Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 329/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 329/
Ședința publică din data de 29 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTORI: Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă Monica Costea
- -
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurenții reclamanți și, domiciliați în C,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 340/12.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și, domiciliați în C,- A, județul C, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenții reclamanți și, personal și asistați de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 01103/1.10.2008, depusă la dosar, lipsind intimații pârâți și.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Instanța lasă dosarul la a doua strigare, pentru a se prezenta părțile lipsă.
La reapelarea cauzei, se prezintă recurenții reclamanți și, personal și asistați de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 01103/1.10.2008, depusă la dosar, intimatul pârât, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 27207/15.09.2008, depusă la dosar.
Apărătorul recurenților reclamanți depune la dosar chitanța seria - nr. -, reprezentând taxă judiciară de timbru în valoare de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei. Totodată depune la dosar facturi emise de ""
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul recurenților reclamanți, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a deciziei civile recurate, în sensul de a admite în totalitate cererea introductivă formulată de reclamanți și de a respinge, ca nelegală, cererea reconvențională formulată de pârâți. Arată că reclamanții au investit instanța de fond cu o acțiune în grănițuirea proprietăților părților și instituirea unei servituți de scurgere a apei reziduale menajere în favoarea reclamanților pe terenul în suprafață de 162,50. situat în C,-, județul C, aflat în proprietatea pârâților. Se mai arată că intimații au formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care au solicitat respingerea capătului de cerere având ca obiect instituirea unei servituți și admiterea cererii reconvenționale, având ca obiect obligarea reclamanților de a nu folosi căminul de colectare a apelor menajere aflat pe proprietatea intimaților și de a-și construi propriul cămin pe terenul lor. Arată că instanța de fond în mod corect a dat eficiență dispozițiilor art. 626-627 Cod civil, reținând că în cauză sunt întrunite condițiile pentru constituirea unei servituți prin destinația proprietarului, constatând că autoarea comună care a deținut ambele loturi a înstrăinat părților din cauză terenul și construcțiile, sistemul de canalizare ce deservea ambele construcții nefiind schimbat de la acel moment și până în prezent. În ceea ce privește modalitatea de soluționare în apel a cererii reconvenționale formulată de intimați, arată că întrucât aceștia au invocat în apel împrejurarea că expertul care a efectuat expertiza la instanța de fond, respectiv expert -, nu ar fi avut specialitatea necesară pentru a răspunde obiectivelor încuviințate de instanță și au solicitat efectuarea unei noi expertize tehnice cu obiective similare celor încuviințate de instanța de fond. Mai arată că instanța de apel a încuviințat cererea intimaților și s-a efectuat o nouă expertiză de către expert, dar analizând comparativ cele două rapoarte de expertiză, rezultă că acestea converg spre aceleași concluzii și anume: pe terenul reclamanților nu poate fi construită o instalație exterioară de colectare a apelor menajere; amplasarea construcțiilor pe teren nu permite respectarea prevederilor de proiectare care prevăd că distanța minimă dintre conducta de canalizare și fundația clădirii să fie minim de 3. sau distanța dintre canalul de protecție al conductei și fundația clădirii să fie de 1,5.
Apărătorul intimaților pârâți, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Arată că sunt eronate susținerile recurenților, potrivit cărora în cauză ar fi în discuție o servitute de scurgere a apelor menajere, servitute continuă și aparentă ce ar fi fost construită prin destinația proprietarului. Se mai arată că până la momentul vânzării imobilului de către, rețeaua de apă și canalizare deservea un singur imobil, însă nu se poate reține că, în această modalitate, prin destinația proprietarului, s-ar fi constituit o servitute între cele două părți ale imobilului înstrăinate părților, întrucât s-ar aduce atingere reglementărilor legale în materie, care interzic expres utilizarea aceluiași racord de două imobile învecinate. Consideră că în mod corect instanța de apel a reținut reaua credință a reclamanților, care au declarat că branșamentul și racordul de canalizare s-ar afla pe proprietatea lor. Depune la dosar concluzii scrise.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Reclamanții și au solicitat ca în contradictoriu cu pârâții și să se dispună grănițuirea proprietăților prin stabilirea unei linii de hotar.
Ulterior reclamanții au completat acțiunea solicitând instituirea unei servituți de scurgere a apelor reziduale, menajere în favoarea lor pe terenul proprietatea pârâților.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că împreună cu pârâții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren și construcție situat în C,- prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 4587/1996.
Au susținut că ei au dobândit teren de 162,50. și locuință cu suprafața de 119,80. iar pârâții au dobândit teren de 162,50. și locuință cu suprafață de 44.
Susțin reclamanții că delimitarea celor două proprietăți limitrofe nu a fost realizată printr-un gard despărțitor.
În cererea de instituire a unei servituți de scurgere a apelor reziduale au arătat reclamanții că încă de la edificarea construcțiilor pe terenul ce a aparținut autoarei, sistemul de canalizare ce deservea imobilul trecea pe terenul ce în prezent, prin voința autoarei, aparține pârâților.
Față de configurația locului, poziționarea construcției, unica modalitate de asigurare a scurgerii apelor menajere se poate realiza prin sistemul de scurgere pe terenul pârâților.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 584 Cod civil.
Pârâții au formulat întâmpinare la cererea completatoare și cerere reconvențională solicitând respingerea cererii și obligarea reclamanților de a nu mai folosi căminul de colectare a apelor menajere aflat pe proprietatea lor și să-și construiască propriul cămin pe terenul lor.
Au susținut pârâții că terenul lor nu poate fi grevat de o astfel de servitute pentru că nu există o astfel de servitute nici naturală, nici legală.
Susțin pârâții că nu se poate vorbi de o servitute constituită prin destinația dată de proprietar deoarece art. 622 alin. 2 cod civil se referă la servituțile continue și aparente iar în cauză, fiind vorba de un sistem de canalizare, o lucrare subterană, aceasta ar însemna o servitute neaparentă.
Cu privire la cererea reconvențională, pârâții arată că terenul lor se degradează pe zi ce trece prin faptul că fiind foarte vechi căminul de colectare cu o conductă fisurată, apele menajere ale reclamanților se infiltrează în terenul lor.
Prin sentința civilă nr. 11734 din 09.10.2007 Judecătoria Constanțaa admis acțiunea civilă formulată de reclamanții pârâți și, a stabilit linia de hotar între proprietățile părților ca fiind segmental de dreaptă XY în lungime de 25,14. conform raportului de expertiză întocmit de ing. -; a fost instituit un drept de servitute de scurgere a apei menajere pe terenul pârâților în suprafață de 162,50. situat în Municipiul C,-, în favoarea reclamanților; a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâții reconvenienți și, în contradictoriu cu reclamanții pârâți și, ca neîntemeiată; au fost obligați pârâții reconvenienți la plata către reclamanți a sumei de 12,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în lipsa unei linii de hotar între proprietățile părților, se impune stabilirea unei granițe în conformitate cu art. 584 Cod civil. În privința cererii de instituire a unei servituți de scurgere a apelor menajere pe terenul pârâților prima instanță a stabilit că este vorba de o servitute continuă și aparentă și reținând că pe terenul proprietatea reclamanților nu poate fi autorizată și construită o rețea nouă de apă și canalizare, a admis cererea reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții și, pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul calificării servituții de scurgere a apelor menajere ca o servitute continuă și aparentă, stabilită prin destinația proprietarului.
Prin decizia civilă nr. 340 din 12 iunie 2008 Tribunalul Constanțaa admis apelul, a schimbat în parte sentința civilă nr. 11734/09.10.2007 pronunțată de Judecătoria Constanța în sensul că a admis, în parte, acțiunea principală și a admis cererea reconvențională formulată de pârâții reconvenienți și. A respins cererea de instituire a dreptului de servitute de scurgere a apei menajere pe terenul pârâților, a obligat reclamanții să nu mai folosească căminul de colectare a apelor menajere al pârâților reconvenienți, situat pe proprietatea acestora și a obligat reclamanții să construiască un cămin de colectare a apelor menajere pe terenul proprietatea acestora.
A menținut restul dispozițiilor sentinței civile apelate.
La pronunțarea acestei decizii tribunalul a reținut că deși s-a constituit o servitute prin destinația proprietarului la momentul înstrăinării imobilului de către, stabilirea unei asemenea servituți în favoarea reclamanților este contrară ordinii publice stabilită prin Hotărârea nr. 218 din 18.10.2006 a Consiliului Local C prin care s-a aprobat Regulamentul de organizare și funcționare a serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare, regulament care instituie obligativitatea pentru fiecare utilizator de a avea un singur branșament și racord de canalizare și care interzice folosirea aceluiași branșament și racord de canalizare de către mai mulți utilizatori.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și care au criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului.
În motivarea recursului au susținut că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, servitutea de scurgere a apelor reziduale fiind stabilită de către vânzătoarea, deținătoarea celor două loturi înstrăinate părților. Susțin recurenții că părțile cunoșteau amplasarea sistemului de canalizare și au acceptat această situație prin încheierea contractelor, astfel încât servitutea este una stabilită prin destinația proprietarului, reclamanții deținând un titlu pentru acest veritabil dezmembrământ al dreptului de proprietate în virtutea art. 625 Cod civil.
Arată recurenții că instanța de apel a interpretat greșit caracterul normei referitoare la interzicerea folosirii canalului de racord al unui imobil pentru descărcarea apelor uzate de la un alt imobil, această normă având caracter dispozitiv câtă vreme există posibilitatea ca beneficiarul folosinței canalului să-și exprime consimțământul la racordarea unui alt imobil la același canal de scurgere.
În ceea ce privește modalitatea de soluționare a cererii reconvenționale, recurenții au susținut că instanța nu a ținut seama de concluziile ambelor expertize de specialitate efectuate în cauză, care concluzionau că, din cauza amplasamentului, formei și dimensiunilor construcțiilor existente pe lotul reclamanților, nu este permisă autorizarea și executarea unei rețele de canalizare pe acest lot singura soluție fiind aceea de instituire a unei servituți de scurgere a apelor reziduale pe terenul proprietatea intimaților.
Examinând legalitatea hotărârii recurate, instanța constată că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Reclamanții au solicitat instituirea unei servituți de scurgere a apelor reziduale menajere, cererea fiind justificată de reclamanți pe stabilirea unei asemenea servituți prin destinația proprietarului și pe caracterul de fond dominant al proprietății lor în raport cu fondul aservit al pârâților.
Este necesar, pentru început, să se stabilească căror categorii de servituți îi aparține scurgerea apelor reziduale, funcție de care se poate stabili dacă în cauză sunt incidente dispozițiile art. 625 Cod civil și, implicit, dacă poate fi calificată folosirea în acest mod a fondurilor ca o servitute prin destinația proprietarului.
Pornind de la clasificarea doctrinară a servituților în servituți continue și necontinue, și de la definiția celor două categorii, scurgerea apelor reziduale fiind un exercițiu care are trebuință de faptul actual al omului pentru a fi exercitată, este o servitute necontinuă. În acest sens, este elocvent exemplul din literatura juridică: "Am văzut că art. 622 enumeră servitutea de scurgere printre servituțile continue. În realitate, după cum am văzut, această servitute este când continuă, când necontinuă. Astfel, când se referă la apele de ploaie, ea este continuă, fiindcă scurgerea odată orânduită, ea se efectuează de câte ori plouă, fără vreo nouă intervenție a proprietarului. Când însă scurgerea se referă la apă menajeră sau la apa dintr-o pompă, servitutea este necontinuă, fiindcă apa nu se scurge decât dacă se aruncă apă menajeră sau se acționează pompa, adică numai printr-o intervenție a omului, necesară la fiecare caz de scurgere" - ; -; Al. - Tratat de drept civil român, vol. 2, pag. 266.
Sub aspectul clasificării în servituți aparente și neaparente, scurgerea apelor reziduale prin conducte îngropate în pământ, fără semne exterioare care să indice existența lor, include această servitute în categoria servituților neaparente, existența unui cămin comun de colectare a apelor menajere, aflat integral pe terenul proprietatea intimaților pârâți neputând fi considerat un semn exterior necesar și suficient pentru a include această servitute în categoria servituților aparente.
În lipsa caracterului continuu și aparent al servituții de scurgere a apelor reziduale menajere nu se poate reține incidența art. 625 Cod civil, consecința fiind aceea a inexistenței unui titlu în favoarea recurenților reclamanți pentru recunoașterea unei servituți stabilite prin destinația proprietarului.
Nefiind o servitute continuă și aparentă, nu se poate aplica art. 625 Cod civil, care presupune acceptarea tacită a servituții și care prezumă voința părților de a menține servitutea. Ori, în condițiile în care starea de fapt pe care consimțământul o transformă în servitute nu s-a manifestat la exterior în mod neîndoielnic, nu se poate reține servitutea prin destinația proprietarului în lipsa dovezilor privind consimțământul manifestat în cunoștință de cauză al noilor proprietari, părțile din cauza de față.
În ceea ce privește aplicabilitatea și caracterul imperativ sau supletiv al Regulamentului tehnic de organizare și funcționare a serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare, Curtea reține că, în lipsa unui titlu al servituții prin destinația proprietarului, instituirea în prezent a unei servituți de scurgere a apelor menajere trebuie să țină seama de dispozițiile instituite prin Regulament.
În acest sens, se reține că, de regulă, este interzisă racordarea a două sau mai multe proprietăți diferite la același canal de racord.
Deoarece textul din Regulament (art. 39) îngăduie un asemenea racord, prin derogare de la regula interzicerii multiplului racord, cu consimțământul beneficiarului de folosință al canalului de racord, calificarea normei nu poate fi decât supletivă, iar nu imperativă. Această normă este instituită în beneficiul proprietarului de racord, așa încât, în lipsa unui asemenea consimțământ, tacit sau expres, și în lipsa unei servituți legale, proprietarul canalului de racord nu poate fi obligat să permită aservirea fondului său pentru scurgerea apelor menajere ale celuilalt fond.
În consecință, în lipsa unei servituți continue și aparente constituită prin destinația proprietarului și în lipsa consimțământului proprietarului canalului de racord, nu poate fi instituită servitutea de scurgere a apelor uzate menajere, cu rectificările din considerentele sus arătate, urmând a fi menținută soluția dată în apel.
La cererea intimaților, în conformitate cu art. 274 Cod procedură civilă, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurenții reclamanți și, domiciliați în C,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 340/12.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și, domiciliați în C,- A, județul
Obligă recurenții la 1.190 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2008.
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici | JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă Monica Costea | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond.
Jud.apel. /
Red.dec.jud. /12.12.2008
Tehnoredact.gref.
2 ex./15.12.2008.
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă Monica Costea
