Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 208/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 208
Ședința publică de la 17 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 437 din 31 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă și intimata reclamantă reprezentată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează depunerea precizărilor formulate de recurenta pârâtă, după care;
Apărătorul intimatei reclamante solicită acordarea unui termen pentru observa precizările depuse de recurentă.
Recurenta pârâtă lasă la aprecierea instanței amânarea cauzei și depune "întâmpinare".
Instanța apreciază "întâmpinarea" depusă ca fiind concluzii scrise.
Respinge cererea de amânare formulată de avocat, pentru intimata reclamantă, pentru a observa precizările formulate de recurentă, acestea fiind depuse la dosar la data de 3 februarie 2009 și lasă dosarul la a doua strigare pentru a da posibilitatea părții adverse să le observe.
La a doua strigare au răspuns recurenta pârâtă și intimata reclamantă reprezentată de avocat.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Recurenta pârâtă solicită admiterea recursului conform motivelor scrise, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Gorj pentru a se efectua o nouă expertiză, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata reclamantă, arată că nici unul dintre aspectele invocate de recurentă nu pot atrage casarea deciziei Tribunalului Gorj.
Precizează că la expertiza efectuată în cauză nu s-au formulat obiecțiuni iar instanța de apel s-a pronunțat expres cu privire la probe prin încheierea de ședință din data de 24 octombrie 2008 aflată la fila 37 din dosarul de apel.
De asemenea, susține că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate astfel că actele depuse de pârâtă în apel nu au nici o semnificație juridică privind proprietatea asupra terenului în litigiu.
Depune concluzii scrise în raport de care solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a deciziei recurate, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu -J sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea sa și a pârâtei, linie de hotar care în prezent nu este respectată de pârâtă.
A mai solicitat să fie obligată pârâta să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de aproximativ 204 mp. compusă din două suprafețe mai mici, respectiv de 54 mp și 150 mp. precum și obligarea acesteia să-și ridice gardul din plasă de sârmă amplasat pe o lungime de aproximativ 19, prin care a ocupat prima suprafață de teren și a gardului confecționat din sârmă pe butuci de lemn, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este proprietara unor suprafețe de teren, situată în satul, comuna, județul G, aflate în vecinătatea terenului pârâtei, terenurile proprietatea sa fiind cuprinse în actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 8930/26.07.1995.
Reclamanta a mai arătat că proprietatea sa și a pârâtei nu sunt strict delimitate și că în acest moment se impune să se facă o delimitare pentru a da posibilitatea oricăruia dintre proprietari să-și stabilească proprietatea, întrucât pârâta prin amplasarea unui gard din plasă de sârmă pe o lungime de aproximativ 19 metri, a ocupat din proprietatea sa o suprafață de 54 mp, iar prin amplasarea unui alt gard confecționat din sârmă pe butuci de lemn, i-a ocupat o suprafață de teren de aproximativ 150 mp.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 480 și 584,585 și 1075 Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 4095/28.05.2008, pronunțată de Judecătoria Tg J în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea având ca obiect grănițuire, revendicare și obligația de a face formulată de către reclamanta, împotriva pârâtei.
Sa stabilit linia de hotar între proprietăți în varianta propusă prin raportul de expertiză și schița anexă la acest raport, respectiv să se respecte aliniamentul punctelor 12-13, puncte ce sunt amplasate la 6,82 pe direcția gardului, din partea de est și vest față de actualul gard amplasat pe aliniamentul 10-11, ce constă în gardul din toroane și sârmă pe ștompi de lemn.
A fost obligată pârâta să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 33 mp teren, în punctul,Sub, cu vecinătățile: la N- ( moșt. ), S- ( moșt. ), V- ( fost ) și E- ( fost teren ), și 150 mp. în punctul, Sub, cu vecinătățile la N- moșt., S- ( moșt. ), E- -moșt. și V- și și totodată să ridice gardurile de pe terenurile reclamantei, fiind obligată la 420 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză, că terenurile în litigiu sunt amplasate în satul, comuna, județul G, expertiza constatând că suprafețele solicitate de reclamantă în acțiune și indicate la fața locului de aceasta sunt ocupate în prezent de pârâtă, iar gardurile precizate în acțiune sunt amplasate pe terenul reclamantei.
Expertul a concluzionat de asemenea, că pârâta a refuzat să primească scrisoarea recomandată prin care este înștiințată de efectuarea expertizei și totodată a refuzat să participe la efectuarea acesteia, fiind contactată personal de expert la domiciliu, cu ocazia prezentării acestuia la fața locului.
Reclamanta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, care au vizat faptul că expertul nu a precizat în raportul de expertiză ce reprezintă punctele 1.2.3. înscrise pe schița aliniamentului gardului dintre proprietăți, obiecțiuni la care expertul a răspuns prin aceea că aceste puncte sunt ștompi care susțin gardul din plasă de sârmă, identificat la data efectuării expertizei, iar punctul 3, este un copac pe care este fixat același gard.
Cu privire la ocupațiunea terenului, din depozițiilor martorilor audiați, a rezultat că terenul reclamantei se învecinează cu cel al pârâtei, atât în punctul "Sub " cât și în punctul," martorul reclamantei Micuța, arătând că terenul din pct., Sub " a aparținut autorului reclamantei, și a fost folosit de către familia acestuia până de curând, când a fost împrejmuit cu gard de către pârâtă.
Același martor a precizat că pârâta, are teren în aproprierea reclamantei și vrând să-și împrejmuiască proprietatea a ocupat și din proprietatea reclamantei.
De asemenea, a mai precizat martorul că și terenul din pct.," este împrejmuit tot cu gard construit, tot de către pârâtă și din acest teren pârâta ocupă o suprafață.
Faptul că aceste terenuri au aparținut autorului reclamantei, respectiv, a reieșit și din declarația martorei propusă de către pârâtă, care a confirmat faptul că, în pct.,Sub " a avut teren autorul reclamantei, teren care se învecinează cu pârâta.
Prin raportul de expertiză s-a stabilit și linia de hotar dintre proprietățile părților, ca fiind aliniamentul punctelor 12-13, puncte ce sunt amplasate la 6,82 pe direcția gardului din partea de est și vest față de actualul gard amplasat pe aliniamentul 10-11, ce constă în gardul din toroane și sârmă pe ștompi de lemn, această linie de hotar fiind propusă de expert pentru respectarea suprafeței revendicate de reclamantă, cu respectarea vecinătăților consemnate în actul de partaj, constatând expertul că terenul reclamantei ar trebui să fie mai lat decât este în prezent.
În raport de această linie de hotar s-a stabilit și suprafața ocupată de către pârâtă din terenul reclamantei ca fiind de 33 mp. teren în punctul, Sub ", cu vecinătățile la N- ( moșt. ), S- ( moșt. ), V- ( fost ) și E- ( fost teren ), și 150 mp. cu vecinătățile la N- moșt. labău, S- ( moșt. ), E- -moșt. și V- și.
Astfel prin probatoriul administrat în cauză a rezultat că acțiunea reclamantei este întemeiată în ceea ce privește cererea în grănițuire, întrucât art. 548 cod civil îndreptățește pe orice proprietar să impună vecinului său să-și grănițuiască proprietatea, adică să-i fixeze linia despărțitoare de hotar prin semne exterioare vizibile, cum sunt pietrele de hotar sau alte semne cu aceeași destinație.
Odată cu stabilirea liniei de hotar între proprietățile părților, prin raportul de expertiză s-a stabilit că pârâta ocupă din terenul reclamantei suprafața de 33 mp. în pct.,Sub ", și nu 54 mp., cum solicită reclamanta și 150 mp. în pct., ", ocupațiune ce a fost dovedită atât prin proba testimonială cât și prin proba cu expertiză.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei să-și ridice gardurile de pe terenul ocupat, atât expertiza cât și martorii audiați în cauză au confirmat existența acestor garduri pe terenul reclamantei, astfel că a fost obligată pârâta în temeiul art. 1075 Cod civil, să-și ridice aceste garduri de pe terenul reclamantei.
Împotriva sentinței au declarat apel, apelanta reclamanta cât și apelanta pârâtă.
Apelanta reclamantă a invocat în motivele de apel că în mod greșit pârâta nu a fost obligată la cheltuielile de judecată efectuate cu prilejul procesului de către reclamantă.
Apelanta pârâtă a invocat în motivele de apel, că reclamanta a refuzat să prezinte actele de proprietate cu privire la cele două bucăți de teren, specificând doar că, le are moștenire de la autorul, fără a produce dovezi în aceste sens, având în vedere instanța doar actul de partaj voluntar invocat de către reclamantă.A mai invocat apelanta pârâtă că zona a fost necooperativizată, iar pârâta a avut posesia terenului încă dinainte de data actului de partaj voluntar(1995), iar autorul a decedat la 5.12.1990 și nu a avut la rol terenurile în litigiu menționat eronat în actul de partaj voluntar.
Că, în mod greșit instanța de fond s-a pronunțat asupra existentei și întinderii dreptului de proprietate întrucât potrivit art. 584 Cod civil, trebuia să aibă în vedere doar semnele exterioare, materiale și vizibile pentru stabilirea liniei de hotar care este o chestiune de fapt.
Tribunalul Gorj prin decizia civilă nr. 437/31 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr-, admis apelul declarat de apelanta reclamanta și a schimbat în parte sentința, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 550 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, în loc de 420 lei. A menținut restul dispozițiilor sentinței și s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâta.
S-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă.
În motivarea deciziei s-a reținut că, din raportul de expertiză rezultă că terenurile indicate de reclamantă în acțiune se regăsesc în actul de partaj voluntar, autentificat sub nr. 8930/1995, pct. 4 și 5, fiind evidențiate în lotul reclamantei, fiind în suprafață de 192 mp. în punctul "Sub " și 351 mp. în punctul "Sub coastă în ", iar pârâta ocupă o parte din aceste suprafețe, conform celor constatate de expert, fără a deține vreun act de proprietate.
Susținerile apelantei pârâte că stăpânește terenurile anterior datei încheierii actului de partaj voluntar și decesului autorului reclamantei -, sunt contrazise de depozițiile martorilor Micuța și, care au arătat că terenurile au fost moștenite de și pârâta a construit gardurile în urmă cu un an ocupând în acest mod terenul reclamantei.
Faptul că terenurile provin de la autorul, rezultă și din testamentul din anul 1957, în cuprinsul căruia sunt evidențiate ambele terenuri.
S-au apreciat ca nefondate și criticile privind aplicarea art. 584 Cod civil, stabilirea liniei de hotar făcându-se în raport de actele de proprietate ale părților, iar din probele administrate rezultă că pârâta ocupă o parte din terenul reclamantei.
S-a apreciat ca fondat apelul reclamantei cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată, raportat la dispozițiile art. 274 Cod pr. civilă și art. 584 Cod civil.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâta, criticând-o ca nelegală, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civilă.
În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod pr. civilă, s-a invocat că hotărârea nu cuprinde motivele pentru care s-a respins cererea de probatorii: proba cu martori, expertiză, înscrisuri, probatorii care erau necesare pentru stabilire stării de fapt; ocupațiunea, semnele exterioare și vizibile ale proprietăților, raportat cu noile înscrisuri depuse în apel.
S-a criticat decizia și sub aspectul greșitei aplicări a legii, în sensul că s-a reținut în mod greșit că reclamanta a făcut dovada proprietății asupra terenurilor în litigiu, în condițiile în care aceasta nu a produs un act de proprietate, iar actul de partaj voluntar nu-i este opozabil, în cauză făcându-se dovada că a exercitat posesia de peste 45 de ani.
Recursul nu este fondat.
În apel părțile, în principiu, pot cere refacerea în tot sau în parte a probelor administrate la prima instanță sau completarea acestora, ceea ce este o chestiune de fapt lăsată cu totul la suverana apreciere a judecătorilor.
Problema admiterii sau neadmiterii unei probe în apel este o chestiune la apreciere a mijloacelor de probă, care scapă controlului instanței superioare, în condițiile abrogării exprese a pct. 10 și 11 din vechea reglementare a dispozițiilor art. 304 Cod pr. civilă.
Se constată că instanța de apel și-a motivat respingerea cererii de completare a probatoriilor, raportat la dispozițiile art. 292 Cod pr. civilă.
Nefondată este și critica privind greșita reținere a instanței că reclamanta nu a făcut dovada proprietății asupra terenurilor în litigiu, în condițiile în care înscrisul invocat nu-i este opozabil pârâtei.
Se constată că reclamanta a făcut dovada proprietății asupra terenurilor în litigiu cu înscrisurile depuse la dosar: testament, act de partaj voluntar, adeverința nr.547/4 iulie 2007, cât și declarațiile martorilor audiați în cauză, iar pârâta nu a depus nici un înscris privind dreptul de proprietate asupra acestor înscrisuri, cu excepția sesizării de deschidere a procedurii notariale succesorale și care poate fi apreciată ca act de proprietate.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza art. 312 Cod pr. civilă, a se respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod pr. civilă, reținând culpa procesuală a recurentei pârâte, va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, către intimata reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta pârâtă împotriva deciziei civile nr. 437 din 31 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Obligă recurenta pârâtă la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, către intimata reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
06.03.2009
Jud.apel
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Sorin Drăguț, Costinela Sălan
