Actiune in granituire fara revendicare.
| Comentarii |
|
Dosar nr- - grănițuire -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
ECIZIA NR. 193
Ședința publică de la 10 iunie 2009
PREȘEDINTE: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 2: Ciută Oana
JUDECĂTOR 3: Andrieș Catrinel
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții și, ambele cu domiciliul în comuna, sat, județul B, împotriva sentinței civile nr. 4441/2008 pronunțată de Judecătoria Botoșani și a deciziei civile nr. 53A din 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă, în dosarul cu nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă reclamantele recurente, asistate de av., lipsă fiind pârâții intimați și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care av., pentru recurente, depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța reprezentând onorar avocat, precizând că nu mai sunt cereri de formulat.
Instanța, constatând recursul în stare de judecată, în conformitate cu prevederile art. 150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătoarea recurentelor, reiterând susținerile din motivarea recursului, pune concluzii de admiterea acestuia și casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei. În susținerea recursului arată că linia de hotar stabilită de instanțe nu este corectă, că între proprietăți nu există semne vechi și vizibile de hotar; că în apel s-a solicitat încuviințarea unor probe justificate de faptul că expertul a efectuat o lucrare în care nu a folosit instrumentele adecvate, iar instanța a dispus doar efectuarea unei cercetări locale, procesul verbal fiind întocmit doar pe baza susținerilor intimaților, recurenții nefiind prezenți și neavând cunoștință despre aceasta. Depune la dosar o fotografie din care rezultă că unicul semn de hotar a fost demolat (un grajd), precizând totodată că prejudiciul cauza este de aprox. 6 ari teren. Solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea civilă adresată Judecătoriei Botoșani, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții și, pentru a se dispune grănițuirea proprietăților lor învecinate, pe latura N-E, cu cheltuieli de judecată.
Au solicitat reclamanții ca la grănițuire să se țină seama de împrejurarea că suprafața terenului dobândit de ei în proprietate prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1878/26.02.1998, în baza titlului de proprietate nr. 34549, este de 4003 mp.
Pârâții nu au depus întâmpinare, dar s-au prezentat în instanță unde a arătat că pe granița corectă dintre proprietățile lor există un gard vechi, construit de tatăl lui,care însă nu acoperă întregul aliniament al hotarului, pârâtul declarând că terenul lor provine de la tatăl soției sala, chiar dacă titularul titlului de proprietate corespunzător nr. 34620/23.06.1995 este el.
În cauză s-a administrat proba cu cercetare locală și proba cu expertiză topografică, reclamații propunând spre examinare și două acte vechi translative de proprietate (din anul 1933 și din anul 1941) pe care le-au socotite utile și concludente.
Prin sentința civilă nr. 4441 din 23 septembrie 2008, Judecătoria Botoșania admis în parte acțiunea reclamanților, a stabilit linia de hotar ce desparte proprietățile părților pe aliniamentul 6-13 figurat în anexa 1 din suplimentul de expertiză întocmit în cauză, obligând pe pârâți să plătească reclamanților suma de 475 lei și de 670,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, judecătoria a reținut că din probe a rezultat că granița dintre cele două proprietăți se află pe aliniamentul 6-13, după cum a fost stabilit în 1949 de autorii părților, în conformitate cu semnele de hotar existente, și nu pe aliniamentul 4-26, care ar determina ca reclamanții să intre în terenul pârâților.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamanții, cât și pârâții.
Reclamanții au susținut că de hotar corectă este cea care unește punctele 4 și 26 din schița anexă nr. 1 la suplimentul raportului de expertiză întocmit în cauză, dovadă în atare sens fiind butucii de de vie plantați de autorul lor în urmă cu 60 de ani pe aliniamentul respectiv.
Pârâții au invocat în cererea lor că hotarul stabilit conform lucrării expertului nu coincide cu hotarul real, vechi, din perioada anterioară cooperativizării, cu precizarea că acesta trebuie să treacă "la o distanță mică" de peretele grajdului proprietatea reclamanților. Au subliniat că gardul existent este cel construit chiar de tatăl reclamantei și au solicitat readministrarea probei cu cercetarea la fața locului și întocmirea unei noi expertize topografice, corespunzătoare.
În întâmpinarea depusă la apelul pârâților, reclamanții au lăsat să se înțeleagă că distanța dintre grajdul lor și linia de hotar dintre proprietăți ar trebui să fie de circa 2.
Instanța a procedat în apel la administrarea probei cu cercetare la fața locului și a luat act de memoriile depuse la dosar de apelanții-reclamanți.
Prin decizia civilă nr. 53A din 12 martie 2009, Tribunalul Botoșania respins ca nefondate ambele apeluri.
Pentru a pronunța această soluție, instanța se apel a reținut că în teren au fost identificate o multitudine de repere, semne de hotar, care dovedesc faptul că linia de hotar dintre proprietățile părților urmează aliniamentul 6-13 din schița anexă nr. 1 la suplimentul raportului de expertiză întocmit în cauză (fila 96 ds. judecătorie). Toate aceste repere sunt arătate în procesul-verbal de cercetare la fața locului (fila 28 ds.), iar linia ce le unește este o linie dreaptă, cât se poate de firească pentru un hotar, mare parte din ea urmând linia gardului despărțitor existent.
Au fost respinse susținerile reclamanților, după care linia de hotar ar trebui să urmeze linia pe care se află bețele de susținere a butucului de vie (fila 42 plic ds judecătorie, foto 4), întrucât aceste bețe ar fi putut fi înfipte în pământ și înspre proprietatea reclamanților, pentru că butucul de vie este plantat în continuarea liniei ce unește toate celelalte semne de hotar identificate, iar pct. 26 din schița 1 (fila 96 ds. judecătorie) nu are nicio materializare în teren, fiind doar ipotetic (imaginar). S-a apreciat că reclamanții nu se pot prevala că în titlul lor de proprietate este înscrisă suprafața de 4003 mp, încât să se traseze linia de hotar astfel încât să se satisfacă această valoare, câtă vreme grănițuirea presupune declarativ reconstituirea vechiului hotar, și nu trasarea unui nou hotar. Prin raportul de expertiză s-a arătat că suprafața terenului stăpânit de reclamanți este inferioară valorii de 4003 mp pentru că aceștia au înstrăinat celuilalt vecin o de teren, aspect rezultat din faptul că frontul lor la stradă s-a diminuat de la 48 (fila 6 vs. ds. Judecătorie) la cea. 41,8 (fila 46 ds. judecătorie). Au fost apreciate ca nerelevante actele vechi din anii 1933 și 1941 (fila 90,91 ds. judecătorie), aceste înscrisuri arătând doar că actualele proprietăți ale părților, dobândite de aceștia după autorii (pentru reclamanți), respectiv (pentru pârâți), provin din fosta proprietate unică a înstrăinătorului.
In ce privește apelul pârâților, tribunalul a reținut că nemulțumirea lor față de soluția primei instanțe nu poate fi primită, câtă vreme aceștia nu au relevat în petiția lor care ar fi hotarul real în discuție, altul decât cel stabilit pe aliniamentul 6-13 (aparent pârâții neînțelegând că hotarul stabilit de judecătorie este chiar cel pe care-1 recunosc).
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții care au arătat că cercetările la fața locului, precum și expertiza efectuată în cauză au ignorat cele mai elocvente semne de hotar, cei doi butuci de vie plantați în urmă cu mulți ani de tatăl reclamantei recurente, măsurătorile făcute de experta desemnată de instanță neavând relevanță, întrucât s-au realizat cu aparatură necorespunzătoare. Instanța de apel nu a încuviințat administrarea probei cu martori și nici efectuarea unei noi expertize, recurenții cerând compararea actelor de proprietate ale părților.
Analizând recursul, ale cărui motive se încadrează la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, instanța îl constată a fi neîntemeiat.
Prin recursul formulat reclamanții au criticat modalitatea în care a fost stabilită linia de hotar dintre proprietatea acestora și proprietatea pârâților, formulând critici cu privire la modul de administrare a cotelor respectiv concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză și a cercetărilor la fața locului efectuate de către instanțele de fond.
În ceea ce privește modul de administrare a probelor de către instanțele de fond, se constată că recurenții critică aparatura folosită de către expertul desemnat de instanță, fără ca o astfel de nemulțumire să fi fost exprimată la momentul administrării probei cu expertiza, în conformitate cu dispozițiile art. 212 alin. 2 din Codul d e procedură civilă. Reclamanții recurenți nu au formulat obiecțiuni față de raportul de expertiză după depunerea lucrării la dosarul cauzei, în care să fie contestată concluzia acestei lucrări motivat de faptul că expertul a folosit aparatură necorespunzătoare la momentul efectuării lucrării, astfel încât instanța de recurs nu poate proceda la analizarea acestor critici direct în recurs.
Aceeași situație este constatată în ceea ce privește procesele verbale încheiate de către instanțe cu ocazia cercetărilor la fața locului, criticile privind încheierea acestora doar în prezența pârâților intimați nefiind formulată în mod expres la primul termen de judecată după efectuarea acestor cercetări și depunerea proceselor verbale la dosarul cauzei. În condițiile în care reclamanții recurenți aveau cunoștință despre data la care au avut loc cercetările la fața locului, nu poate fi imputat instanțelor de fond și nici pârâților intimați faptul că cercetările au avut loc în lipsa reclamanților. Trebuie observat că la data stabilirii datei și orei cercetării la fața locului de către instanța de apel reclamanții apelanți erau prezenți în instanță (încheierea din 8.01.2009, fila 26 dosar apel), astfel că aceștia nu pot invoca faptul că nu au fost prezenți la cercetarea la fața locului, lipsa datorându-se în exclusivitate acestora, iar nu instanței care a efectuat cercetarea.
În ceea ce privește administrarea probei cu martori, instanța reține că reclamanții nu au formulat în scris o cerere în acest sens în conformitate cu dispozițiile art. 287 din Codul d e procedură civilă, formularea unei astfel de cereri cu ocazia efectuării expertizei s-au după efectuarea acestei probe trebuia în mod temeinic justificată de către reclamanți, nefiind suficientă nemulțumirea acestora cu privire la concluziile acestei lucrări.
În ceea ce privește indicarea de către reclamanți a unor alte puncte de reper stabilirea liniei de hotar respectiv butucii de vie invocați a fi fost plantați de tatăl reclamantei cu zeci de ani în urmă pe amplasamentul hotarului dintre cele două proprietăți, în mod corect s-a reținut că linia astfel rezultată nu ar fi fost o linie dreaptă, făcând greu de crezut că o asemenea linie de hotar a existat între proprietățile părților.
Reclamanții au susținut că în mod greșit cele două instanțe nu au procedat la măsurarea integrală a proprietăților părților pentru a lise restabili reclamanților suprafața pe care aceștia au cumpărat-o, cea de 4003 mp. Trebuie observat că prin acțiunea în grănițuire, astfel cum au reținut și ambele instanțe de fond se urmărește restabilirea / reconstituirea hotarului vechi dintre proprietăți, într-o astfel de acțiune fiind subsidiară necesitatea măsurării integrale a suprafețelor de teren aparținând părților. În prezenta cauză o astfel de abordare ar fi putut duce la o încălcare a dreptului de proprietate al pârâților în condițiile în care expertul a arătat că reclamanții au înstrăinat vecinului din partea opusă o de teren, acest aspect fiind confirmat de diminuarea fondului la stradă a terenului aparținând reclamantului. Cu atât mai mult, față de această situație, măsurarea întregii proprietăți aparținând părților ar fi putut duce la obținerea unei linii de hotar eronate și diferite de vechiul amplasament al hotarului.
Constatând că instanța de apel a realizat o corectă stabilire a situației de fapt, aplicând în mod judicios dispozițiile legale incidente în cauză, în baza art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, urmează a fi respins ca nefondat recursul reclamanților.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul reclamanții și, ambele cu domiciliul în comuna, sat, județul B, împotriva sentinței civile nr. 4441/2008 pronunțată de Judecătoria Botoșani și a deciziei civile nr. 53A din 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă, în dosarul cu nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pentru grefier plecat în
semnează prim grefier,
Red.
Jud. fond
Jud. apel
Tehnored.
2 ex./13.07.2009
Președinte:Timofte CristinaJudecători:Timofte Cristina, Ciută Oana, Andrieș Catrinel
