Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 241/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 241/
Ședința publică din data de 29 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Irina Bondoc
Grefier - - -
cu participarea reprezentantului Ministerului Public
PROCUROR -
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B din MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B, cu sediul în-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 889/4.08.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, domiciliată în localitatea,-, județul C, având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul este declarat în termen și motivat. Totodată, arată că apelanta reclamantă a solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat, solicitând admiterea apelului declarat de apelanta reclamantă Direcția Generală de Pașapoarte B din Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, schimbarea în tot a hotărârii apelate și admiterea cererii de restrângere a dreptului la liberă circulație față de intimata pârâtă pentru cel mult 3 ani în Belgia. Arată că prin Decizia nr. 685/2007 a Curții Constituționale a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la 13.06.2008 pe rolul Tribunalului Constanța, reclamantul Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată pe pârâta pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună restrângerea exercitării dreptului pârâtei la liberă circulație în Belgia pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea cererii s-a arătat că pârâta a fost returnată din Belgia la 08.04.2008, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, aprobat prin nr.HG825/1995, și că această situație face aplicabile dispozițiile art.38 lit."a" din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, modificată și completată de nr.OG5/2006.
Prin sentința civilă nr. 889 din 04.08.2008 Tribunalul Constanțaa respins acțiunea ca nefondată.
La pronunțarea hotărârii s-a avut în vedere că pârâta se bucură de statutul de cetățean al Uniunii Europene și poate să se prevaleze de drepturile aferente unui astfel de statut, chiar și față de statul membru de origine, și că potrivit dreptului comunitar aplicabil inclusiv pârâtei, dreptul la liberă circulație cuprinde atât dreptul pentru cetățenii Uniunii care dețin cărți de identitate sau pașapoarte valabile de a intra pe teritoriul altui stat membru decât cel de origine, cât și dreptul de a părăsi acest stat membru.
A mai reținut instanța de fond că potrivit reglementărilor comunitare, restrângerea dreptului la liberă circulație trebuie să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză, care să aducă atingere ordinii și siguranței publice, fiind necesar ca măsura restrictivă să garanteze realizarea obiectivului pe care îl urmărește și să nu depășească cadrul a ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia.
Luând în considerare toate aceste aspecte, tribunalul a apreciat că situația pârâtei - care se afla în căutarea unui loc de muncă în străinătate - nu poate fi considerată o condiție specială care să constituie o amenințare la adresa instituțiilor statului, de natură a determina restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație al unui cetățean european, într-un stat european.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte și a invocat greșita aplicare a prevederilor Legii nr. 248/2005, iar în motivare a arătat că măsura returnării unui cetățean român dintr-un stat membru UE, în baza unui acord de readmisie, se aplică în mod evident când s-a încălcat ordinea juridică interioară a respectivului stat de către cetățeanul român cu privire la care se solicită returnarea.
Chiar dacă acordurile de readmisie încheiate de România cu diferite state nu menționează obligația statului român ca ulterior returnării unui cetățean al său să restrângă dreptul acestuia la liberă circulație, o asemenea obligație este prevăzută expres de art.38 și următoarele din Legea nr.248/2005, care constituie dreptul intern în materie, text a cărui constituționalitate a fost constatată prin decizia nr.685/11.09.2007 a Curții Constituționale și care este pe deplin aplicabil și ulterior datei de 01.01.2007, după ce România a dobândit calitatea de membru al
A mai susținut apelantul că deși Protocolul Adițional nr.4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale garantează în art.2 dreptul la liberă circulație în țară și străinătate, acest drept nu are caracter absolut, ci poate cunoaște limitări în cazurile și condițiile stabilite de paragrafele 3 și 4 al aceluiași articol, respectiv trebuie să fie prevăzute de lege, prin instituirea lor să se urmărească existența unui scop legitim referitor la securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor și protecția drepturilor și libertăților altora și să aibă un caracter necesar într-o societate democratică. S-a pretins că toate aceste condiții sunt îndeplinite în cauză pentru că art.5 din Legea nr.248/2005 prevede limitativ obligațiile pe care le au cetățenii români pe perioada șederii lor în străinătate, în concordanță cu reglementările internaționale la care România este parte, iar caracterul proporțional al acestor limitări este justificat de scopul urmărit prin aplicarea legii, respectiv responsabilizarea cetățenilor români care călătoresc în străinătate în respectarea unor condiții legale pe teritoriul statelor străine, condiții care au fost încălcate de pârâta intimată.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în raport cu criticile formulate instanța reține următoarele:
Din interpretarea prevederilor art.38 din Legea nr.248/2005 rezultă că instanța poate dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație numai în condițiile și cu privire la persoanele expres menționate, în funcție de împrejurările de fapt ale fiecărei pricini.
Aplicarea acestei norme legale trebuie făcută, însă, în corelare cu dispozițiile art.2 pct.2 din Protocolul nr.4 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cu cele ale Directivei nr.38/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului, din 20.04.2004, privind libera circulație și rezidență a cetățenilor Uniunii Europene și a membrilor de familie ai acestora pe teritoriul statelor membre.
Art.2 alin.2 și 3 din Protocolul nr.4 la Convenție prevede că orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, exercitarea acestor drepturi neputând face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora, iar art.27 din Directiva CE nr.38/2004 stabilește că limitarea dreptului cetățenilor statelor membre la liberă circulație poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică.
Normele menționate din reglementarea comunitară prevăd, deci, în mod expres și limitativ, situațiile în care se poate restrânge libertatea de circulație a persoanelor - afectarea ordinii publice, a siguranței publice sau a sănătății publice, apreciate în funcție de conduita proprie a persoanei în cauză - pe când norma internă cuprinsă în art.38 lit.a din Legea nr.248/2005 prevede posibilitatea restrângerii dreptului la liberă circulație dacă cetățeanul român a fost returnat dintr-un stat membru al Uniunii pe baza unui acord de readmisie, fără nici o distincție în ceea ce privește conduita persoanei în cauză, respectiv dacă prezența acesteia în statul din care a fost returnată prezintă sau nu un pericol pentru ordinea, siguranța sau sănătatea publică ale acelui stat.
Rezultă, deci, că norma internă este, parțial, incompatibilă cu normele internaționale în materie, incidente raportului juridic dedus judecății și că ea trebuie aplicată doar atunci când se referă la restrângerea dreptului la liberă circulație a persoanelor în condiții ce lezează ordinea, siguranța sau sănătatea publică, pentru fapte sau situații ce au condus la încălcări grave ale ordinii, siguranței sau sănătății publice.
Așa fiind, măsura de returnare a unui cetățean român, dispusă de autoritățile unui stat membru al Uniunii, nu este suficientă prin ea însăși pentru ca instanța română să interzică dreptul de circulație al acestuia pe teritoriul statului din care a fost returnat, necesitatea restrângerii dreptului la liberă circulație urmând a se aprecia de către instanța națională prin raportare la ordinea juridică în vigoare la momentul aplicării unei eventuale astfel de măsuri, determinată de aderarea României la Uniunea Europeană la data de 1 ianuarie 2007, ordine care impune în mod obligatoriu aprecierea situației concrete a cetățeanului în cauză.
În speță, prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat restrângerea dreptului la liberă circulație al pârâtei pe teritoriul Belgiei cu motivarea că a fost returnată din acest stat în baza unui acord de readmisie, ca urmare a faptului că a încălcat dreptul de ședere pe teritoriul acestei țări.
Singura probă depusă în susținerea situației de fapt invocate a fost talonul de returnare din 08.04.2008 și declarația olografă dată de pârâtă după revenirea în țară, din care rezultă că a fost returnată din Belgia pentru că nu deținea permis de muncă. Nu a fost administrată de reclamant nicio dovadă din care să rezulte că pârâta a avut o conduită care să se constituie într-o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății, de natură a aduce atingere ordinii publice, securității publice ori sănătății publice a statului din care a fost returnată.
Simpla nerespectare a condițiilor stabilite de legea belgiană cu privire la dreptul la muncă pe teritoriul său al unui cetățean al altui stat membru al Uniunii Europene nu poate fi încadrată în categoria faptelor de natură a aduce atingere ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice, pentru a justifica admiterea acțiunii cu care reclamanta a investit instanța.
În raport de aceste considerente se constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a reglementărilor comunitare incidente cauzei astfel că, în temeiul art.296 din Codul d e procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul civil declarat de apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B din MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B, cu sediul în-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 889/4.08.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, domiciliată în localitatea,-, județul
Definitivă.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2008.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond.
Red.dec.jud.
4 ex./ 27.11.2008
Emis 2 comunicări
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Irina Bondoc
