Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 280/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 280
Ședința publică din data de 25 martie 2009
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 2: Elena Costea
JUDECĂTOR 3: Constanța C
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta domiciliată în comuna cu, sat cu,-, județul D, împotriva deciziei civile nr.422 din 23 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta domiciliată în comuna cu județul D, prin procurator G cu domiciliul în comun a cu, -.A,.1,.7, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă personal, intimata - reclamantă - prin procurator
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care: s-a învederat că recursul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 9,50 lei conform chitanțelor nr. - și -/2009, timbru judiciar de 0,15 lei anulate și atașate la dosar.
De asemenea s-a mai învederat că prin Serviciul Registratură s-a depus din partea intimatei întâmpinare înregistrată sub nr. 6844/16.03.2009.
S-a înmânat copie de întâmpinare recurentei - pârâte.
Recurenta pârâtă având cuvântul arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în fond.
Procurator G având cuvântul pentru intimata - reclamantă arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Recurenta pârâtă având cuvântul critică decizia recurată arătând în esență că instanța nu a dispus partajarea imobilului - curte, ci numai a pavajului, mai precis, a contravalorii acestei lucrări.
Instanța nu avea cum să dispună grănițuirea asupra unui imobil - curte asupra căruia reclamanta nu făcea dovada calității de proprietar.
La solicitarea instanței, recurenta pârâtă arată că minorul în prezent are vârsta de 13 ani.
Solicită admiterea recursului modificarea în tot a deciziei și pe fond menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată.
Procurator G având cuvântul pentru intimata - reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Dâmbovița ca fiind legală și temeinică, motivele sunt pe larg dezvoltate în întâmpinarea depusă la dosar, cu precizarea că prin partajul efectuat are dreptul la pavaj.
Cu cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei constând în transportul efectuat, însă în prezent nu deține dovezi în acest sens.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub nr. 2691/315/26.04. 2007, reclamanta - a chemat in judecată pârâta în calitate de reprezentantă legală a minorului solicitând instanței ca, prin sentința ce va pronunța să individualizeze loturile de teren reprezentate de "curte pavată " ce au fost atribuite reclamantei și defunctului său soț prin decizia civilă nr.1293/21.11.1989 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița șisă se stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că este proprietara construcției casă de locuit, construcție ce i-a fost atribuită în urma partajului cu fostul său soț, prin decizia civilă nr. 1239/21.11.1989 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr.202/1989, că a decedat la data de 03.04.2007, moștenitorul acestuia fiind minorul, reprezentat prin mama sa, pârâta și că după decesul lui, pârâta împreună cu soțul său au adoptat o atitudine violentă și nu i-au mai permis reclamantei să folosească suprafața de teren atribuită în urma partajului de bunuri comune.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 584- 585 cod civil precum și pe art.6 din CEDO și art. 1 din Protocolul nr.1 la CEDO și a fost timbrată cu suma de 18 lei achitată cu chitanța nr. -/26.04.2007.
La termenul de judecată din data de 06.09.2007 reclamanta a formulat precizări la cererea de chemare în judecată, solicitândieșirea din indiviziuneasupra terenului curți construcții situat în comuna cu, județul D între reclamantă și reprezentanta legală a minorului și partajarea acestuia în loturi egale cu stabilirea liniei de hotar.
În motivarea precizării la acțiune se arată că la momentul partajării bunurilor comune ale reclamantei și defunctului nu s-a avut în vedere terenul pe care erau amplasate construcțiile, ci doar construcțiile de pe el, că reclamanta a stăpânit suprafața de 500. suprafață cu care figurează și în registrul agricol, iar defunctul a stăpânit restul terenului.
Pârâta a depus întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de partaj formulată de către reclamantă, deoarece aceasta nu deține nici o suprafață de teren în comuna cu, iar terenul pe care a construit casa împreună cu defunctul său soț a aparținut în întregime acestuia.
Prin întâmpinare se invocăexcepția autorității de lucru judecatcu privire la cererea privind partajul.
La termenul de judecată din data de 25.10.2007 s-a dispus atașarea dosarului nr. 4080/1988 al Judecătoriei Târgoviște în vederea discutării excepției autorității de lucru judecat ridicată de către pârâtă.
Au fost admise pentru ambele părți probele cu înscrisuri, interogatorii și câte doi martori și a fost emisă o adresă către Primăria cu pentru a preciza regimul juridic al terenului loc de casă.
S-au luat interogatorii părților, iar pârâta prin procurator a depus la dosarul cauzei adeverințe emise de către Primăria cu cu privire la terenul loc de casă. Relațiile solicitate Primăriei cu au fost înaintate instanței de judecată cu adresa 4051/19.11.2007 fiind însoțite de copii din registrul agricol.
La termenul de judecată din data de 10.01.2008 reclamanta a depus noi precizări la acțiune, precizări prin care arată că înțelege să învestească instanța de judecată cu o cerere în grănițuire întemeiată pe dispozițiile art. 584 Cod civil.
S-a dispus, la cererea reclamantei, efectuarea unei expertize ale căror obiective au fost depuse în scris de către părți.
Pârâta a formulat o cerere prin care a ridicat excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei, întrucât nu este posibilă grănițuirea unei case cu un teren.
Instanța de fond aunit soluționarea excepțieicu fondul cauzeiîn ședința publică din data de 08.05.2008.
S-a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză întocmit de către expert, prima instanță respingând obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de către reclamantă.
A fost pusă în discuția contradictorie a părților excepția inadmisibilității acțiunii.
În urma administrării probelor încuviințate, Judecătoria Târgoviște prin sentința civilă nr. 2392/15.05.2008 a respins excepția inadmisibilității acțiunii și a respins cererea formulata de către reclamanta -, prin procurator G împotriva pârâtei în calitate de reprezentantă legală a minorului, prin procurator, astfel cum a fost precizată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cerere reclamanta - în contradictoriu cu pârâta, în calitate de reprezentantă legală a minorului a solicitat instanței să individualizeze loturile de teren reprezentate de "curte pavată " ce au fost atribuite reclamantei și defunctului său soț prin decizia civilă nr.1293/21.11.1989 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița și să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților, că la data de 06.09.2007 reclamanta și-a precizat cererea de chemare în judecată în sensul că solicită ieșirea din indiviziune cu privire la terenul curți construcții nepartajat prin decizia civilă nr.1293/1989 a Tribunalului Dâmbovița, iar la data de 10.01.2008, reclamanta a renunțat la primele precizări și a solicitat prin noile precizări grănițuirea dintre proprietatea sa și proprietatea minorului reprezentat de către pârâtă, că pârâta, pentru minorul a ridicat excepția inadmisibilității cererii de grănițuire și că în conformitate cu dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă, instanța de judecată este obligată a se pronunța mai întâi pe excepțiile de procedură sau de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Cu privire la excepția invocată de către pârâtă, instanța de fond a apreciat că aceasta nu este o veritabilă excepție, ci este o apărare de fond, situație în care, excepția urmează a fi respinsă ca atare și reținută de către instanță ca apărare de fond a pârâtei.
Pe fondul cauzei deduse judecății, prima instanță a reținut că reclamanta a fost căsătorită cu numitul, în prezent decedat, căsătoria dintre ei fiind desfăcută prin divorț în anul 1987 conform sentinței civile nr. 4207/1987 pronunțată de către Judecătoria Târgoviște, că după desfacerea căsătoriei între părți a avut loc partajul bunurilor comune, iar imobilul casă de locuit a fost atribuit reclamantei prin decizia civilă nr.1293/1989 pronunțată de către Tribunalul Județean D în dosarul nr. 202/1989, că din analiza actelor din dosarul de partaj bunuri comune atașat la prezenta cauză, din adeverințele depuse, din relațiile solicitate de la Primăria cu, precum și din răspunsurile la interogatoriu ale reclamantei și din propriile precizări ale acesteia, rezultă fără putință de dubiu că această casă de locuit atribuită reclamantei a fost construită de ea împreună cu pe terenul aparținând în proprietate lui, iar prin sentința de partaj s-a atribuit reclamantei și contravaloarea a curte pavată, dar nu i s-a atribuit teren în materialitatea lui, ci doar contravaloarea lucrării "curte pavată", împrejurare care rezultă din dosarul de partaj unde se evaluează doar pavajul curții și nu se delimitează un drept de superficie cu privire la vreo suprafață de teren aferentă casei ce s-a atribuit reclamantei.
În aceste condiții, s-a apreciat că cererea făcută de către reclamantă cu privire la grănițuirea proprietății sale de proprietatea pârâtului minor, apare ca nefiind admisibilă, întrucât reclamanta, deși, are construcția în proprietate, nu a dobândit un drept de superficie concretizat într-o suprafață de teren, ci doar posibilitatea legală de a obține un astfel de drept, fie prin convenția părților, fie pe cale judecătorească, reținându-se că în conformitate cu dispozițiile art. 584 Cod civil, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa, că dacă reclamanta ar fi dovedit vreun drept de proprietate asupra terenului, acest drept s-ar fi putut delimita de cel al pârâtului, dar față de probele administrate, pârâtul deține în prezent întreaga suprafață de teren, înscrierea reclamantei în registrul agricol neconferind acesteia un drept de proprietate asupra terenului, iar stăpânirea terenului o perioadă mai mică de 30 de ani, de asemenea, nu-i conferă nici un drept.
În aceste condiții, față de considerentele expuse mai sus, instanța de fond a constatat că se impune a respinge cererea reclamantei, astfel cum aceasta a fost precizată, cerere având ca obiect grănițuirea proprietăților părților.
Împotriva sentinței civile menționate a declarat apel, în termen legal, apelanta reclamantă -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că a solicitat instanței să procedeze la individualizarea lotului de din curtea pavată, lot ce i-a fost atribuit prin decizia civilă nr. 1293/1989 a Tribunalului Dâmbovița și stabilirea unei linii de demarcație între cele două loturi, atribuit ei și defunctului, apreciind că instanța de fond a interpretat greșit, atât cererea sa, dar mai ales probele administrate în cauză, ignorând efectele produse de o hotărâre judecătorească irevocabilă, care se bucură de putere de lucru judecat și este pe deplin opozabilă nu numai pârâtei, ci este obligatorie și pentru instanța de judecată, în sensul art.1 din protocolul 1 din CEDO.
În dezvoltarea acestei critici, apelanta susține că instanța de fond a reținut greșit că prin hotărârea de partaj i-a fost atribuită contravaloarea a din curtea pavată, în condițiile în care în această decizie se menționează expres că lotul atribuit reclamantei este compus din: casa, curte pavată și bunurile mobile expres indicate în decizie, că prin efectul acestei hotărâri judecătorești irevocabile are calitatea de titular al lotului nr.1 compus din casa și din curte pavata lot ce i-a fost atribuit prin partaj astfel că nu mai poate fi pusă în discuție întinderea drepturilor ce i-au fost recunoscute, iar concluzia instanței de fond în sensul că nu i-ar fi fost recunoscut nici
O altă critică pe care apelanta o aduce sentinței civile capelate constă în vădita contradicție, pe de o parte între considerentele acesteia, iar pe de altă parte, între considerente și dispozitiv, susținând că, deși, inițial instanța de fond a apreciat că cererea pe care a formulat-o este admisibilă ( paragraful 2 pagina 4), ulterior contrar acestei aprecieri și oricărei logici juridice a apreciat că cererea apare ca nefiind admisibilă, iar în dispozitiv respinge excepția inadmisibilității și cererea de chemare în judecată.
Apelanta mai susține că instanța de judecată face aprecieri asupra dreptului de proprietate asupra a din curtea pavată, reținând că stăpânirea terenului pe o perioadă mai mică de 30 ani nu-i conferă reclamantei niciun drept, or acest drept este unul deja recunoscut printr-o hotărâre judecătorească, iar împrejurarea anterior menționată nu a fost pusă în discuția părților, încălcându-se în mod nejustificat dreptul la apărare, instanța de fond ignorând practica constantă a instanțelor de judecată potrivit cu care, hotărârea de partaj și chiar tranzacția constituie just titlu pentru uzucapiunea scurtă, reclamanta stăpânind cu buna credință mai mult de 20 ani curtea pavată în temeiul acestei hotărâri judecătorești.
Prin întâmpinarea formulată intimata a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, motivat de faptul că prima instanță a apreciat corect că prin hotărârea de partaj i-a fost atribuită apelantei doar contravaloarea a din curtea pavată având în vedere că terenul în discuție nu putea fi introdus la masa de partaj fiind bun comun și provenind de la părinții defunctului.
Prin decizia civilă nr. 422 din 23 octombrie 2008, tribunalul admis apelul civil, declarat de apelanta reclamantă D -, în contradictoriu cu intimata pârâtă.
A schimbat în parte, hotărârea atacată, în sensul admiterii acțiunii și dispunerii grănițuirii potrivit variantei Iar aportului de expertiză întocmit la instanța de fond de experta schiței anexe ( fila 84 și următoarele), păstrând restul dispozițiilor.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea formulată reclamanta - a solicitat în contradictoriu cu pârâta, în calitate de reprezentantă legală a minorului să se individualizeze loturile de teren reprezentate de "curte pavată " ce au fost atribuite reclamantei și defunctului său soț prin decizia civilă nr.1293/21.11.1989 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița și să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților.
Ulterior la data de 06.09.2007 reclamanta și-a precizat cererea de chemare în judecată în sensul că solicită ieșirea din indiviziune cu privire la terenul curți construcții nepartajat prin decizia civilă nr.1293/1989 a Tribunalului Dâmbovița, iar la data de 10.01.2008, reclamanta a renunțat la primele precizări și a solicitat prin noile precizări grănițuirea dintre proprietatea sa și proprietatea minorului reprezentat de către pârâtă.
Din înscrisurile depuse la dosar, reiese că reclamanta - a fost căsătorită cu numitul, în prezent decedat, căsătoria fiind desfăcută prin divorț în anul 1987 potrivit sentinței civile nr. 4207/1987 pronunțată de către Judecătoria Târgoviște ( fila 11 dosar fond), că după desfacerea căsătoriei părțile au solicitat partajul bunurilor comune, finalizat prin pronunțarea deciziei civile nr.1293/1989 pronunțată de către Tribunalul Județean D în dosarul nr. 202/1989 fila 6 și următoarele din dosarul de fond).
Prin această hotărâre judecătorească reclamantei - i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra mai multor bunuri imobile, respectiv asupra imobilului casă și asupra a din curtea pavată, în timp ce părții adverse, respectiv fostului soț, i-a fost atribuită printre alte bunuri și curtea pavată .
Din cele reținute anterior, rezultă că, deși, ambelor părți li s-a atribuit curtea pavată în cote de, acestea nu au fost individualizate, nefiind delimitate prin semne de hotar vizibile.
În contextul reținut, apare ca fiind eronată reținerea primei instanțe, în sensul că prin decizia civilă nr.1293/1989 pronunțată de către Tribunalul Județean D s-a atribuit reclamantei contravaloarea a curte pavată, dar nu i s-a atribuit teren în materialitatea lui, ci doar contravaloarea lucrării "curte pavată", critica apelantei fiind întemeiată sub acest aspect.
Scopul urmărit de către reclamantă l-a reprezentat individualizarea lotului de din curtea pavată, lot ce i-a fost atribuit prin decizia civilă nr. 1293/1989 a Tribunalului Dâmbovița și stabilirea unei linii de demarcație între cele două loturi, atribuite ei și defunctului său soț.
În drept, s-a reținut că în temeiul dispozițiilor art. 584 din Codul civil, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipită de a sa., în sensul textului citat, constituie o operațiune de determinare prin semne exterioare și vizibile a limitelor dintre două proprietăți limitrofe, pentru a se cunoaște cadrul fondului asupra căruia poartă dreptul de folosință al proprietarilor celor două fonduri.
poate avea loc în situația în care nu există semne vizibile ale liniei de hotar, care trebuie să separe proprietățile limitrofe, cât și în situația în care, deși, există între proprietățile învecinate semne exterioare de delimitare, totuși acestea sunt controversate sau există îndoieli că ar fi amplasate pe traseul hotarului dintre proprietăți, stabilit prin voința părților sau pe cale judiciară.
Reclamanta a depus la dosar în sprijinul dovedirii neînțelegerilor existente cu privire la linia de hotar și sentința civilă nr. 2336/11.06.2007 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr- prin care pârâta a fost obligată să permită reclamantei accesul în din curtea pavată.
S-a mai reținut că nu poate fi primită nici solicitarea apelantei din notele scrise, în sensul de a se dispune grănițuirea terenului de 250 mp, respectiv omologarea variantei a III-a a raportului de expertiză, întrucât prin această variantă se dispune grănițuirea suprafeței de 250 mp, delimitată de expertă ca fiind suprafața necesară și utilă pentru folosința imobilului atribuit reclamantei prin hotărârea de partaj, cu privire la care aceasta din urmă nu a făcut dovada calității de proprietar.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta invocând disp.art. 304 pct.7,8 și 9 Cod procedură civilă, în sensul că în mod greșit Tribunalul Dâmbovița, a admis apelul declarat de către apelanta - reclamantă - și a schimbat în parte sentința instanței de fond, admițând acțiunea și dispunând grănițuirea, potrivit variantei I din raportul de expertiză.
Susține pârâta că în anul 1989, când s-a dispus partajarea bunurilor comune dobândite de soții - () și a fost atribuit reclamantei - lotul nr.1 în varianta II a raportului de expertiză lot care include și c/val. curte pavată.
Este cert că instanța, nu a dispus partajarea imobilului - curte ci numai a pavajului, respectiv a c/val. acesteia, aspect ce rezultă din raportul de expertiză depus la dosar astfel încât, instanța de apel nu avea cum să dispună grănițuirea asupra unui imobil (curte) asupra căruia reclamanta - apelantă nu făcea dovada calității de proprietar.
În momentul pronunțării deciziei de partaj, părțile nu aveau în proprietate terenul curte, acest imobil nefiind inclus în comunitatea de bunuri, așa încât în speță nu-și găsesc aplicarea dispozițiilor art. 584 Cod procedură civilă, reclamanta putând eventual promova o acțiune prin care să solicite stabilirea unui drept de superficie.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a decieziei și pe fond menținerea sentinței.
Examinând decizia prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, curtea constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor expune în continuare:
Prin acțiunea inițial pronunțată, reclamanta - intimată - a chemat în judecată pe recurenta în calitate de reprezentantă legală a minorului solicitând ca instanța, prin sentința să individualizeze loturile de teren reprezentate de "curte pavată " ce au fost atribuite reclamantei și defunctului său soț prin decizia civilă nr.1293/21.11.1989 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița, iar ulterior și-a precizat cererea în sensul că a solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la terenul curți - construcții nepartajat prin decizia mai sus arătată și a solicitat grănițuirea dintre proprietatea sa și proprietatea minorului.
Din actele și lucrările dosarului, rezultă cu certitudine că reclamantei - intimate, în urma partajului dintre ea și i-a fost atribuită o construcție - casă de locuit, edificată pe terenul proprietatea lui, precum și c/val. a din curtea pavată.
Este cert, că acesteia nu i-a fost atribuit teren, în materialitatea lui ci doar c/val. lucrării intitulată curte pavată, împrejurare ce rezultă din dosarul de partaj unde se evaluează doar pavajul curții.
Astfel, acțiunea promovată de reclamantă prin care solicita grănițuirea proprietății sale de cea a pârâtului minor apare ca fiind inadmisibilă deoarece aceasta, deși are construcția în proprietate nu a dobândit un drept de superficie concretizat într-o suprafață de teren ci doar posibilitatea legală de a obține un astfel de drept.
Iată deci, că în cauză nu-și găsesc aplicabilitatea dispozițiilor art. 584 Cod civil așa încât față de cele mai sus arătate în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va admite recursul, va modifica în tot decizia și pe fond va menține sentința.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta domiciliată în comuna cu, sat cu,-, județul D, împotriva deciziei civile nr.422 din 23 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta domiciliată în comuna cu județul D, prin procurator G cu domiciliul în comun a cu, -.A,.1,.7, județul
Modifică în tot decizia sus amintită și pe fond menține sentința civilă nr. 2392 din 15 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Târgoviște.
Obligă intimata - la 9,65 lei cheltuieli de judecată către recurenta .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 25 martie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - -, C
Grefier,
Red. EC
Tehnored.CN
2 expl./ 13.04.2009
nr- Judecătoria Târgoviște
-
a- Trib.
;
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Elena Costea, Constanța
