Actiune in granituire fara revendicare.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
D E CI ZIA NR. 445
Ședința publică din data de 19 mai 2009
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Eliza Marin Marilena Panait
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, ambii cu domiciliul ales la Cabinet Av. din P,-, județ P, împotriva deciziei civile nr.86 din 4 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții, și, toți domiciliați în oraș -, județ
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții reclamanți personal și asistată, reprezentat de avocat din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale nr.30/2009 și intimații pârâți personal și asistată, reprezentați, toți de avocat din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale nr.34/7.05.2009.
Procedura îndeplinită.
Cererea de recurs este timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 352 lei conform chitanței fiscale cu nr. - din 18 mai 2009, timbru judiciar de 0,15 lei, atașate și anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru intimații pârâți depune în fața instanței întâmpinare însoțită și de o planșă fotografică.
Părțile prezente, prin apărător, având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în părților în susținerea și combaterea recursului.
Avocat pentru recurenții reclamanți și arată că soluția Tribunalului Prahovaa fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii potrivit art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Susțin recurenții reclamanți, prin apărător, că decizia este criticabilă sub două aspecte, respectiv rezolvarea parțială a capătului de cerere privind obligația de a face și greșit rezolvare a capătului de cerere privind dezdăunările pentru lipsa de folosință a terenului stabilit ca servitute de trecere și pentru cel stabilit ca drept de superficie.
Astfel, arată recurenții reclamanți instanța nu a dat dovadă de rol activ, încălcând prevederile art.129 Cod pr.civilă, pârâții au depășit limita dreptului de folosință, instanța a obligat intimații pârâți să elibereze terenul cu destinația de cale de acces, fiind obligați aceștia să desființeze doar gardul nu și porțile din acest perimetru identificat de expertul topo desemnat în cauză pe aliniamentul 1-17.
Totodată, recurenții reclamanți au solicitat și ridicarea de pe terenul folosit ca servitute de trecere și a boltei metalice pentru vița de vie precum și a 10 butuci de de vie plantați de pârâți, astfel că pe terenul respectiv nu pot să amenajeze nimic.
Solicită recurenții reclamanți sub aceste aspecte, admiterea recursului,modificarea deciziei atacate în sensul ca pârâții să fie obligați la ridicarea porților și a celor 10 butuci de de vie și a boltei metalice.
În ce privește cel de-al doilea aspect, arată recurenții reclamanți, instanțele au greșit când au stabilit drept dezdăunare pentru ocuparea terenului de sub construcția pârâților,contravaloarea producției de struguri din bolta de de vie și nu o despăgubire corespunzătoare chiriei pentru teren de construcții,teren care este de categoria construibil și nu teren agricol.
Solicită admiterea recursului. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimații pârâți, arată că în acțiunea formulată de reclamanți au fost trei capete de cerere, respectiv grănițuirea, ridicarea gardurilor și despăgubirile, toate aceste capete de cerere au fost admise.
Susțin intimații pârâți prin apărător, că reclamanții au cerut ridicarea porților,ridicarea butucilor de de vie, dar modul în care au formulat capetele de cerere diferă, nu se regăsesc în acțiune, respectiv obligarea pârâților să-și ridice gardurile precum și orice alte amenajări și plantații.
Mai susțin intimații pârâți că în acțiune reclamanții trebuiau să arate în mod clar și concis ce alte amenajări și plantații urmau să fie ridicate.
Învederează intimații pârâți că în ce privește lipsa de folosință a terenului de 76 mp. din care 16 mp. construcție și 62 mp. afectați de servitutea de trecere, pentru care s-au solicitat dezdăunări de 100 milioane lei, suma întrece valoarea terenului respectiv.
Din probele administrate, așa cum au recunoscut și recurenții la interogatoriu, la întrebările 7,8,9 și 10, suma stabilită în expertiza agricolă este cea corectă.
Solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele;
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr- reclamanții și, au chemat în judecată pe pârâții Gh., -, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună grănițuirea terenurilor situate în intravilanul orașului -, obligarea pârâților să-și ridice gardurile și orice alte amenajări și plantații efectuate pe terenul acestora și să le mute pe linia de hotar sau pe terenul proprietatea lor, obligarea pârâților la plata despăgubirilor reprezentând lipsa de folosință a terenului ocupat de aceștia, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului în suprafață de circa 1000 mp situat în intravilanul orașului str. -, vecin pe latura de nord cu terenul proprietatea pârâților având aceeași suprafață, conform actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 3536/13 iulie 1974 de Câmpina.
Prin decizia civila nr. 3082/2000 a Curții de APEL PLOIEȘTIs -a constituit un drept de superficie în favoarea pârâților pe suprafața de teren de 16,30 mp ocupată de construcția grajd proprietatea pârâților situată pe terenul reclamanților precum și un drept de servitute de trecere în favoarea pârâților asupra terenului de 62,10 mp proprietatea reclamanților. Pârâții în mod abuziv au împrejmuit cu gard terenul afectat de superficie și servitute refuzând retragerea gardului solicitată de reclamanți prin notificare.
In drept s-au invocat disp.art.480,577,584,607,608, 616-619, 635, 998, 1073 și urm cod civil.
S-au depus la dosar înscrisuri, respectiv contractul de partaj voluntar autentificat sub nr.3536/1974, certificatul de moștenitor nr.l /1996 emis de BNP de pe urma defunctului, Decizia civilă nr. 3082/2000 a Curții de APEL PLOIEȘTI - Secția civila, notificarea înaintată pârâților prin BEJ și dovada de primire a acestuia (4-17).
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat în principal respingerea capătului de cerere privind grănițuirea deoarece linia de hotar a fost și este cunoscută de părți conform expertizei parte integrantă din hotărârea judecătorească ce a soluționat irevocabil dosarul civil nr. 1761/1999 al Judecătoriei Câmpina.
In subsidiar au fost de acord cu admiterea acestui capăt de cerere cu respectarea dreptului de superficie și a servituții de trecere instituite prin aceeași hotărâre judecătorească precum și aliniamentului privind linia de hotar dintre terenurile proprietatea părților.
Cu privire la capătul doi de cerere au acceptat tot în subsidiar ridicarea gardului construit pe aliniamentul 4,5,6,1 din expertiza topometrică, gard edificat în scop de protecție a terenului față de animalele sau persoanele ce au posibilitatea pătrunderii pe terenul reclamanților și implicit pe terenul pârâților.
Au arătat pârâții că mutarea gardului ar bloca accesul acestora în beciul locuinței lor cât și posibilitatea de a ajunge în spatele casei atât cu piciorul cât și cu mijloace mecanizate.
Pârâții au solicitat respingerea capătului de cerere cu privire la plata despăgubirilor reprezentând lipsa de folosință a terenului,motivat de faptul că pe suprafața folosită le-a fost constituit un drept de acces prin hotărârea judecătorească menționată (35-36 ).
In dovedirea susținerilor din întâmpinare pârâții au depus la dosar sentința civilă nr.3345/1999 a Judecătoriei Câmpina, procesul verbal de executare silită, schița de plan anexa (37-39 ).
La solicitarea reclamanților au fost administrate probe testimoniale și cu interogatoriile pârâților (75-76,79-80), fiind audiată martora, la al doilea martor renunțând în ședința publică din 28.01.2008 (90,93).
La propunerea pârâților au fost audiați martorii și (91-92 dosar ), fiind luate interogatoriile reclamanților, răspunsurile acestora fiind depuse la filele 71,72, 77,78 dosar.
Raportul de expertiză tehnică topometrică întocmit în cauză de expert tehnic cu respectarea contractului de partaj voluntar aut. sub nr.3536 /1974 și a Decizie civile nr.3082/2000 a Curții de APEL PLOIEȘTI, a identificat și măsurat terenurile părților poziționând construcțiile existente pe acestea, concluzionând că terenul proprietatea reclamanților are suprafata de 1019 mp iar terenul proprietatea pârâților suprafața de 1280 mp. ambele cu acces din strada -.
Expertul tehnic a indicat ca linie de hotar corectă între cele două proprietăți aliniamentul 11,12,13,1 cu precizarea că se respectă astfel concluziile expertizei tehnice topometrice.(99-101).
Același expert tehnic a evaluat lipsa de folosință a terenului în suprafață de 76,4 mp (teren afectat de drept de superficie + teren afectat de drept de servitute ) conform valorii chiriei practicate de Consiliul local rezultată din HCL nr.9/2007 în trei variante conform solicitării reclamanților respectiv: pe ultimii trei ani, la valoarea de 10.011,46 lei, de la data introducerii acțiunii la valoarea de 2502,86 lei și de la data punerii în executare a sentinței civile nr.3345/ 1999 la valoarea de 23360,06 lei.
In urma obiecțiunilor formulate de părți instanța a admis proba cu efectuarea unei expertize agricole, astfel că expertul tehnic a evaluat lipsa de folosință corespunzătoare ultimilor trei ani a terenului în suprafață de 78,4 mp, după rectificarea erorilor de calcul concluzionând că aceasta are valoarea de 150 lei.
Judecătoria Câmpinaa pronunțat sentința civilă nr.1983/16 iunie 2008, prin care admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanți și a dispus grănițuirea proprietăților părților pe alniamentul 11,12,13,1, conform expertizei tehnice topometrică întocmită de expertul.
A obligat pârâții să ridice gardul construit pe aliniamentul 14-17 din aceeași expertiză, a respins cererea privind alte amenajări situate pe terenul în litigiu, obligând pârâții să plătească 150 lei lipsa de folosință conform expertizei agricole întocmită de expert tehnic precum și la 780 lei cheltueli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în fapt că părțile s-au judecat și și-au delimitat proprietățile situate în intravilanul orașului,-, jud.P prin decizia civilă nr. 3082/25.09.2000 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr. 5505/2000 conform expertizei tehnice topometrice întocmită de expert, parte integrantă din hotarare. Prin aceeași decizie s-a constituit un drept de superficie pentru suprafața de 16,3 mp. situată sub construcția proprietatea pârâților din prezenta cauză în favoarea acestora precum și dreptul de acces la construcție în suprafață de 62,10 mp. contur 1-6 conform aceluiași raport de expertiză.
A fost avut în vedere contractul de partaj voluntar autentificat sub nr. 3536/1974 de CAMPINA și Certificatul de moștenitor nr. 01/ 1996 emis de din M, de pe urma defunctului.
Decizia civilă nr. 3082/2000 a Curții de APEL PLOIEȘTI, irevocabilă, a fost pusă în executare conform procesului verbal de executare silită încheiat la data de 12.02.2001 în dosarul de executare nr. 1923/2002 al ( 38) cu respectarea schiței de plan anexă a raportului de expertiză tehnică topometrică (39).
Cum obiectul hotărârii puse în executare îl reprezenta crearea unui drept de superficie și a unui drept de acces la construcțiile grajd proprietatea pârâților situată pe terenul proprietatea reclamanților, instanța nu a reținut apărările pârâților în sensul respingerii acțiunii în grănițuire ca neîntemeiată.
Recunoașterea liniei de hotar stabilită de expertul tehnic de către pârâți pe aliniamentul 3-2-B la data efectuării expertizei în dosarul nr. 1761/1999 a reprezentat un mijloc de probă în soluționarea căpatului de cerere în grănițuire formulat de reclamanți ce s-a coroborat cu probele administrate în cauză.
Astfel, prin expertiza tehnică topometrică întocmită în cauză de expertul tehnic s-a indicat linia de hotar 11,12,13,1 care respectă atât acte de proprietate ale părților cât și configurația terenurilor din expertiza tehnică ( 99-100).
Având în vedere că părțile nu au formulat obiecțiuni la expertiza tehnică cu privire la linia de hotar propusă pentru grănițuirea proprietăților lor cu privire la alte aspecte, în temeiul art. 584 Cod civil, astfel ca s-a făcut dovada dreptului de proprietate al părților asupra terenurilor învecinate, instanța a admis acest capăt de cerere și a dispus grănițuirea conform expertizei menționate.
Terenul delimitat cu perimetrul 1-13-12,14,15,16,17 afectat de dreptul de acces al pârâților pentru utilizarea construcției grajd, proprietatea acestora a fost împrejmuită cu gard de către aceștia conform recunoașterii lor la interogatorii (întrebarea nr. 3 79,80).
Deși prin probele testimoniale administrate, pârâții au dovedit împrejurarea că terenul proprietatea reclamanților nu este folosit de aceștia, nici ca teren construibil și nici ca teren agricol, nefiind cultivat ( declarația martorei 91), această împrejurare nejustificând împrejmuirea terenului cu gard de către pârâți fără acordul reclamanților.
Dreptul de acces a conferit acestora doar dreptul de trecere din drumul public la construcția grajd în scopul utilizării acesteia cu piciorul sau cu atelaj, drept de trecere ce nu presupune folosința permanentă a imobilului pentru a fi necesară împrejmuirea. Argumentele pârâților în legătură cu posibilitatea pătrunderii animalelor din drumul public sau din terenul reclamanților nu a fost reținută în condițiile în care terenul afectat de dreptul de acces la grajd construit în favoarea pârâților este proprietatea reclamanților care își pot exercita prerogativele acestui drept. Dimpotrivă, pârâții aveau obligația supravegherii animalelor pe care le dețin pentru a nu provoca reclamanților limitări al exercitării atributelor dreptului de proprietate mai mult decât a fost stabilit prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Având în vedere acordul pârâților din întâmpinare cu privire la ridicarea gardului edificat în scopul protejării terenului proprietatea lor pe aliniamentul ce delimiteaza proprietatea reclamanților pe terenul afectat de dreptul de acces la grajdul acestora( 35- verso) în temeiul disp. art. 1410 cod civil rap. la art. 480 Cod civil,instanța a admis și acest capăt de cerere și a obligat pârâții la retragerea acestui gard pe linia de hotar dintre părți, urmând a elibera terenul cu destinație cale de acces și a oferi posibilitatea reclamanților de a-1 utiliza și ei cu aceeași destinație, accesul reprezentând o noțiune cu înțeles de utilizare sporadică, necontinuă și neaparentă față de modul de clasificare al servituților.
construirii gardului pe linia de hotar reală dintre terenurile părților descrise în conținutul aceleiași întâmpinari nu a justificat împrejmuirea abuzivă a terenului-cale de acces proprietatea reclamanților.
Analizând lipsa de folosință a terenului asupra căruia s-a instituit dreptul de superficie prin hotărâre judecătoreasca ( S = 16,3 mp.) și asupra căruia s-a creat dreptul de acces în favoarea pârâților în scopul utilizării grajdului(,10 mp.) calculată diferit prin cele două expertize, respectiv topometrică și agricolă instanța a constatat că s-au utilizat criterii diferite.
Astfel, prin utilizarea criteriului chiriei de 1 euro pe lună a rezultat valoarea de 10.193 lei pentru perioada solicitată de reclamanți de 3 ani iar prin utilizarea de către expertul agro a criteriului producției agricole de care au fost în mod concret lipsiți reclamanții în aceeași perioadă a rezultat valoarea de 150 lei.
Din probele testimoniale coroborate cu recunoașterile reclamanților la interogatorii a rezultat cu certitudine că terenul proprietatea reclamanților nu a fost utilizat în ultimii 3 ani nici ca grădină de legume,nici ca teren construibil și nici măcar fâneață,acesta fiind lăsat în părăsire. Chiar dacă este certă împiedicarea reclamanților de a utiliza terenul - cale de acces- pârâții încă de la data punerii în executare a hotărârii judecătorești- titlul executoriu, reclamanții nu au făcut dovada sumei solicitate cu titlu de chirie, ca lipsă de folosință, nerezultând din nici un mijloc de probă oportunitatea închirierii acestui teren pierdută de aceștia în mod concret.
Reclamanții nu au făcut dovada existenței amenajărilor a căror ridicare au solicitat-o pe care nu le-au nominalizat astfel că acest capăt de cerere a fost respins ca neîntemeiat.
Impotriva hotărârii pronunțată de Judecătoria Câmpina au declarat apel reclamanții, criticând-o ca nelegală și netemeinică, în sensul că deși s-a dovedit că pe terenul rezervat servituții de trecere pârâții au amenajat o bolta din țeavă metalică pentru sprijinirea a 10 butuci de de vie - pe care tot pârâții i-au plantat pe același teren rezervat servituții - instanța nu a dispus și ridicarea acestora, deși acest lucru s-a cerut.
Tot greșit a acordat instanța de fond dezdăunări de 150 lei pentru lipsa de folosință celor 78,40 mp teren curți construcții din proprietatea reclamanților, afectați dreptului de superficie, precum și dreptului de servitute de trecere pentru accesul pârâților la această construcție.
Argumentația instanței nu a fost corectă deoarece această porțiune de teren din proprietatea reclamanților utilizată de pârâți era evident categorie curți construcții și nu agricolă, în consecință evaluarea lipsei de folosință trebuia să foloseasca elemente de calcul de aceeași natură.
In combaterea motivelor de apel, intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Tribunalul Prahova, prin decizia nr.86 din 4 februarie 2009 a respins apelul ca nefondat reținând că în ceea ce privește primul motiv de apel, instanța de fond a dispus ridicarea împrejmuirii pe alin. 14,15,16,17 deoarece construirea ei de către intimați a fost abuzivă, amplasarea acesteia putând fi considerată reprezentând o modalitate de acaparare a terenului afectat de servitute.
In acțiune reclamanții au solicitat obligarea pârâților de a-și ridica și " orice alte amenajări și plantații", iar în sentință s-a subliniat faptul că reclamanții nu au individualizat și localizat aceste alte amenajări și plantații, nu au făcut probe în acest sens, astfel încât instanța nu putea decât să respingă o asemenea cerere neprecizată.
Faptul că reclamanții și-au precizat acțiunea prin concluziile scrise a fost considerat fără relevanță, întrucât procedând altfel, instanța de fond ar fi încălcat principiul contradictorialității, punându-i pe intimații pârâți în situația în care nu se puteau apăra.
In ceea ce privește critica referitoare la categoria de folosință a suprafeței de 78,4 mp invocată de apelanți,a fost considerată neîntemeiată, pentru că expertiza topo nu face o asemenea precizare, iar pe terenul reclamanților apelanți nu este vreo construcție care să le aparțină.
Suprafața afectată de servitutea de trecere nu trebuia să fie în mod obligatoriu în categoria curți construcții.
La interogatoriul luat de către pârâți, reclamanții apelanți au arătat că au intenționat să facă activități agricole și că terenul integral a fost cultivat cu ani în urmă.
Așa fiind, în baza art.296.civilă, tribunalul a respins apelul ca nefondat, obligând apelanții aflați în culpă procesuală la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata.
Împotriva susmenționatei decizii au declarat recurs în termen legal reclamanții și, considerând-o nelegală și netemeinică, față de prevederile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, constând în aceea că instanța a rezolvat parțial capetele de cerere privind obligația de a face în sensul că au obligat pârâții intimați să desființeze doar gardul situat pe aliniamentul 1- 13,12- 14-15 - 16-17, nu și porțile aflate în acest perimetru, că de asemenea nu a dispus ridicarea de pe terenul folosit ca servitute de trecere a boltei metalice pentru vița de vie și a celor 10 butuci de vie, deși din probele dosarului rezultă că acestea afectează terenul și a rezolvat greșit capătul de cerere privind lipsa de folosința a terenului pentru care se instituise servitutea de trecere și pentru cel pe care s-a instituit dreptul de superficie, în sensul că i-a obligat pe pârâți la plata unei despăgubiri raportată la contravaloarea producției de struguri din bolta de vie în sumă de 150 lei pe ultimii trei ani,deși corect era să fie obligați la valoarea corespunzătoare chiriei pentru terenul construcții așa cum a stabilit expertul.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză în raport de prevederile legale, Curtea constată că recursul de față este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare astfel;
În ceea ce privește primul motiv de recurs în sensul că instanța a rezolvat numai parțial capătul de cerere privind obligația de a face, fără a se pronunța pe cererea de ridicare a porților, a boltei de de vie și a plantației de de vie, curtea constată că este neîntemeiat deoarece prin acțiunea formulată reclamanții au solicitat, prin capătul doi de cerere, ca pârâții să fie obligați să-și ridice gardurile și orice alte amenajări și plantații efectuate pe terenul proprietatea reclamanților, fără a preciza exact despre ce anume este vorba, fără nici o referire cu privire la porți, bolta de vie și plantația de de vie, instanța pronunțându-se în limitele investirii ei.
Pe de altă parte, dacă s-ar considera că plantația, bolta și porțile se încadrează în ceea ce reclamanții au denumit generic,alte amenajări și plantații", se constată că în cauză nu s-au făcut dovezi care să ducă la concluzia că pe teren există astfel de amenajări și plantații,împrejurări în care această solicitare corect nu a fost admisă, fiind admisă numai cererea de ridicare a gardului cu privire la care s-au făcut dovezi certe.
Împrejurarea că astfel de plantații și amenajări au fost identificate de expert nu duce la concluzia că cererea recurenților trebuia admisă, aceste constatări ale expertului necoroborându-se cu ansamblul probator administrat în cauză.
Cea de-a doua critică referitoare la faptul că s-au încălcat prevederile art.616 Cod civil și art.129 alin.5 Cod pr.civilă, acordându-se reclamanților o despăgubire corespunzătoare val. producției de struguri în loc de o despăgubire corespunzătoare chiriei aferentă terenului construcții, se constată că de asemenea este neîntemeiată.
În cauză nu s-au făcut dovezi în sensul că terenul în suprafață de 78,4 mp. afectat de servitute și superficie, are categoria curți construcții, ba mai mult, din planșele fotografice depuse la dosar rezultă că terenul nu este cultivat, îngrijit și că pe acesta s-ar fi efectuat activități agricole, fiind practic un teren lăsat în paragină pentru care instanța a acordat lipsa de folosință în sumă de 150 lei, sumă care reprezintă o despăgubire echitabilă față de suprafața afectată de servitute și superficie și de faptul că terenul nu a fost cultivat,îngrijit,având aspectul unui teren lăsat în părăsire.
Pentru considerentele arătate, recursul de față este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în cauză nefiind incidente motivele de casare sau modificare conform prevederilor art.304 Cod pr.civilă.
În baza art. 274 Cod pr.civilă urmează ca recurenții să fie obligați să plătească intimaților suma de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu pentru apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI DE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, ambii cu domiciliul ales la Cabinet Av. din P,-, județ P, împotriva deciziei civile nr.86 din 4 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții, și, toți domiciliați în oraș -, județ
Obligă recurenții la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Eliza Marin Marilena Panait
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. EM/BA
2 ex./21.05.2009
f- Jud.Câmpina
a- Trib. Operator de date cu caracter personal
; Notificare nr.3120/2006
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Eliza Marin Marilena Panait
