Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 245/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 245/2008
Ședința publică de la 05 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară
JUDECĂTOR 2: Ioan Truță
JUDECĂTOR 3: Augustin Mândroc
Grefier: - -
Pe rol recursului formulat de către reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 78/A/27.03.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-, în contradictoriu cu intimații G, și, având ca obiect grănițuire.
La a doua strigare a cauzei, făcută în ședința publică se prezintă recurentul reclamant, personal și asistat de avocat în substituire, cu împuternicire și în reprezentarea recurentei reclamante, lipsind celelalte părți.
Față de absența motivată a titularului completului de recursuri C3, doamna judecător, potrivit procesului verbal de absență din data de 05.09.2008, conform art. 98 și următoarele din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești și planificării de permanență, completul s-a complinit prin prezența judecătorului de serviciu prin persoana domnului - -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, față de actele și lucrările dosarului, instanța, în deliberare, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu consecința admiterii acțiunii introductive de instanță și admiterii în parte a cererii de intervenție în interes propriu. Sub un prim aspect, se arată că din punctul de vedere al reclamanților instanța a fost lipsită de rol activ, neanalizând toate actele dosarului, în speță expertizele inițiale prin care s-a stabilit în mod clar care sunt parcelele, linia de hotar corectă dintre acestea, în speță identificarea faptică și întabularea se referă doar la șase parcele și nu șapte, așa cum se poate vedea și din extrasul - la poziția 9 - top 1876/7 este dobândit tot de reclamanți. Se mai susține că experții care au efectuat lucrările ulterioare nu au ținut cont de documentele inițiale, care în fapt nu există la dosar și față de faptul că un singur nr. top nu se poate situa în două zone diametral opuse. În concluzie, față de cele expuse atât oral cât și în scris, se solicită admiterea recursului și în subsidiar desființarea deciziei din apel cu reținere spre rejudecare. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Notă: după dezbaterea cauzei se prezintă avocat, cu împuternicire avocațială în reprezentarea intimaților intervenienți și și depune la dosarul cauzei concluzii scrise și chitanță reprezentând cheltuieli de judecată.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului și cele expuse de reprezentantul recurenților, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 2189/24.09.2007 a Judecătoriei Hunedoara, după desființarea sentinței civile nr. 428/23.02.2004 și trimiterea cauzei spre rejudecare, prin decizia civilă nr. 49/09.02.2006 a Tribunalului Hunedoara, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul și în consecință:
A admis acțiunea principală formulată de reclamanții și împotriva pârâților G și și în fond:
A stabilit linia de hotar între imobilul proprietatea reclamanților, înscris în - 238/6 nr. top 1876/6 și imobilul proprietatea pârâților, înscris în - nr. 238/5, cu nr. top 1876/5 între punctele 1 - 34 - D - E conform anexei grafice nr. 1 la completarea raportului de contraexpertiză ce face parte integrantă din prezenta sentință.
A admis cererea de intervenție în interes propriu, precizată, formulată de intervenienții și, împotriva reclamanților și pârâților și în fond:
A stabilit linia de hotar între imobilul înscris în - 238/3, cu nr. top 1876/7, proprietatea intervenienților și imobilele înscrise în - 238/6, cu nr. top 1876/6 proprietatea reclamanților și - 238/5 cu nr. top 1875/5 proprietatea pârâților între punctele C - B - D - E - F conform Anexei grafice nr. 1 la completarea raportului de contraexpertiză ce face parte integrantă din prezenta sentință.
A respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de reclamanți și a constatat că intervenienții au devenit proprietari prin accesiune asupra construcției - magazie - edificată de reclamanți pe terenul proprietatea intervenienților, înscris în - 238/3, cu nr. top 1876/7, delimitată de punctele 65 - 62 - 69 - 61, din completarea raportului de contraexpertiză.
A compensat cheltuielile de judecată și a obligat pârâții să plătească reclamanților suma de 353,34 lei și intervenienților suma de 353,34 lei cu același titlu.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții.
au solicitat să se admită prezentul apel așa cum a fost formulat, să se schimbe în totalitate sentința atacată și rejudecând cauza să se admită cererea introductivă așa cum a fost formulată, să se admită în parte cererea de intervenție în interes propriu și prin urmare să se stabilească linia de hotar între terenul înscris în - 238 nr. top 1876/6, nr. top 1876/5 și nr. top 1876/7, conform variantei I de grănițuire din raportul de contraexpertiză topografică din noiembrie 2006, variantă care reflectă modul de folosință actuală al imobilului de către toate părțile implicate. Să se respingă în rest cererea de intervenție în interes propriu, să fie obligați pârâții și intervenienții la suportarea cheltuielilor de judecată din apel, conform art. 274 Cod procedură civilă.
În drept au fost invocate prevederile art. 295 alin 1 și art. 296 Cod procedură civilă.
În expunerea de motive, reclamanții au arătat că critică soluția de grănițuire datorită faptului că nu ține seama de realitatea faptică existentă în teren și de modul în care au fost folosite aceste parcele, începând cu anul 1992. Mai mult, această variantă de grănițuire, precizată prin aceea că ignoră complet faptul că reclamanții au investit sume importante de bani în amenajarea suprafeței de teren pe care au folosit-o netulburați încă dinainte de încheierea actului autentic de vânzare-cumpărare. Mai mult, în ce privește cererea de intervenție a soților cu privire la stabilirea liniei de graniță dintre proprietatea lor și cea a pârâților și a intervenienților, această cerere nu este o simplă cerere în grănițuire, ci este o cerere complexă, incluzând și revendicarea terenului din apropierea pârâului, pe care reclamanții îl ocupă încă din anul 1992.
De asemenea, sentința pronunțată în dosar de către instanța de fond este profund netemeinică și nelegală pe motiv că instanța de fond omite să se pronunțe asupra excepției inadmisibilității cererii de intervenție, așa cum a fost precizată în 01.02.2007. Această excepție care a fost ridicată de către reclamanți, a fost consemnată în sentința atacată, dar nu a fost soluționată în dispozitiv. În motivarea excepției, reclamanții au arătat că cererea intervenienților în sensul de a se constata că ei au calitatea de proprietari ai magaziei construite de ei ca urmare a accesiunii imobiliare era inadmisibilă din moment ce nu exista nici un capăt de cerere de revendicare având ca obiect construcțiile. Or, o acțiune în constatare este inadmisibilă, atunci când e posibilă o acțiune în realizarea dreptului. Mai mult, aceste aspecte nu aveau nici o legătură cu obiectul cauzei, care era grănițuirea terenurilor. Precizarea cererii de intervenție are loc în 01.02.2007, în faza de rejudecare reprezentând o modificare a obiectului litigiului dedus judecății.
Prin decizia civilă nr. 78/R/27.03.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- s-a respins ca nefondat apelul introdus de către reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 2189/2007 pronunțată de Judecătoria Hunedoara.
Au fost obligați reclamanții la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată în apel către intervenienții și.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut și motivat următoarele:
Conform primului motiv de apel invocat de către reclamanți, aceștia critică hotărârea instanței de fond sub aspectul capătului de cerere vizând grănițuirea, întrucât în varianta aleasă de către instanță, respectiv varianta nr. 1 din completarea la raportul de contraexpertiză topografică nu se ține cont de "realitatea faptică" existentă în teren și de modul în care au fost "folosite" parcelele de teren, nici de împrejurarea că reclamanții au "investit sume importante de bani în amenajarea suprafeței de teren pe care au folosit-o netulburat din anul 1992".
Raportat la aceste susțineri, tribunalul a constatat că acest motiv de apel nu este fondat.
"Realitatea faptică" care a fost în mod corect reținută și de către instanța de fond, este aceea că, deși reclamanții (precum și pârâții și terții și - vezi schița de la fila 20 și extrasul - nr. 238/6 - fila 26 dosar fond nr. 719/2003) justifică un drept de proprietate prin cumpărare, doar asupra a 392 mp, înscris în - nr. 238 nr. top 1876/6 înainte ca celelalte parcele de teren din corpul funciar al imobilului înscris în - 238 să fie înstrăinate și-au extins folosința fără nici un titlu și asupra unei porțiuni din parcela cu nr. 1876/7.
În anexa grafică nr. 1 la raportul de contraexpertiză topografică efectuat în dosar și aflată la fila 194, este redat modul în care reclamanții, pârâții, intervenienții și terții și au folosit terenul în litigiu.
Cu ocazia expertizării și măsurătorilor din teren s-a constatat că suprafața reală a nr. top inițial 1876 este de 4247,4 mp în loc de 3458 mp, cât indica cartea funciară.
În mod corect a apreciat instanța de fond că acest excedent de teren trebuie să profite tuturor noilor proprietari de - și în consecință s-a calculat un coeficient de majorare care s-a aplicat suprafețelor tabulare ale celor șapte parcele (proporțional cu suprafața fiecăreia) rezultând o suprafață de:
- 528 mp pentru parcela nr. top 1876/1 - proprietate;
- 462 MP pentru parcelele nr. top 1876/2-1876/6 proprietatea terților și, a intervenienților și a reclamanților, față de suprafața pentru care justificau titlu de proprietate prin cumpărare de doar 392 mp.
În consecință, în mod cu totul echitabil a stabilit instanța de fond linia de graniță în varianta nr. 1 din completarea la raportul de contraexpertiză.
Împrejurarea că reclamanții au folosit, începând cu anul 1992, fără titlu, o suprafață de teren mai mare decât cea cumpărată și pentru amenajarea căreia au investit "sume importante de bani" nu are nici o relevanță juridică în prezentul context, aceste pretenții putând fi, eventual, valorificate pe cale separată.
Nici al doilea motiv de apel, vizând inadmisibilitatea cererii de intervenție precizată, nu este fondat.
Practica judiciară, secondată îndeaproape de doctrină, au statuat în mod constant că pentru cererile noi urmează a se distinge după cum s-a casat ori s-a desființat cu reținere, ori cu trimitere.
Astfel, doar în cazul casării cu reținere, orice pretenție nouă este inadmisibilă, pe considerentul că s-ar răpi părților un grad de jurisdicție.
În cazul casării/desființării cu trimitere, s-a făcut, de asemenea, distincția între:
a) situația de drept comun, în care hotărârea casată este o hotărâre dată în apel, sau
b) este o hotărâre pronunțată la fond.
În această ultimă situație ne regăsim în speță, caz în care practica judiciară a decis că, cu respectarea regulilor aplicate procedurii înaintea primei instanțe, reclamantul își poate majora obiectul pricinii, pârâtul poate formulat cerere reconvențională și pot fi introduse și cereri de introducere a terților în proces.
În consecință, cererea de intervenție a numiților, astfel cum a fost precizată la data de 01.02.2007, era admisibilă în principiu în condițiile în care necesitatea acestei precizări a rezultat în urma efectuării raportului de contraexpertiză topografică și a fost formulată în prima zi de înfățișare, după depunerea la dosar a raportului (între data depunerii raportului și data depunerii precizării în discuție au existat 4 termene de judecată - amânări fără discuție).
În privința inadmisibilității cererii de intervenție pe fond ( a se vedea și notele de ședință ale reclamanților de la fila 254 dosar fond), tribunalul a reținut următoarele:
Accesiunea imobiliară artificială reprezintă un mod de dobândire a dreptului real asupra construcțiilor, plantațiilor sau altor lucrări.
Potrivit art. 492 Cod civil: "orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acestui pământ pe cheltuiala sa și că sunt ale lui, până se dovedește din contră".
Accesiunea imobiliară artificială nu poate fi valorificată în justiție decât pe calea unei acțiuni reale, în condițiile art. 494 Cod civil, și nu în condițiile art. 111 Cod procedură civilă.
Se constată că cererea de intervenție precizată (fila 222 dosar fond) formulată de intervenienții și a fost întemeiată pe dispozițiile art. 494 Cod civil.
Cu ocazia soluționării apelului s-a constatat că cererea de intervenție precizată nu a fost timbrată la valoare și s-a pus în vedere intervenienților intimați să completeze taxa de timbru.
Intervenienții s-au conformat - fila 23 din dosarul de apel - fiind depusă chitanța ce face dovada achitării taxei de timbru la valoare.
Cu privire la lipsa calității procesuale active a intervenienților se constată că pentru soluționarea acesteia era necesară administrarea de probe și în condițiile art. 137 Cod procedură civilă, a fost în mod implicit unită cu fondul.
Cu ocazia soluționării fondului s-a reținut și motivat de către prima instanță că imobilul construcție - magazie a fost edificat de reclamanți, constructori de bună credință, pe terenul ce a devenit proprietatea ulterioară (în 2002) a intervenienților și în consecință a dat eficiență dispozițiilor art. 494 Cod procedură civilă.
Tribunalul a apreciat că întreg probatoriul este în favoarea acestei soluții.
Întrucât cu ocazia soluționării apelului s-au ocazionat cheltuieli de judecată în cuantum de 600 lei, din partea intervenienților, constând în onorariu avocat, justificat cu chitanța de la fila 40 dosar apel, în baza art. 274 Cod procedură civilă au fost obligați apelanții la suportarea acestora.
O ultimă precizare s-a impus a fi făcută, în raport de proba cu interogatorul părților, încuviințată inițial de instanță în cadrul ședinței publice din 21.02.2008. La următorul termen de judecată din 20.03.2008, deși părțile au fost în mod legal citate cu mențiunea "la interogator", nu s-au prezentat pentru administrarea probei, iar reprezentanții legali - avocat - pentru reclamanți și avocat - pentru intervenienți, nu a depus la dosar, în scris, interogatoriile.
De asemenea, pârâta a depus la dosar o adeverință medicală din care rezultă că soțul său - pârâtul G este grav bolnav și netransportabil și a învederat că nu se pot prezenta în instanță.
Din aceste considerente s-a revenit asupra probei, fără a se putea da, practic, eficiență dispozițiilor art. 225 Cod procedură civilă.
Faptul că, ulterior, în cadrul termenului de amânare a pronunțării, avocat a depus la dosar, alături de concluzii scrise, și interogatoriul, ale cărui întrebări nu au putut fi cenzurate de instanță, nu poate conduce la aplicarea art. 225 Cod procedură civilă, astfel cum s-a solicitat prin concluziile scrise.
Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs reclamanții, invocând în drept prevederile art. 299 - 316 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, reclamanții arată următoarele:
- instanța de fond, în rejudecare, nu a procedat la disjungerea capătului de cerere reconvențională și a dispus efectuarea unei contraexpertize, nu o nouă expertiză, în conformitate cu decizia de casare;
- soluția referitoare la varianta de grănițuire s-a pronunțat fără să țină seama de realitatea faptică existentă în teren și de modul în care au fost folosite aceste parcele începând cu anul 1992, de investițiile realizate;
- excepția lipsei calității procesuale active a intervenienților a fost respinsă netemeinic de instanța de fond și fără o motivare explicită;
- în ce privește proba cu interogatoriul părților, instanța greșit nu a aplicat dispozițiile art. 225 Cod procedură civilă.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate de către recurenți, Curtea constată că motivul invocat privind varianta de grănițuire a fost invocat și în apel și examinat de instanța de apel, astfel că reluarea acestuia în recurs vizează interpretarea probatoriului și se încadrează motivelor prevăzute de art. 304 pct. 11 Cod procedură civilă, astfel că nu pot fi examinate în condițiile în care acest punct a fost abrogat.
Chiar dacă, așa cum se pretinde pe calea recursului, statuările de fapt ale instanțelor sunt greșite, eventuala eroare sub acest aspect nu se constituie caz de recurs după abrogarea pct. 11 al art. 304 Cod procedură civilă prin OUG nr. 138/2000.
În altă ordine de idei, analizând recursul prim prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, se constată că este nefondat.
Instanțele de fond corect au aplicat dispozițiile legale incidente în cauză.
Prima critică nu poate fi primită. Recurenții nu a arătat dispozițiile legale care au fost încălcate de către instanța de fond, în rejudecare.
E de menționat că instanțele de fond au respectat prevederile art. 315 Cod procedură civilă. Împrejurarea că s-a dispus efectuarea unei contraexpertize nu contravine dispozițiilor arătate.
Nici critica referitoare la excepția lipsei calității procesual active nu poate fi primită.
Verificând motivele de apel, Curtea constată că această critică nu a constituit motiv de apel, astfel că nu poate fi examinată, fiind formulatăomissio medio.
Nici ultima critică referitoare la aplicarea dispozițiilor art. 225 Cod procedură civilă nu poate fi primită. Instanța de apel în mod corect nu a reținut incidența dispozițiilor art. 225 Cod procedură civilă, arătând exhaustiv motivele care au fundamentat această soluție. Această articol are incidență atunci când proba cu interogatoriul părților a fost încuviințată, iar partea, fără motive temeinice, a refuzat să răspundă, sau nu s-a înfățișat și nu atunci când nu s-au depus la dosar interogatoriile, iar instanța a revenit asupra probei.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat prezentul recurs, decizia atacată fiind legală și temeinică.
Față de dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimați și justificate cu înscrisuri la dosar.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanții și, împotriva Deciziei Civile 78/R/27 martie 2008 Tribunalului Hunedoara pronunțată în dosar nr-.
Obligă pe recurenți să plătească intimaților și suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
- -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnored. /2 ex/12.09.2008
Jud. fond:
Jud. apel:,
Președinte:Cristina Gheorghina Nagy NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nagy Nicoară, Ioan Truță, Augustin Mândroc
