Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 250/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 250/2009
Ședința publică de la 22 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Florentina Cojan
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 3: Cristina vicepreședinte
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamanții și împotriva deciziei civile nr.225/A din 7 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- având ca obiect grănițuire, în contradictoriu cu intimații, COMISIA JUDEȚEANĂ A PT.STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, COMISIA LOCALĂ PT. STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, ,.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă, la prima strigare, avocat pentru reclamanții recurenți, și pârâtul intimat asistat de avocat, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare nu este îndeplinită cu intimatul.în, - nr.34, citația acestuia fiind restituită la dosar fără nicio mențiune a factorului poștal.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-au depus prin registratură: întâmpinare din partea intimatului având atașate împuternicirea avocațială acordată av. și chitanța de onorariu avocațial, și cerere de strigare a cauzei după 11,00 din partea av. -având atașată împuternicire avocațială de substituire a av..
Avocat depune la dosar copie după al pârâtului intimat.în com. nr.36 și învederează instanței că în cauză sunt doi intimați cu același nume: unul locuind la nr.36 pe care îl reprezentă în instanță, și celălalt cu domiciliul în aceeași localitate și aceeași- - pe care îl reprezintă avocat.
Se comunică un exemplar din întâmpinare cu avocații părților prezenți în instanță după care, pentru studierea acesteia și în considerarea cererii formulate de avocatul în substituire, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare se prezintă în cauză avocat pentru reclamanții recurenți, avocat pentru pârâtul intimat, și avocat în substituirea av. pentru pârâtul intimat, lipsind părțile.
Se constată că lipsa de procedură cu intimatul este acoperită prin prezența avocatului în substituire.
Mandatarii părților declară că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru reclamanții recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
În continuare susține motivele de recurs invocate în scris arătând, în esență, că principala critică a recurenților se referă la raportul de expertiză topografică administrată în cauză la fond, și care face parte integrantă din sentință. Susține că această expertiză este incompletă, conține multe greșeli, și a dus la incorecta reținere a stării de fapt motiv pentru care sentința nu poate fi pusă în executare.
Referitor la cea de a doua critică formulată, consideră că în cauză cheltuielile de judecată trebuiau compensate întrucât stabilirea liniei de graniță profită tuturor părților. Solicită cheltuieli de judecată.
Avocat pentru pârâtul intimat solicită respingerea recursului și menținerea hotărârilor pronunțate de instanța de fond și cea de apel ca fiind temeinice și legale, cu cheltuieli de judecată. În continuare susține motivele de respingere invocate în întâmpinarea depusă la termenul anterior, susținând, în esență, că acțiunea reclamanților are la baza o eroare comisă la emiterea Titlului de Proprietate al acestora, care a dus și la întabularea greșită a suprafeței de teren. Învederează că susținerile reclamanților recurenți nu sunt adevărate, aceștia au fost induși în eroare de persoana care le-a vândut terenul, iar criticile aduse raportului de expertiză sunt nefondate. Consideră că în mod corect au fost acordate cheltuieli de judecată intimaților, fiind justificate cu chitanțe la dosar.
Avocat în substituirea av. pentru pârâtul intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul Alba. Învederează că expertul a expus corect și concret starea de fapt, nefiind necesară refacerea acestuia. Referitor la cel de al doilea motiv de recurs, arată că în mod corect au fost stabilite cheltuielile de judecată în sarcina reclamanților atât la fond cât și în apel, aceștia fiind în culpă procesuală. Solicită cheltuieli de judecată onorariul avocațial.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față reține:
Prin sentința civilă nr.1284/2008 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanții și împotriva pârâților 1., 2. și 3., toți trei în calitate de succesibili ai pârâtelor și, decedate în timpul procesului și împotriva pârâtului 4..
A fost stabilită linia de graniță între imobilele reclamanților înscrise în CF 2829 și imobilele pârâților de ordin 1-3 înscrise în CF 2828 pe aliniamentul punctelor 3-12-15-16-17-21 conform raportului de expertiză topografică întocmit de exp., astfel încât punctul 21 să fie în continuarea gardului 16-17.
A fost stabilită linia de graniță dintre imobilele reclamanților înscrise în CF 2829 și imobilele proprietatea pârâtului de ordin 4 pe aliniamentul punctelor 2-28-27-25-22*, conform raportului de expertiză întocmit de expert.
Au fost respinse celelalte cereri ale reclamanților.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâții de ordinul 1-3 în contradictoriu cu pârâtele reconvenționale Comisia jud.A de aplicare a Legii fondului funciar și Comisia locală S de aplicare a Legii fondului funciar.
A fost obligată Comisia județeană să modifice titlul de proprietate nr- emis după def. prin includerea reclamantei reconvenționale inițiale, fiind respinse celelalte petite din cererea reconvențională.
Prima instanță a respins cererea reclamanților privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată și a obligat pe reclamanți să plătească pârâților de ordinul 1 și 4 câte 1260 lei, cheltuieli de judecată.
Au fost respinse celelalte cereri ale pârâtului de ordin 1 privind cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, potrivit extraselor funciare și actelor de stare civilă, reclamanții sunt proprietari ai imobilelor înscrise în CF 2829, pârâții de ordinul 1-3 sunt descendenți ai pârâtelor inițiale și, care sunt moștenitoare ale proprietarului tabular al imobilelor din CF 2828, iar pârâtul de ordinul 4 este proprietarul imobilului din CF 2830.
În cursul judecării cauzei, a fost întocmită o expertiză topografică de către exp. care a identificat imobilele în litigiu și a propus variante de stabilire a liniei de graniță.
Instanța de fond a optat pentru grănițuirea imobilelor conform variantelor menționate în dispozitivul hotărârii argumentând următoarele:
Raportat la granița dintre imobilele înscrise în CF 2829 și 2828 s-a reținut că linia de graniță avută în vedere de instanță există în această variantă din 1922 până în prezent și corespunde situației actuale din teren, urmând ca, ulterior, cu ocazia corelării titlurilor de proprietate cu cărțile funciare, să se stabilească o altă variantă dacă se impune.
În ce privește granița dintre imobilele înscrise în CF 2829 și 2830, prima instanță a reținut că diferențele dintre suprafața reală și cea înscrisă în cartea funciară, constatate în raportul de expertiză se justifică prin modificarea albiei și prin extinderea drumului comunal. acestei situații ar putea fi făcută prin corectarea suprafețelor reale.
Instanța de fond a considerat că variantele de grănițuire stabilite vizează granițele materiale și folosința faptică, iar concluziile expertului în variantele însușite de instanță se coroborează cu declarația martorului.
În ce privește acțiunea reconvențională, s-a reținut că din actele de stare civilă defunctele și sunt fiice ale lui dar în titlul de proprietate emis după acesta a fost trecută numai defuncta.
S-a apreciat ca neîntemeiată solicitarea reclamanților reconvenționali de trecere a suprafeței corecte și a categoriei de folosință în ce privește terenul din intravilan trecut în titlul de proprietate, întrucât suprafața reală se va stabili în cadrul corelărilor topo cadastrale iar în cauză nu s-a stabilit suprafața fiecăruia dintre cele trei cadastrale intravilane. De asemenea,categoria de folosință este o chestiune ce ține de etapa administrativ-jurisdicțională a titlului de proprietate.
Cererea reclamanților de obligare a pârâților la cheltuieli de judecată a fost respinsă față de dispozițiile art.274 și 276.proc.civ. apreciindu-se că linia de graniță a fost stabilită conform folosinței faptice, reclamanții fiind singurii care au contestat aceste linii de graniță.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și pârâtul de ordinul 4.
Prin decizia civilă nr.225/A/2008, Tribunalul Albaa respins apelul reclamanților și a luat act de renunțarea pârâtului de ordinul 4 la judecarea apelului declarat de acesta, reținând următoarele:
Linia de graniță contestată de reclamanți a fost stabilită ținând cont de faptul că această variantă există din 1922 și vizează folosința faptică, iar în privința diferențelor de suprafață s-a constatat existența unor cauze obiective care au determinat aceste diferențe și posibilitatea remedierii situației cu ocazia corelării topo cadastrale.
S-a considerat că nici critica privind cheltuieli de judecată nu este întemeiată întrucât prima instanță a făcut aplicarea art.274, 276.proc.civ. reținând că numai reclamanții au contestat linia de graniță.
În ce privește acțiunea reconvențională, instanța de apel a constatat că apelanții nu au avut calitate de pârâți dar nici nu au fost obligați la cheltuieli de judecată față de reclamanții reconvenționali.
Reclamanții au atacat decizia instanței de apel, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului în vederea completării raportului de expertiză și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În expunerea motivelor de recurs, reclamanții susțin că în raportul de expertiză s-au strecurat grave erori vizând calculul matematic al suprafețelor și diminuarea suprafețelor datorită modificării cursului, susținând că această vale și-a modificat artificial albia însă nu înspre terenurile părților ci îndepărtându-se de acestea iar în această situație suprafețele ar fi trebuit să fie mai mari și nu să se diminueze.
Se mai susține că expertul, deși arată că salcia tăiată de reclamant a fost inclusă pe terenul acestuia, în răspunsul la obiective expertul stabilește ca salcia să rămână pe terenul pârâtului.
Recurenții arată de asemenea că expertul a calculat lățimea terenurilor între punctele 21-22 și 22-23 în linie oblică și nu în linie dreaptă, astfel că distanța între aceste puncte este mai mare decât în realitate iar în teren nu există puncte de teren, astfel că nu poate fi determinată amplasarea acestora.
Raportat la aceste critici aduse raportului de expertiză, recurenții consideră că instanța de apel nu a cercetat suficient fondul cauzei și este necesară completarea raportului de expertiză.
Recurenții au criticat decizia Tribunalului Alba și în privința cheltuielilor de judecată, susținând că stabilirea liniei de graniță profită tuturor părților, indiferent de varianta însușită de instanță, caz în care reclamanții nu se află în situația părții căzute în pretenții, astfel că se impune compensarea cheltuielilor de judecată.
În drept se invocă art.304 și urm.proc.civ. art.312 alin.3 și 5.proc.civ.
Recursul este legal timbrat (fila 19).
Pârâtul-reclamant reconvențional și pârâtul au solicitat prin întâmpinările formulate, respingerea ca nefondată a recursului reclamanților și obligarea acestora la cheltuieli de judecată (fila 20-21, fila 50).
Verificând legalitatea deciziei atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea constată nefondat recursul de față și urmează să-l respingă pentru considerentele ce vor fi expuse:
Din criticile aduse raportului de expertiză, rezultă cu evidență că recurenții sunt nemulțumiți de starea de fapt stabilită de prima instanță și apreciată ca temeinici reținută de către instanța de apel.
Astfel, în motivele de recurs se reiterează criticile formulate în fața instanței de apel, critici care au fost formulate și prin obiecțiunile la raportul de expertiză.
Asupra acestor obiecțiuni s-au pronunțat atât instanța de fond cât și cea de apel în sensul respingerii, apreciind că nu sunt justificate întrucât expertul a răspuns exact obiectivelor formulate.
Toate aceste motive referitoare la raportul de expertiză vizează netemeinicia hotărârii atacate. Prin abrogarea punctelor 10 și 11 din art. 304.proc.civ. actuala configurație a acestui articol permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie. Ca atare, Curtea nu mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită de instanțele inferioare și de a reevalua în acest scop probele așa cum urmăresc în realitate recurenții, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe care aceasta o constată.
În consecință, întrucât criticile prin care se tinde la schimbarea situației de fapt nu se încadrează în cazurile de nelegalitate prevăzute de art.304 proc.civ. ele nu vor fi analizate, instanța de recurs urmând a verifica doar dacă, raportat la situația de fapt definitiv stabilită în etapa procesuală anterioară, s-a aplicat corect sau nu legea.
Analizând în aceste limite motivele referitoare la raportul de expertiză, se constată că instanțele au reținut în mod corect incidența art.584 civ. care reglementează grănițuirea și au făcut o judicioasă interpretare și aplicare a acestui text legal. Mai mult, prima instanță a argumentat pe larg rațiunile pentru care și-a însușit variantele de grănițuire.
Față de aceste considerente, Curtea reține că criticile vizând raportul de expertiză nu se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 proc.civ.
Nici motivul de recurs vizând cheltuielile de judecată nu poate fi privit ca fondat. La stabilirea acestor cheltuieli, așa cum corect a reținut instanța de apel, s-au avut în vedere dispozițiile art.274 și 276.proc.civ. Obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit atât stabilirea liniei de graniță cât și revendicarea a două suprafețe de teren, pretinse a fi ocupate de pârâți. Față de aceste petite, Curtea constată că în mod corect au fost compensate cheltuielile în ce privește linia de graniță și s-a dispus obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, raportat la al doilea petit al cererii.
Pe cale de consecință, având în vedere argumentele expuse mai sus, care urmează a substitui motivarea celor două instanțe sub acest aspect, Curtea reține că nici în privința celui de al doilea motiv de recurs nu sunt incidente dispozițiile art.304 pct.9 proc.civ.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 proc.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamanților.
În baza art.274 proc.civ. recurenții vor fi obligați să plătească intimaților (.în S- jud.A) și (.în S- jud.A) câte 1000 lei fiecăruia, cheltuieli de judecată conform chitanțelor de la filele 52 și 57.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.225/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Obligă recurenții să plătească intimaților și câte 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 Mai 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, |
Red.
Dact.2ex/11.06.2009
Jud..
Jud.fond
Președinte:Mihaela Florentina CojanJudecători:Mihaela Florentina Cojan, Daniela Mărginean, Cristina
