Actiune in granituire fara revendicare.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
D CIZIA NR.640
Ședința publică din data de 30 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în comuna, sat.Islaz, nr.394, cod poștal -, județul D,împotriva deciziei civile nr.280 din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița,împotriva intimatului reclamant, domiciliat în comuna R, sat. cod poștal -, județul D și cu domiciliul ales la Cabinetul Av., cu sediul în B, sector 1,-, cod poștal -.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul pârât asistat de avocat G din cadrul Baroului D și intimatul reclamant reprezentat de avocat din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recursul este netimbrat, iar intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare.
Avocat G pentru recurentul pârât depune la dosar chitanța nr.-/16.09.2009 privind plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 9,50 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, ce s-au anulat la dosar.
Părțile, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea recursului.
Avocat G, având cuvântul pentru recurentul pârât, susține oral motivele de recurs, arătând în esență că decizia atacată este nelegală, deoarece stabilirea liniei de hotar nu se putea face decât pe actualul aliniament, față de dispozițiile art. 35 alin.2 codul familiei, potrivit căruia acțiunea în grănițuire cu privire la un teren bun comun trebuia să fie făcută de ambii soți, dat fiind faptul că suprafața de teren de 2.632 mp a fost dobândită în timpul căsătoriei reclamantului cu numita -.
De asemenea, solicită a se constata că reclamantul nu a solicitat prin acțiunea formulată și revendicarea vreunei suprafețe de teren pretins acaparată de recurent și deci, stabilirea liniei de hotar nu se putea face pe aliniamentul A-a-F-D, în condițiile în care, în acest fel reclamantul ar primi, în mod nelegal suprafața totală de 104 mp.
Totodată, menționează că, din cuprinsul adresei nr.3928/13.11.2007 eliberată de primăria comunei rezultă că între proprietățile părților există un drum vicinal creat în anul 1991, care a fost închis cu gard de către reclamant, fără avea autoritzație de construire, iar potrivit planului parcelar, acest drum se află pe terenul Primăriei comunei.
Mai arată că, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori nu s- cerut, deoarece a stabilit linia de hotar și pe amplasamentul A-a-F, iar litigiul privește numai porțiunea de teren aferentă drumului de acces în lungime de 20,40 m, incluzând astfel, în terenul asupra căruia reclamantul pretinde că are un drept de proprietate și suprafața totală de 104 mp, cu toate că acesta nu a formulat un capăt de cerere distinct, privind revendicarea vreunei suprafețe de teren.
Mai mult, solicită a se constata că motivarea instanței cu privire la vecinătățile suprafeței de teren de 850 mp, este greșită, întrucât din răspunsul la obiecțiuni, experta a precizat că acesta nu se învecinează în partea de Sud cu 97.
În al patrulea rând, arată că în mod greșit instanța a respins obiecțiunile formulate de pârât la raportul de expertiză în sensul că a inclus în suprafața apelantului și drumul de exploatare care aparține Primăriei comunei, astfel că recurentul nu mai are acces la suprafața de 2500 mp dobândită de acesta prin cumpărare.
În final, arată că apelul nefiind întemeiat, instanța nu trebuia să îl oblige pe recurentul pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Solicită pentru motivele 1,2 și 3 admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și pe fond menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, iar pentru motivul 4 solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul reclamant solicită respingerea recursului ca nefundat.
Referitor la primul motiv de recurs, arată că recurentul nu a formulat apel împotriva hotărârii instanței de fond care a admis acțiunea într-o anumită variantă, astfel că se găsește în situația unuiomissio medio,neputând să o invoce direct în recurs.
Cu privire la motivul doi de recurs, arată că este nefundat, deoarece reclamantul a solicitat grănițuirea unor proprietăți limitrofe, iar expertiza efectuată în cauză a stabilit care este amplasamentul corect al liniei de hotar.
Motivul trei de recurs este nefondat, pentru că existența unei sentințe civile pronunțată într-o acțiune în constatare fără nicio cenzură din partea instanței de fond și care vizează o cu totul altă poziționare a altui teren, nu are niciun impact asupra liniei de hotar dintre reclamant și pârât.
În ceea ce privește motivul 4 și 5 de recurs, arată că sunt nefondate, iar faptul că instanța a respins obiecțiunile nu poate fi încadrate în motivele prevăzute de art.304 pct.1-9, dat fiind faptul că recurentul nu a atacat hotărârea instanței de fond cu apel.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată a pârâtului, înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari sub numărul 3591/284/ 16.10.2007, reclamantul a solicitat să se dispună grănițuirea proprietăților lor prin stabilirea liniei de hotar și marcarea acesteia prin semne materiale vizibile, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că la data de 23.04.2007 s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.2135 la Biroul Notarului Public Legalia, devenind astfel părțile vecine, iar prin încheierea nr.16024/24.04.2007 a I - D s-a intabulat dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului cumpărat și, cu toate că reclamantul i-a cerut pârâtului să își grănițuiască proprietățile, acesta a refuzat, motiv pentru care l-a acționat în instanță în temeiul art.584 și 600 Cod civil.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care arată că acțiunea reclamantului este neîntemeiată și cere a fi obligat acesta să își demoleze gardul construit abuziv și să îl refacă pe vechiul amplasament cu respectarea servituții de trecere pe care o are către terenul ce-i aparține.
A susținut pârâtul că în timp a lărgit drumul de acces, cedând o parte din terenul ce-i aparține pentru a putea pătrunde la terenul său cu un mijloc de transport.
S-a cerut de către pârât citarea în cauză a Primăriei comunei, cererea fiind pusă în discuție la termenul din 04.12.2007, instanța dispunând respingerea acesteia dat fiind că în cauză se cere grănițuirea terenurilor ce aparțin reclamantului și pârâtului.
În probațiune s-au depus înscrisuri, s-a administrat interogatoriul propus de reclamant, au fost audiați martorii și -, și la solicitarea pârâtului și s-a dispus efectuarea unei expertize topografice având ca obiective identificarea terenurilor în litigiu, potrivit actelor deținute de către părți, stabilirea liniei de hotar dintre acestea și să se constate dacă există semne de hotar pe care să se traseze linia de grănițuire.
La interogatoriul ce i-a fost luat la propunerea reclamantului, pârâtul nu a recunoscut linia de hotar susținută de către reclamant cu actele pe care le deține, arătând că trebuie lăsată o cale de acces între cele două proprietăți.
Martorele și -, audiate la propunerea reclamantului, au declarat că părțile au terenuri limitrofe între care nu a existat drum de acces și nici un gard despărțitor, fiecare pătrunde pe terenul său pe propria-i cale de acces.
La rândul lor, martorii și, ascultați la propunerea pârâtului, au învederat instanței că între proprietățile celor două părți nu a existat un gard despărțitor, în schimb era o cale de acces care nu este publică ci creată de către cei care foloseau terenurile din zonă (neaparținând cuiva).
În lucrarea întocmită de către expertul tehnic inginer se arată că după efectuarea fazei de teren și în raport de actele părților, de constatările făcute, cele două suprafețe de teren nu se învecinează.
S-au atașat planul parcelar al imobilelor și titlul de proprietate nr.68287/07.01.2002 emis pe numele lui.
Primăria comunei a înaintat la dosar planul parcelar al terenurilor părților.
Reclamantul, a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, în sensul că nu au fost depuse dovezile de convocare a părților și asupra modului de întocmire a lucrării.
După punerea în discuție a acestor obiecțiuni, instanța le-a admis în parte, cerându-i expertului să facă dovada convocării părților la termenul stabilit pentru efectuarea fazei de teren.
Reclamantul a mai depus la dosar adeverința nr.3072 emisă de către Comisia Comunală și fișa de punere în posesie, împreună cu actele întocmite de Oficiul de Cadastru.
Expertul tehnic a răspuns printr-o completare și a arătat că a convocat părțile din nou, prin scrisori recomandate, a reanalizat amplasamentul terenurilor și, în raport de cele constatate și de susținerile reprezentantului primăriei explică neconcordanțele existențe în speță (acte și situația de fapt) prin aceea că terenul revendicat de către reclamant nu aparține pârâtului ci primăriei (domeniului public). S-a atașat schița locului în litigiu.
La cererea reclamantului, pentru completarea probatoriilor, a fost încuviințată proba cu cercetarea la fața locului, procesul verbal fiind citit și semnat de către părți.
La data de 15.05.2008 s-a administrat această probă, întocmindu-se, în conformitate cu disp.art.215 și 216 Cod procedură civilă procesul - verbal din care reiese reținerea instanței că terenurile părților se învecinează.
Cu această ocazie pârâtul a arătat că pretinde a i se lăsa o cale de acces pentru a intra în grădina din spatele gospodăriei sale, deoarece pe toată lungimea gardului și-a edificat construcții și nu poate pătrunde direct din curtea sa la terenul din grădină.
I s-a pus în vedere pârâtului să își timbreze cererea depusă la dosar la fila 16, cerere care, deși intitulată întâmpinare, cuprinde și o solicitare în sensul că pretinde obligarea reclamantului să își demoleze gardul construit abuziv.
Cauza a fost repusă pe rol, după rămânerea în pronunțare, pentru ca expertul tehnic desemnat să completeze lucrarea în sensul dispozițiilor stabilite (obiectivelor dispuse), după efectuarea expertizei nu s-au formulat obiecțiuni de către părți.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, așa cum au fost expuse mai sus, Judecătoria Răcari, prin sentința civilă nr.1867/17.06.2008, a admis cererea reclamantului și a dispus grănițuirea proprietăților limitrofe potrivit raportului de expertiză completat, în varianta a, pe linia reprezentată în plan cu 1 și în continuare, conform schiței anexă și a fost obligat pârâtul la 284,6 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul și pârâtul sunt vecini, terenurile pe care le dețin fiind limitrofe, fapt recunoscut în final și de către pârât care, însă, pretinde a i se lăsa o cale de acces pentru a putea pătrunde la terenul din spatele gospodăriei sale împrejmuite cu gard, și de unde ar putea ajunge direct la terenul grădină, însă, susține că și-a edificat construcții pe linia gardului.
S-a mai avut în vedere că grănițuirea la care se referă art.584 cod civil poate fi realizată pe cale amiabilă sau pe calea unei acțiuni în grănițuire atunci când se refuză prima variantă (înțelegerea părților) și reprezintă o operațiune care ține cont de actele de proprietate astfel cum ele sunt valabile la acest moment, susținerile că s-ar produce modificări în timp și s-ar întocmi alte titluri de proprietate neputând fi avut în seamă atâta timp cât situația prezentă reclamă o rezolvare care, evident, ține cont de considerentele de fapt și de drept expuse.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, criticând-o cu motivarea că hărțile de care a ținut seama instanța de fond sunt eliptice cu privire la semnele de hotar, împrejurare în care, apreciind că suprafețele celor două fonduri învecinate sunt diferite de cele înscrise în cartea funciară, judecătoria a dispus efectuarea unei expertize ale cărei concluzii(în varianta de fond) sunt confirmate de martorii audiați și chiar de către părți, dar, împotriva acestor dovezi necontestate, expertul trage o concluzie proprie care este în totală contradicție cu schițele și planurile întocmite de către organele autorizate ale statului și ale OCPI
S-a subliniat că hotarul real a fost marcat în mod eronat de către expertul desemnat care nici măcar nu a efectuat măsurători la fața locului, ci numai din discuțiile cu primarul localității a întocmit așa zisă expertiză.
Apelantul a solicitat ca linia de hotar să se determine în raport cu schițele reflectate de planul de cadastru, sens în care a cerut admiterea apelului, anularea sentinței apelate și reținerea cauzei pentru soluționarea fondului litigiului, potrivit art.297 alin.1 Cod procedură civilă.
În drept s-au mai invocat dispozițiile art.282-298 Cod procedură civilă, iar în probațiune se solicită dovezile cu martori, înscrisuri, expertiza topografică și cercetare la fața locului.
La termenul de judecată din 23.10.2008, intimatul a atașat la dosar copia sentinței civile irevocabile nr.1375/6.05.2008 a Judecătoriei Răcari, pronunțată în dosarul nr-, prin care s-a constatat că acesta a dobândit prin cumpărare de la suprafața de 2500. teren situat în tarlaua 30, parcela 111/1993, delimitat de vecinii la nord, la sud, drum de exploatare la vest și însuși cumpărătorul la est, conform titlului de proprietate nr.83101/16.08.1996.
La același termen s-a dispus efectuarea unei noi expertize topografice care să țină seama și de această sentință menționată, pentru determinarea liniei de hotar între proprietățile limitrofe ale părților.
Lucrarea a fost întocmită de către expertul și a fost completată ca urmare a obiecțiunilor intimatului(fila 29 dosar apel), întrucât în lucrarea inițială nu se stabilise linia de demarcație între cele două imobile vecine.
Noile obiecțiuni formulate de intimat la 7.05.2009 au fost respinse față de constatarea cuprinsă în completarea expertizei(fila49 dosar apel), potrivit căreia din titlul de proprietate al intimatului nr.31456/1995, rezultă că pentru suprafața de 850. a curții sale împrejmuită cu gard, din tarlaua 10, parcela 4(contur ), vecinul de nord și est este drumul 97, iar vecinul de est este un drum de exploatare identificat pe teren care însă nu apare ca vecin la terenul de 2500. ce face obiectul sentinței depusă în apel.
Examinând hotărârea atacată prin prisma probelor administrate atât la judecata în fond cât și în apel, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, Tribunalul Dâmbovița prin decizia nr.280/25.06.2009 a admis apelul declarat de apelantul, împotriva sentinței civile nr. 1867/17.06.2008, pronunțată de Judecătoria Răcari, în contradictoriu cu intimatul, s-a schimbat în parte hotărârea apelată în sensul admiterii cererii și grănițuirii proprietăților celor două părți conform raportului de expertiză astfel cum a fost întocmit și completat în apel d e către expertul, pe linia A-a-F-D, reprezentată în schița anexată.
Prin aceeași decizie s-au păstrat dispozițiile privitoare la acordarea cheltuielilor de judecată, fiind obligat intimatul la plata sumei de 304,83 lei reprezentând din cheltuielile de judecată și totodată s-a respins cererea intimatului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul Dâmbovițaa reținut următoarele considerente:
S-a reținut că intimatul pârât justifică dreptul de proprietate pentru 850. teren intravilan potrivit titlului de proprietate nr.31456/23.03.1995 dar și pentru 2500. așa cum reiese din actul nou depus în apel, respectiv sentința civilă nr.1375/6.05.2008, iar apelantul este titularul dreptului de proprietate pentru 2632. teren dobândit prin cumpărare conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2135/23.04.2007, înscris în cartea funciară nr.363 a comunei, cu nr. cadastral 254.
Toate aceste înscrisuri doveditoare ale proprietății au fost avute în vedere la efectuarea expertizei în apel, în forma completată(fila 35) care a concluzionat că raportat la ele, linia ce separă proprietățile părților este descrisă de aliniamentul A-a-F-
În condițiile în care există concordanță între contractul de vânzare-cumpărare al apelantului și documentația cadastrală aferentă, și nu s-a dovedit că acestea sunt eronate, chiar dacă potrivit planului parcelar, drumul de acces utilizat de intimat este aferent 97, tribunalul va omologa expertiza întocmită în apel întrucât, așa cum s-a subliniat mai sus, în forma completată a raportului de expertiză, s-a constatat că pentru suprafața de 850. a curții intimatului împrejmuită cu gard, din tarlaua 10, parcela 4(contur ), vecinul de nord și est este drumul 97, dar vecinul de est este un drum de exploatare identificat pe teren care însă nu apare ca vecin la terenul de 2500. ce face obiectul sentinței depusă în apel.
Aceste deficiențe pot fi explicate prin faptul că acțiunea în constatare ce a făcut obiectul judecății finalizate cu pronunțarea sentinței civile nr.1375/6.05.2008, nu a fost însoțită de o expertiză cadastrală ce ar fi putut determina întinderea reală sau vecinătățile exacte ale imobilului cumpărat prin act sub semnătură privată de la, chiar dacă vânzătoare și-a justificat dreptul de vânzare printr-un titlu de proprietate emis conform Legii fondului funciar nr.18/1991.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că grănițuirea proprietăților trebuia menținută conform completării la raportul de expertiză efectuat de ing. la prima instanță în varianta a - f -1.
Un argument pe care recurentul îl aduce în susținerea sa se referă la dispozițiile art.35 alin.2 cod fam în care se menționează că acțiunea în grănițuire cu privire la un teren bun comun trebuie să fie formulată de ambii soți, ori în cauza de față aceasta a fost formulată numai de către reclamantul, situație în care trebuia respinsă ca inadmisibilă.
De asemenea recurentul, în sprijinul celor arătate mai sus, mai precizează că prin acțiunea formulată reclamantul - intimat nu a solicitat să i se lase în deplină proprietate și posesie vreo suprafață de teren pretins acaparată și deci, stabilirea liniei de hotar nu se putea face așa cum a stabilit instanța de apel, motiv pentru care a formulat și obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în această fază.
A mai arătat recurentul că, instanța de apel nu numai că a respins în mod greșit obiecțiunile la raportul de expertiză întocmit, dar nu a ținut cont de adresa nr.3928/13.11.2007 eliberată de Primăria comunei, declarațiile martorilor, -, și, de completările la raportul de expertiză efectuate de ing., probatorii din care rezultă că între proprietățile lor există un drum vecinal creat în anul 1991 care a fost închis cu gard de către reclamantul intimat în anul 2007 fără a avea autorizație de construcție, iar potrivit planului parcelar, acest drum se află pe terenul Primăriei, jud.D și nu pe proprietatea lui, fiind aferent 97(Tarlaua 10, parcela 4).
O altă critică formulată de reclamant se referă la faptul că instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, deoarece a stabilit linia de hotar și pe amplasamentul A-a-F, deși litigiul privește numai porțiunea de teren aferentă drumului de acces în lungime de 20,40 m, incluzând astfel, în terenul asupra căruia reclamantul pretinde că are un drept de proprietate și suprafața totală de 104 mp, cu toate că acesta nu a formulat un capăt de cerere privind revendicarea vreunei suprafețe de teren.
A mai precizat recurentul, că este nemulțumit de decizia instanței de apel, de motivarea acesteia, potrivit căreia suprafața de 850 mp deținută de el, în baza titlului de proprietate nr.31456/23.03.1995 se învecinează în partea de Nord și cu 97, însă acest drum de exploatare nu reprezintă și vecinătatea din partea de a terenului în suprafață de 2500 mp pentru care a obținut sentința civilă nr.1375/6.05.2008 a Judecătoriei Răcari.
În al patrulea rând recurentul a arătat că în mod greșit i-au fost respinse obiecțiunile la raportul de expertiză întocmit în această fază procesuală, formulate la data de 7 mai 2009 și care se refereau la faptul că expertul nu s-a conformat obiectivelor stabilite de instanța de judecată, nu a ținut cont de actele de proprietate depuse la dosar, în mod corect instanța trebuia să admită în conformitate cu art.129 alin.5 cod pr.civilă aceste obiecțiuni și să dispună efectuarea unei cercetări la fața locului, în condițiile în care această probă a fost solicitată și de către reclamantul intimat prin cererea de apel formulată.
O ultimă critică formulată de recurent se referă la faptul că în mod greșit instanța de apel l-a obligat la plata sumei de 304,83 lei reprezentând din cheltuielile de judecată efectuate în apel, de către reclamantul intimat.
Pentru toate motivele menționate mai sus recurentul a solicitat admiterea recursului, în principal, modificarea în tot a deciziei atacate și pe fond menținerea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe, iar în subsidiar, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
La rândul său intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea criticilor formulate de către recurent, având în vedere că acțiunea în grănițuire nu impune obligativitatea promovării acțiunii de către ambii soți, că recurentul nu a formulat apel prin care să invoce această critică și drept consecință, neatacând cu apel soluția primei instanțe, aceasta nu poate fi invocată direct în recurs.
A mai apreciat intimatul că și motivul doi este nefondat, deoarece prin expertiza ce s-a efectuat s-a solicitat grănițuirea proprietății limitrofe, iar această lucrarea efectuată în apel a stabilit corect care este amplasamentul liniei de hotar.
Și motivul trei invocat de către recurent s-a apreciat ca fiind nefondat întrucât existența unei sentințe civile pronunțate într-o acțiune în constatare, fără nicio cenzură din partea instanței de fond și care vizează o cu totul altă poziționare a altui teren, nu are nici un impact asupra liniei de hotar dintre părți, cu atât mai mult cu cât acea sentință se referă la un teren cu care el nu se învecinează.
În ultimul rând, a apreciat ca nefondate și motivele patru și cinci formulate de către recurent ce privesc obiecțiunile la raportul de expertiză întocmit în cauză, obiecțiuni ce nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art.304 pct.1-9 cod pr.civilă.
Curtea, examinând motivele de recurs formulate, așa cum au fost prezentate mai sus prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, apreciază că acestea sunt întemeiate în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Astfel, se apreciază că în mod greșit au fost respinse ultimele obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză, formulate de către recurent, instanța procedând în acest sens la data de 04.06.2009, după care a amânat pronunțarea la datele de 18.06.2009 și respectiv 25.06.2009 pentru a se depune concluzii scrise de către recurent, în practicaua celor două încheieri fiind reluate, de fiecare dată, în mod greșit, concluziile părților, ce au fost depuse inițial, însă cu conținut diferit (fila 57 și 59 dosar apel)
În acest sens, Curtea reține că în cauză, dat fiind cele două expertize contradictorii efectuate în fond și apel, se impunea efectuarea unei expertize care să realizeze grănițuirea celor două proprietăți, fără revendicarea vreunei suprafețe de teren, pentru că expertul din apel s-a pronunțat și pe revendicare, prin aceasta confirmându-se critica recurentului, aceea că instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât litigiul privește numai porțiunea de teren aferentă drumului de acces în lungime de 20,40 m, incluzând astfel în terenul asupra căruia intimatul pretinde că are un drept de proprietate și suprafața totală de 104 mp, cu toate că acesta nu a formulat un capăt de cerere privind revendicarea vreunei suprafețe de teren.
Curtea, mai reține, de asemenea, că impune efectuarea unei noi lucrări, întrucât și expertul ce a efectuat lucrarea la prima instanță nu a ținut cont de titlurile de proprietate ale părților, de planul de parcelare și nu în ultimul rând nu a evidențiat în aceasta dacă mai există semne vizibile exterioare pe vechile amplasamente.
Mai mult decât atât, Curtea apreciază că ambele instanțe trebuia să procedeze și la efectuarea unei adrese la Primăria, jud.D prin care să se comunice dacă 97 (drumul de acces) este pe terenul ce aparține primăriei, adresă pe care experții trebuia să o aibă în vedere și pe aceasta în rezolvarea grănițuirii celor două terenuri.
Dat fiind cele arătate mai sus, instanța în conformitate cu dispozițiile art.312 raportat la disp.art.304 cod pr.civilă urmează a admite recursul, a casa decizia pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu ocazia rejudecării, conform dispozițiilor art.315 cod pr.civilă instanța va proceda la administrarea de probatorii cu acte și expertiză tehnică de specialitate care să țină cont de obiectivele sus menționate, precum și de toate apărările pe care părțile înțeleg să le facă în susținerea cererilor lor, pentru a se pronunța o hotărâre legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul, domiciliat în comuna, sat.Islaz, nr.394, cod poștal -, județul D,împotriva deciziei civile nr.280 din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița,împotriva intimatului reclamant, domiciliat în comuna R, sat. cod poștal -, județul D și cu domiciliul ales la Cabinetul Av., cu sediul în B, sector 1,-, cod poștal -.
Casează decizia sus menționată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
- - - - - -
Grefier,
Red.tehnored.AP/CC
5.ex.12.10.2009
apel - Trib.
apel.
fond.- Jud.
fond.
Operator date cu caracter persoanal
Notificare nr.3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
