Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 241/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 241R
Ședința publică de la 5 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ileana Dănăilă
JUDECĂTOR 2: Mihaela Paraschiv
JUDECĂTOR 3: Andreea Vasile
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - pârâtă împotriva deciziei civile nr. 290A/08.12.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași, Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta - pârâtă, personal și asistată de avocat, care depune în ședință publică împuternicirea avocațială nr. -/26.01.2009, lipsind intimații - reclamanți și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta - pârâtă nu a depus timbru judiciar și nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, deși a fost citată cu mențiunea de a-și îndeplini această obligație. La data de 28.04.2009 intimații - reclamanți și au depus prin fax, întâmpinare într-un singur exemplar, prin care au solicitat judecarea cauzei în lipsă; la data de 29.04.2009 intimații - reclamanți au depus, prin poștă, întâmpinare în 2 exemplare.
Reprezentantul recurentei - pârâte depune chitanța CEC nr. -/1/07.04.2009 cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 19 lei și timbru judiciar în valoare de 1,5 lei.
Curtea ia act de îndeplinirea de către recurenta - pârâtă a obligației de a depune timbru judiciar și dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit potrivit rezoluției de primire a dosarului și procedează la anularea acestora.
Reprezentantul recurentei - pârâte solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în cadrul căreia depune o fotografie din care rezultă situația actuală a imobilului, pe care este schițată linia de hotar, din care rezultă care ar fi situația dacă s-ar menține soluția Tribunalului Călărași.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri formulată de către reprezentantul recurentei - pârâte.
Reprezentantul recurentei - pârâte învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau prove de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul recurentei - pârâte solicită admiterea recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 290A/08.12.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași, Secția Civilă, modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii apelului formulat de apelanții reclamanți. Susține că linia de hotar stabilită de instanța de apel nu respectă dispozițiile instanței de fond. Mai arată că instanța de fond a admis cererea reconvențională formulată de pârâtă și s-a stabilit o linie de hotar în raport de soluționarea capătului de cerere privind revendicarea. Instanța de apel a menținut soluția pe revendicare și a modificat linia de hotar. De asemenea, arată că prin soluția instanței de apel se modifică limitele proprietăților părților, contravenind actelor de proprietate. Susține că dispozițiile art. 584 Cod procedură civilă nu au fost respectate de instanța de apel. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin acțiunea introdusă la Judecătoria Călărași la data de 23 noiembrie 2007 și înregistrată sub nr. 5844/202 reclamanții și, domiciliați în C,-, jud. C au chemat în judecată pe pârâta, domiciliată în C,- B, jud. C pentru ca prin hotărâre a ce se va pronunța să se dispună: - trasarea liniei de hotar ce desparte proprietățile părților, să lase în deplină proprietate și posesie a reclamanților suprafața de 8,5. situată la limita dintre cele două proprietății, demolarea construcției proprietatea pârâtei, perete comun cu al casei reclamantului, pe cheltuiala pârâtei, separarea peretelui distrus și a fisurilor din perete, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au învederat că sunt proprietarii suprafeței de 993,75. teren intravilan dobândită prin cumpărarea de la. În anul 1976 au vândut pe baza unui înscris sub semnătură privată, 300. teren fără construcție, teren împrejmuit cu gard, la distanța de 50 cm. de spatele casei reclamaților, numitului.
Ulterior a vândut tot cu chitanță de mână acest teren numitului, tatăl pârâtei. A mai arătat reclamantul că a fost de acord ca fostul soț al pârâtei să construiască o anexă la limita dintre proprietăți și de comun acord au hotărât să renunțe la gardul din spatele casei, relațiile bune dintre părți permiteau reclamanților accesul pentru mici lucrări de reparații, întreținere, înlăturarea zăpezii, etc. În cursul anului 2006, pârâta a dobândit act de proprietate pe teren și a depus documentația cadastrală pentru întocmirea cărții funciare, aceasta incluzând și teren din proprietatea reclamanților.
Au mai arătat aceștia că pârâta și-a renovat casa, a schimbat gardul dintre cele două proprietăți și a demolat peretele unei anexe a reclamanților aflată la limita proprietăților. Prin aceste lucrări s-a distrus trotuarul și au apărut fisuri în perete casei reclamanților.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au solicitat proba cu acte. A depus copia actului de vânzare-cumpărare nr. 1570 din 25 august 1967, copia planului de situație al imobilului ce se înstrăina, precum și copia nr. 5280 din 11 august 2003 emis de T C ( din care rezultă că pârâta este proprietara a 300. teren intravilan și copia nr. 98024 din 4 noiembrie 2004 emis de aceeași comisie, din care rezultă că reclamanții sunt proprietarii a 814,12. teren intravilan în mun. C,
Prin întâmpinarea - cererea reconvențională depusă în cauză, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată. A considerat că acțiunea este în principal o acțiune în revendicare, prevăzută ca mijloc de apărare a dreptului de proprietate, situația în care instanța urmează să compare titlurile părților.
Pârâta arată că a dobândit imobilul situat în mun. C,- bis, jud. C, conform sentinței civile nr. 336/19.02.2003 a Judecătorie C, sentința ce ține loc de act de vânzare-cumpărare.
Ulterior pronunțării acestei sentințe, în baza cererii formulare de petentă, i s-a eliberat pentru terenul menționat în sentința respectiv, nr. 5280 din 11.08.2003, conform L 18/1991. În baza actelor de proprietate s-a intabulat dreptul de proprietate al reclamanților în cf. nr. 8773 localității Prina ceasta, dreptul de proprietate a devenit opozabil față de terți, inclusiv pentru reclamanții.
Din măsurătorile efectuate pentru întocmirea cărții funciare a rezultat că pârâta deține 293. - cu 7. mai puțin decât în titlu de proprietate fapt ce denotă ocuparea abuzivă de către reclamanții a unei suprafețe de teren din proprietatea sa, pentru acest motiv pârâta a sesizat organele de poliție cu săvârșirea de către reclamanții a infracțiunii de tulburare de posesie.
A mai arătat pârâta că la momentul formulării reconvenționale nu poate preciza unde se află localizată suprafața ocupată abuziv și nici reala valoare a acesteia, pentru a timbra la valoare.
În combaterea acțiunii reclamanților, pârâta a solicitat proba cu interogatoriu, înscrisuri, expertiză topo.
A depus la dosarul cauzei: copia încheierii nr. 27042 din 28.11.2007 - C, și extras CF nr. 8773 Loc. C, însoțită de documentația cadastrală a imobilului situat în mun. C,- bis, proprietatea pârâtei.
În cauză s-a dispus și s-a efectuat expertiză topo solicitată de părți, raportul întocmit de expert fiind depus la dosarul cauzei.
Soluționând cauza, Judecătoria Călărași, prin sentința civilă nr. 305/2008 a respins capătul de cerere al acțiunii cu caracter de revendicare (pt. 8,5.) formulată de reclamanții și împotriva pârâtei. A respins și capetele de cerere referitoare la demolarea construcției proprietatea pârâtei, cu zid comun cu locuința proprietatea reclamanților precum și anulează ca netimbrat capătul de cerere privind obligația de a face. A admis cererea reconvențională formulată de pârâtă împotriva reclamanților pentru 6,75m.p. teren amplasată la limita dintre proprietățile părților, limitrofă cu segmentul L - M din împrejmuire. A dispus reclamanților să lase în deplină proprietate a pârâtei această suprafață de teren, conform celor stabilite la soluționarea capătului de cerere referitor la grănițuire. A admis în parte acțiunea principală cât și cererea reconvențională referitoare la grănițuirea dintre cele două proprietăți linia de hotar urmând a avea următorul aliniament: I, R, P (R - P - perete comun între anexa proprietatea pârâtei și locuința Q,N (Q - N - - la 0,5 de peretele locuinței reclamanților) așa cum sunt materializate în planșa " situație existentă " - din raportul de expertiză - Linia de hotar continuă cu segmentul NM 1 = 12,36 și 1 1 = 10,35, așa cum sunt materializate în raportul de expertiză - planșa " planșa " Varianta nr. 1 ". A omologat raportul de expertiză întocmit în cauză de exp., ce face parte integrantă din prezenta sentință. A compensat cheltuielile de judecată și obligă reclamanții către pârâtă la 250 lei cu acest titlu.
În motivarea sentin ței s-a reținut, în ce privește acțiunea principală, că din măsurătorile efectuate de expert tehnic a rezultat că reclamanții dețin suprafața de 740,26. teren, suprafața reală fiind mai mare cu 46,51. ( 740,26 - 693,75. = 46,51.) decât cea rămasă după înstrăinare a din suprafața de 993,75. menționată în actul nr. 1570/1967 a 300. intrați până la urmă în posesia pârâtei, și care a dobândit pentru acest teren nr. 5280/2003. În același timp, suprafața reală de 740,26. este mai mică decât cea menționată în nr. 98024/2004 cu 73,86. Reclamantul nu s-a prevalat în cursul procesului de suprafața de 814. menționată în 98024/2004 ci de cea rămasă după înstrăinarea a 300m.p. din 993. respectiv de 693. Din felul în care a fost redactată acțiunea rezultă că nu se reclamă deposedarea" în fapt" cu suprafața de 8,5. (pe care nici nu o localizează), ci este vorba de o " deposedare" scriptică, prin aceea că, la întocmirea pentru terenul pârâtei, aceasta a inclus în suprafața de 300. și cei 8,5. ai reclamanților. În realitate acesta situație nu putea avea loc întrucât pârâta deține în realitate 288,43. cu 11,57. mai puțin decât în Pentru acest considerent ținând cont că pârâta nu a ocupat suprafața de teren revendicată de reclamanți pentru că aceasta deține în realitate 288,43 mp, mai puțin decât în titlul de proprietate capătul de cerere al acțiunii reclamantului cu caracter de revendicare, a fost respins ca neîntemeiat.
Prima instan ț ă a re ținut în continuare că din acțiunea reclamanților rezultă că aceștia au fost de acord ca tatăl pârâtei să construiască pe linia de hotar o anexă având perete comun cu o construcție a reclamanților, situație față de care capătul de cerere privitor la demolarea anexei a apărut ca neîntemeiat.
Capătul de cerere prin care se solicită obligarea pârâtei la repararea trotuarului distrus și a fisurilor apărute în peretele casei reclamanților a fost anulat ca netimbrat.
Referitor la capătul de cerere al acțiunii în grănițuire, cu privire la care reclamanții au solicitat omologarea raportului de expertiză și trasarea liniei de hotar conform varianta I propusă de expert, în timp ce pârâta a optat pentru varianta II, judecătoria a re ținut că adoptarea variantei 1 așa cum a fost propusă de expert intra în contradicție cu rezolvarea celorlalte capete de cerere, astfel încât soluția care se impune este intermediară, aceasta trebuind să dea satisfacție cererii reconvenționale a pârâtei întrucât aceasta deține cu 6,75. mai puțin decât în Cum pârâta nu a localizat suprafața de care a fost "pretins" deposedată, punerea în posesie cu cei 6,75 s-a trecut în zona segmentului L-M din schița raportului de expertiză. Prin aceasta modalitate de soluționare a revendicării este rezervat și dreptul reclamanților (convenit inițial între părți) de a-și putea face reparațiile necesare la peretele casei, având acces pe trotuarul de 0,50. Având în vedere dispozițiile art. 480 civ. coroborate cu ale art. 584 civ. instanța a admis cererea reconvențională.
A fost admisă cererea reconvențională prin care pârâta a revendicat suprafața de 6,75 mp teren motivat de faptul că deține o suprafață de teren mai mică decât cea din titlu.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, și solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței
În motivare a apelului s-a arătat că soluția instanței de fond este netemeinică pentru că nu s-a pronunțat asupra tuturor mijloacelor de probă solicitate de reclamanți, respectiv cercetare la fața locului, martori și interogatoriu și că instanța nu a avut rol activ conform art. 129.c Cod Penal. S-a mai arătat că instanța de fond a omologat raportul de expertiză, parte integrantă din sentință dar a dispus grănițuirea într-o formă intermediară, compusă din anumite puncte de delimitare din varianta 1 expertizei și unele rezultate din planșa anexă la expertiză care indicau situația existentă, prin stabilirea aliniamentului în această variantă intermediară, fiind însă îngrădit dreptul de acces al apelanților pe proprietate în punctele 1- R și încălcat însuși dreptul de proprietate.
Apelanții au arătat că au solicitat omologarea raportului de expertiză în varianta 1 pentru că astfel li se lăsa o suprafață de teren de 0,5 mp la limita proprietăților pe tot aliniamentul în punctele I1 - R l - Q - N - MI, însă instanța deși a omologat raportul de expertiză a dispus grănițuirea într-o variantă intermediară delimitând proprietățile în punctele I, R, P (R-P perete comun) QN, NM 1, 1 1 acordând intimatei mai mult de cât s-a cerut, respectiv 11,75 mp față de 6,75 mp. Au mai motivat apelanții că s-a respins capătul de cerere privind demolarea construcției, fără ca instanța să motiveze în fapt și în drept, că deși au fost de acord cu edificarea anexei de către foștii proprietari, aceasta nu înseamnă că acest acord a fost valabil și în ceea ce o privește pe pârâtă, pentru că nu a existat o convenție în acest sens și nu au renunțat la dreptul de proprietate, soluția instanței fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 481, art. 489-494 cod civil și că din actele dosarului rezultă că terenul ce aparține pârâtei are configurații diferite. Din compararea schiței atașate titlului de proprietate al pârâtei și schița raportului de expertiză rezultă că proprietatea acesteia are forme diferite - o dată apare sub formă de dreptunghi și după aceea sub formă trapezoidală cu linii frânte, motivat de faptul că pârâta a efectuat reparații pe latura de vest ( ) și au fost schimbate gardurile în punctele de delimitare L 1-K-J, iar pe latura de nord (str. -) lățimea este de 7,80, ceea ce înseamnă că și-a trecut în act și terenul pe care se află amplasată anexa lipită de gardul proprietății apelantului.
În dovedirea apelului formulat au fost solicitate, și instanța a admis, proba cu interogatoriul intimatei, martori, acte și cercetare la fața locului.
Au fost depuse la dosar de către apelanți înscrisuri, respectiv sentința civilă 33/2003 a Judecătoriei Călărași, încheierea nr. 25809/2007 a Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară C, extras carte funciară, proces-verbal din 30.06.1970, cereri, schițe, declarația intimatei, act de vânzare-cumpărare nr. 1570/1967, încheierea nr. 27042/2007.
Au fost solicitate relații de la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C pentru a comunica copii de pe planul de amplasare și delimitare a imobilului intimatei, cartea funciară nr. 9773.
S-a efectuat cercetarea la fața locului, conform procesului-verbal din 3.10.2008.
Intimata nu a depus la dosar întâmpinare și nu a solicitat administrarea de probe în apel.
Prin decizia civilă nr. 290/ A de la 8 decembrie 2008 TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI SECTIA CIVILĂ a admis apelul, a modificat în parte, sentin ța atacată în ceea ce privește soluționarea capătului de cerere prin care s-a solicitat trasarea liniei de hotar dintre proprietățile părților, atât în cererea principală cât și în cererea reconvențională și rejudecând: a admis capătul de cerere privind trasarea liniei de hotar dintre proprietatea reclamanților și în acțiunea principală și de pârâta conform variantei nr. 1 din raportul de expertiză topo efectuat în cauză, linia de hotar urmând avea aliniamentul I1-R1-Q-N-M1-L1, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței, a obligat intimata către apelanți la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 223 lei.
În motivarea deciziei s-a re ținut că criticile referitoare la faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor probelor și nu a avut un rol activ sunt nefondate, pentru că la termenul din 14.01.2008 reclamanții și, prezenți în instanță au solicitat doar probele cu înscrisuri și expertiză, care au fost admise și administrate, situație în care nu se poate susține că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor probelor, care de fapt nu au fost solicitate. În plus, cu ocazia soluționării acestei căi de atac, apelanții au solicitat și au fost admise probe noi, respectiv interogatoriu, martori și cercetare la fața locului având astfel posibilitatea de a administra probele utile cauzei.
Tribunalul a apreciat fondată critica referitoare la varianta în care instanța de fond a dispus grănițuirea, re ținând că deși prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-au propus două variante cu privire la grănițuire prima instanță a ales o variantă "intermediară", dispunând grănițuirea parțial, conform schiței care redă situația existentă pentru segmentul și parțial conform variantei nr. 1 pentru segmentul. Apelanții au solicitat grănițuirea astfel încât în spatele locuinței lor să li se asigure o distanță de 0,50 pentru că așa au fost inițial delimitate cele două proprietăți, situație dovedită și de faptul că pe acea lățime este turnat un trotuar, care le-a permis accesul pentru efectuarea lucrărilor de reparații la locuință. Într-adevăr din declarația martorului audiat în apel, rezultă că în spatele locuinței apelanților există un trotuar cu o lățime de aproximativ 40- 50 cm, situație de fapt care nu a fost contestată de către intimată. Aceeași situație de fapt a fost prezentată de apelanți și cu ocazia efectuării cercetării la fața locului, când de asemenea intimata nu a contestat existența acestui trotuar.
Tribunalul a apreciat că se poate dispune grănițuirea proprietăților conform variantei nr. 1 din raportul de expertiză, această variantă fiind justă pentru toate părțile, fiind conformă și cu probele administrate. În primul rând, în această variantă intimatei i se respectă dreptul de proprietate, aceasta urmând să dețină 300 mp, atât cât se menționează în actele de proprietate, aceasta fiind chiar suprafața pe care apelanții au înstrăinat-o și în al doilea rând apelanților li se asigură pe lungimea proprietății distanța de 0,5, situată între linia de hotar și proprietate, așa cum au solicitat. Faptul că autorii intimatei au edificat o anexă lipită de locuința apelanților nu justifică soluția instanței de fond de a se dispune trasarea liniei de hotar astfel încât această anexă să fie exclusiv pe proprietatea intimatei. Din probe rezultă că pe distanța de 0,50 apelanții au edificat un trotuar anterior înstrăinării celor 300 mp, care în prezent aparțin intimatei, ceea ce conduce la concluzia că apelanții în calitate de vânzători au stabilit delimitarea proprietăților prin respectivul trotuar. Faptul că anexa, ce aparține intimatei, a fost edificată cu acordul apelanților pe actualul amplasament, conduce de asemenea la concluzia că, la momentul edificării se cunoștea că aceasta ocupă o parte din terenul apelanților. S-a apreciat de către tribunal că se poate dispune trasarea liniei de hotar conform variantei nr. 1, chiar dacă porțiunea este ocupată de anexa intimatei, linia de delimitare urmând a fi trasată doar scriptic și trasată efectiv în celelalte porțiuni.
Referitor la capătul de cerere privind demolarea anexei ce aparține intimatei, tribunalul a re ținut că soluția instanței de fond este corectă având în vedere că la edificarea acesteia a existat acordul apelanților. Având în vedere că este vorba de o construcție definitivă, este nefondată chiar abuzivă susținerea acestora cum că acordul lor a avut în vedere pe foștii proprietari ai imobilului, nu și pe intimată. Nefondate și fără relevanță în cauză sunt și susținerile apelanților referitoare la modificarea configurației terenului intimatei în timp, pentru că așa cum motivează în însăși cererea de apel, modificările au intervenit pe latura de vest unde intimata se învecinează cu numitul și nu cu apelanții. De altfel, nu s-a făcut dovada că intimata a ocupat o suprafață de teren ce aparține apelanților în condițiile în care aceștia dețin o suprafață de 728,69 față de 693,75 mp conform actului de vânzare cumpărare nr. 1570/1967 (în baza căruia au dobândit 993,75 mp din care au înstrăinat 300 mp) și cum s-a stabilit și în urma măsurătorilor efectuate de expert.
Față de cele arătate și văzând și dispozițiile art. 296. s-a admis apelul formulat de apelanții și în contradictoriu cu intimații împotriva sentinței civile nr. 305/6.02.2008 a Judecătoriei Călărași, care va fi modificată în parte, în ceea ce privește soluționarea capătului de cerere prin care s-a solicitat trasarea liniei de hotar dintre proprietățile părților, atât în cererea principală cât și în cererea reconvențională și rejudecând: s-a admis capătul de cerere privind trasarea liniei de hotar dintre proprietatea reclamanților și în acțiunea principală și de pârâta conform variantei nr. 1 din raportul de expertiză topo efectuat în cauză, linia de hotar urmând avea aliniamentul I1-R1-Q-N-M1-L1. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. În baza art. 274 intimata a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva deciziei men ționate anterior a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului formulat de apelanții reclamanți și.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea instanței de apel soluție este nelegală, varianta stabilită de tribunal contravenind modului de soluționare a celorlalte capete de cerere ale acțiunii și a cererii reconvenționale, având drept obiect revendicarea, întrucât a fost respins capătul de cerere privind revendicarea din acțiunea principală și s-a admis capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de 6,75. din cererea reconvențională soluție în raport de care legal instanța de fond a stabilit o variantă intermediară a liniei de hotar dintre cele două proprietăți; pe de altă parte, rațiunea dispozițiilor art. 584 din Codul civil, care reglementează grănițuirea, este ca linia de hotar să se stabilească conform actelor de proprietate ale părților și a celorlalte documente cadastrale, potrivit limitelor de proprietate și a vecinătăților-din aceste acte, această dispoziție legală nefiind respectată de instanța de apel. Susținerea tribunalului în sensul că, potrivit variantei 1 din raportul de expertiză, se asigură în spatele locuinței reclamanților o distanță de 0,50. între linia de hotar și proprietate, întrucât așa au fost inițial delimitate cele două proprietăți, nu poate fi primită întrucât din actele de proprietate, care trebuie avute în vedere conform art. 584 Cod civil, nu rezultă o asemenea distanță. Astfel, potrivit planului cadastral al municipiului C, executat în anul 1983, granița dintre cele două proprietăți este rectilinie, trece în linie dreaptă chiar pe construcția reclamanților. Aceeași linie de hotar și același aliniament este menționat chiar în procesul-verbal de punere în posesie și schița anexă (unde deschiderea stradală a terenului reclamanților este de 9,60.), întocmite în baza titlului de proprietate emis reclamanților conform hotărârii nr. 1318 din 2.10.2004 a Comisiei Județene C pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. Linia de hotar stabilită de instanța de apel micșorează deschiderea stradală a proprietății recurentei de la 7,99. la 7,50. și mărește deschiderea stradală a proprietății rec1amanților de la 9,60. la 10,10. astfel recurenta fiind vătămată în folosirea normală a proprietății sale. Prin soluția instanței de apel se modifică limitele proprietăților părților, contravenind actelor de proprietate. În speță, nu se pune problema unei grănițuiri ca urmare a ieșirii din indiviziune, astfel încât linia de hotar să fie stabilită independent de limitele și vecinătățile din actele de proprietate.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9. proc. civ.
Intima ții au formulat întâmpinare prin care au cerut respingerea recursului ca nefondat.
În recurs nu au fost administrate probe noi, conform art.305 proc. civ.
Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la motivele de apel ș i apărările intima ților, Curtea a constatat nefondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.
Curtea a constatat nefondat primul motiv de recurs prin care se sus ț ine că varianta de grăni ț uire stabilită de tribunal contravine modului de soluționare a celorlalte capete de cerere ale acțiunii și a cererii reconvenționale, având în vedere că Tribunalul a ales varianta 1 raportului de expertiză în care suprafa ț a de teren proprietatea recurentei în raport de care s-a făcut grăni ț uirea este de 300 mp, atât cât a re ținut ș i prima instan ță că are dreptul potrivit titlului său de proprietate, ș i pe care nu îi de ț inea integral în fapt. Această suprafa ț ă de teren pentru care a fost admisă revendicarea a fost identificată chiar de prima instan ț ă în zona L-M, iar nu în zona, unde prima instan ț ă a în ț eles să modifice varianta 1 expertului. Astfel, dacă s-ar reveni la varianta primei instan ț e, recurenta pârâtă ar de ține mai mult teren decât în actele de proprietate ș i mai mult decât i s-a admis prin cererea reconven ț ională (ac țiunea în revendicare).
În spe ț ă grăni ț uirea s-a realizat potrivit suprafe ț elor din actele de proprietate ale păr ților, dar ș i situa ț iei de fapt existentă la data înstrăinării terenului ce apar ține în prezent recurentei, cu respectarea art. 584. civ. ț inând cont că în actele de proprietate ale recurentei pârâte (reprezentate de chitan ță sub semnătură privată, hotărâre judecătorească ce ține loc de act de vânzare cumpărare ș i titlu de proprietate) nu există o determinare a limitelor de proprietate, în sensul de dimensiune a fiecărei laturi de vecinătate. Astfel că este nefondat motivul de recurs prin care se susține nelegalitatea re ț inerii de către tribunal a considerentului în sensul că,"potrivit variantei 1 din raportul de expertiză, se asigură în spatele locuinței reclamanților o distanță de 0,50. între linia de hotar și proprietate, întrucât așa au fost inițial delimitate cele două proprietăți", argumentat de faptul că din actele de proprietate, care ar trebui avute în vedere conform art. 584 Cod civil, nu ar rezulta o asemenea distanță. Din actele de proprietate nu rezultă nici că nu ar exista o astfel de distan ță, din cauza lipsurilor ș i neclarită ților rezultate din aceste înscrisuri fiind nevoie și de administrarea altor probe.
La efectuarea expertizei au fost coroborate toate înscrisurile depuse la dosar, ajungându-se la varianta în care recurentei pârâte i se are în vedere întreaga suprafa ță de teren de 300 mp, dar ș i forma terenului eviden ț iată în timp în diferitele acte administrative, coroborate cu celelalte probe administrate în fa ț a instan ț elor de fond, martori, cercetare la fa ța locului. Planul cadastral al municipiului C, nu ț ine loc de titlu de proprietate, nu poate aduce modificări unui titlu de proprietate, ci reprezintă o dovadă a cărei valoare probatorie se apreciază coroborat cu celelalte probe. Nu este de ignorat nici faptul că în timp suprafa ț a de teren care apar ț ine pârâtei a fost configurată în schi țe cu forme diferite ș i dimensiuni diferite, instan țele de fond având a stabili printre altele și care este cea corectă.
În fa ț a primei instan ț e la primul termen după depunerea expertizei recurenta pârâtă nu a formulat obiec ț iuni fa ț ă de prima variantă de grăni ț uire, în sensul că nu ar fi conformă actelor de proprietate ale păr ț ilor, conform art.212 alin.2 proc. civ. raportat la art.103 alin.1, această variantă fiind singura de altfel care se raportează la suprafa ța de 300 mp proprietatea pârâtei.
În recurs nu pot fi invocate decât motive de nelegalitate, conform art.304 alin.1 proc. civ. iar nu motive de netemeinicie cum sunt cele referitoare la modul cum instan ț ele de fond au stabilit situa ția de fapt prin coroborarea probelor administrate.
În consecin ță, în temeiul art.312 alin.1 raportat la art.304 alin.1 pct.8 ș i 9.proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta - pârâtă împotriva deciziei civile nr. 290A/08.12.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași, Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
- -
Red.MP
.red./MP
2 ex./11.06.2009
Jud Apel Tribunalul Călărași, Secția Civilă
,
Președinte:Ileana DănăilăJudecători:Ileana Dănăilă, Mihaela Paraschiv, Andreea Vasile
