul 4 fiind amplasat la distanța de 14,38. față de punctul 1, măsurată de-a lungul gardului existent, iar punctul 7 p este amplasat la distanța de 0,71 față de punctul 7, conform raportului de expertiză.
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant, împotriva reclamanților pârâți și.
Au fost obligați reclamanții pârâți și să lase lui, în deplină proprietate și posesie suprafața de 42., vecină la și E - proprietate și la V- proprietatea și.
S-a respins capătul de cerere privind obligația de a face, fiind obligați pârâții și să plătească reclamanților câte 300 RON fiecare, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că reclamanții dețin un imobil compus din teren de 1780 mp. o casă cu două camere, ce se învecinează la cu DC, E- și, la S-, la V-, pârâtul deținând teren ce se învecinează în partea de vest cu proprietatea reclamanților, probele administrate în cauză, în speță raportul de expertiză, evidențiind că reclamanții ocupă în teren o suprafață mai mare decât cea cumpărată și că pârâtul ocupă din terenul reclamanților suprafața de 17 mp. pe care se află amplasată o magazie construită din lemn.
S-a apreciat că reclamanții au făcut dovada îndeplinirii condițiilor cerute de art. 480 și următoarele Cod civil, fiind obligat în consecință pârâtul să lase în deplină proprietate terenul individualizat prin expertiză și să-și ridice construcția.
Cu referire la pârâtul, în raport de probele administrate, s-a apreciat că reclamanții nu au făcut dovada ocupațiunii de către acesta a vreunei suprafețe de teren, expertiza efectuată în cauză evidențiind că aceștia din urmă ocupă la rândul lor o suprafață de 42 mp. pentru care pârâtul a făcut dovada legitimității dreptului său de proprietate.
Privitor la stabilirea liniei de hotar, s-a omologat raportul de expertiză, reținându-se că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 548 și următoarele Cod civil.
Împotriva sentinței au declarat apel părțile, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor scrise, pârâții și au invocat că instanța de fond și-a însușit în mod necritic concluziile raportului de expertiză, raport care este în contradicție cu actul de proprietate depus în apărare de pârâtul, soluționând eronat capătul de cerere în grănițuire și în revendicare, în condițiile în care contractul de întreținere încheiat la 14.02.1996, invocat, vizează că terenul proprietatea sa, limitrof cu terenul intimaților reclamanți, are suprafața de 1900 mp. și lățimea la stradă de 21 ml.
Or, expertiza îi stabilește o lățime la stradă de 19,71 ml. deși, în raport de obiecțiunile formulate se impunea transpunerea titlurilor de proprietate ale părților în teren, iar în ipoteza suprapunerii titlurilor să se procedeze la compararea lor și la acordarea preferabilității titlului mai bine caracterizat.
Cu referire la apelantul pârât, s-a invocat că expertiza nu a identificat și transpus titlul acestuia de proprietate, titlu care evidenția o lățime la stradă de 13,50 ml. și nu de 13,10 ml. cum s-a reținut, suprafața terenului fiind în realitate conform actului de 1.025 mp. și nu de 919 mp.
Criticile aduse sentinței de către apelanții reclamanți și, vizează în principal netranspunerea în teren prin expertiza efectuată în cauză a actelor de proprietate, în speță și a înscrisului sub semnătură privată, intitulat "antecontract de vânzare-cumpărare", încheiat cu vânzătoarea, pentru o suprafață de 270 mp. suprafața totală deținută în proprietate compunându-se practic din două terenuri, respectiv 1780 mp. ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare și respectiv 270 mp. menționată în înscrisul sub semnătură privată, hotărând în consecință că ocupă fără titlu din proprietatea pârâtului o suprafață de 42 mp.
Prin decizia civilă nr.365 A din 18 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-au respins ca nefondate apelurile declarate de apelanții reclamanți și, precum și de apelanții pârâți și.
Pentru a se pronunța astfel, s-au avut în vedere probele administrate în fața instanței de fond și în apel, reținându-se că linia de hotar propusă de expertul în cadrul raportului de expertiză efectuat în apel, se regăsește în cele stabilite prin sentința instanței de fond.
În privința suprafețelor de teren deținute în proprietate de părți, s-a reținut că expertizele efectuate în cauză au evidențiat ocupațiunea exercitată de către pârâtul asupra celor 17. teren, ce nu se regăsește în titlul de proprietate al acestuia, precum și deținerea în plus de către reclamanți a unei suprafețe de 42. ce se regăsește în contractul de întreținere încheiat în favoarea pârâtului la data de 14.02.1996.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și, precum și pârâții și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs formulate de pârâții și, s-a criticat decizia atât sub aspectul respingerii cererii privind efectuarea unei noi expertize în apel, în afara celei efectuate de către expertul, cât și sub aspectul omisiunii expertului de a avea în vedere la stabilirea liniei de hotar și actele de proprietate deținute de pârâți.
S-a susținut astfel, că în mod nejustificat instanța nu avut în vedere că expertul numit în apel nu a răspuns în mod efectiv la obiecțiunile formulate de părți, instanța respingând nejustificat cererea pârâților privind efectuarea unei alte expertize în apel.
În privința modului de stabilire a liniei de hotar dintre proprietățile limitrofe, s-a susținut că expertul nu a avut în vedere și actele de proprietate depuse de pârâți, respectiv contractul de întreținere autentificat sub nr.2247/14.02.1996 potrivit căruia, terenul proprietatea pârâtului are o suprafață de 1900. și o lățime la drumul comunal de 21. iar terenul proprietatea pârâtului are o lățime de 13,50. la drumul comunal, conform actului sub semnătură privată din 01.04.1975, expertul omițând să răspundă la obiectivul încuviințat de instanță privind suprapunerea suprafețelor de teren deținute de părți.
Ultima critică din recurs vizează omisiunea instanței de a proceda la compararea titlurilor de proprietate deținute de părți, pentru a se acorda preferință titlului mai bine caracterizat.
În drept, recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.9 Cod pr. civilă.
În motivele de recurs formulate de reclamanții și, s-a criticat decizia atât în privința încălcării dispozițiilor art. 119alin. 3 Cod pr. civilă, în raport de care reclamanți au invocat tardivitatea cererii reconvenționale, cât și în privința soluționării fondului cauzei.
S-a susținut că instanța nu a pus în discuția părților excepția tardivității cererii reconvenționale, față de data depunerii acesteia, încălcându-se principiul contradictorialității, instanțele nepronunțându-se astfel asupra excepției invocate, fiind încălcare prevederile art.128 și 129 Cod pr. civilă.
În privința soluționării fondului cauzei, s-a susținut că instanța de apel nu a analizat întregul probatoriu administrat, reținând eronat că pentru terenul de 270. reclamanții nu dețin un titlu valabil, cu toate că la data de 19 decembrie 2006 fost depus la dosarul cauzei contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.3426/16.06.2006, care conferă calitatea de proprietari a reclamanților și asupra acestei suprafețe de teren.
S-a invocat greșita soluționare a cererii principale și a cererii reconvenționale, arătându-se că prin neanalizarea actelor de proprietate ale reclamanților, care atestă dreptul acestora de proprietate pentru suprafața totală de 2050. nu s-a avut în vedere că reclamanții nu ocupă din terenul pârâților, ci invers.
Recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.5,7,8,9 Cod pr. civilă, precum și pe dispozițiile art.312 alin. 5 Cod pr. civilă, în raport de care s-a solicitat admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare și obligarea la plata cheltuielilor de judecată, în raport de art. 274 Cod pr. civilă.
Recursurile sunt nefondate.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs, se constată că hotărârea s-a pronunțat cu aplicarea corectă a legii.
În raport de dispozițiile art. 584 Cod civil, orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grănițuirea proprietății limitrofe, grănițuirea fiind operațiunea de determinare prin semne exterioare a limitei dintre cele două fonduri vecine care aparțin unor titulari diferiți.
Pentru soluționarea acțiunii și a cererii reconvenționale ce au avut ca obiect stabilirea hotarului despărțitor între suprafețele de teren limitrofe deținute de părți și revendicarea implicită a unor suprafețe de teren, instanțele au administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică topografică atât la fond, cât și în apel.
Expertiza tehnică efectuată la fond și în apel a avut în vedere actele de proprietate deținute de părți, stabilind că pârâtul ocupă suprafața de 17. din terenul proprietatea reclamanților, în timp ce reclamanții ocupă suprafața de 42. din terenul proprietatea pârâtului.
Experții au avut în vedere actele de proprietate invocate de părți, respectiv contractul de întreținere nr.2247/14.02.1996 încheiat în favoarea pârâtului, precum și contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.3426/16.06.2006, prin care reclamanții au devenit proprietari și asupra terenului în suprafață de 270. situat în intravilanul orașului, sat, județul G, fiind astfel nefondate criticile invocate de reclamanți și pârâți în motivele de recurs.
Este adevărat că, în considerentele hotărârii, instanța de apel face trimitere la existența unui înscris sub semnătură privată în privința suprafeței de 270. înscris invocat de reclamanți atât la fond, cât și în apel, însă, în condițiile în care actul autentic nr.3426/16.06.2006 s-a depus în apel, din conținutul raportului de expertiză tehnică efectuat în apel rezultând că la stabilirea liniei de hotar și pentru soluționarea cererilor în revendicare s-a avut în vedere suprafața totală de 2050. în care se regăsesc cei 270. cumpărați de reclamanți, se constată că atât acțiunea cât și cererea reconvențională au fost soluționate corect, în baza concluziilor expertizelor tehnice efectuate în cauză.
De altfel, examinând schițele anexe la rapoartele de expertiză efectuate la fond și în apel, se constată că suprafața de 270. ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3426/16.06.2006, încheiat ulterior datei pronunțării sentinței și declarării apelului, este situată în prelungirea terenului limitrof, cu privire la care a existat îndoială în privința existenței hotarului despărțitor, astfel încât se constată ca fiind neîntemeiate aceste critici din recurs.
Sunt nefondate și susținerile privind omisiunea instanței de apel dea încuviința efectuarea celei de-a doua expertize în apel, în condițiile în care expertiza întocmită în fața instanței de fond, precum și cea efectuată în apel d e către expertul, au răspuns la obiectivele încuviințate de instanță, lămurind situația de fapt determinată de promovarea acțiunii în grănițuire, în raport de actele de proprietate deținute de părți.
Expertizele efectuate nu au evidențiat o suprapunere a unor suprafețe de teren pentru care dețin acte de proprietate ambele părți, pentru a se proceda la compararea titlurilor de proprietate, fiind astfel nefondate și aceste susțineri din motivele de recurs formulate de pârâți.
În privința motivului de recurs, referitor la tardivitatea cererii reconvenționale, invocată de reclamanți, se constată că în considerentele sentinței civile apelate instanța a pus în discuția părților cererea formulată de apărătorul reclamanților prin care a solicitat disjungerea cererii reconvenționale, procedându-se corect, în raport de art. 120 alin. 1 Cod pr. civilă, la respingerea acestei cereri, în condițiile în care în raport de probatoriul administrat, cererea reconvențională se putea judeca împreună cu cererea principală, ambele cereri fiind în stare de judecată la acea dată.
Din considerentele deciziei instanței de apel, rezultă că a fost cercetat fondul soluționării cauzei, nefiind astfel întemeiată solicitarea reclamanților și pârâților, privind casarea deciziei cu trimiterea spre rejudecare, nefiind incidente prevederile art. 312 alin. 5 Cod pr. civilă.
Nu s-a făcut dovada încălcării formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, în sensul art.304 pct.5 Cod pr. civilă și nici dovada că hotărârea din apel nu ar cuprinde motivele pe care se sprijină, sau că instanța ar fi interpretat greșit actul juridic dedus judecății și ar fi pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, în sensul art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod pr. civilă, fiind astfel nefondate și aceste susțineri din recursul declarat de reclamanți, nefiind încălcate nici dispozițiile art.128, 129. pr. civilă.
Față de considerentele expuse, constatând că nu sunt incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 Cod pr. civilă, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanți și pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții reclamanți, și de recurenții pârâți, împotriva deciziei civile nr. 365 din 18 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 2555/27.04.2006 pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr. 10295/2005.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
13.03.2008
Jud.fond
Jud.apel
Președinte:Alexandrina MaricaJudecători:Alexandrina Marica, Dan Spânu, Emilian Lupean
