Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 576/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 576/2009
Ședința publică de la 18 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Petrașcu președinte Curtea de Apel
- - - JUDECĂTOR 2: Ana Doriani
- - - președinte secție
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA împotriva sentinței civile nr. 538/8.05.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâtul Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÎNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Reprezentantul pârâtului recurent arată că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare, acordând cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul pârâtului recurent susține recursul solicitând admiterea ambelor recursuri așa cum au fost formulate în scris.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin acțiunea înregidtrată la ribunalul Sibiu în dosar nr-,reclamanții:, G, și, au chemat în judecatăpârâții: Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - structura centrală solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților 1,2,3 și 4, în funcție de perioada efectiv lucrată, la calcularea retroactivă și plată, începând cu 28.12.2004 și în viitor, a drepturilor salariale reprezentând spor de periculozitate de 15% din indemnizația de încadrare brută; la plata drepturilor de mai sus actualizate cu indicele de inflație ca urmare a devalorizării monedei naționale, începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii judecătorești, cu efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor respective.
În motivarea acțiunii au arătat că sunt personal auxiliar de specialitate și îndeplinesc o activitate de mare risc social care este recunoscută de legiuitor în art.22 din Ordonanța 8/24.01.2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, potrivit căreia pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, personalul salarial conform prezentei ordonanțe, beneficiază de un spor de 15% din salariul de bază, proporționat cu timpul efectiv lucrat în aceste unități.
Au precizat că potrivit ordonanței, locurile de muncă și categoriile de personal care beneficiază de acest spor, se aprobă prin ordin al ministrului justiției și președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, sau după caz, al procurorului șef al DNA, în funcție de condițiile deosebite, grele, vătămătoare și periculoase, stabilite potrivit legii iar personalul din justiție deși se regăsește în prezența a două categorii de condiții deosebite, respectiv vătămătoare și periculoase, ordonatorul principal de credite le-a recunoscut, pe baza expertizelor de nocivitate, numai sporul de condiții vătămătoare.
Astfel, dreptul la spor de periculozitate este prevăzut și de art.40 din contractul colectiv de muncă unic nr.2001/31.01.2005 la nivel național pe anul 2005-2006 prelungit pe anul 2007, precum și de cel anterior.
Apreciind că potrivit art.1, 5, 239, 241, 243 și 295 din Legea nr.53/2003 sunt îndreptățiți să primească aceste drepturi, au promovat acțiune în justiție.
Au mai susținut că în virtutea art.40 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național, drepturile pentru spor de periculozitate sunt diferențiate de cele pentru nocivitate. Deși în art.22 din nr.OG8/2007 este prevăzut că personalul auxiliar de specialitate beneficiază de sporul de periculozitate acesta nu este inclus în componența indemnizației de încadrare brută lunară, reclamanții, astfel că acest spor trebuie acordat conf. alin.(2) din art.40 din contractul colectiv de muncă la nivel național ca un spor distinct, fiind prevăzut expres de art.22 din nr.OG8/2007 în cuantum de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor, reclamanții, au arătat că acesta trebuie să pună la dispoziția Ministerului Public sumele de bani necesare îndeplinirii obligației de plată.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivarea întâmpinării a arătat că admiterea acțiunii ar depăși atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege, deoarece numai legiuitorul poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi.
Instanțele judecătorești, nu sunt abilitate să creeze și să adopte legi, ci doar să le aplice pe cele deja existente și care au girul puterii legislative - respectiv parlamentului sau în anumite cazuri, pe cel al puterii executive - reprezentată de guvern.
De altfel, chiar actele adoptate de puterea executivă - ordinele, ordonanțele și hotărârile de guvern - trebuie să fie adoptate, în cele din urmă, printr-o lege de către parlament.
Pe fondul cauzei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că reclamanții fac parte din categoria profesională a personalului auxiliar de specialitate, care este organizată și funcționează în conformitate cu prevederile legii nr.567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.
Potrivit art.60 alin.(4) din acest act normativ, salarizarea personalului auxiliar de specialitate, a funcționarilor publici și a personalului contractual din cadrul instanțelor judecătorești, parchetelor de pe lângă acestea precum și din cadrul Ministerului Justiției, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri, se stabilește prin lege specială, legiuitorul precizând în mod expres la alin.(5) că, "până la intrarea în vigoare a legii speciale de salarizare, rămân aplicabile în continuare dispozițiile legale referitoare la salarizarea personalului prevăzute la alin.(4)."
Prin urmare, salarizarea acestei categorii profesionale se face potrivit legii nr.50/96 începând de la intrarea în vigoare a legii nr.567/2007 și până la adoptarea nr.OG8/2007.
Acest spor este prevăzut și în legea nr.50/96 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, iar în conformitate cu prevederile art.48 alin.(1) din acest act normativ "pentru condițiile deosebit de grele, vătămătoare sau periculoase, în laboratoarele de criminalistică, tipografii, în compartimentele de multiplicare sau în alte locuri de muncă, se poate acorda un spor de 15% din salariul de bază brut proporțional cu timpul efectiv lucrat în acest condiții" și acordă în mod regulat începând cu data adoptării acestui act normativ.
Acordarea sporului pentru condiții deosebite s-a făcut potrivit alin.(3) al art.48 care menționează expres categoriile de persoane și condițiile de acordarea care se aprobă de ministrul justiției sau de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, după caz, în funcție de condițiile deosebit de grele, vătămătoare sau periculoase, stabilite în condițiile legii.
Cum reclamanții solicită acordarea unui așa numit "spor de periculozitate", începând cu data de 1.06.2004 în conformitate cu prevederile art.22 din nr.OG8/2007, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acest spor nu li se cuvine, întrucât el este unul și același cu sporul acordat de legiuitor atât magistraților, personalului auxiliar de specialitate, cât și funcționarilor publici pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase. A mai susținut că în textul art.22 alin.(2) din nr.OG8/2007, se precizează de altfel că, "locurile de muncă și categoriile de personal care beneficiază de acest spor, se aprobă prin ordin al ministrului justiției, al președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau după caz al procurorului șef al DNA, în funcție de condițiile deosebite, grele, vătămătoare și periculoase, stabilite potrivit legii".
Or în speță, sporul pentru condiții deosebite, grele, vătămătoare și periculoase, a fost acordat permanent prin ordinul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, acesta fiind reînoit periodic.
În prezent, acest spor se acordă în baza ordinului nr.80/28.04.2006.
În aceeași întâmpinare se arată că, în mod greșit reclamanții aduc în sprijinul solicitărilor lor prevederile codului muncii și contractului colectiv de muncă la nivel național pe 2005, 2006, prelungit pentru 2007, în condițiile în care, ei fac parte dintr-o categorie profesională specială, cu statut propriu și legi speciale care reglementează funcționarea acestei profesii.
În plus, se arată că dispozițiile muncii reprezintă în cauză norma generală, în timp ce dispozițiile legilor speciale menționate reprezintă norma specială care se aplică cu prioritate.
În dovedirea susținerilor din întâmpinare a fost depus la dosar, ordinul nr.80/28.04.2006 emis de procurorul general cu anexa 1 privind locurile de muncă și categoriile de personal.
În cauză a formulat întâmpinare și pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, solicitând respingerea acțiunii motivat de faptul că, reclamanților li s-a acordat sporul de 15% prevăzut de art.48 alin.(1) din legea nr.50/96 și respectiv art.22 din nr.OG8/2007, fiindu-le recunoscut prin considerarea cumulativă la locul de muncă a existenței condițiilor deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase.
A mai susținut că dacă legiuitorul ar fi dorit să acorde câte un spor pentru fiecare dintre aceste condiții de muncă luate separat, ar fi precizat în mod expres acest lucru.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, întrucât în măsura în care acțiunea va fi admisă, sentința trebuie să fie opozabilă și acestui grup, pentru ca Statul Român prin acest minister, să pună la dispoziția Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA fondurile bănești necesare.
Prin sentința civilă nr. 538 din 8 mai 2008 pronunțată în cauză, Tribunalul Sibiu Admite în parte acțiunea formulată dereclamanții:, G, și împotrivapârâților: Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - structura centrală și în consecință:
A obligat pârâții la plata către reclamanți a drepturilor salariale cuvenite acestora, reprezentând sporul de periculozitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 28.12.2004 și în viitor, în funcție de perioada efectiv lucrată, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material, până la data plății efective.
A obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA să efectueze mențiunile necesare în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.
A respins acțiunea formulată de reclamanți față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanții fac parte din categoria personalului din unitățile din justiție, (unități finanțate de la bugetul de stat), raporturile juridice de muncă ale acestora fiind guvernate de Codul muncii, conform dispozițiilor art.1 și art. 295 din acest cod.
Conform Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare (aquis-ul comunitar în domeniul prevenirii și combaterii discriminării, publicat în Oficial al Comunităților Europene nr. 303 din 2 decembrie 2000), în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat în situații chiar similare.
În speță, este fără putință de tăgadă apartenența reclamanților la personalul din unitățile de justiție.
Prin însăși natura sa, activitatea judiciară desfășurată de reclamanți implică administrarea sau cel puțin contactul cu informații confidențiale (unele chiar clasificate sau secrete de serviciu), constând, de exemplu, în date privind arestări, interpretări ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, datele cu caracter personal ale justițiabililor și colegilor de serviciu (art.2 alin.4 și alin.5 din Legea nr. 677/2001), sesizările adresate organelor statului (de pildă, cele făcute conform art. 18 lit. c din Legea nr. 108/1999), veniturile salariale, protecția minorilor, secretul bancar, secretul economic, drepturile de proprietate intelectuală, etc.
Reclamanții nu îndeplinesc o funcție de demnitate publică (numită sau aleasă), ori nefiind demnitari publici, reclamanții se află în aceeași situație ca și restul personalului din unitățile bugetare.
Însă, în unitățile bugetare, faptului îndeplinirii obligației de confidențialitate, i-a fost recunoscut și dreptul corelativ, de natură salarială.
Astfel, conform art. 13 din OUG nr. 57/2000, art.30 alin.3 din OG nr.137/2000, art. 3 din OG nr. 38/2003, art.13 alin.1 din OUG nr. 123/2003, art.3 din OG nr.19/2006, art.15 alin.1 din OG nr. 6/2007, art.20 alin.3 din Legea nr.656/2002, art.15 din OG nr. 64/2006, art.13 din OG nr.10/2007, debitorii obligației de confidențialitate au fost recunoscuți, în mod firesc, ca și creditori ai dreptului corelativ la sporul de confidențialitate, unitățile bugetare fiind debitori ai obligației sinalagmatice de plată a acestui spor salarial.
Toate persoanele din acest cadru al personalului din unitățile bugetare,inclusiv reclamanții, sunt parte a unui raport juridic de muncă guvernat de Codul muncii, toate prestează o muncă și, ca efect al acestor premise, se supun obligației de confidențialitate, indiferent de categoria socio-profesională (funcția deținută).
Deci, reclamanții sunt discriminați în sensul art. 2 alin.1, 3, art. 6 din OUG nr. 137/2000, întrucât le-a fost refuzat sporul de confidențialitate nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normativă de acordare a acestui spor (condiția îndeplinirii obligației legale de confidențialitate), ci sub pretextul că aparțin la o anumită categorie socio-profesională, criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu (art.2 alin.1 din OG nr. 137/2000).
Ca atare, existența discriminării directe a reclamanților rezultă și din dispozițiile art. 7 și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (care garantează dreptul tuturor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare), art. 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr. 212/1974 (care garantează dreptul la condiții de muncă juste și prielnice și la egalitate de tratament în salarizare, fără nici o distincție), art. 14 din Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv, Protocolul nr. 12 la această Convenție (care interzic discriminările), art. 4 din Carta socială europeană revizuită (ratificată prin Legea nr. 74/1999)care garantează dreptul la o salarizare echitabilă, art.5,art.6, art.8, art.39 alin.1 lit. a, art. 40 alin. 2 lit. e și f art.154 alin.3, art.165 și art.155 raportat la art.1 din Legea nr.53/2003 (care garantează plata integrală a drepturilor de natură salarială, fără discriminare, restrângeri sau limitări), art.20, art.16 alin.1, art.53 și art.41 din Constituție (care garantează aplicarea principiului nediscriminării și în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă) și care nu poate face obiectul unor limitări discriminatorii).
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA solicitând casarea ei pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
În expunerea de motive criticând sentința ca nelegală pârâții au susținut că hotărârea este nelegală întrucât prin decizia nr. 821 din 3 iulie 2008 Curții Constituționale a fost admisă excepția invocată de Ministerul Justiției și s-a constatat că dispozițiile art. 2 alin. 1 și 11 precum și dispozițiile art. 27 din Ordonanța de Guvern nr. 137/2000 sunt neconstituționale.
Astfel, prin soluția pronunțată, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești dispunând în mod nelegal obligarea sa la plata sporului de periculozitate în situația în care reclamanta beneficiază deja de un spor de 15 % din indemnizația de încadrare brută, proporțional cu timpul efectiv lucrat în condiții deosebit de grele și vătămătoare sau periculoase, spor acordat conform Ordinului nr.80/26.04.2006 al Procurorului General.
Sub alt aspect, a susținut că în mod nelegal s-a dispus plata drepturilor bănești actualizate cu rata inflației, în situația în care nu poate înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Pe fondul cauzei au susținut că în mod nelegal au fost obligați la plata sporului de periculozitate întrucât reclamanții beneficiază deja de un spor de 15 % din indemnizația de încadrare brută, proporțional cu timpul efectiv lucrat în condiții deosebit de grele și vătămătoare sau periculoase în baza OUG 27/2006, acordat prin Ordinul nr. 80/2006 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA a mai criticat sentința în privința respingerii cererii de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor.
CURTEA, analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, conform cerințelor art.304 indice 1 Cod procedură civilă și din oficiu, în limitele statuate de art.306 alin.2 cod procedură civilă, reține următoarele:
În mod corect a fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor întrucât între acesta și reclamanți nu există raporturi juridice de muncă, Ministerul Economiei și Finanțelor neavând calitatea de angajator al reclamanților.
Pe fondul cauzei criticile sunt întemeiate.
Reclamantele și-au întemeiat acțiunea pe prevederile Legii nr. 50/1996, art.40 din contractul colectiv de muncă unic nr.2001/31.01.2005 la nivel național pe anul 2005-2006 prelungit pe anul 2007, precum și de cel anterior și art. 22 din OG nr. 8/2007..
Potrivit art. 1 din legea nr. 50/1996 "Salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete se face ținându-se seama de rolul, răspunderea, complexitatea, caracterul justiției de putere în stat, de pregătirea și competenta profesională, precum și de incompatibilitățile și interdicțiile pentru magistrați, prevăzute de Constituție și de Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată."
Art. 59 din Legea nr. 567/2004 prevede că: "Stabilirea drepturilor și îndatoririlor personalului auxiliar se face ținându-se seama de locul și rolul acestuia în desfășurarea activității de justiție, de răspunderea și complexitatea fiecărei funcții, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru persoanele care sunt încadrate în instituțiile publice", iar la art. 22 alin. 1 din OG nr. 8/2007 se menționează că pentru condiții deosebite de munca, grele, vătămătoare sau periculoase, personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe beneficiază de un spor de 15% din salariul de baza, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Reclamantele recurente susțin că dispoziția legală "pentru condiții deosebite de munca, grele, vătămătoare sau periculoase" instituie două categorii de sporuri pentru două categorii de situații deosebite: cele vătămătoare și cele periculoase.
Pentru a clarifica acest aspect trebuie recurs la tehnica de interpretare logică a unui text de lege.
Dacă formularea în discuție era "pentru condiții deosebite de munca, grele, vătămătoare și periculoase" atunci reclamantele puteau solicita acordarea acestui spor numai dacă toate condițiile enumerate erau îndeplinite.
Dacă legiuitorul folosea formularea fie. fie(sausau/oriori) însemna că reclamantele pot solicita acordarea sporului cu condiția să se regăsească într-una dintre situațiile reglementate.
Astfel cum este însă formulat textul legal invocat în susținerea acțiunii, prin folosirea conjuncției "sau" după o enumerare, prin folosirea virgulei, înseamnă că dacă beneficiarul normei se regăsește în oricare dintre situațiile reglementate este îndreptățit să primească sporul.
Prin urmare, personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor beneficiază de acest spor și în situația în care lucrează numai în condiții grele, sau numai în condiții vătămătoare sau numai în condiții periculoase.
Dat fiind modul de redactare, reclamantele sunt îndreptățite la un unic spor de 15% și în situația în care condițiile de muncă îmbracă două sau chiar trei din condițiile deosebite avute în vedere la editarea textului de lege.
În consecință, este corectă susținerea primei instanțe că textul de lege menționat nu prevede acordarea acestui spor pentru fiecare situație, cum greșit au interpretat reclamantele.
Pentru cele menționate primul motiv de recurs invocat de către recurente nu poate fi reținut de către instanța de recurs astfel că urmează a fi înlăturat.
În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor Contractului Colectiv de Muncă la nivel național, și implicit aplicarea prevederilor din dreptul comun al muncii, la personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor de judecată, trebuie reținut, că potrivit art. 1 alin. 2 din Codul muncii acesta se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii, iar la art. 295 se prevede că prevederile codului se aplică și acelor raporturi de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
Astfel cum sunt redactate aceste dispoziții, rezultă fără nici un dubiu că nu se poate vorbi de o aplicabilitate a dispozițiilor din CCM la personalul auxiliar și prin extindere la corpul magistraților, deoarece aceștia fac parte din puterea judecătorească, au o legislație aparte, bine conturată, completă, incompatibilă cu alte reglementări de drept comun.
Față de considerentele mai sus expuse, Curtea reținând că în speță instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale incidente, în temeiul art. 312 pct. 3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va admite recursul pârâților ca fondat și va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantelor ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite ca fondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA împotriva sentinței civile nr. 538/8.05.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-, și în consecință:
Modifică sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanții, -, G, -, -, și împotriva pârâților Ministerul Public -
(continuarea minutei deciziei civile nr.576/2009)
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, T - Structura Centrală și Ministerul Economiei și Finanțelor.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 18.05.2009.
PREȘEDINTE: Adriana Petrașcu | JUDECĂTOR 2: Ana Doriani | JUDECĂTOR 3: Manuela Stoica |
Grefier, |
Red.
Tehnored. /
Jud. fondIM.,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
Minuta deciziei civile Nr. 576/2009
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite ca fondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA împotriva sentinței civile nr. 538/8.05.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul civil nr-.
Modifică sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanții, -, G, -, -, și împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, T - structura Centrală și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
ss indescifrabil ss indescifrabil ss indescifrabil
pentru conformitate,
Președinte:Adriana PetrașcuJudecători:Adriana Petrașcu, Ana Doriani, Manuela Stoica
