Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 184/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 184
Ședința publică din data de 27 februarie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Stanciu
JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Gherghina Niculae Constanța Ștefan
- C -
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, domiciliat în C, nr. 1, -. A,. 1,. 5, jud.C, împotriva deciziei civile nr.305 pronunțată la 20 octombrie 2008 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâții și, ambii domiciliați în B, Cart 5,. 30,. B,. 27, jud.
Prezența și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 20 februarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 27 februarie 2009 când, în urma deliberării, a pronunțat următoarea decizie:
Curtea:
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău sub nr. 5915 din data de 19.06.2006, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâții și, stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile situate în, comuna Merei, jud. B, raportat la titlurile de proprietate pe care le dețin, iar ca urmare a stabilirii liniei de hotar, pârâții să fie obligați să mute gardul ce desparte proprietățile, conform traseului real al acestei linii, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 200 lei pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În motivare, reclamantul a arătat că este proprietarul terenului de 3360. situat în satul, comuna Merei, pe care l-a dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate, conform titlului de proprietate nr. 54742/355/07.10.2005, teren care, la vest, se învecinează cu proprietatea pârâților din, nr. 595.
A susținut că, la momentul punerii în posesie, 16.05.1994, au existat semne exterioare de delimitare, dar că pârâții, sub pretextul construcțiilor ridicate, au desființat semnele vizibile de hotar care separau proprietățile, au construit un gard nou și astfel i-au ocupat, fără drept, o suprafață de teren.
- 2 -
S-a învederat instanței că, deși există semne exterioare de delimitare, acestea nu sunt amplasate pe traseul care ar trebui să delimiteze hotarul dintre cele două proprietăți, astfel încât, s-a solicitat stabilirea liniei reale de hotar și obligarea pârâților la respectarea dreptului de proprietate și posesie asupra terenului de 3360. pe care o deține conform titlului.
Pârâții și au formulat întâmpinare la data de 26.09.2006, prin care au solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată, susținând că sunt proprietari, conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3375/26.04.1990, asupra unei case și terenului aferent în suprafață de 1140. drept care a fost înscris în cartea funciară nr. 413 localității Merei.
Au mai arătat că au dobândit dreptul de proprietate prin cumpărare de la reclamantul, conform actului autentificat sub nr. 5037/27.12.983, iar proprietatea cumpărată a fost împrejmuită cu gard pe toate laturile, astfel că nu sunt întrunite cerințele legale pentru grănițuire.
Au fost administrate probatorii cu înscrisuri, interogatorii, martorii, și expertiză în specialitatea cadastru.
Prin sentința civilă nr. 2551 din 25 aprilie 2008, s-a admis în parte, acțiunea, formulată de către reclamantul, în contradictoriu cu pârâții și și s-a stabilit linia de hotar între imobilele proprietatea reclamantului și pârâților și, conform propunerii expertului, în varianta a-II-a a raportului de expertiză, respectiv pe laturile 2-d-17-4.
Au fost obligați pârâții să edifice noul gard pe aliniamentul propus de către expertul, în varianta a II-a din expertiză.
A fost respinsă cererea de obligare a pârâților la daune cominatorii de 200 lei pentru fiecare zi de întârziere, pentru mutarea gardului.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 438 lei.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că prin titlul de proprietate nr. 54742/355 din 07.10.2005, la cererea reclamantului, în calitate de moștenitor al defunctei, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 3360. situat în satul, comuna Merei, jud. B, în Tarlaua 37, parcelele 1012/1- 1445. între vecinătățile: nord - drum, est - drum, N, sud -, vest -,; 1012/2 - 1426. cu vecinătățile: nord - drum, est - drum, sud -, vest -; 1012/3 - 489. cu vecinătățile: nord - drum, est - drum, sud -, și vest -.
Pârâții au dobândit dreptul de proprietate asupra construcției și terenului de 1140. situat între vecinii: sud -, nord și vest - terenul fostului, est - ulița sătească, prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 3375 din 26.04.1990 la fostul notariat de Stat Județean B, încheiat cu vânzătorii și, care, la rândul lor, dobândiseră proprietatea asupra casei de locuit prin cumpărare de la reclamantul, potrivit
- 3 -
contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5037/27.12.1983, la fostul Notariat de Stat Județean B, suprafața de 250. aferentă locuinței trecând în proprietatea statului, în baza art. 30 alin. 2 din Legea nr. 58/1974.
Pe baza constatărilor expertului, prima instanță a reținut că suprafața pe care o au în posesie pârâții și măsurată conform documentației cadastrale este de 1360. respectiv cu 220. mai mult decât suprafața de 1140. menționată în actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3375/26.04.1990, în timp ce reclamantul posedă din terenul de 3360 mp reconstituit prin titlul de proprietate nr. 54742/355 din 07.10.2005, și procesul-verbal de punere în posesie nr. 1675 din 17.05.1994, numai suprafața de 2287. rezultând o diferență în minus de 1073. care este situată pe terenul identificat ca fiind în posesia pârâților și al numitului, cu care se învecinează în partea din sud a terenului.
S-a reținut că martorii, și au declarat că, în urmă cu 2 ani, pârâții au edificat un gard, care a fost identificat de către expertul, pe schița anexă, între punctele 1-16, pe o lungime de 18,84, pe marginea unei puternice denivelări de teren neproductiv, având plantație de salcâmi.
Din declarațiile martorilor și coroborate cu constatările expertului, s-a constatat că prin construirea gardului s-au modificat granițele care erau stabilite cu proprietatea reclamantului, pe porțiunea 2, 1, 16, 17, proprietatea reclamantului fiind diminuată și ca urmare a construirii gardului de către pârâți, astfel încât, în funcție de această situație și de terenul ocupat de către pârâți, expertul a propus ca linia de hotar dintre proprietăți să fie stabilită pe aliniamentul 2-d-17-4, conform schiței anexă la raportul de expertiză. Cea de a-II-a variantă propusă de către expert pentru grănițuirea proprietăților asigură unirea proprietății reclamantului într-un singur corp și păstrează și o parte din gardul edificat de către pârâți, pe aliniamentul d-17 și 17-4.
Apărările pârâților au fost înlăturate cu motivarea că la momentul la care s-a efectuat punerea în posesie a reclamantului, 16.05.1994, au existat semnele exterioare de determinare a granițelor, care însă au fost modificate de pârâți, după cum au declarat martorii audiați în cauză.
În raport de această situație de fapt și în temeiul art. 584 din Codul civil, având în vedere că, între părți nu există o linie de hotar stabilită, prima instanță a apreciat admisibilă cererea, stabilind hotarul pe latura 2-d-17-4, conform propunerii din varianta II a expertizei.
Reținând că pârâții nu au edificat gardul cu respectarea dreptului de proprietate s-a constatat întemeiată și cererea de obligare a acestora la mutarea gardului pe traseul stabilit de către expert, în varianta a-II-
Referitor la daunele cominatorii solicitate s-a constatat că pentru punerea în executare a obligației de a face, este necesar să existe un titlu executoriu, iar obligația să fie stabilită intuitu personae, potrivit art. 5803din Codul d e procedură civilă.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții și, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
În esență, s-a învederat că prima instanța a admis acțiunea în grănițuire împotriva dispozițiilor legale, încălcând prev. art. 584 Cod civil, întrucât este evident că reclamantul urmărește, de fapt, revendicarea de la pârâți a unei suprafețe de 220, sens în care au fost numeroase acțiuni ce au fost respinse.
- 4 -
Se susține și că, admițând cererea și stabilind linia de hotar, instanța se referă la suprafața pe care o au în posesie pârâții, dar în realitate este vorba de un teren aflat în proprietatea acestora, întrucât prin încheierea nr. 16770 din 04.10.2005 a Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară Baf ost intabulat dreptul de proprietate, cu titlu de cumpărare, în cartea funciară a localității Merei, sat, județul B, la nr. 413. Ulterior intabulării proprietății pârâților, reclamantului i s-a emis titlul de proprietate nr. 54742/355 din 07.10.2005 asupra unui teren vecin cu aceștia, intabularea făcându-se la 28.01.2008, ca urmare a unei hotărâri a Curții de Apel Constanța, pronunțată într-o cauză în care pârâții nu au fost parte.
Sub un alt aspect, se arată că instanța fondului a apreciat eronat probatoriile, reținând o situație diferită de cea reală. Martorii reclamatului, și, persoane ce nu locuiesc în apropiere, dar care sunt interesate în cauză, întrucât administrează terenul acestuia și obțin beneficii materiale din exploatarea lui, nu pot fundamenta o concluzie de natura celei reținute de către instanță.
Referitor la suprafața de 220. rezultată în plus în anul 2005 la întocmirea documentației cadastrale, față de actul de vânzare-cumpărare din anul 1990, se susține că este o evidentă eroare materială a documentației întocmite în anul 1990 și nu o ocupare din terenul reclamantului. Simpla examinare a schițelor din anul 1990, de la data dobândirii proprietății și din anul 2005, de la intabulare, scoate în evidență eroarea materială de 10. pe latura cu vecinul și nu pe aceea cu reclamantul, cuprinsă de prima.
În consecință, s-a solicitat schimbarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată pentru ambele faze procesuale.
Intimatul - reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca netemeinic, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală, întrucât în mod corect s-a admis acțiunea promovată.
Arată că apelanții - pârâți în mod netemeinic susțin că s-au încălcat dispozițiile art. 584 Cod civil. De altfel se observă clar că în motivele de apel evită în mod intenționat și cu rea credință să precizeze că suprafața de teren pentru care dețin acte de proprietate este de 1140. și că prin desființarea vechilor semne de hotare și construirea unui nou gard au modificat granițele care erau stabilite între proprietăți.
Mai arată că, pe tot parcursul procesului, atât la instanța de fond cât și prin motivele de apel, apelanții au schimbat de fiecare dată temeiul juridic al dreptului lor de proprietate asupra terenului din litigiu, invocând pe rând, fie Decretul lege nr. 42/1990 ori Legea nr. 18/1991, fie o presupusă eroare materială în măsurători, fie măsurători cadastrale ulterioare.
Tribunalul Buzău, prin decizia civilă nr.305 pronunțată la 20 octombrie 2008 de Tribunalul Buzăua admis apelul, a schimbat în tot sentința atacată iar pe fond a respins acțiunea în grănițuire și obligația de a face.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că recunoașterea juridică a dreptului de proprietate este posibilă numai pe calea acțiunii în revendicare, prin care proprietarul obține recunoașterea dreptului său și înapoierea bunului, dar și abținerea celui ce a încălcat acest drept, în viitor, de la orice faptă ce ar aduce atingere exercițiului normal și deplin al dreptului de proprietate, iar nu pe calea altor acțiuni personale născute din drepturi de creanță aflate în strânsă legătură cu dreptul de proprietate.
- 5 -
Cum, în speță, din expertiză rezultă că, din suprafața cuprinsă în titlul de proprietate al reclamantului, terenul de 220 mp se regăsește în incinta ocupată de pârâți, cu privire la care s-au modificat hotarele, predarea acestei suprafețe de teren nu poate fi cerută și obținută de proprietarul neposesor pe calea grănițuirii, ca urmare a contestării hotarului actual, ci numai pe calea revendicării, așa cum s-a arătat mai sus.
În lumina dispozițiilor art. 583 cod civil, grănițuirea ca operațiune de sine stătătoare ce presupune delimitarea a două fonduri învecinate, nu implică revendicarea unei porțiuni de teren.
În raport de situația de fapt expusă, în cauză se constată că prin stabilirea noii linii de hotar propusă pe aliniamentul 2-d-17-4 în varianta II a expertizei se realizează în realitate predarea către reclamant a suprafeței găsită în plus la măsurători la pârâți, fără ca acesta să investească instanța de fond și cu un capăt de cerere în revendicarea acestei suprafețe de teren.
Capătul de cerere în referire la mutarea gardului pe noul amplasament are caracter accesoriu și urmează soarta principalului.
În consecință, sunt întemeiate susținerile apelanților privitoare la inadmisibilitatea grănițuirii în cauză atât timp cât aceasta ascunde o revendicare, astfel încât celelalte motive de apel nu se impune a mai fi analizate.
Este de observat însă faptul că între părți nu s-a derulat niciun litigiu în revendicare, contrar afirmațiilor apelanților, dar numai pe calea acestei acțiuni pot fi comparate titlurile de proprietate deținute de părți și se poate stabili cu autoritate de lucru judecat dacă s-a produs o acaparare de către pârâți a unei porțiuni din terenul reclamantului prin mutarea gardurilor despărțitoare, cu consecința predării bunului ocupat fără drept și respectarea atributelor proprietății titularului dreptului.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, întrucât instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și redefinit noțiunea de grănițuire constatând că nu se poate stabili semne de hotar, deoarece în spatele acestei acțiuni s-ar ascunde o acțiune în revendicare.
A mai arătat recurentul că hotărnicia produce efecte numai cu privire la delimitarea fondurilor ce aparțin părților, nu și cu privire la dreptul real, astfel că, oricare dintre părți poate introduce ulterior o acțiune în revendicare privind o suprafață determinată de teren, fără a i se putea opune autoritatea de lucru judecat a hotărârii ce s-a pronunțat în acțiunea în grănițuire.
De asemenea, se arată că ambele părți dețin titluri de proprietate asupra celor două terenuri învecinate, iar linia de hotar nu a fost stabilită prin înțelegerea acestora, astfel încât îndeplinește condițiile legale pentru a investi instanța cu o acțiune în grănițuire.
Față de recursul formulat intimații pârâți și au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului la ca nefondat, menționând că practica judiciară a statuat că pentru a se proceda la grănițuire nu trebuie să fi existat anterior un hotar precis delimitat între proprietăți, impunându-se fixarea unor semne exterioare între vecinătăți. Când există însă o contestare fermă a cererii reclamantului, întrucât acesta urmărește obținerea în proprietate a unei suprafețe de teren, acesta are deschisă calea acțiunii în revendicare.
- 6 -
Se mai susține că hotărârea de grănițuire nu are putere de lucru judecat în privința întinderii dreptului de proprietate al părților, indiferent dacă hotarul a fost trasat prin buna învoială a părților sau prin hotărâre judecătorească limitată la acest scop.
In speță recurentul, care a obținut un titlu de proprietate ulterior celui care este opus de către intimați și pe care l-a intabulat ulterior acestuia, când proprietățile existau deja clar delimitate prin garduri, nu poate solicita grănițuirea. Intenția sa de a obține din proprietatea pârâților o suprafață de 220. este cât se poate de evidență și aceasta nu se poate realiza decât pe calea unei acțiuni în revendicare.
Curtea, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente, reține următoarele:
In sens material, dreptul la acțiune, bazat pe dispozițiile art. 584 Cod civil, circumscrie posibilitatea pentru proprietar sau orice persoană care are un drept real asupra unui fond limitrof, de a pretinde vecinului său, prin acțiune în justiție (sau pe cale amiabilă), restabilirea hotarului real ce separă fondurile învecinate și marcarea acestuia prin semne materiale vizibile.
Intr-o asemenea acțiune, judecătorul nu are a se pronunța existenței dreptului de proprietate ( în întregul său), ci asupra formei terenului care alcătuiește dreptul de proprietate (în partea din litigiu), al cărui contur este fixat, decisiv, prin linia hotarului despărțitor, determinată prin semne vizibile.
Acțiunea în grănițuire este admisibilă, chiar dacă între proprietăți există hotare exterioare, ori de câte ori aceste hotare nu au fost stabilite prin înțelegerea părților sau printr-o hotărâre judecătorească.
Așa cum a reținut și instanța de apel și s-a menționat și în cuprinsul întâmpinării, hotărârea de grănițuire nu are putere de lucru judecat în privința întinderii dreptului de proprietate al părților, indiferent dacă hotarul a fost trasat prin bună învoială sau printr-o hotărâre limitată la acest scop.
Prin urmare, hotărnicia produce efecte numai cu privire la delimitarea fondurilor ce aparțin părților,nu și cu privire la însuși drepturile reale, astfel că oricare din ele poate introduce, ulterior, o acțiune în revendicare privind suprafața determinată de teren, fără a i se putea opune autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunțate în acțiunea de grănițuire.
Față de aceste considerente, Curtea constată că instanța de apel a făcut o greșită interpretare a disp. art. 584 Cod civil, considerând că acțiunea în grănițuire este inadmisibilă atâta timp cât nu s-a formulat și acțiune în revendicare.
In consecință Curtea constată că în cauză sunt incidente disp. art. 304 pct. 9 Cod pr.civilă, astfel încât în baza art. 312 Cod pr.civilă va admite recursul, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Buzău, pentru a se pronunța asupra celorlalte motive de apel ce nu au mai fost analizate și care echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în C, nr. 1, -. A,. 1,. 5, jud.C,
- 7 -
împotriva deciziei civile nr.305 pronunțată la 20 octombrie 2008 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâții și, ambii domiciliați în B, Cart 5,. 30,. B,. 27, jud.B și în consecință:
Casează decizia sus-menționată și trimite cauza la Tribunalul Buzău, pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Gherghina Niculae Constanța Ștefan
- - - - C -
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
red.VS /tehnored.OC
3 ex./ 26.03.2009
5915/2006 Judec.
a- Trib.
I
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
Către,
TRIBUNALUL BUZĂU
Vă trimitem alăturat dosarul Curții de APEL PLOIEȘTI cu nr-, ce conține 39 file, în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 184/27.02.2009, spre judecare.
La dosarul anterior menționat sunt atașate dosarele:
- nr- al Tribunalului Buzău - 35 file;
- nr.5915/2006 al Judecătoriei Buzău -163 file;
Președinte Secție,
Grefier,
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
2 ex./27.03.2009
VM
Președinte:Violeta StanciuJudecători:Violeta Stanciu, Gherghina Niculae Constanța Ștefan
