Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 281/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA Nr.281
Ședința publică din data de 25 martie 2009
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 2: Elena Costea
JUDECĂTOR 3: Constanța C
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul domiciliat în comuna, județ D, împotriva deciziei civile nr.500 din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții -, ambele cu domiciliul ales la - în comuna, județ D, și domiciliată în comuna, județ
Recursul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei conform chitanței nr. -/4.02.2009, timbru judiciar de 0,15 lei anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, au răspuns intimatele reclamante -, și, personal, lipsind recurentul și intimata reclamantă .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care: s-a învederat că la dosarul cauzei a fost depusă întâmpinare de către intimatele - reclamante, înregistrate prin Serviciul Registratură sub nr. 6865/16.03.2009.
Intimatele - reclamante, având pe rând cuvântul arată că alte cereri nu mai au de formulat solicitând cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația intimatelor - reclamante, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Intimata - reclamantă - având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefundat menținerea hotărârilor pronunțate anterior ca fiind legale și temeinice.
Intimata - reclamantă având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefundat menținerea hotărârilor pronunțate anterior ca fiind legale și temeinice.
Intimata - reclamantă având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefundat menținerea hotărârilor pronunțate anterior ca fiind legale și temeinice.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin cererea de chemare în judecată a pârâtului, înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari la 07.06.2006, reclamanții -, și au solicitat grănițuirea terenului intravilan curți-construcții, în suprafață de 1221. de proprietatea limitrofă a pârâtului, cu motivarea că autorului reclamanților, M, i s-a eliberat titlul de proprietate nr.26545/1994 pentru terenul menționat, iar în urmă cu aproximativ 3 ani, pârâtul a distrus gardul ce delimita imobilul lor de terenul acestuia care măsoară circa 1000 mp.
Reclamanții au susținut că încercând în repetate rânduri că edifice un gard nou pe vechiul amplasament au întâmpinat de fiecare dată opoziția pârâtului.
În drept s-a invocat art.480 Cod civil.
Prin sentința civilă nr.2048/13.07.2007 s-a admis cererea reclamanților, dispunându-se grănițuirea potrivit raportului de expertiză întocmit de expert, cu argumentarea că între proprietățile limitrofe ale părților nu există gard despărțitor iar în drept soluția s-a întemeiat pe dispozițiile art.548 Cod procedură civilă care îndrituiește orice proprietar la obligarea vecinului la grănițuirea proprietăților învecinate.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul care a învederat că nu i s-a comunicat soluția instanței de fond, așa încât solicită repunerea în termenul de motivare a apelului.
În al doilea rând se susține că judecătoria nu a ținut seama de faptul că există o neconcordanță între suprafețele găsite de expert și actele de proprietate ale apelantului, în sensul că pentru 1000 mp acesta deține titlul de proprietate de la fila 9, iar pentru suprafața de 400 mp deține contractul de vânzare-cumpărare de la fila 10, în condițiile în care expertul a găsit suprafața de 1293.
În dezvoltarea criticii se susține că diferența dintre suprafața de 400 mp înscrisă în contract și cea identificată de expert ca fiind de 300 mp. rezultă din micșorarea lățimii terenului, de la 11,10. la 7,70.
Apelantul învederează că expertul nu i-a comunicat expertiza astfel încât să poată formula obiecțiuni.
Se solicită admiterea apelului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, potrivit art.295 și 297 Cod procedură civilă.
Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr.576/17.12.2007 a respins apelul ca nefondat, pe considerentul că apelul nu a fost motivat iar probele au fost apreciate în mod corect de către instanța de fond care a aplicat dispozițiile incidente în cauză, pronunțând o soluție legală și temeinică.
Prin decizia civilă nr.375/28.03.2008, Curtea de APEL PLOIEȘTI a admis recursul pârâtului și a casat decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca instanța de apel să analizeze motivele de apel ce au fost depuse la dosar.
În cursul celei de a doua judecăți a apelului, prin decizia civilă nr.275/27.06.2008 s-a respins ca nefondată calea de atac, reținându-se că își află aplicarea dispozițiilor art.292 alin.2 Cod procedură civilă, apelul nefiind motivat, iar soluția judecății se întemeiază pe expertiza întocmită, care a stabilit linia de demarcație între proprietățile vecine.
Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis recursul pârâtului, casând decizia tribunalului cu trimitere spre rejudecare, reținându-se în esență că prima casare s-a întemeiat pe împrejurarea că apelantul nu trebuia să fie decăzut din dreptul de a motiva apelul, ci trebuiau comunicate motivele de apel atașate la dosar, însă instanța de apel nu s-a conformat dispozițiilor menționate și nu a rejudecat cauza prin analiza motivelor invocate de pârât.
Prin decizia civilă nr. 500 din 11 decembrie 2008, tribunalul respins ca nefundat apelul declarat de apelantul - pârât, păstrând hotărârea atacată.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că apelantul nu are interesul să ceară repunerea în termenul de declarare a căii de atac, deoarece potrivit dovezii de comunicare a sentinței apelate, aflată la fila 128 din dosarul de fond, rezultă că i s-a comunicat hotărârea judecătoriei la 20.09.2007 iar în conformitate cu dispozițiile art.284 alin1 Cod procedură civilă, apelul a fost declarat în termenul procedural de 15 zile, calculat de la data comunicării, respectiv la 25.09.2007.
Prin urmare, pârâtul a solicitat din eroare să fie repus în termenul de declarare a căii de atac.
A doua critică privitoare la netemeinicia sentinței, se privește,de asemenea ca nefondată.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză, în forma completată ca urmare a obiecțiunilor pârâtului (filele 86-87 dosar fond) coroborat cu explicațiile expertului la termenul de judecată din 01.06.2007 (filele 99-100), s-a apreciat că este necesară înaintarea planului parcelar privitor la suprafața de 300. teren, înscrisă în titlul de proprietate nr.62717/19.04.1995 (fila 43) ce se reconstituise comoștenitorilor lui M, printre care figura și pârâtul și căruia i s-a atribuit această suprafață, ca urmare a ieșirii din indiviziune.
Această măsură s-a dispus ca urmare a obiecțiunilor pârâtului potrivit cărora nu s-a poziționat corect suprafața de 300 mp teren intravilan din titlul de proprietate nr.62717/1995.
După înaintarea planului parcelar (filele 112-114) expertul desemnat a efectuat o completare a lucrării (filele 118-120) iar în urma aplicării în teren a planurilor parcelare, măsurătorile fiind efectuat cu teodolitul, a rezultat linia de hotar pe aliniamentul A-3-5-c-
Nu se verifică în speță critica referitoare la neluarea în considerare a contractului de vânzare-cumpărare de la fila 10 din dosarul de fond, în condițiile în care terenul ce a făcut obiectul actului respectiv a fost supus procedurii de reconstituire a proprietății private, fiind eliberat titlul de proprietate nr. 62717/1995 pentru 300 mp. teren intravilan (fila 43).
Această împrejurare rezultă din faptul că atât în contractul datat 1970, cât și în titlul de proprietate de la fila 43 se regăsesc doi dintre vecinii inițiali ai terenului.
Expertul nu avea obligația să comunice pârâtului raportul de expertiză care se află la dosar și împotriva căruia acesta a formulat obiecțiuni repetate (filele 42, 82 și 122) iar lucrarea de specialitate nu este susceptibilă de critică deoarece, așa cum rezultă din mențiunea expresă a expertului, în lucrarea completată (fila 120)acesta a ținut seama de punctele de reper ce au stat la baza întocmirii titlului de proprietate nr.62717/1995 (,hotar conform caietului de măsurători").
Pe de altă parte este de notorietate faptul că în foarte multe situații în care s-au emis titluri de proprietate conform Legii nr.18/1991, situația scriptică nu coincide cu situația faptică deoarece la punerea în posesie nu s-au utilizat instrumente de măsurătoare performante.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că reclamanții inducând în eroare instanța de judecată, fără a aduce probe au pretins că pârâtul a distrus gardul ce delimitează proprietățile acestora și că s-a opus construirii unui gard despărțitor, fiind admisă acțiunea lor.
Motivele recursului se încadrează în drept în dispozițiile art. 304 pct.8, 5 și 9 Cod procedură civilă și constau în omisiunea instanței de judecată de a solicita reclamanților documentele privind grănițuirea proprietăților printr-un gard despărțitor care a aparținut pârâtului, construit din anul 1991.
O altă critică se referă la modalitatea în care s-a efectuat expertiza de către experta care în mod intenționat a omis înscrierea suprafeței de teren măsurate aparținând reclamantei - fiind interpretat greșit de către instanță acest raport de expertiză ceea ce a dus la pronunțarea unei hotărâri lipsită de temei legal.
Suprafața de teren care-i aparține, arată recurentul - pârât de 1000 mp și respectiv de 400 mp a fost de mai multe ori măsurată și identificată de către membrii comisiei de fond funciar în conformitate cu planurile parcelate aflate la primăria din localitate, iar expertiza de la instanța de fond prin măsurile făcute l-a prejudiciat cu 100 mp teren.
Se solicită pentru motivele invocate admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Intimata - reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârilor anterioare cu motivarea că recurentul - pârât nu face altceva decât să tergiverseze darea unei soluții definitive și irevocabile în prezentul dosar.
În continuare se răspunde în cuprinsul întâmpinării motivelor invocate de recurentul - pârât.
Curtea examinând decizia recurată prin prisma criticilor invocate, actelor și lucrărilor dosarului, dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Este știut că potrivit dispozițiilor art. 584 cod civil "orice proprietar poate datora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa " prin urmare grănițuirea constituie o operație de terminare prin semne exterioare și vizibile a limitelor dintre două proprietăți limitrofe pentru a se ști limitele fondului asupra căruia poartă dreptul de folosință al proprietăților celor două fonduri.
În speța dedusă judecății prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile părților din proces cerere admisă la instanța de fond soluția fiind menținută în apel.
Motivele de recurs invocate de către recurentul - pârât potrivit cărora experta desemnată să efectueze raportul de expertiză nu a efectuat corect măsurătorile și a omis înscrierea suprafeței de teren ce aparține reclamantei prejudiciindu-l cu 100 mp sunt nefondate deoarece lucrarea de expertiză a fost refăcută și completată urmare admiterii obiecțiunilor formulate și chiar audiată în instanță (așa cum rezultă din încheierea de ședință din data de 1.06.2007 a Judecătoriei Răcari - filele 99-101 dosar ) ocazie cu care a lămurit toate aspectele semnalate de părți.
Referitor la suprafețele de teren în litigiu prin măsurătorile efectuate s-a stabilit că nici una din părți nu deține în realitate suprafața de teren înscrisă în actele de proprietate prezentate, iar diferența găsită în minus se datorează măsurătorilor efectuate cu ocazia punerii în posesie astfel că și sub acest aspect criticile recurentului - pârât sunt nefondate.
Dealtfel din probele administrate rezultă că prin stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile părților nu s-a adus nicio atingere proprietății recurentului - pârât și nici intimatelor - reclamante nu li s-a completat lipsa de teren față de titlurile de proprietate.
Referitor la critica potrivit căreia cu ocazia aplicării legii fondului funciar terenurile au fost măsurate de mai multe ori și că au fost găsite respectivele dimensiuni și aceasta este nefondată deoarece este cunoscut faptul că în foarte multe situații în care s-au emis titluri de proprietate în baza Legii 18/1991, situația scriptică nu coincide cu cea faptică deoarece la punerea în posesie nu s-au utilizat instrumente de măsurătoare performante ca cele de către experți.
Rezultă așadar că sunt nefondate criticile recurentului - pârât, iar recursul său urmează să fie respins, ca atare, în baza dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul ca nefondat,declarat de pârâtul domiciliat în comuna, județ D, împotriva deciziei civile nr.500 din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții -, ambele cu domiciliul ales la - în comuna, județ D, și domiciliată în comuna, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 25 martie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -, C
Grefier,
Red. CP
Tehnored. CN
2 expl./7.04.2009
nr.1813/2006 Judec.
nr- Trib.
;
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Elena Costea, Constanța
