Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 1839/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1839/R/2008
Ședința publică din 2 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Țuluș
JUDECĂTORI: Andrea Țuluș, Ana Ionescu Alina Rodina
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotrivadeciziei civile nr. 263/A din 16 mai 2008 Tribunalului Cluj,pronunțată în dosarul nr-, privind și pe intimata pârâtă, având ca obiectgrănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta recurentului reclamant, din Baroul Cluj, cu împuternicire avocațială la dosar și intimata pârâtă, asistată de din Baroul Cluj, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind recurentul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, la data de 26 septembrie 2008, intimata pârâtă a înregistrat la dosar întâmpinare, prin care se solicită respingerea recursului.
Nefiind cereri prealabile de formulat și nici excepții de ridicat, instanța constată prezentul recurs în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentantul recurentului reclamant susține recursul așa cum este formulat, solicită admiterea lui potrivit motivelor expuse în memoriul de recurs depus la dosar, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică. Solicită cheltuieli de judecată, în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței de la 12.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat, potrivit susținerilor din întâmpinarea depusă la dosar și menținerea deciziei Tribunalului Cluj ca legală și temeinică, cu 2500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței de la 10 din dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 48/21.01.2008, pronunțată în dosarul nr. 1291/2006 al Judecătoriei D e j, a fost admisă acțiunea civilă exercitată de reclamantului împotriva pârâtei, stabilindu-se linia de hotar dintre parcela 3088/a/l - arător proprietatea reclamantului și parcela cu nr. top. 3088/a/2 - arător, proprietatea pârâtei conform variantei nr. l din anexa nr. 6 și a planului de situație aferent a expertizei topografice efectuată de expert, stabilindu-se onorariu pentru expert suma de 1100 lei achitată de către reclamant și fiind obligată pârâta la 1119 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului din care 19 lei taxă judiciară de timbru și 1100 lei onorariu expert.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că, prin titlul de proprietate nr-, s-a reconstituit în favoarea reclamantului dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 5800 mp, în intravilanul localității Viile, I-35, parcela 17 cu vecinătățile N-; E-; S- și V- și, prin titlul de proprietate nr-, s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea pârâtei asupra terenului în suprafață de 1 ha 7310 mp. în intravilanul localității Viile, tarlaua 31 și 35, parcelele 5,12,13,15 și 16.
Martorul a declarat că terenul reclamantului se învecinează pe două din laturi cu proprietatea pârâtei, una dintre laturi era delimitată de o piatră de hotar pusă de către vechiul proprietar de la care a cumpărat terenul reclamantul, însă pârâta a mutat piatra și a intrat pe terenul reclamantului, iar un alt semn de hotar era un stâlp de rețele electrice care era în interiorul proprietății reclamantului, însă, în prezent, pârâta a intrat în parcela reclamantului astfel că stâlpul se află acum pe terenul ei.
Expertiza tehnică topografică efectuată în cauză a răspuns obiectivelor fixate stabilind că terenurile în cauză sunt amplasate în partea de nord-vest a municipiului D între str. - - și cursul văii, conform planului de situație anexat, iar terenul reclamantului, în suprafață de 58 ari, cu care a fost pus în posesie este în prezent intabulat conform Sentinței civile 862/1999 din dos. nr.738/1999 a Judecătoriei Dej și se identifică cu nr. top. 3088/a/l- grădină, înscris sub din CF. 5007
Prin sentința menționată, parcela top. 3088/a/ fost rectificată de la suprafața de 4060 mp. la suprafața de 5800 mp. conform situației din titlul de proprietate al reclamantului, în baza măsurătorilor și documentației tehnice depusă în dosarul de intabulare.
Expertiza a stabilit că, în folosința actuală, terenul reclamantului are suprafața de 3910 mp. cu 1890 mp. mai puțin decât cea înscrisă în Titlul de proprietate și în CF.
Amplasamentul deținut de pârâta se compune din trei parcele totalizând 18510 mp (S1- 3750 mp, S2 - 13400 mp, S3 - 1360 mp). totalizând 18.510 mp.(l -3750 mp.; 2- 13.400 mp. și 3-1360 mp).
Conform titlului de proprietate, pârâta deține 17.310 mp. iar suprafața existentă la fața locului este cu 1200 mp. mai mare față de cea trecută în Titlul de proprietate.
Expertul arată că, potrivit expertizei făcută în dosarul de intabulare al pârâtei, suprafața stabilită și propusă pentru intabulare a fost de 15.956 mp, or suprafața existentă în prezent la fața locului și deținută de pârâta este mai mare cu 2554 mp.
Prin documentația topografică și sentința de intabulare, terenul pârâtei a fost identificat în regim de CF cu parcelele top. 3084/a/2; 3088/a/2; 3085/a/2; 3086/a/2/2 și 3086/a/l în suprafață totală de 15.956 mp. înscrise în CF 821, 3992,3993 și 3991
Expertul constată că situația actuală din teren diferă foarte mult față de cea din planul parcelelor top. din cartea funciară a zonei. Configurația actuală a terenului raportat la planurile de carte funciară este dificilă și greoaie din mai multe motive și astfel punerea în posesie în zonă nu a respectat întocmai vechiul amplasament, fiind făcută în zona aproximativă a vechilor amplasamente, într-o configurație grupată.
Din această perspectivă, expertul apreciază că criteriul de bază la stabilirea amplasamentului trebuie să fie suprafața menționată în titlurile de proprietate, care în cazul pârâtei este mai mare decât cea stabilită la intabulare, iar folosința de la fața locului ar trebui să se raporteze la suprafața menționată în titlul de proprietate.
Pornind de la aceste considerente, precum și de la faptul că părțile au indicat ca semn de hotar pe limita vestică o piatră păstrată și în prezent, expertul propune ca limita în litigiu să fie cea care pleacă de la vale perpendicular spre drum. În regim de CF această limită ar corespunde cu aceea dintre nr. top. 3088/a/l intabulat în favoarea reclamantului și parcela top. 3088/a/2 intabulat în favoarea pârâtei, expertiza propunând două variante a liniei de hotar, respectiv varianta 1, solicitată de reclamant, care îi respectă suprafața din titlu de 5800 mp. și varianta 2, solicitată de pârâta, care respectă suprafața înscrisă în CF inițial pentru nr. top. al reclamantului de 4060 mp.
Prima instanța a considerat că varianta nr. l este cea mai echitabilă, deoarece limita de hotar propusă în planul de situație(cu linie îngroșată) decupează o suprafață de 1890 mp. din terenul folosit actual de pârâtă, acesta diminuându-se cu doar 690 mp. față de cea din titlul de proprietate și cu 664 mp. mai mare decât cea intabulată.
În varianta a doua, linia de hotar ar stabili pentru reclamant doar 4060 mp. față de 5800 mp. din titlul de proprietate.
În această variantă, linia de centru ar cuprinde, pentru reclamant, 4060 mp. prin decuparea a 150 mp. din cea deținută de pârâtă, care conduce la o creștere a suprafeței acesteia cu 1050 mp. peste cea din titlul de proprietate și mai crescută cu 2404 mp. decât cea intabulată în favoarea pârâtei.
Evident că această variantă este profund inechitabilă pentru reclamant și mai avantajoasă pentru pârâtă.
Prin decizia civilă nr. 263 din 16 mai 2008 Tribunalului Cluj, apelul pârâtei a fost admis, sentința apelată fiind schimbată, în sensul respingerii acțiunii, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în apel.
În considerentele acestei decizii, tribunalul reține că, prin cererea de chemare in judecata formulată, reclamantul a solicitat doar stabilirea liniei de hotar care desparte terenurile aflate in proprietatea părților.
În principiu, rănițuirea reprezintă o operațiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre două sau mai multe proprietăți vecine, acțiunea exercitată cu scopul stabilirii traseului real pe care trebuie să îl urmeze hotarul, fiind întemeiată pe dispozițiile art. 584. civ.
, menită să apere dreptul de proprietate, se poate dispune atât în cazul inexistenței unei delimitări între proprietăți, cât și în situația în care astfel de semne exterioare există, dar sunt contestate de părți.
Dacă prin acțiunea în grănițuire se tinde si la obținerea unei părți determinate din terenul învecinat, deținută fără drept de pârât, ea implică și o revendicare, iar reclamantul trebuie să-și dovedească dreptul proprietate, potrivit principiilor din materia revendicării.
În speță, în ambele variante propuse de expert, stabilirea liniei de hotar dintre terenurile părților implică și revendicarea de către reclamant a unei porțiuni din terenul ocupat de pârâta.
Cu toate acestea, reclamantul nu înțeles să formuleze și un capăt de cerere pentru revendicare acestor porțiuni de teren, iar, în aceste condiții, stabilirea liniei de hotar nu poate fi dispusă in nici una dintre variantele menționate.
Acesta este si motivul pentru care grănițuirea nu poate fi dispusă conform variantei 2 din raportul de expertiza, așa cum a solicitat pârâta în apel, cu atât mai mult cu cât aceasta nu a formulat cerere reconvențională pentru stabilirea liniei de hotar dintre terenurile părților.
Împotriva acestei decizii declarat recurs în termen legal reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței primei instanțe.
În motivarea recursului său, reclamantul învederează că, prin apelul formulat, pârâta, la rândul ei, solicitat grănițuirea proprietăților, însă conform variantei II din raportul de expertiză, astfel că tribunalul greșit a respins, de fapt, cererea ambelor părți, respingând în întregime acțiunea, întrucât nu se punea în discuție revendicarea vreunei suprafețe de teren.
Tribunalul a depășit limitele investirii, fiind ținut de principiul disponibilității și obligat să se pronunțe numai asupra aceea ce fost investit de către părți.
Acțiunea în grănițuire nu se confundă cu acțiunea în revendicare, fiind o acțiune petitorie prin care se urmărește reconstituirea hotarului real dintre două fonduri, fiecare parte având un dublu rol, de reclamant și pârât, ceea ce le situează pe același plan în ceea ce privește sarcina probațiunii.
Acțiunea în grănițuire nu implică revendicarea vreunei porțiuni de teren și nu obligă reclamantul să dovedească proprietatea asupra terenului pentru care cere stabilirea liniei de hotar.
Acțiunea în revendicare presupune contestarea dreptului de proprietate al pârâtului, or, în prezenta cauză, părțile au solicitat strict stabilirea liniei de hotar dintre cele două proprietăți, cel puțin în privința variantei II din raportul de expertiză existând și acceptul expres al pârâtei.
Pârâta, prin întâmpinare, solicitat respingerea recursului ca nefondat, pe motiv că reclamantul tinde să obțină o parte determinantă din terenul ocupat de ea, ceea ce implică o revendicare și dovada dreptului său de proprietate.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la disp. art. 304 pct. 6, 7 și 9 Cod proc. civ. în care se încadrează acestea, curtea apreciază că recursul nu este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, încă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul arată că solicită stabilirea liniei de hotar pentru că crede că, în prezent, pârâta ocupă fără niciun drept o suprafață de teren și chiar în cuprinsul cererii arată că, în măsura în care se va dovedi această aserțiune a lui prin raportul de expertiză ce urmează a fi efectuat în cauză, urmează să-și completeze cererea cu un capăt nou de revendicare a porțiunii respective.
În ambele variante din raportul de expertiză tehnico-judiciară dispusă în cauză, se reține ocuparea de către pârâtă a unei porțiuni din terenul reclamantului.
Prin urmare, nu este vorba de stabilirea unor granițe necontestate, dar necunoscute de părți, ci, dimpotrivă, se susține că, raportat la ambele modalități de delimitare a celor două terenuri rezultând din raportul de expertiză, pârâta ocupă o porțiune din terenul reclamantului.
Așadar, reclamantul contestă, de fapt, dreptul de proprietate al pârâtei asupra unei porțiuni din terenul pe care îl ocupă în prezent și, așa cum corect a reținut instanța de apel, nu poate intra în posesia acestui teren în baza unei simple acțiuni în grănițuire întemeiată pe disp. art. 584.civil, ci este obligat să exercite o acțiune în revendicare, în care trebuie să dovedească, la rândul său, dreptul de proprietate asupra terenului pe care-l solicită de la pârâtă, în temeiul art. 480.civil, astfel că nu subzistă motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.
Instanța nu a depășit limitele investirii, în sensul art. 304 pct. 6 Cod proc. civ. pentru că nu s- pronunțat pe o acțiune în revendicare, lăsând nesoluționată acțiunea în grănițuire, ci a respins acțiunea în grănițuire ca inadmisibilă, de fapt, pe motiv că trebuie exercitată o acțiune în revendicare atunci când se contestă limitele proprietăților și se susține că pârâtul ar ocupa pe nedrept o porțiune din terenul vecin, nefiind suficientă o simplă acțiune în constatare atunci când partea are la îndemână una în realizarea dreptului (art. 111.pr.civ.).
Nu subzistă nici motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 7 Cod proc. civ. hotărârea cuprinzând motivele pe care se sprijină și acestea nefiind contradictorii sau străine de natura pricinii din considerentele deja arătate.
În temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ. curtea va respinge, din motivele reținute, recursul reclamantului, iar acesta, fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc. civ. va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2500 lei în favoarea intimatei, reprezentând onorariu avocațial în recurs, conform chitanței de la fila 10.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 263/A din 16 mai 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Obligă pe recurentul să-i plătească intimatei suma de 2.500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - -, - - - -
Red /dact. GC
2 ex./8.10.2008
Jud.apel:,
Președinte:Andrea ȚulușJudecători:Andrea Țuluș, Ana Ionescu Alina Rodina
